Sportul Popular, martie 1948 (Anul 4, nr. 942-972)

1948-03-01 / nr. 942

a­ t IE AMWAM. IH Ş­ I A NINS DIN NOU, astănoapte. Dar nu ne-am mai mirat. Am ICIL început şi noi să ne obişnuim cu clima care a adu­s Alpfior renumele de munţi ai­­ Teiului. Şi parcă am privit cu ciudă această zi care avea in dreptul ei pe programul de antrenament cuvântul odihnă. Ne-am consolat însă cu gândul că o să vedem la lucru o parte din concurenţii care peste câteva zile vor lupta pentru titlurile de campioni olimpici. Şi aşa am ajuns la Pontresina. Sau mai bine zis aşa ne-am trezit într’un autobuz care avea să ne re­dea prima impresie despre pista de coborîre olimpică. Să nu vă închipuiţi cumva că am mers cu auto­buzul pe pârtia olimpică. Nu! Nici măcar nu am trecut pe alături. Dar la coborîrea u­n autobuz în mica localitate despărţită de St. Moritz doar de... un munte, nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că o bună parte din partenerii de drum aveau câte un picior în ghips şi îşi sprijineau mersul în bastoane cârjă. întrebării care ni se citea pe faţă i-a răspuns conducătorul vo­stru, mai vechi cu câteva zile pe aceste tărâmuri: ,,Sunt victimele pârtiei de coborîre. Nu sunt însă aici decât jumătate”. Nu ştiu dacă trebue să vă mai spun cât am fost de surprinşi când am auzit că cei şapte şchiopi dinaintea noastră reprezintă doar 30 % din cei ce şi-au fracturat pi­cioarele în goana antrenamentului preolimpic. Sau atunci când, în com­­pietate, am aflat că evidenţa celor ce au avut doar entorse nu o mai ţine ru­meni. — Poate or fi dintre cei foarte slabi? —­ Aşi! De unde! Cel cu puloverul roşu este Edy Rominger, spe­ranţa Nr. 1 a Elveţiei şi fratele celebrului campion mondial. Este în ghips dela 15 Ianuarie. Blonda din stânga era cea mai bună suioră americană... N’am mai spus nimic dar mă Hotărisem. Mâine cobor... S PARTI­A OLIMPICA I A DOUA ZI am pornit-o de dimineaţă. Ne-am înghesuit în funicularul ce ne va urca de la 1.800 la 2.000 de metri, l-am luat pe- al doilea care ne-a­ ridicat­­până la­-2.400 ,-i­ luasem bi­let de corespondenţă — şi, cu toate aşteptările, după 20 de minute lu­necam, agăţat de centura unui ski-lift spre Piz-Noir, startul pârtiei olimpice la 2650 ro, deasupra nivelului mării. Cu inima în dinţi am pornit în coborîre directă paralel cu ski-liftul. Skiurile goneau din nu de speriat. Era doar partea cea mai uşoară a pârtiei, parte pe care toţi skiurii o coborau direct, terasele peste care trecea nederanjând cu nimic echilibrul. Am lăsat în dreapta staţia finală a funicularului — Corviglia — şi ne-am anga­jat vertiginos într’o căldare cu p puţin mai mică decât cea dintre Fur­nica noastră şi Valea lui Carp. Un viraj la dreapta şi... cum mă opresc? Un punct roşu... o cristiană în disperare şi iată-mă pe loc. Punctul roşu? O bluză de skior ce liniştit îşi înfipsese skiurile în zăpadă alături de o targa şi aştepta. Era primul post sanitar de pe pârtie, prezent la fiecare antrenament şi, desigur, foarte necesar. De-aici în jos, panta cobora vertiginos 2-300 de metri şi se ter­mina într’un scurt plat ce se ghicea a fi tare ondulat. Ne-am oprit aşteptând să apară coborîtorii. Care vor fi primii? Albastrul de mă­tase al francezilor ne lămureşte ime­diat. Vin ca nălucile. Câţiva se opresc lângă noi. Cei mai mulţi însă se avântă în jos pe pantă în poziţie înaltă, cu braţele ridicate. De-abia schiţează două uşoare cristiene ce vor să fie frână apoi se ghemuesc peste hopuri, sunt aruncaţi în sus, ei se aruncă înainte şi dispar. Reapar mai jos într’un salt uriaş ce ne permite să vedem pe sub ei pădurea ce ascunde a doua jumătate a pârtiei. Niciun­ul nu cade... Timizi, uitâri’du-ne înapoi să nu fim piedică pentru cei care vor urma, îndrăznim să ne continuăm drumul în zeci de cristiene, făcând un adevărat slalom. La sfârșitul pla­nului ne oprim — pentru a vedea această a doua pantă mai scurtă dar mai accentuată şi cu un sfârşit orizontal cu şi mai numeroase ondulaţiuni mărunte. Vin iugoslavii, apoi skiorii noştri. Mai prudenţi fac din când în când — uneori prea des — cristiene spre a opri din viteză. In an­trenamentul lor ziua de azi este rezervată studiului aşa că pârtia o împart în porţiuni ce le acoperă succesiv. Pornim şi noi după ei pătrunzând prin „trecerea lui Rominger” în pădure. Aspectul pârtiei este aici altul. Hopurilor mărunte le-a a luat locul terasele înalte „cât casa” după expresia plastică a lui Coliban, Intr’adevăr când eşti luat în primire de aceste terase e greu să scapi fără căzătură, fiindcă porţiunile de plat scurte dintre ele nu fac altceva decât îngreunează aterizarea după salturile uriaşe. în­demânarea şi rutina sunt aci singurele arme eficace, curajul fiind im­accesoriu necesar dar nu esenţial.­­ Când am ajuns la „sosire” acele oboseli sfârtecau dureros muş-­ chil iar concluzia a venit logică. O PARTIE CAR­E NU IARTĂ C­EI UN GHIPS de ieri, cel de mâine, nu pot decât să confirmi că nu te poţi juca cu o astfel de pârtie. Curajul nebun nu-ş are nici locul fiindcă scăpat de o serie de hopuri te ia în pu­toare alta şi cea mai uşoară dezechilibrare este urmată neapărat de ritipire deloc plăcută în viteza de 70 80 km. la oră. Zeno Colo, scăpat teafăr din cursele vijelioase ale antrena­mentului, a încercat să înfrunte di­rect această pârtie. Era unul di tre cei mai buni, dar n’a fost iertat. Cu skîurîle făcute mici aşc. » fost silit să renunţe şî astfel nîri nil a fîgurai intri un clasament în care putea ocupa un loc de frunte. I Pârtia Olimpică cu a ceste lu­­puri eare de tot amatori de pante line ne-a derutat şi ne-a impresionat, a fost însă pârtia cea ni­merită pentru o astfel de competi­ţie. Numai în condiţiile care te-a oferit ea se putea obţine o clasifi­care justa a unui număr atât de mar® de skiori buni. ! ! De aceia organizatorii nici nu s’au gândit să o niveleze, ci a­­tunci când au bătătorit-o metru cu metru pentru concurs au res­pectat in tetul accidentele care de altfel erau In parte artificiale.­­ PREA PUTINE NO­UTATI TEHNICE ' 1 18 CONCURENTI a adunat la start cursa olimpică ’de coborîre A fost numărul cel mai fiare înregistrat de o disciplină la aceste jocuri olimpice, ■fteni fi dmigm mrn &Şgdgr nament. Totuşi se poate tpwnemă din punct de vedere teHrUe au fost mici diferenţe şi puţine noutăţi. Astfel în ceea ce priveşte echipamentul şi materialele câteva uşoare,„ modernizări fi câteva amănunte de construcţie de ordin practic, W* î Lemnul — hickory — a rămas încă suprafaţa cea mai bună de alunecare. Peste el se aşterne însă straturile de lac şi ceară care —­ se pare — nu vor putea fi niciodată înlocuite. încercarea făcută de fabricanţi de a adăuga o talpă de „temporit” — un fel de linoleum — a fost găsită interesantă dar nu s’a dovedit practic superioară. Cel mult pentru fabricanţi fiindcă se strică la primul contact cu un colţ de stâncă.­­ Legăturile şi ele sunt cele vech­i. Francezii şi-au păstrat sistemul lor de curele — Langriman ~ cei­lalţi cablurile de oţel fie cu arcul la spate fie cu el în faţă. MICI VARIATH DE STIL IN CEEACE PRIVEŞTE stilul, această coloratură personală a teh­­nicei, s’au putut observa mici deosebiri. Astfel pe porţiunile de mare viteza Skiorii francezi coborau în poziţie înaltă în timp ce ceilalţi mergeau ghemuit. Iar tot ei la trecerea peste hopuri aveau o pronun­ţată aruncare spre înainte de multe ori făcând uz de beţe ce punctau par­că crestele obstacolelor. In rest o grijă mare pentru păstrarea echilibrului şi mărirea vitezei, cu neglijarea ţinutei ce rare ori era cea clasică. De aceea ierarhia valorilor a determinat-o nu stilul, ci rutina. O­­bişnuinţa cu marile concursuri, ob­işnuinţa—în special—cu pârtiile de acest gen şi pregătirea tehnică îndelungată căreia i s’a adăugat o condiţie atletică bună, a categorisit pe campioni. Diferenţa de timp dintre primii clasaţi şi ceilalţi concurenţi este de altfel o confirmare. Intre Oreister, campionul olimpic, şi al 30-lea clasat nu s’au scurs de cât 20 de secunde, în timp ce pe parcursul unui minut s’au înscris 77 de concurenţi. Iată dece, în concluzie, putem spune că în ceeace priveşte cursa de coborîre clasa skiului mondial deşi foarte ridicată este de valoare aproape egală în Nord ca în Sud, la Est ca la Vest şi că doar posi­bilităţile de pregătire dau astăzi ocazia unei oarecari ierarhizări care mâine însă poate fi alta.­­ JAMES COUT­­TET, bătrânul vi­noiu care a adu­s Franţei o modali« d­a ar­­«fi»» şi ur­a de breaz, se des* cmptă cu un calm desăvârşit prin pădurea de fani­oane a slalomu­lui di­a cadrul combinaţiei. Va fi de altfel c⪭­tigătorul. ngft tgURĂ^ 'irfjptyr Újvári#?*’'* ■*""**& 0 pârtie de coborfire cere mx iartă şi pe tare nu poate câştiga cel mai curajos, ci cel mai bun Puţine noutăţi tehnice, dar mulţi skiori de clasă I Recordurile sportive sunt expresia desvoltârii sociale de I. HORN A­­XIOR&CRI acostă t»­mai toate sporturile şi există recorduri pe baze regionale, politice, conti­nentale, olimpice, pe vârste, pe sex, etc. Record însemnează cea mai bună performanţă stabilită la o anumită probă de către o anumită categorie de oameni. Recordul este expresia efortului unul sportiv, care reprezintă la un moment dat cel mai ridicat nivel tehnic al categoriei sale. Reponfyfi este în genere — nu întotdeauna — o cifră, care oglindește nivelul te­hnic de dezvoltare sportivă al rareii categorii de oameni. Aşa stând lucrurile, recordul (cel naţional) este totodată şi un criteriu de stabilit a gradului de desvoltare culturală a unei ţâri.­­ Cum însă acest grad de dezvoltare depinde direct de condiţiile economico - sociale ale ţărilor, aşa şi recordurile trebuesc interpretate în raport cu aceste condiţii specifice. •­­ 1 # După această scurtă introducere putem trece la subiectul propriu zis. ,­ ECORDURI există în toate să­ fie şi asu­pra sportului care nu este rile şi ele reprezintă o culme a foc­ev­a decât o afacere, o mare ha­it­etextuilui, culne ce există Austrie cu întreprinderi, cu clienţi şi numai pentru a fi întrecută. El este cu exploataţie o etapă, care de obiceiu nu durea­ză prea mult şi pe care generaţii întregi de sportivi se pregătesc s’o bată. Dar există recorduri şi recor­duri. Cum există şi campfoffli şi campioni. Altceva este un record în Statele Unite şi cu totul altceva este un record în Uniunea Sovie­tică. Căci alte sunt comdiţioaiile de naştere a unui record şi alta este şi semnificaţia lui în fiecare ţară. Recordul în USA IN STATELE UNITE recordul este expresia, felului de viaţă american. 3fim prea bine că acolo sportul nu contează ca an factor de educaţie ci­ totul se reduce la o goană confpirui după recorduri Recordurile nu sunt numai sportive, ci recorduri există în absolut tonte domeniile vieţii Re­corduri în construcţia şgârienorilor di­n ce în ce mai înalte, în vânzarea chewing-gumului, în costul de produc­ţie al filmelor, şi numărul crimina­lilor, în exploatarea muncitorilor, în linşarea negrilor. Toată viaţa ameri­cană este bazată pe o concurenţă ne­miloasă între diverse cas­e de comerţ trusturi, san-aarne, industriale de transporturi, de presă, etc. Agentă concurenţa însemnează luptă cu orice mijloace, permise fi nepermise unde învinge cel mai tips’1* de scrupule, cgi mH imoral. Această concepţia a vieţii a imprimat caracterul e‘i speri Spiritul imperialismului monopolist este dominant şi nu sportul american Sportivul devine aici un element pen­tru atragerea clienţilor (publicul spec­tator) care să aducă înflorirea între­prinderilor de manageri şi organiza­tori. Sportivul nu contează decât în măsura în care el poate atrage pu­­b­licul la marile manifestaţii spor­tive adică atâta timp cât el crfe un cam­pion Sport pentru ridicarea fizică a individului nu interesează gj sunt «­­Ieşi din/s e tineri numai axei ce pot deveni campioni [gr de ceijfljfl nu se ocupă nimeni, Cluburile nu sunt decăt afaceri *1* unor capitalişti, sau, dacă sunt șco­lare sau universitare ataliei, in cel mal.bun caz. consfitue reclama insti tuțiilor respective. De amatorism nici nu poate Q vorba, căci nu*, perite fi amator sportivul pus pg mari perfor­manțe aflat în serviciul unor­­afriSf. prinderi sportive. -i Recordul tn 1MRUS»S. J H.S.S. ESTE PATRIA SOCIAL­­ LISMULUI, în care se con­­struește societatea viitorului» fără clase și fără exploatarea omu­» lui. Socialismul în aport însexm­pează sport de masse, sport pus în slujba ridicării culturala a masselor. Aici, totul se face pentru xăsepSan­direa sportului în massele mari şi pentru crearea condiţiilor necesare, pentru ca toată lumea să aibă acces pe terenuri, să aibă la dispoziţia materiale de sport şi să fie introdus în tainele sportului de maeştri pricepuţi. Această operă de răspândire a sportului ridică probleme re­­miere şi organizatorice foarte complexe cari nu se pot rezolva dacât pa baza ştiinţifice. Aceasta însamnsea­ză şcoli de conducători sportivii şcoli de profesori de sport, mal a­­rial, echipament, săli, bazine, te­­renuri şi stadioane cât mai încă­­pătoare, cât mai moderne şi cât BIOS serios studiate din punct de vedere ştiinţific. Se urmăreşte educarea sportivă a masselor, dar implicit se ajungi la ridicarea technică a individisu­lui, care aduce cu sine performanţe­ ridicate la media practicanţilor de sporturi. Din aceste masse se test ridica în mod normal campionii» cari sunt cultivaţi în Uniunea So­­vietică, fiindcă sunt viitorii profe­sori ai masselor de tineri şi SUNT PURTĂTORII CEI MAI AVANSAŢI AI TECENICEI SPORTIVE. Recordmanul sovietic este şi el un campion, un idol al masselor, dar numai fiindcă prin el se ridi­că masse unul şi de la el învaţă mii de practici mii anonimi tainele technical sportive. El devine in a­­cest fel un mijloc şi nu un scop în sine, ca in USA un mijloc preţios, poate chiar cel mai preţios. Condiţiile de am­erşorera i­n UNIUNEA SOVIETICA, zilac se bat recorduri. Se bat c­urg­ule republicilor, cele naţionale şi Ce,e­le mondiale. Regimul Socialit a preluat o ţară, devastată de războiu şi într-un stadiu cultural şi economic dintre cele mai mizerabile. In numai 30 de ani totul trebuia refăcut pe baze 71 cui fi U* sP°rt a trebuit să se pornească de la zero pentru a a­jung­e azi la acest sta­diu de dezvoltrrre formidabilă , care face din URSS ţara cea mai racfinitivă din lume din punct de vedere sportiv. Massere sportive din Uniunea Sovie­­tică scot la iveală anual campioni ti­neri c®ri se pot bate cu succes cu cei mai buni din lume dovedind prin recorduri gradul de dezvoltare al sportului sovietic. Aceste masse ga­rantează că recordurile sovietice vor fi în scurt timp şi ale lumei V­tregl­­a­­sate sporturile Arta este situa­ţia sportului în Statele Unite unde sportul se află in slujba afacerilor fi ameliorarea racordurilor este rezulta­tul concurenţei comerciale. Trebue să recunoaştem că acest stimulent este fericte puternic fi aduce o ftUrdu­cere mare între sportivi pentru doc­borîrea recordurilor Dar, aceste sti­ig cari se întrec pentru ameliorarea re­cor cu­rilor sunt lipsite complet de baze, de cadre, de masse si de ace^. nu vor putea fi de pasul cu desvoltar­­ea sportului în acele ţări unde exis­tă aceste baze. De altfel, numărul recordurilor sportive ameliorate a­­nUal de­­ţările dem­ocrafiei populare din lum­e sunt incomparabil mai mari decât in ţărire cu regim capHvist Şi acest fapt arată clar tendințele des­­voltării sportului in lume. CINE VA FI MONDI Răspunsul în această întrebare este greu de dat. Forţa participanţilor este atât de apropiată şi lupta care se dă va fi atât de grea încât nu se poate face ni-1 pronostic sigur. Vom încerca totuşi să apreciem pe baza rezultatelor trecute şansele participanţilor în această luptă epocală. MIHAIL BOTWRINIK CAMPIONUL ABSOLUT al Uniunii Sovietelor are de partea sa o pregătir­e extrem de serioasă. El a declarat odată : ZIARUL NOSTRU va\ t publica în fiecare mi­e reportajele cele mai­­ complete asuttra cam­pionatului mondial tic [ șah, trimise rm în anione de către coresponden-i tul nostru special la­­ It a­­fa. d. SERGIU SA­, MARIAN. Urmăriţi în ,,SI*OR- J TUL 'POPULAR* ma­i rea luptă pentru pronatul lumii. Că peste jumătate dîn poziţiile pe care le-a întâlnit în partidele sale de turneu îi erau cunoscute dinainte şi fuseseră analizate. BOTWINNIK este invulnerabil în deschidere. Cunoştinţele sale în acest domeniu sunt deosebit de mari. Aceasta nu înseamnă însă că jocul lui BOTWIN­NIK este sec şi prudent. Din contră, caută chiar de la începutul partidei complicaţiile şi partidele sale sunt pline de luptă. BOTWINNIK a câştigat de cele mai multe ori premiul 1 dintre toţi partici­panţii concursului, cam 20 începând din 1927 până astăzi. Această cifră este foarte mare dacă se ţine seamă de faptul că BOTWINNIK nu participă la mai mult de un concurs mare pe an. Campionul sovietic are deasemeni cel ma­iult rezultat total împotriva celori­r­oi participanți ai m­atch-turneurii. El pierdut flurtfal împotriva lui EUWE (2 înfrângeri — la HASTINGS’ 1934 A AVRO 1938 și patru remize) și împo­triva lui TINE (la AVRO 1933 și 2 re­­mize). I (considerând în totalitatea lor rezul­tatele trecute ale lui BOTWINNIK , mai ales faptul că din 1941 până astăi s’a clasat triereu primul la toate con­cursurile la care a luat parte», el poati fi considerat ca unul dintre principali pretendenti la titlul de campion al lumii PAUL KERES — ”CE PĂRERE aveţi despre iffat­.h­­tumeul care se apropie“ a ’fost în­.­­? »■ — ”Mi s­e pare că va fi o mare tote­rie“ — a glumit KERES. Suntem convinşi însă că PAUL KERES se bazează în acest tur­neu şi pe altceva în afară de noroc, încrederea pe care o are în şansele sale se bazează în primul rând pe cunoaşterea perfectă a tuturor ad­versarilor săi. El are un resultat nefa­vorabil, în întâlnirile trecute numai cu Botwinnik (2 pierdute — Moscova 1941 şi Moscova 1946 — şi 6 remize) şi un rezultat egal cu EUWE (la care a câş­tigat însă un match de 14 partide în 1940). In întâlnirile cu ceilalţi trei con­curenţi, KERES are un avantaj apre­ciabil. Iubitorii şahului îşi mai amintesc de faimosul t t­rneu AVRO disputat in Olanda în 1938, la care au luat parte 5 dintre participanţii viitorului mateh tur­­neu pentru campionatul lumii plus cei doi foşti campioni ai lumii CAPABLAN­CA şi ALEHIN iar în­ locul lui SMISLOV a jucat FLOHR. KERES a jucat stră­lucit şi câştigat primul loc, la egali­tate cu FINE, fără să piardă o siingură partidă. Şansele lui KERES sunt considerate foarte mari. EUWE, de exemplu, îl con­sideră ca cel mai probabil învingător. CEL DE-AL TREILEA CONCURENT sovietic, VASILI SMISLOV, n’are încă succese atât de apreciabile în marile concursuri internaţionale. Totuşi, având în vedere tinereţea lui, rezultatele ob­ţinute până acum pot fi considerate strălucite. SMISLOV a fost de patru ori campion al Moscovei şi s’a clasat de mai multe ori pe locurile doi şi trei în campionatele Uniunii Sovietelor. Dsa­al treilea la marele concurs internaio­­nal d­in Gronningen 1946, după BOT­WINNIK şi EUWE. Acest succes a avut drept urmare desemnarea lui ca al şa­selea candidat la campionatul mondial. Şansele lui SMISLOV sunt foarte greu de apreciat. Tinereţea este plină de ambiţie şi poate produce cele mai neaşteptate surprize. MAX EUWE are 42 de ani, în viaţa lui el a cunoscut gloria de a câştiga titlul de campion al lumii (în 1935) şi amă­răciunea de a-l pierde (în 1937). Profund cunoscător al teoriei şahului, MAX EUWE este un adversar redutabil pen­tru oricare jucător din lume. Campio­nul olandez excelează în jocul de com­binaţie, lucru care s’a văzut în imt­­churile sale împotriva lui Alehin, care era-­ după cum se ştie un extraordinar tactician. Cu toate acestea, în jocul practic Powe­rt’a obţinut până acum succese excepţionale El a pierdut câteva ru­at­­churi la diferenţă de câte numai un punct (două Contra lui ESOGOLIUBOV, cu ALEHIN, KÉRÉS şi CAPABLAN­CA) şi nu puţine au fost marile turnee în care i-a lipsit numai jumătate de punct pentru a câştiga premiul I. Nici chiar atunci când a deţinut titlul de campion al lumii. Euwe n’a reuşit să câştige primul loc într’un mare con­curs. Să se producă oare tocmai acum surpriza ? SAMUEL RESHEVSKI MARELE MAESTRU SAMUEL RESHEVSKI şi-a început carieri sa bîstă la 6 ani, când considerat ca un togn­ minunet dădea serii de simultane in Europa. Mai târziu, prin 1934—35, ■ el a devenit campion a! Statelor Unite. Jocul lui RESHEVSKI se caracterizea­ză prin concepţii deosebit de originale. Această calitate, combinată cu o tehni­că deosebit de avansată i-au permis să câştige mulţi ani la rând campionatul Americii. In Europa însă, succesele sale au fost mai mici. Printre defectele lui RESHEVSKI este ’’criza de timp“ (adi­că se gândeşte prea mult a unele m­u­­tari şi nu-i mai rămâne timp sufîrie­nt pentru a termina partida într’un ritm normal) şi o slabă pregătire teoretică îri deschideri. Ziarele americane scriu că RESHEVSKI se pregăteşte de 6 luni pentru marele match-turneu. Dacă în cursul acestei pregătiri el a reuşit să îndepărteze defectele jocului sau, a­­tunci şansele pe care Ie are în concurs sunt dintre cele mai mari, ROfBOfl FINE MARELE MAESTRU REUBEN FINE constitue o problemă pentru mulţi. După victoria în turneul AVRO (la e­­galitate cu KÉRES), FINE rt’a mai part­­­cipat la nici un mare turneu ,şi s’a o­­cupat în special cu scrierea de cărţi de şah dintre cari ’’Basic Chess Endings“ (o carte asupra finalelor) este deosebit de valoroasă. Această activitate analiti­că desigur că a avut o influenţă asupra jocului său practic. L-am întrebat pe KERES Ce părere are despre şansele lui FINE. Mi-a răs­puns că un jucător de talia lui FIN­E nu-şi poate pierde forţa de joc, chiar dacă n’ar juca de loc 10 ani. EUWE a declarat că şi FINE se pregăteşte pen­tru campionatul lumii şi că a jucat nu de mult un match de antrenament. In nici un caz şansele lui FINE nu tre­buesc desconsiderate. lif ma­­f tru cam't­e VIITORUL AL DE CAMPION ŞAH? de ALEXANDR KOTOV vice-preşedintele comisiei de arbitri a match-turneului din Olanda L­A 1 MARTIE, mâine ,deci, şase mari maeştri ai şahului, consideraţi astăzi ca cei mai buni jucători din lume, se vor întâlni in capitala Oland­ei — Haga — unde vor disputa titlul de campion mondial. Aceşti jucători sunt cunos­cți­m­ lumea­ întreacă­ri sunt M­­HAIL­ BOTWINNIK, PAUL KERES şi VASILI SMISLOV - din partea Unniunii Sovietice, ex-c­am­pionul mondial olandezulDrMAX EUWE şi doi americani: SAMUEL RESHEVSKI şi REUBEN FINE. Participanţii vor juca fiecare împotriva celuilalt câte patru partide - două au albul şi două cu negrul întregul match - turneu este împărţit în două jumătăţi: primele zece runde vor fi jucate la Haga, iar ultimele zece la Moscova Acela rare im rimmul t­rei mare număr de puncte va fi campion al lumii de şah. Cine va fi învingătorul ma­tch-turneului? Cine va câştiga tit­lul suprem al şahul­ui, pe care l-au deţinut odată jucători vestiţi 'm LASKER, CAPABLANCA şi ALF.H IN? 1 0 a jucaton vestiţi ca VASSLI SMISLOV MAX ElIW­E Dela stânga la dreapta: A. Li lienthal, PAUL KERES, MIHAIL OTWINNTK, S. RESHEVSKI, H. Steiner, G Löweafisch, S Flohr, A Jnkus şi MAX EUWE. ^ ^Fotografia a fost luată cu oca­zi­a matchurii URSS — USA din KARVER ÎNVINGĂTOR LA NEW-YORK NEW-YORK. — In absența lui Gil Dodds, care se odihnește, proba de 1 millă a fost câștigată de Gerry Karver în 11 mirt. 15 sec. Al doilea s-a clasat Tommy Quinn. SUEDIA NUMEROŞI Şl ARUNCĂTORI STOCKHOLM. — In ultimul timp, Suedia a devenit o adevărată pepinieră de discoboli şi aruncători de greutate. In prima specialitate, 128 de atleţi au reuşit să treacă de 40 ffl., în timp ce se­cunzii au 98 de oameni cu peste 13 m. Niciodată în istoria atletismului suedez, n’au existat atâţia atleţi de asemenea clasă în acest domeniu. Totuşi deşi progresele înregistrate sunt atât de importante, nu desco- POSED DISCOBOLI DE GREUTATE perit încă "materialul“ din care să se formeze campioni olimpici. Un singur aruncător de greutăte se detaşează din rhassa colegilor săi. Este vorba de Ro­land Nilsson care a reuşit o aruncare de 15 m. 9. In fruntea Estei celor mai buni disco­boli pe 1947, figurează veteranul E. Westlin cu 49 m, 03. In urma lui­ Uno Fransson cu 46 m, 68 si E. Knutsson cu 45 m, 21 I

Next