Scînteia, martie 1987 (Anul 56, nr. 13849-13874)

1987-03-01 / nr. 13849

PAGINA 4 NOUA REVOLUŢIE AGRARĂ - O ETAPĂ SUPERIOARĂ IN DEZVOLTAREA AGRICULTURII NOASTRE SOCIALISTE ) In decursul celor peste patru decenii care au trecut de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, in agricultură — care a devenit cea de-a doua ramură de bază a economiei naţionale româneşti — Partidul Comunist Român a înfăptuit două mari revoluţii, care au avut profunde urmări economice, sociale şi politice in viaţa ţării, a întregului popor : reforma agrară din 1945 — prin care a fost lichidată moşierimea ca clasă — şi cooperativizarea agriculturii, începută în urmă cu 38 de ani şi Încheiată acum 25 de ani, în primăvara anului 1962, prin care a fost lichidată exploatarea la sate, consfinţindu-se victoria definitivă a socialismului în România prin crearea economiei socialiste unitare. Continuare firească a revoluţiei agrare socialiste. Astăzi, poporul român se află în plin proces de înfăptuire a celei de-a treia şi, de fapt, cea mai mare revoluţie agricolă din istoria României, care a primit denumirea simbolică pentru vremurile noi pe care le trăim de „noua revoluţie agrară“, prin caracterul ei predominant tehnico-ştiinţific, noua revoluţie agrară apare ca o continuare firească a revoluţiei agrare socialiste, urmărind ca, prin aplicarea ştiinţei, prin realizarea unei agriculturi superioare, în concordanţă cu perspectivele pe care le deschid relaţiile de producţie socialiste, să valorifice pe o treaptă superioară rezervele de producţie create prin victoria revoluţiei agrare socialiste. De aici rezultă şi caracterul de durată al noii revoluţii agrare, care, ca proces revoluţionar, se referă, în egală măsură, la transformarea calitativă a tuturor forţelor de producţie din agricultură — atît a mijloacelor de producţie (pămîntul, mijloace tehnice de producţie, mijloace de fertilizare a solului, seminţe, material săditor, animale de reproducţie etc., cit şi a forţei de muncă). In elaborarea conceptului de nouă revoluţie agrară, potrivit cerinţelor noii etape de dezvoltare a economiei româneşti, un rol hotărîtor l-a avut tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care, de-a lungul a două decenii, a desfăşurat o intensă activitate creatoare pentru a fundamenta acest concept în teoria şi practica revoluţionară socialistă. Secretarului general al partidului îi revine meritul, în gîndirea revoluţionară, de a fi fundamentat raportul dintre revoluţia agrară socialistă şi modernizarea agriculturii. In expunerea ţinută în 1966 la Congresul cooperativelor agricole de producţie, preşedintele Nicolae Ceauşescu a formulat cu claritate teza de excepţională însemnătate pentru viitorul agriculturii româneşti, potrivit căreia cooperativizarea socialistă nu asigură de la sine ridicarea agriculturii, creşterea producţiei şi a bunăstării ţărănimii. Pentru atingerea acestui obiectiv — ţelul principal al politicii agrare a partidului nostru comunist — sunt necesare mari şi permanente eforturi materiale şi organizatorice din partea statului socialist, a ţărănimii, investirea unor fonduri însemnate pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale. Transpunînd în viaţă această orientare, după Congresul al IX-lea, agricultura a înregistrat substanţiale acumulări cantitative, care au făcut posibilă şi necesară trecerea la o nouă calitate în domeniul agriculturii, prin ceea ce tovarăşul Nicolae Ceauşescu a denumit o „nouă şi profundă revoluţie agrară“. In Raportul prezentat la Congresul al XIII-lea al partidului, acest concerpt a dobindit un conţinut mai complex, profund, fiind definit ca „transformarea generală a felului de muncă, de viaţă şi de gindire al ţărănimii noastre cooperatiste, realizarea unei producţii agricole care să satisfacă din plin necesităţile de consum ale întregului popor, precum şi alte cerinţe ale dezvoltării economiei naţionale“. Incuvintarea rostită la şedinţa de închidere a programului de pregătire şi instruire a organizatorilor de partid, preşedinţi ai consiliilor agroindustriale de stat şi cooperatiste, expresie elocventă a interesului statornic pe care secretarul general al partidului îl manifestă faţă de progresul neîntrerupt al agriculturii, faţă de destinul satului şi de viaţa şi munca locuitorilor lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu preciza că noua revoluţie agrară are menirea „să asigure ridicarea întregii agriculturi la un nivel superior, schimbări radicale în însuşi felul de muncă şi de viaţă al ţărănimii, al satelor noastre şi creşterea mai puternică a contribuţiei agriculturii socialiste la dezvoltarea generală a patriei, la ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a poporului“. Acest concept complex şi global cu privire la noua revoluţie agrară în România pune în centrul atenţiei, ca obiectiv principal, dezvoltarea intensivă a producţiei, obţinerea unor recolte record, sporirea pe această bază a contribuţiei agriculturii la dezvoltarea generală a ţării. Ca atare, potrivit Directivelor Congresului al XIII-lea al P.C.R., dacă pînă in 1990 producţia globală agricolă urmează să crească cu 40—44 la sută, în perspectiva anului 2000 ea urmează să se dubleze. O asemenea sporire puternică a producţiei agricole necesită folosirea unor căi care îşi găsesc oglindirea în transformarea generală a felului de muncă, de viaţă şi de gindire al ţărănimii cooperatiste, precum şi a celorlalţi lucrători din agricultură. Pornind de la considerentul că noua revoluţie agrară se realizează cu ţărănimea şi pentru *) Concepţia P.C.R., a tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind obiectivele şi căile de acţiune pentru înfăptuirea noii revoluţii agrare. Sarcinile ce revin organelor şi organizaţiilor de partid pentru dezvoltarea intensivă a agriculturii in acest an şi in întregul cincinal. ţărănime, cu toţi oamenii muncii din agricultură, cu oamenii şi pentru oameni, este clar că rolul hotărîtor în promovarea în producţia agricolă a cuceririlor noii revoluţii tehnico-ştiinţifice îl au oamenii. De aceea, paralel cu modernizarea, dezvoltarea şi utilizarea cu eficienţă maximă a bazei tehnicomateriale a agriculturii, ridicarea nivelului de cunoştinţe profesionale şi tehnice al oamenilor, întărirea activităţii de educaţie politică, de formare a omului nou reprezintă o condiţie indispensabilă pentru înfăptuirea noii revoluţii agrare. Obiectivul principal al noii revoluţii agrare nu are un caracter abstract ; el se concretizează în programele speciale de sporire a producţiei pe fiecare ramură în parte ; fiecare program cuprinde şi direcţiile principale de acţiune pentru înfăptuirea noii revoluţii agrare în domeniul respectiv. De mare însemnătate este programul naţional de irigaţii, de combatere a eroziunii solului şi de desecări, care a fost concretizat în programe pe fiecare judeţ, în funcţie de specificul condiţiilor. Cu toate realizările de pină acum , irigarea, de pildă, a peste 3 milioane hectare din cele 5,5 milioane hectare prevăzute pentru 1990 — se impune o activitate fermă în următoarele direcţii : lichidarea rămînerii in urmă în domeniul combaterii eroziunii solului şi al desecărilor, folosirea raţională a irigaţiilor (mai ales în judeţe ca Brăila şi Constanţa, unde proporţia irigaţiilor a ajuns la 90 la sută din teren, dar randamentele sunt încă sub posibilităţi). ; înfăptuirea programelor de scarificare, de amendare şi de aplicare a îngrăşămintelor naturale, astfel incit o dată la patru ani întreaga suprafaţă să primească amendamente şi îngrăşăminte naturale ; vitalizarea centrelor de analize agroclimatice pe fiecare consiliu unic agroindustrial, pentru a cunoaşte cerinţele solului în substanţe nutritive şi pentru a practica o agricultură ştiinţifică. Avind in vedere că pămintul reprezintă factorul decisiv, fundamental al producţiei agricole şi că — indiferent de posesor — el reprezintă bunul cel mai de preţ al avuţiei naţionale, se impune schimbarea gîndirii, atitudinii faţă de pămînt, astfel încît nici un metru pătrat de pămint să nu rămină necultivat. In condiţiile în care problema numărul unu a agriculturii româneşti o constituie producţia de cereale, în centrul activităţii din agricultură se află programul de creştere puternică a producţiei de cereale, astfel ca, încă in acest an — 1887 — să obţinem o producţie de cel puţin 32 milioane de tone. Ridicarea randamentului la hectar la nivelul celor cerute de noua revoluţie agrară ne-ar putea asigura anual o recoltă de 20 milioane tone de grîu şi orz şi 30 milioane tone de porumb boabe. Direcţiile de acţionat în acest scop sunt : folosirea raţională a suprafeţelor irigate, astfel ca judeţele care au irigată o suprafaţă de 50 la sută din total să obţină randamente de cel puţin 20 tone porumb ştiuleţi la hectar; realizarea tuturor lucrărilor cerute de tehnologia fiecărei culturi cerealiere ; reducerea substanţială a pierderilor de recoltare, mai ales la griu şi la orz, unde, în unele unităţi, perioada de recoltare a depăşit 30 de zile, faţă de perioada optimă de 10 zile la griu şi 4 zile la orz. Există, de asemenea, programe speciale de dezvoltare a horticulturii, reprezentată prin legumicultură, viticultură şi pomicultură, care prevăd o creştere substanţială a randamentelor la hectar, pe care bază se poate trece chiar la reducerea suprafeţelor cultivate, in condiţiile îmbunătăţirii aprovizionării populaţiei şi a creşterii disponibilităţilor de export la produsele horticole. Realizarea programelor privind creşterea efectivelor — mai ales de bovine, pentru a asigura autoaprovizionarea pe plan judeţean — şi a producţiei animaliere va fi facilitată de modul nou, inedit în care este privită rezolvarea bazei furajere, reflectată în elaborarea unui nou program privind sporirea cantitativă şi asigurarea calitativă a furajelor specifice unei zootehnii moderne. Principalele direcţii de acţiune ale acestui program sunt : folosirea tuturor resurselor furajere de care dispunem ; cultivarea în acest an cu plante furajere a unei suprafeţe de 1,2 milioane hectare, ceea ce ar permite rezolvarea în linii generale a problemei bazei furajere ; extinderea suprafeţei furajere (în 1988) la 2 milioane hectare — 1 milion ha din teren arabil, iar celălalt milion din păşune şi fineţe, incluse in planul de cultură ; extinderea cu 100 000 ha a suprafeţei cultivate cu soia — pină la 500 000 ha — in condiţiile creşterii randamentului la ha, pentru ca, încă din acest an, să putem rezolva, în mod radical, problema echilibrării proteice a disponibilităţilor furajere; folosirea intensivă a restului de 3,5 milioane hectare păşuni şi fineţe naturale, astfel ca să producă anual cel puţin 100 milioane de tone masă verde; folosirea raţională, prin suprainsăminţare, a celor 3,5 milioane hectare din fondul forestier destinate păşunatului; creşterea randamentelor pe cele aproape 1,5 milioane hectare culturi furajere duble. Rezultă deci că, aşa cum sublinia secretarul general al partidului în cuvintarea rostită la şedinţa de închidere a programului de pregătire şi instruire a organizatorilor de partid, preşedinţi ai consiliilor agroindustriale de stat şi cooperatiste, „avem planuri şi programe bune pentru toate sectoarele agriculturii, care asigură înfăptuirea obiectivelor puse de Congresul al XIII-lea, ale noii revoluţii agrare, privind obţinerea unor producţii vegetale şi animale la nivelul cerinţelor dezvoltării patriei noastre. Acum, activitatea organizatorică, practică, este hotăritoare in vederea realizării tuturor acestor propuneri“. Un rol covîrşitor în această direcţie revine promovării experienţei înaintate din agricultură. Se ştie că anul 1986 a marcat un moment de cea mai mare importanţă in înfăptuirea noii revoluţii agrare, prin aceea că un însemnat număr de unităţi şi un întreg judeţ — judeţul Olt — au obţinut randamente record şi au acumulat o experienţă înaintată în promovarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice in agricultură. Astfel, un număr de 23 de unităţi au obţinut la hectar peste 8 000 kg griu ; la orz, 68 de unităţi — peste 8 000 kg ; la porumb ştiuleţi, 71 de unităţi — peste 20 000 kg; la floarea-soarelui, 88 de unităţi — peste 3 000 kg ; la soia, 25 de unităţi — peste 3 000 kg ; la sfecla de zahăr, 23 — peste 40 000 kg. Judeţul Olt a obţinut la hectar, pe întreaga suprafaţă, peste 21 000 kg porumb ştiuleţi, peste 6 000 kg de griu, peste 7 000 kg de orz, peste 3 500 kg floarea-soarelui. Aceste rezultate au determinat adoptarea hotărîrii privind instituirea înaltului titlu de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“, care a fost decernat unui număr de 150 de unităţi agricole, de stat şi cooperatiste. Diferenţele mari de randament la hectar existente între unităţi agricole din cadrul aceluiaşi judeţ sau între judeţul Olt şi judeţele limitrofe, cu condiţii similare, arată cit este de importantă generalizarea experienţei înaintate din unităţile fruntaşe, pentru a obţine randamente la nivelul criteriilor de acordare a înaltului titlu de „Erou al Noii Revoluţii Agrare“. Direcţii de acţiune pentru dezvoltarea intensivă a agriculturii, planurile şi programele la care ne-am referit asigură dezvoltarea intensivă a agriculturii — ca obiectiv principal al noii revoluţii agrare — în anul 1987 şi in întreg actualul cincinal, în lumina hotăririlor Congresului al XIII-lea al P.C.R. şi a tezelor cuprinse in cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Intrucît la baza întregii activităţi din agricultură trebuie să se afle cele mai noi realizări ale ştiinţei, tehnicii, ale cunoaşterii umane, îmbunătăţirea întregii activităţi de cercetare ştiinţifică, precum şi a invăţămintului agricol , în condiţiile aplicării cu fermitate a principiului socialist de retribuire după muncă şi ale îmbunătăţirii în continuare a conducerii şi planificării în agricultură — apar ca principale direcţii de dezvoltare intensivă a producţiei in etapa de faţă. Noua revoluţie agrară presupune sporirea aportului cercetării ştiinţifice la dezvoltarea pe baze moderne a agriculturii, la obţinerea unor producţii ridicate, sigure şi stabile, indiferent de fluctuaţia factorilor climatici. Pe baza biologiei aplicate şi a ingineriei genetice se urmăreşte crearea de noi soiuri de plante, mai productive şi mai rezistente, de noi rase de animale cu capacitate de asimilare mai ridicată, care să asigure producţii sporite. Se impune, de asemenea, realizarea de noi tehnologii pentru lucrările agricole şi în ce priveşte furajarea animalelor, precum şi o concepţie nouă în ceea ce priveşte densităţile şi perioadele de executare a lucrărilor — toate acestea în funcţie de noile condiţii de muncă din agricultură, îmbunătăţirea învăţămîntului agricol are ca scop ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii specialiştilor, a ţărănimii, a muncitorilor din agricultură prin elaborarea şi aplicarea de noi tehnologii, în concordanţă cu condiţiile locale. Practica a arătat că fără tehnologii noi, fără o nouă concepţie privind activitatea din agricultură nu vom putea realiza randamente la nivelul celor cerute de noua revoluţie agrară. Alături de seminţe noi, animale din rase noi şi chiar tehnologii noi, avem nevoie şi de oameni cu noi cunoştinţe profesionale. Exigenţele noii revoluţii agrare, aplicarea noilor cuceriri ale ştiinţei în agricultură, ale biologiei, ale geneticii, mijloacele mecanice de care dispunem cei oameni cu cunoştinţe profesionale tot mai înalte, in persoana unui ţăranmuncitor agricol, adică un ţăran cu o înaltă calificare, cu nimic mai prejos decit a celor care lucrează în Industrie. In afară de cursurile agrozootehnice de masă care se organizează anual, se cere acordată atenţia cuvenită şcolilor profesionale agricole, şcolilor generale, unde se asigură şi predarea cunoştinţelor agricole şi unde a devenit necesară şi perfecţionarea programelor de invăţămint. Se ştie că, in vederea îmbunătăţirii structurii de virstă şi a pregătirii profesionale a populaţiei ocupate în agricultură, in acest cincinal se va asigura formarea a 590 mii persoane calificate. Tocmai de aceea, s-a preconizat organizarea, în cadrul fiecărui consiliu unic agroindustrial, a unei comisii speciale de pregătire profesională şi politico-educativă astfel încît consiliul în întregime, biroul pentru activitatea de partid să aibă şi mijloacele organizatorice necesare pentru a acţiona în acest sens. Indirecţia dezvoltării intensive a producţiei agricole acţionează şi principiul repartiţiei după producţiile obţinute in toate sectoarele de activitate. Este clar că noile norme privind acordarea de procente din producţia agricolă pentru retribuţie in natură creează condiţii mai bune pentru sporirea randamentelor la hectar, deoarece obţinerea unei cantităţi mai mari de cereale şi alte produse agricole ca retribuire este condiţionată de sporirea randamentelor. Aplicarea, în mod corespunzător, a principiilor de conducere şi planificare a agriculturii, creşterea răspunderii organismelor democratice a consiliilor oamenilor muncii, ale cooperativelor, participarea directă a oamenilor muncii, a ţărănimii la întreaga activitate s-au impus tot mai mult drept o condiţie esenţială şi o direcţie principală de dezvoltare intensivă a producţiei. Explicaţia decurge din faptul că dezvoltarea democraţiei muncitoreşti revoluţionare, participarea tuturor celor ce lucrează in agricultură la conducerea treburilor obşteşti constituie factorii hotărîtori pentru înfăptuirea obiectivelor noii revoluţii agrare. In acest context, tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniază că a devenit necesară îmbunătăţirea activităţii Ministerului Agriculturii, a organelor agricole judeţene, a celorlalte ministere care fac parte din Consiliul Naţional al Agriculturii, precum şi o schimbare radicală şi o îmbunătăţire imediată a întregii activităţi a Consiliului Naţional al Agriculturii. Sunt necesare măsuri hotărîte pentru îmbunătăţirea radicală a activităţii Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie şi a uniunilor judeţene. Se face simţită nevoia activizării consiliilor populare (judeţene, orăşeneşti şi comunale) pentru a-şi îndeplini în bune condiţii rolul pe care, în concordanţă cu legile ţării, îl au în buna desfăşurare a lucrărilor şi a întregii activităţi din agricultură. Valorificarea mai deplină a rezervelor de dezvoltare intensivă a producţiei agricole impune şi îmbunătăţirea activităţii întreprinderilor agricole de stat ale căror producţii — pe ansamblu — nu sunt mulţumitoare, aflîndu-se uneori sub nivelul celor obţinute de cooperativele agricole de producţie, precum şi a staţiunilor pentru mecanizarea agriculturii, care mai continuă să execute lucrări de calitate necorespunzătoare. Cât priveşte cooperativele agricole de producţie, perfecţionarea activităţii lor vizează creşterea responsabilităţii în executarea la timp a lucrărilor, pentru a obţine randamente la nivelul noilor exigenţe. In sfirşit, în folosirea tuturor resurselor şi rezervelor de producţie din agricultură va continua sprijinirea de către stat a gospodăriilor necooperativizate şi a gospodăriilor membrilor cooperatori, îndeosebi în direcţia sporirii producţiei animaliere. Sarcini ale organizaţiilor de partid de la sate. Mobilizarea oamenilor muncii de la sate pentru înfăptuirea obiectivelor noii revoluţii agrare, pentru dezvoltarea unei agriculturi intensive, de mare productivitate şi eficienţă devine sarcina esenţială a organelor şi organizaţiilor de partid de la sate. Rolul de conducător al organelor şi organizaţiilor de partid în acest proces revoluţionar de durată se manifestă prin aceea că fiecare organizaţie de partid, fiecare membru de partid se află in primele rinduri ale înfăptuirii legilor ţării, a programelor, a planurilor, a hotăririlor de partid. A fi comunist, a fi revoluţionar la sate înseamnă a te afla în primele rinduri ale luptei pentru înfăptuirea obiectivelor noii revoluţii agrare. Organele şi organizaţiile de partid de la sate au datoria ca, în toate domeniile, să întărească ordinea, răspunderea şi disciplina, să dezvolte larg spiritul de muncă, spiritul revoluţionar la întreaga ţărănime, în toate sectoarele de activitate. Ele trebuie să aibă permanent in vedere că obiectivele măreţe pe care le avem in agricultură în viitorul apropiat impun un stil nou, noi metode de muncă, un spirit revoluţionar, pornind de la conducerea unitară a întregii activităţi economico-sociale. Organele şi organizaţiile de partid de la sate au datoria să acorde o atenţie corespunzătoare muncii politico-educative şi, mai cu seamă, desfăşurării activităţii de pregătire profesională, tehnică a ţărănimii. O atenţie sporită se cere acordată consiliilor unice agroindustriale de stat şi cooperatiste, pentru ca acestea să devină puternice centre de muncă în spirit revoluţionar, de înfăptuire a noii revoluţii agrare, de sporire a contribuţiei agriculturii la dezvoltarea generală a ţării. Ne aflăm în primele luni ale celui de-al doilea an al actualului cincinal, cînd în faţa agriculturii stau sarcini deosebit de mobilizatoare. Examenul noii recolte, pregătit de mai multă vreme de harnicii gospodari ai satelor, va avea prima sa confirmare în apropiata campanie de primăvară, prin calitatea ireproşabilă a lucrărilor agricole, respectarea termenelor de execuţie, a densităţii plantelor, ceea ce va pune baze trainice unor recolte bogate. Este datoria primordială a organelor şi organizaţiilor de partid de la sate să creeze toate condiţiile pentru afirmarea plenară a forţei agriculturii noastre socialiste, pentru ca munca spornică a întregii ţărănimi, a tuturor lucrătorilor de pe ogoare să se constituie într-un impresionant omagiu adus Conferinţei Naţionale a partidului ce va avea loc in cursul acestui an. Prof. univ. dr. Oprea PARPAIA CONSULTAŢIE ïN SPRIJINUL CELOR CARE STUDIAZĂ IN ÎNVĂŢĂMINTUL POLITICO-IDEOLOGIC DE LA SATE SCINT EIA - duminică 1 martie 1987 Festivalul naţional „CI “ Tradiţia îndelungată a vieţii muncitoreşti prahovene şi-a asociat dintotdeauna o efervescentă şi atractivă activitate culturală. Expresia ei actuală poate fi regăsită mult amplificată şi reorientată după necesităţi în spaţiul cluburilor muncitoreşti, care îşi desfăşoară activitatea pe lingă unităţi economice importante. Prin acumulări treptate, multe din aceste cluburi au devenit autentice centre de educaţie muncitorească şi de petrecere utilă a timpului liber, de concentrare şi afirmare a unui potenţial cultural important, cu remarcabile succese în Festivalul naţional „Cîntarea României“, pe scenele întreprinderilor sau în alte locuri de muncă. Clubul marii întreprinderi ploieştene „1 Mai“ are o asemenea personalitate bine cunoscută. Aici se pot vedea spectacole, consulta punctul de documentare politico-ideologică, frecventa sălile de tenis şi şah, cineclubul sau cursul foto, împrumuta o carte de la biblioteca cu peste 40 mii de volume şi 13 filiale în întreprindere. Dar marele efort se concentrează in jurul formaţiilor artistice, numeroase şi răsplătite cu importante premii. Corul mixt, formaţia de dansuri populare, montajul literar-muzical, grupul de teatru şi recitatori, formaţiile de muzică populară şi uşoară sau brigada artistică se bucură de mare popularitate şi simpatia miilor de spectatori. Numele Ioanei Anastasiu, ale lui Gigi Ionescu, Cristi Rusu, Claudiu Avramescu sau Sandu Anastasescu sunt cunoscute şi apreciate pentru calitatea muncii lor de conducători ai unor formaţii, ca şi Ion Moise, care conduce cineclubul. Deosebit de activi sunt : Ion Borcea, lăcătuş, Nicolae Ionescu, tehnolog, Victor Ursaru, frezor, Maria Tănase, muncitoare, George Mihalache, muncitor, şi atiţia alţii din cei peste 250 cîţi participă la activitatea formaţiilor. In momentul de faţă, sublinia Mioara Lupăşteanu, directorul clubului, preocuparea de bază se îndreaptă spre mai buna folosire a potenţialului formaţiilor proprii şi extinderea acestora la nivel de secţii pentru a participa la concursul „Colectivul meu de muncă, mîndria mea“, prilej de evidenţiere a succeselor oamenilor muncii din secţii, de a critica unele aspecte nedorite şi de a „descoperi“ viitori componenţi ai formaţiilor clubului. Un loc deosebit revine acţiunilor în sprijinul producţiei, cum au fost : consfătuirea cu tema „Productivitate, calitate, eficienţă“, schimbul de experienţă „Forme şi metode folosite de cercurile calităţii pentru aplicarea în viaţă a sarcinilor ce le revin în creşterea nivelului tehnic şi calitativ al produselor“, dezbaterea „Literatura tehnico-ştiinţifică în sprijinul aprofundării cunoştinţelor tehnico-aplicative“. Cu dotări mai modeste, clubul „23 August“ al Antreprizei de construcţii industriale Ploieşti şi-a dezvoltat activităţile pe un teren larg, în şantiere şi mari platforme industriale, ca Brazi şi Teleajen, la căminele nefamiliştilor. O serie de expuneri legate nemijlocit de activitatea productivă, de creşterea nivelului tehnic a pregătirii profesionale, serile cultural-distractive, cu participarea formaţiilor proprii dintre care se detaşează brigada artistică, laureată a „Cîntării României“, teatrul scurt, grupul de recitatori sau taraful atrag zilnic un mare număr de oameni ai muncii. Frecventele prezente chiar la locurile de muncă, unele izolate şi fără o viaţă culturală proprie, fac şi mai importantă prezenţa clubului cu acţiuni specifice, nepretenţioase, dar, cum observa directorul clubului, Stelian Stoica, cu atît mai necesare. Aspecte similare are de rezolvat şi clubul „Constructorul“ Ploieşti al Trustului de antrepriză generală construcţii-montaj Prahova. In cele trei barăci ce-i adăpostesc, doar sala de spectacol cu 250 locuri, biblioteca cu cele 13 000 volume sau sala de jocuri susţin în condiţii acceptabile o activitate cotidiană. Cu sprijinul tarafului, al formaţiei de muzică uşoară şi al brigăzii artistice sunt prezentate la sediu sau pe şantiere programe artistice scurte, seri distractive şi de dans. Capacitatea actuală a clubului nu satisface insă cerinţele reale. Lipsesc cercurile tehnico-aplicative, acţiunile în sprijinul producţiei au un caracter prea abstract sau global, ignorind aspectele unităţilor economice respective. Planurile de activitate cuprind expuneri despre strategia dezvoltării, dar se opresc prea rar asupra calităţii muncii de pe şantierele de construcţii, a preocupărilor actuale ale acestora de îmbunătăţire a locuinţelor, aspecte ale muncii de educaţie printre constructori. Contribuţia specialiştilor de pe şantiere se reflectă în mică măsură în activitatea clubului, prea îndatorat în activitatea politicoeducativă unor scheme generale împrumutate fără discernămînt. Chiar şi activităţile culturale, reduse la vizionări de filme sau de programe TV, urmate de improvizaţii dansante, arată că aici sînt încă multe de regîndit şi mai ales de făcut pentru a răspunde cît mai bine solicitărilor reale ale constructorilor. In unele localităţi mai mici ale judeţului, cluburile muncitoreşti au devenit elemente importante ale educaţiei şi culturii. La Băicoi, clubul muncitoresc al petroliştilor se adresează unui important detaşament muncitoresc cu numeroase acţiuni din cele mai diverse domenii. Cum arată directorul clubului, Cornel Smoleanu, preocuparea pentru perfecţionarea pregătirii profesionale se materializează în forme atractive, corespunzătoare necesităţilor reale. Specialişti prezintă periodic preocupările pentru folosirea raţională a materialelor, combustibililor şi energiei, căile de reducere a acestora. Unele aspecte specifice, cum ar fi „Mărirea factorului de recuperare prin metode chimice“ sau „Injecţii cu apă cu soluţii alcaline la sonde“ au fost dezbătute cu maiştrii petrolişti. Unele acţiuni se adresează grupelor sindicale şi sunt făcute cu sprijinul acestora ; manifestări culturale şi artistice sunt sprijinite de bibliotecă cu cele aproape 25 de mii de cărţi sau de formaţiile proprii, ca ansamblul folcloric „Doina Prahovei“, formaţiile de dansuri populare şi moderne, montajul literar, grupul vocal bărbătesc, formaţia de muzică uşoară, în cadrul cărora pot fi întîlniţi mecanicul Traian Papuc, contabila Smaranda Cîmpeanu sau dirijorul Lilian Ungureanu. Cercurile tehnico-aplicative, filmele, spectacolele muzical-literare sau de teatru atrag aici permanent, într-o susţinută activitate, mii de oameni, petrolişti şi familiile lor, dornici să cunoască mai mult, să înveţe să petreacă frumos timpul liber. La clubul „Victoria“ din Floreşti, dotările moderne facilitează desfăşurarea unor acţiuni complexe. Directorul clubului, Nicolae Petre, se mindreşte cu sala de spectacole, biblioteca şi discoteca, cu sala de repetiţii şi popicăria. Este insă şi mai mindru cu brigada artistică, laureată a „Cîntării României“, cu grupul satiric şi umoristic, montajul literarmuzical, ansamblul de estradă, formaţia de muzică uşoară, grupul folk şi de recitatori, din rîndul cărora se detaşează prin calitatea participării Viorel Pană, Gh. Jigărea, Petre Boacă. Cenaclul literar „Cezar Petrescu“ a creat în sfertul de secol de cînd există o autentică emulaţie literară, cu nume ce se impun, ca Serghie Bucur sau Elena Stoica. De o mare atenţie se bucură lectoratele tehnice, dezbaterea pe secţii a unor aspecte de producţie, intărirea ordinii şi disciplinei la locul de muncă, reducerea consumurilor de energie şi materiale. In cadrul unei tradiţionale acţiuni „Azi clubul e al nostru“ au loc manifestări complexe sub îndrumarea organizaţiilor de tineret, în care aspecte ale educaţiei ocupă un loc important, ca şi cele ale stimulării creativităţii sau ale petrecerii plăcute a timpului liber. Vizitat zilnic de sute deoameni, clubul „Minerul“ din Filipeştii de Pădure şi-a adaptat programul cerinţelor specifice. Un loc de seamă revine acţiunilor reunite sub genericul „Tribuna economică“, care dezbat, cum relata directorul clubului, Ion Stoica, aspecte ale producţiei, organizează, întîlniri cu evidentă ţinută educativă, cum ar fi „Prietenul noului angajat“, la care minerii fruntaşi împărtăşesc mai proaspeţilor lor colegi din experienţa şi frumuseţea muncii lor. Cu asemenea prilejuri, invitaţii vorbesc despre legile ţării, participă la dezbateri legate de educaţia ateistă, se deschid expoziţii de carte din bogatul depozit al bibliotecii de aici. Programele cultural-distractive au o pondere impresionantă în ansamblul activităţilor. Sala cu 500 de locuri facilitează activitatea de spectacol a formaţiilor profesioniste venite adesea In turneu, cit şi, mai cu seamă, a formaţiilor proprii in care activează aproape 150 de persoane. Ansamblul de dansuri populare, grupul vocal folcloric, taraful, formaţia de instrumente populare, grupul de dans tematic, brigada artistică susţin o vie şi frumoasă tradiţie locală. Deosebit de activ este cineclubul condus de Stuparu Cristian, cunoscut pentru scurt-metrajele „Patriei, mai mult cărbune“, „Lecţia“, „Să nu uităm trandafirii“, „Filipeştii — viitor oraş“. Cenaclul literar condus de Nicolae Boaru prezintă momente lirice, invită scriitori cunoscuţi, iar cercul de artă plastică împodobeşte cu expoziţii holul clubului. Staţia de radioamplificare este adesea folosită de brigada artistică pentru a critica unele aspecte nedorite, cum a fost şi programul „Stop absenţelor“. O serie de instituţii profesioniste aduc aici spectacole apreciate de public, ca şi o serie de personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice. In acest puternic centru muncitoresc, clubul „Minerul“ a reuşit să se impună ca un adevărat factor modelator de cultură, asigurînd un complex de activităţi gîndite riguros şi îndeplinite cu pricepere. Elemente ale unui ansamblu temeinic articulat, cluburile muncitoreşti prahovene se dovedesc a fi, în marea lor majoritate, nuclee de intensă acţiune formativă, care se adresează lucrătorilor din industrie, construcţii, nu numai ca unor simpli spectatori, ci îşi află între aceştia principalii promotori şi creatori ai propriilor acţiuni. Emil VASILESCU loan MARINESCU corespondentul „Scînteii" CLUBUL -spaţiu al educaţiei muncitoreşti Audienţa continuă prin programul de activitate al primăriei In cadrul democraţiei noastre socialiste, audienţele constituie, după cum se ştie, un mijloc eficient la dispoziţia oamenilor muncii pentru a-şi exprima diferite opinii, sesizări sau observaţii, a face diverse propuneri. Important este ca această bogăţie de idei şi soluţii să fie valorificată în mod corespunzător, în conformitate cu prevederile legale şi în folosul progresului general. In oraşul BLAJ, consiliul popular sintetizează aceste propuneri şi sugestii, le integrează în programele sale de activitate. Ziua de audienţă a primarului este lunea. De curînd, într-o asemenea zi, primii s-au prezentat la audienţă cetăţenii Gheorghe Nemeş, Nicolae Barna şi Victor Fodor. Sunt vecini şi locuiesc pe strada Gheorghe Şincai. Au venit împreună pentru a solicita sprijin din partea consiliului popular orăşenesc la efectuarea lucrărilor de canalizare a străzii pe care locuiesc. Din convorbirea amănunţită, la obiect, pe care o poartă cu primarul rezultă că problema pentru care au venit în audienţă este cunoscută. Tot la o audienţă, ceva mai in urmă, pe agenda noastră de lucru a apărut problema efectuării unor lucrări de canalizare în cartierul Hala Blajului, ne spunea tovarăşul Dionisie Helioni, primarul oraşului. Atunci, un cetăţean ne-a cerut sprijin în efectuarea unor astfel de lucrări edilitare pe strada Inocenţiu Micu Klein, prezentind şi unele soluţii şi modalităţi de conlucrare cu cetăţenii. Practic, aceştia se angajau să execute un volum mare, deosebit de lucrări. Audienţa respectivă a avut un ecou mai larg în activitatea noastră. Am preluat, cum s-ar zice, această iniţiativă, inglobind această problemă in planurile noastre. Cum am procedat ? Ne-am dus noi la cetăţeni, am discutat, am analizat posibilităţile practice de care dipunem, pe străzi, am solicitat sprijinul lor. Şi astfel, problema de la audientă, intr-o viziune de ansamblu, dezvoltată la proporţiile întregului cartier, a fost reluată pe ordinea de zi a unei şedinţe a biroului executiv. S-a hotărît atunci să ne asumăm noi sarcinile asigurării proiectului, a asistenţei tehnice de specialitate şi a procurării unor materiale. S-a mai stabilit o eşalonare, pe străzi, a lucrării. Fapt este că anul trecut au fost efectuate lucrări de canalizare pe străzile I. M. Klein, Petru Groza şi Aleea Viitorului. Iată, deci, că de la o audienţă poate rezulta un întreg program de activitate pentru primărie. La cele spuse de primar trebuie adăugat că cetăţenii unui întreg cartier au fost astfel antrenaţi la o activitate practică, pentru ei şi pentru oraşul lor, beneficiind de o nouă experienţă de autogospodărire şi conlucrare. De multe ori, in şedinţele biroului executiv al consiliului popular, rubrica „Diverse“ devine „punctul forte“ al dezbaterilor, al iniţiativelor şi al formulării de soluţii, precizează tovarăşul Nicolae Apolzan, secretarul consiliului popular orăşenesc. Aici sunt cuprinse, de regulă, Din experienţa Consiliului popular al oraşului Blaj acele chestiuni rezultate în audienţe, care au o importanţă mai mare pentru activitatea unui sector sau a altuia. Pentru noi, audienţa nu s-a terminat în clipa în care solicitantul a ieşit pe uşă. Bunăoară, cetăţeanul Ioan Rusu din localitatea Tiur, ce aparţine de oraş, a solicitat, toamna trecută, în cadrul unei audienţe, extinderea reţelei de apă şi în această aşezare. Argumentele invocate aveau greutate : dificultăţile întîmpinate în aprovizionarea cu apă, secarea fîntînilor datorită secetei, existenţa în localitate a unui important sector zootehnic, sprijinul oferit de cetăţeni pentru efectuarea lucrărilor. Analizate in biroul executiv, intr-o şedinţă care a început cu „Diverse“, argumentele s-au dovedit a fi întemeiate. Lucrarea a fost executată şi, în condiţiile acestei ierni, este de mare utilitate. Cind o audienţă se desfăşoară cu răspundere, într-o atmosferă stimulatoare pentru schimbul de opinii, în condiţii de solicitudine şi respect reciproc, primăria este ajutată nu numai să-şi îmbogăţească şi să-şi diversifice programul de activitate („la noi şi informările lunare din biroul executiv cu privire la reclamaţii, sesizări şi audienţe au devenit în ultimul timp mai pline de viaţă“, menţiona secretarul consiliului popular, ci şi să pătrundă mai în adîncul unor stări de lucruri. Cetăţeanul Ioan Oniga, de pe strada Eroilor, bloc 37, ap. 37, din zona gării, cel mai tânăr cartier al oraşului, a sesizat într-o audienţă pe primar că la blocul respectiv există infiltraţii de apă prin hidroizolaţii. Semnale asemănătoare au sosit şi de la blocurile 36, 38 şi 40, din acelaşi perimetru. Investigaţiile pe teren, in urma sesizărilor din audienţe, analizate apoi într-o şedinţă a biroului executiv, au scos la iveală calitatea slabă a hidroizolaţiilor efectuate de serviciul de gospodărie comunală şi locativă. ,S-a dispus, cum era firesc, refacerea lucrărilor. Adîncind analiza şi controlînd la faţa locului cum se îndeplineşte dispoziţia adoptată, primăria a constatat că unitatea S.G.C.L. nu dispune de muncitori calificaţi pentru lucrările respective. Din acest punct de vedere, în perspectivă, situaţia nu părea liniştitoare. De aceea, se încearcă acum sprijinirea unităţii în asigurarea forţei de muncă necesare şi, in primă urgenţă, întărirea asistentei tehnice la fiecare lucrare. ...In ziua de audienţă în care l-am asistat pe primarul oraşului Blaj, majoritatea dintre cei veniţi la primărie au cerut sprijin în rezolvarea unor situaţii legate de spaţiul locativ (solicitări de locuinţă, schimburi de locuinţă, mutarea într-o locuinţă mai mare, ca urmare a măririi numărului membrilor familiei etc.). De altfel, dintr-o statistică referitoare la situaţia pe anul 1986 rezultă că 40 la sută dintre solicitanţii audienţelor au avut ca subiect asemenea probleme. Ce concluzie se desprinde pentru început (analiza fiind în curs de desfăşurare) ? O reanalizare a ritmului construcţiei de locuinţe şi, legat de aceasta, a capacităţii constructorului (brigada Blaj a I.A.C.M. Alba) de a lucra mai bine şi mai repede. In soluţionarea problemei se are în vedere şi un sprijin efectiv, substanţial al consiliului popular al judeţului. Sunt, toate acestea, cazuri elocvente care ilustrează cum înscrierea în programul de activitate al consiliului popular a unor probleme prezentate în cadrul audienţelor presupune asumarea responsabilă a unor sarcini complexe, urmărirea eficientă a îndeplinirii lor, cu concursul partenerilor-cetăţeni, aşa cum se cuvine in societatea unei democraţii reale şi profunde. Stefan DIMCA corespondentul „Scinteii"