Sportul Popular, martie 1948 (Anul 4, nr. 942-972)

1948-03-20 / nr. 961

DESVOLTAREA SPORTULUI PROGRESUL SOCIAL ŞI POLITIC «fe I HORN R să categoriilor de sportivi amatori şi profesionişti nu era altceva decât apărarea priviegi­lor de clasă bur­gheze, prin excluderea oamenilor din popor deja marile şi mai ales micile competiţii sportive. A­m VĂZUT mai sus că sub toate regimurile trecute sportul şi educaţia fizică e­­rau expresiunea condiţiilor sociale existente şi susţinute de clasele dominante şi exploatatoare. Prin urmare, sportul nici nu putea fi altceva decât un mijloc în plus pentru întărirea puterii politice ELAŢIILE DE PRODUCŢIE lor muncitoreşti,iar distincţia actr existente determină hotărî­­tor formele culturale ale li­nei societăţi la un timp dat. Altă cultură aveau ţările cu un regim sclavagist, decât acelea feudale sau capitaliste. Nu este mai puţin adevărat că aceste regimuri cari dominau globul pământesc la o a­­numită epocă, aveau o politică a­­numită în conducerea treburilor şi care nu era altceva decât apărarea şi întărirea dominaţiei de clase pentru a putea susţine mai departe regimul social existent. Care a fost această atitudine a dife­ritelor regimuri pol­tice cu s­igura dorinţă sa întărească dominaţia lor de c­a­să, este destul de cunos­cută, dar totuşi nu strică dacă vom încerca aci să conturăm în câteva rânduri, trăsăturile caracteristice ale acestei atitudini, specifice di­verselor regimuri în diversele e­poci ale istoriei, în specal cea a­­vută faţă de sport. Grecia este ţara clasică a scla­vagismului antic. Sportul a servit acolo, acum 2000 de ani, pentru pregătirea războinică a clasei aris­tocrate, iar sclavii nu erau admişi la nici un exerciţiu fizic cu carac­ter educativ. In schimb, gladiatorii s’au recrutat din rândul sclavilor, cari erau uneori plătiţi pentru ex­hibiţiile lor quasisportive, iar al­teori îşi răscumpărat­ libertatea învingând în luptă pe adversarii lor. In regimul feudal, exerciţiile sportive serveau clasei nobilor ca un antrenament războinic, de a dreptul ca instrucţie militară. Po­porul avea şi el distracţiile lui sportive, constând din diverse jocuri de scâîciu, trântă, jocuri de mingi etc. Dar acestea, aşa zise „jocuri poporane” nu aveau nittoc comun cu exerciţiile sportive ale nobililor, aveau alte reguli şi alte scorniri. La un moment dat, când aceste jocuri au luat forme mai violente, ameninţând privilegiile de clasă ale nob­limii, au fost chiar interzise de seniorii feudali. Regimul capitalist, bazat pe cla­­fea burgheză, a adus forme noui de sport, corespunzătoare felului de viaţă al burgheziei, bazată pe ex­ploatarea nemiloasa a proletaria­tului şi ţărănimii. Sportul burghez a devenit o „concurenţă liberă” în­tre cei mai buni, unde fiecare cau­tă să câştige cu orice mijloace transplantând în sport „lupta pen­tru viaţă” a burgheziei. Totul de­vine interes comerciali, sportul transformând surse în afacere, în­treprinzătorii în trusturi m­onopo­liste,­­ şi sportivii sunt obligaţ să aplice toate invenţiile maşinis­­mulu­i industrial în technica for sportivă, pentru a mai putea câş­tiga. Poporul nu mai poate face sport, trebuind să muncească tot timpul pentru un minimum de e­­xisenţă mizerabil şi nepermiţând nici un alt efort. Când însă munci­torimea a câştigat, prin lupta de clasă, reducerea orelor de muncă şi prin asta, dreptul la recreaţie şi sport, ea a folosit sportul ca o armă în lupta dusă pentru a scă­pa de dominaţia capitalului ex­ploatator. Reacţia burgheziei a ve­nit în forma unor măsuri represi­ve, interzicând activitatea cluburi­acestor clase, fiind în aşa fel or­ganizat şi practicat, încât să ser­vească la intensificarea exploatării claselor subjugate. Mai evident era acest caracter al sportului de Clasă sub regimurile recente fasciste, în cari sportul a serv­i ca mijloc de pregătire răz­boinică a tineretului. Aceste raz­boaie au fost războaie imperialiste în interesul clasei exploatatoare, contribuind și mai puternic la spo­rirea acestei exploatări. N­U■ C­U TOTUL ALTA­ este situ­aţia în ţările nouălor demo­craţii, în ţările cu democra­ţii populare, cari, toate tind spre desfiinţarea claselor sociale, mer­gând spre realizarea socialismului. Democraţia populară reprezintă de fapt un regim intermediar, în tim­pul căruia se creiază condiţiile ne­cesare realizării socialismului. Iar socialismul însemnează lichidarea împărţirii pe clase a societăţii, în­cetarea oricărei exploatării a omu­lui de către om, mijloacele de pro­ducţie devenind proprietate colec­tivă. Aci, sportul încetează de a mai fi amator sau profesionist, nu mai este privilegiul unei clase (ne mai existând clase) şi devine pur şi simplu SPORT PENTRU FO­LOSUL TUTURORA. Ţelul acesta a fost atins în mare măsură în URSS şi este pe cale de realizare în toate ţările cu democraţie popu­lară, laţii de producţie perfecţionate fa­iă de regimurile anterioare. Regimul politic, deci, are cea mare influenţă asupra formelor specifice ale culturii şi, de aceea, mersul înainte pe calea consolidă­rii regimului politic democrătîc popular este o chestiune de nedes­­părţit, — pentru orice sportiv,­­ de ideia progresului educaţiei fizi­ce. Instaurarea unui guvern cu ade­vărat popular la cârma ţării şi in- i­staurarea republicei au fost cuce­ - riri cari au venit să consolideze a­­cest regim de democraţie populară în ţara noastră, iar,, ca o etapă imediat următoare, ne-am­ fixat sarcina elaborării unei noui Con­stituţii, care sa consfinţească cu­ceririle noastre democratice şi să asigure progresul” poporului nostru către orizonturi noui, mai lumi­noase... către socialism­ . De aceea, noi sportivii, ne facem o chestiune de conştiinţă cetăţe­nească şi sportivă din aceste apro­piate alegeri, cari urmează să de­semneze pe reprezentanţii noştri în adunarea constituantă, etapă de importanţă istorică în desvoltarea ţării noastre şi care asigură şi ri­­dicarea noastră sportivă la curm­­ ne mai atinse în trecut. O ESTE, DECI, şi el poate­ fi indiferent unui sportiv, — care prin definiţie este şi iubitor al mişcării sportive, — ce fel de regim social există într’o societate şi ce forţe politice con­duc destinele ţării. Regimul demo­craţiei populare constitue din punct de vedere istoric un pas îna­inte pe calea dezvoltării sociale, asigurând omului un grad superior de cultură, ca urmare a unor re­ i t 1919. BAZAR ATLETIC I­­ NTERESANT de urmărit [un­­­i I gtaea pasului sprintaurilor' ] celor mai cunoscuţi: Met» 1 caffe 2 m, 55; Paddock 2 m, 30; J Owens 2 m, 10; Tolan 1 m, 50. O­LANDEZUL OSENDARP a câştigat problele de sprint ale celui de al doilea campionat european în 1938. C­­ARE ESTE cel mai rapid om din lutes? Nu Owens! Nici! Davîsî cei doi recordmani­­ mondiali pe 100 m. (10 sec, 2 ze-1 mi) au fost întrecuţi in viteză de­­ fenomenalul Paddock și de I. Do­­naldson. , Australianul Donaldson a reuşit* pe 130 yarzi (118 m, 90) 12 se- s­cunde — ceea ce reprezintă cea mai *­­ mare viteză realizată vreodată de­ un om. m. HARLEY PADDOCK a reu.­i­nit pe 110 yarzi 10 sec. 2 zei cimi — record american, trt timp ce pe 100 m. n’a putut realiza­­ decât 10:3. P­RIMUL FRANCEZ care a, reușit sub 4 minute in clasa­­ de 1500 m, a fost Wiriath. El a câștigat cursa disputată la­­ 5 lupe 1925 pe stadionul Colombes în 3’59”6/10 stabilind astfel un nou record francez. RIMELE campionate de atle­­­­tism ale Iu­go Taviei și Ceho­slovaciei au avut loc in­­ 1­N 1796. T. E. Burke câștigi titlul olimpic pe 100 metri în­ 12 secunde, în medie, 30 km. per oră. In 1936 Owens devine record l­a man mondial realizând pe 100 m. " 1Q”2/10, adică 35,294 km. pe oră.1 lată indicele perfecţiunii umane. " PRIMELE REZULTATE OBŢINUTE DE ECHIPA R.P.R. DE POPICE LA BUDAPESTA TURNEUL de popice de la Buda­pesta la care participă Ungaria, Belg­ia, Austria şi România, a în­ceput cu un joc amical între echi­pele Ungaria B - România. Ungaria a învins cu 6602 la 6198 Popicarii unguri au obţinut urmă­toarele rezultate individual: KISS 876, PALOTAI 856, ERDÉLYI 840, KOVÁCS 831, KISS 813 SOOS 800, TÓTH 797, NOVAKI 788 Echipierii noștri au aruncat după cum urmează: NAGY 798, BÖSZÖRMÉNYI 795, NICOLA 790 POPA 789, CIRESARU 776, CU­­RILA 772, PAUSEC 745 și­­FILI­­MON 733. 1 30 IULIE-13 AUGUST, LONDRA FIREŞTE, ESTE VORBA . F00T-1AILUL LA OLIMPIADA 1948 C­ÂND, în 1908, fia organizat primul turneu Olympic de football — la Londra, între 19 şi 24 Octombrie —, nimeni nu bănuia­­că această competiţie va urma aceeaşi linie evolutivă ca fi footballul însuşi. Mai ales că prima ediţie a tureulu Olympic s’a sol­dat şi cu un fiasco din punct de vedere al numărului participanţi­lor: din 8 ţări înscrise nu s’au pre­zentat decât 6, iar Franţa a aliniat două garnituri naţionale, încât, de fapt, au luat parte doar 5 naţiuni... ...De atunci au trecut 40 de ani şi iată că a venit iar rândul Lon­drei să găzduiască un turneu Olympic. Primul după al doilea războiu mondial şi într’un moment care va imprima turneului semni­ficaţia timpurilor noui: o întrecere — aşa cum le place occidentalilor să spună — între democraţiile Es­­tulu­i şi democraţiile Vestului. Şi pentru că olympiada în­ gene­ral şi turneul de football în spe­cial constitue evenimentul fanului pentru toţi sportivii din lume, în vederea cărora pregătirile sunt pretutindeni în totu­l (în­totdea­una olympiada a constituit o şcoală utilă pentru participanţi), să rea­­mintim cetitorilor noştri câteva date cu caracter istoric. Răsfoind istoria row CUM SPUNEAM mai sus, primuml turneu olympic de football a fost orga­­nizat la Londra între 19 şi 24 octom­brie 1908 şi îşi anunţaseră participarea 7 naţiuni, dar până la urmă n’au parti­cipat decât 5 şi finala a opus Marea Bri­­tanie şi Danemarca. „Insularii” şi-au însuşit titlul olympic cu 2-0. Aceleaşi echipe naţionale au ajuns şi în finala turneului olympic desfăşurat la Stockholm între 29 iunie şi 6 iune 1912. Şi de data­­aceasta Marea Britanie a câştigat, dar cu scorul de 4.2 Cum," din cauza războiului, in 1916 nu s’a putut organiza, următorul tur­neu olympic a avut joc în 1920 (24 August — 5 Septembrie) la Anvers și s’a soldat cu câteva surprize: Marea Britanie a foist exitoflota din primul tur de Norvegia, aceasta de Cehoslova­cia cu 4:0, iar în finală Belgia a dis­pus de echipa cehoslovacă prin descali­ficare, cu 2-0. Peste 4 ani, în 1924 între 25 Mai şi 9 Iunie la Paris, numărul ţărilor parti­cipante s-a mărit: 22, fără Marea Bri­tanie, dar cu Uruguay şi USA. De data aceasta, victoria a revenit Uruguaytru­d care a învins, în finală, Elveţia cu 3:0. La acest turneu a luat parte — prima şi ultima data — echipa Ro­mâniei, care a prezentat formaţia: S. STROCK - MOLNÁR, BARTA (tatăl jucătorului de la CFR B ) — ZIMMERMANN, HONISBERG COZOVICI — A STROCK BON­­CINCAT. RUDDY. WETZER, GUGA. TAENZER. România a pierdut cu 6:0 in faţa Olandei Intre 27­­Mai şi 13 Iunie 1928, tur­neul olympic a fost organizat de Olan­da la Amsterdam şi a fost cucerit de acelaş Uruguay care a dispus de Ar­gentina, în finală, cu 2:1, după pre­lungiri. Ultima ediţie a turneidui a avut loc în 1936 la Berlin, unde Italia a câştigat cu 1-0 finala cu Austria. De atunci, turneul olympic de foot­ball nu s’a mai disputat, dealtfel ca şi olympiada in general. In 1940 ţările erau rapit prea preocupate de războiul declanşat de sărbate c­u­ nazism, iar în 1944 erau ocupate cu lichidarea conflictului şi a fascismului opresor, încât, abia arm! acesta se reia firul footballului olympic, Halele turneul No. VII LA LONDRA, între 30 Iulie şi 13 August se va desfăşura al VII-lea turneu olympic de football, datele reţinute — provizoriu — pentru jocuri fiind: 30 şi 31 Iulie, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 August. Tere­nurile de disputare: Empire Sta­­dion şi celelalte arene londoneze. Şi pentru că este vorba de o com­­poliţie olimpică, ţările participante vor trebui să respecte [regulile şi definiţia amatorismului statornicite de F.I.F.A. (în caz de desacord a­­supra interpretării, ]textul englez va fi decisiv). Amănunte interesante şi’ sin aspect negratîv TRECÂND peste­ amăsfintele obiaz­­nuite care privesc: regulile de joc (a­celea promulgate de ,,Internaţional Board“) organizarea revenită FIFA-ei, reprezentarea oficială, durata jocurilor cu prelungiri în caz de egalitate la scurgerea celor 90 minute sau premie­­rea primelor 3 naţiuni clasate — ne­­­înscrierile la turneul olympic de footbal] trebue să parvină la Londra până la 16 iunie cel mai târziu iar listele jucătorilor (11 titulari şi 11 re­­zerve) trebuesc anunţate cel mai târziu , până la 15 Iulie (după aceste date nu­­ se va accepta nicio adăugire sau modi­ficare). Dacă se vor înscrie 16 ţări sau­ mai puţin, comitetul terenurilor a­ FIFA,si va proceda la desemnarea programului prin tragere la sorţi, până la 18 Iunie. In cazul când, insa, se vor inserie mai mult de 16 naţiuni acelaş comitet va organiza jocuri eliminatorii care sa reducă numărul echipelor participante la 16. Aşadar, un turneu pre-olympic, probabil pe zone, aşa cum s’a procedat şi în campionatul mondial. Acolo însă unde va interveni d­e­ si­guranţă subiectivismul este atunci când se va proceda la alegerea echipelor pen­tru turneul eliminatoriu. Dacă se­ va recurge prin tragere la sorţi din totul întreg de participanţi, aşa cum s’a r a­nunţat (şi tragerea la sorţi trebue sa aibe joc inainte de 18 iunie) atunci — vorba ceia — totul va fi în regulă. Dar ne este teamă — există exemple în trecut — că şi aici va prima intere­sul financiar al competiţiei şi atunci vor fi sacrificate echipe a căror va­loare impune prezenţa lor la Londra. Chiar şi atunci când s’ar recurge la sistemul grupelor, s’ar putea întâmpla — de exemplu — ca Luxemburg să dispună de Clar­da şi să plece la L­on­­dra, iar Ungaria şi Iugoslavia să se întâlnească între ele pentru a da un în­vingător, când fiecare în parte este mai bună decât Luxemburg şi Olanda la un loc... Acesta este aspectul negativ, „,şi umil pozitiv IN SCHIMB, este­­foarte fiind că s’a stabilit —­ în mod sportiv­­— ca un joc terminat la egalitate şi după prelungiri, să se rejoace în a doua şi chiar a treia ediţie, dacă va permite programul. In caz con­trar, F. I. F. A are latitudinea să desemneze învingătorul prin tra­gere la sorţi Este normal ca echipele, care au jucat nedecis timp de 120 de minute, să aibe dreptul la un nou joc şi să nu li se pună şansele la care le îndreptăţeşte valoarea,­­la discreţia sorţilor... Eis.] et© ■as IN REST, regulamentul turneului 8­1­lympic de foot-ball arată că: Modul de a decide pe al treilea eta­­sat va fi fixat de FIFA (match simplu de calificare sau turneu care să asi­gure un plus de încasări — n.n.). Ordinea și datele ca și terenurile vor fi fixate de Comisia Terenuriilor care își rezervă dreptul de a modifica — dacă va fi necesar — aceste aranja­mente. Pe cât va fi posibil se va acor­­da fiecărei echipe o pauză de cel puţin 48 ore între două jocuri;­­, Arbitrii care vor însoţi echipele con­curente şi dintre cari se vor face de­legările, vor trebui să figureze în listele oficiale de arbitri internaţionali stabite de FIFA; şi FIFA va decide in toate chestiunile care nu sunt prevăzute de­ regulament. * IATA cum se anunţă turneul "de football de la Londra din Iulie-­­August. Până atunci, să aşteptăm înscrierile şi să vedem pregătirile pre-oli­mpice. (P. S­) . LA TG.-MUREŞ SORT 50.003 LOCUITORI, «THE CARI APROAPE 0011 SUT JUCĂTOR! DE BASKET-BALL N ‘AM PUTUT REZISTA tenta­ţiei de a-l întâlni, pe Ferer,că fără să-l... “descoasem““. La Tg. Mureş am văzut mult basket-ball. Este unul din primele oraşe, ale ţării în care s‘a practicat basket-ballul. Tot Tg. Mureşul a dat echipei na­ţionale două talente de necontestată valoare: FERENCZ şi MAROŞI. Iată, dar, atâtea motive care m-au făcut să-i cer lui “JIGO‘‘ FERENCZ să-mi dea amănunte asupra activităţii f­asket-ballului la Tg. Mureş. Ce-am aflat deja FERENCZ sunt fapte cari fac cinste basket-ballişti­­lor din acest oraş îndepărtat al ţării. C©a e&prcsap©­­­SOS jucători die tasket-featSl Ba­iwca*u DîN CEI 50.000 locuitori ai oraşu­lui, aproape 600, — de a­mbe sexe — practică basket-ballul. Un număr de 260 sunt legitimaţi la FRBV iar lalţi peste 300 joacă, dar nu s-au legitimat încă. Desvoltarea acestui sport în Tg. Mureş se datoreşte fără îndoială odor câţiva jucători ai primei echipe a oraş­şului. “CFR“, car® se dedică ridicării cadrelor cu un devotament demn de laude. F®te aici o diferenţă de concepţie între mureşeni şi bucureşteni. Evident că, organele oficiale — res­pectiv Liga de basket­ball — acordă tot concursul pentru ridicarea acestui sport. Preşedintele ligii, a. prof. An­drei Horvatii secondat­ de a­nîi. Negoi I-lae, Surda Ioan şi Toth Cărei sunt prezenţi cu vorba şi fapta acolo unde este necesar. Activitatea basket-ballului in Tg. Mureş este asiduă. Un campionat de iarnă al oraşului a început la 18 Decembrie 1947 în sala Colegiului din localitate, cu par­­ticipar­e­a a 14 echipe masculine şi 8 fismenine dintre care 5 echipe sunt muncitoreşti, una universitară şi res­tul şcolar. Iată acum, în câteva cuvinte, pre­zentarea sumară a celor mai repre­zentative formaţiuni din Tg. Mureş. Echipa femeinină a „CFR“-ului este alcătuită numai din eleve de liceu: MUSCA, TUKA, TOGANEL BA­­CIU, IUŞAN BOERIU, BARBOSSY, ARSALOŞ, CREŢU, VINTIXA. Fetele, deşi tinere, urmând cu stric­­te sfaturile FE­rENCZ, promit o frumoasă surpriză în scurt timp ECHIPA DE PITICI a “CFR“ an­trenată tot de FERENCZ, este­ for­mată din jucători sub 14 ani Sindicatul CFR din localitate se s® îngrijește în mod special de această echipă. După fiecare antrenament, ju­cătorii primesc câte 3 pahare cu lap­te. Formaţia piticilor este: BOROS MONICA, NAN, PALFI, RIGO IR­­SSAY, BOCOR. ECHIPA DE’ FETE—PITICE a “CFR" este antrenată de FULQP Şi cuprinde eleve de liceu din clasele III si TV. KEMÉNY ș! SASS sunt cele mai promiţătoare talente ale acestei echi­pe. ECHIPELE RATA masculin și fe­­ menün sunt antrenate de KOOS. Din echipa femenină, HATASZT, SOOS, BURIAN sunt jucătoare de mare talent, iar deja băeţi KOOS, RIGÓ, BARBĂSSY sunt oamenii de bază. "SZEKELLY si RETTI“ este noua echipă a lui KÓSZÁLTA TOTH. Tot aici joacă Și GABOR ILEANA o ju­­cătoare de soare talent Antrenamen­tele sunt conduse de FERENCZ. ‘■‘BERNATH ANDOR“ este o echi­pă UTMHtetă forftfită din elevi al Colegiului reumat. MARTHON, BAGDY I şi BAGDY NI. VARO sunt câteva nume care se vor impun® curând. Antrenează LUCACS deja “CFR“ . , “BEAC“ este echipa Universităţii opri asupra a doua chestiuni, cu d­rar din Tg Mures asfec­t diferit: ne£ativ şi pozitiv. Bolyay din Tg. Mureş HALMAGY deia “DERMATA“ din Cluj,, est© antrenorul echipelor “BE A.C.“. . Da băeţi joacă HORNIAK, SCHU­LLER, ZOLTÁN, MAROSI II iar la fete REBKA, VERES, ATZEL, FOR­­RY (deia „Dermata“ Cluj) şi Haljek (deia Baia Mare). ssjCÎ. F. define atenţia generală DESIGUR că grija pe care o poartă jucătorii feroviari de a forma ce­lelalte echipe este mai mult decât lăudabilă. Dar, odată cu aceasta ju­cătorii CFR-ului nu neglijează câtuși de aut în antrenamentele lor. ELEK MARTIN care este acum antrenorul “CFR“-ului, în locul lui ZOLDI, a impregnat formaţiei două sisteme de joc. Dar, despre CFR sunt multe de spus Activitatea lor este demnă de invidiat. Noi ne rezervăm pentru altă dată dreptul de a destăinui activitatea pri­mnei echipe a Tg. Mureşului şi una din cele mai puternice formaţii din ţară. — v. k. ~ REVANȘA OIDAM-RAABSK SE 4111 ACEASTA LA NEW YORK, — LEW BURSTON care se îngrijește de „soarta” Wi CERDAN în Sta­tele Unite, se află în permanent contact cu manage­rul lui ANTON RAADIK în vede­rea perfectării revanșei CERDAN­­RAADIK. Această întâlnire, con­form proectelor lui BURSTON, ar urma să se dispute vara aceasta la Paris. Cele două părţi sunt deo­camdată în stadiu de tratative ini­ţiale, nimic definitiv ne­fiind încă stabilit. Pe de altă parte, organizatorii din Chicago, cari au „mirosit” în acest match un imens succes finan­ciar, se luptă cu înverşunare pen­tru ca întâlnirea să se dispute tot în oraşul lor. Proectul lui BURSTON de a-l a­­duce pe CERDAN lc Paris are şan­se de a fi dinamitat cu două mo­tive: pentru că e dificil să trans­formi francii în dolari şi, mai ales, pentru că organizatorii yankei, coa­lizaţi, se opun... Vor avea oare prilejul parisienii să asiste la această revanşe senza­ţională? VA DISPUTA PARIS? R­eporterul nostru foto­graf a fost trimis, înainte de Crăciun, în munţi. Bucuros de plimbare şi de imensul material pe care-l putea culege, s-a făcut nevăzut cu viteza aburului. Vă spun drept că-l invidiam. Cred că şi eu în locul lui aş fi placat cu aceiaşi viteză. Dar pentru că nu se putea, îl aş­teptam cu explicabilă nerăbdare. Domnul PÎKI­— cum îi spunem noi s’a lăsat aş­teptat vreo 10 zile şi în sfârşit într’o lu­nă dimineaţă apare în redacţie: «Fraţilor era să mă mănânce ursul!» Explozia domnului PIKI ne-a imobilizat pe scau­ne. Grişa Azdarov, un bun prieten al gazetarilor sportivi, originar tocmai din depărtările Uralilor, era singurul care zâmbea amuzat ”Ei, ia spune tovarăşe Ivan (nici în ruptul capului nu-i spunea PIKI) cum s’a întâmplat? — ”Păi să vedeţi. Urcam singur, sin­­gurei coasta Dihamului, cu PIKI în braţe (d. PIKI ii spune tot PIKI şi aparatului său de fotografiat), când aud nişte mor­măituri sinistre în spatele meu. Mă uit înapoi şi văd o matahală neagră ce îno­ta greoi în omătul până la genunchi. Măi drăcie, mi-am zis eu, ce-o fi având cetăţeanul ăsta de mormăi ca un urs. (Vă închipuiţi că nici prin minte nu-mi trecea că ar putea fi chiar ursul). M’am oprit în loc şi stăm să chibzuiesc. Să mă’ntorc să văd ce are, să-l aştept să vie singur sau să-mi văd de drum. «In­spirate“ de frica ce-o simţeam că mi se urcă pe spinare ca un păianjen, am por­nit voiniceşte mai departe. O să mă stri­cu socoteala. Spiritul de solidaritate spor­tivă se batea aprig în mine cu păianjenul de pe spinare. Şi se mai lăsa şi noaptea iute, ia să mă grăbesc eu şi să mă gân­desc la altceva, mi-am zis, tot se face întuneric şi nu mai pot fotografia. «Cetăţeanul vine şi el desigur la cabană şi-o să văd eu acolo ce-i. Am mărit pasul şi peste o jumătate de oră lac de apă — m’am văzut sus. Pe-a­­fară nimeni, înăuntru o linişte suspectă deşi era iluminat, «a giorno». Mi-am scu­turat bocancii, cu sgomot mare, la intra­re şi ca om politicos ce sunt, am bătut­­ uşă, aşteptând să fiu poftit. Nimic. A­­păs pe clanţă, închis. Deodată aud, la oarecare distanţă, morm­ăiala «cetăţea­nului» cu pricina, ce venea greoi de tot M’am pomenit bătând cu pumnii în uşă ca un disperat până când am auzit gla­sul cabanierului : «Ei, cine-i?» Om bun am răspuns eu. Mi-a deschis repede şi-a închis tot atât de iute în urma mea. «Ai văzut ursul? Pe unde-ai venit?» Ursul? Am simţit cum mi se taie genunchii şi că se învârtea locul cu mine. Abia la al cincilea pahar de coniac mi-am revenit şi i-am povestit c’lupta între spiritul meu de solidaritate sportivă şi întuneri­cul ce se lăsa (doar nu era să spun că mi-a fost frică). Asta-i tot». — Bine, dar ursul? _ — Nu mai ştiu. Coniacul care m’a tre­zit m’a şi adormit. A doua zi nu se mai vedeau nici urmele ursului, că ninsese toată noaptea. GRIŞA AZDAROV era singurul care nu părea emoţionat. Noi toţi simţeam Ursul din Poiana Peșterilor sură ce PIKI povestea. — Mi se pare că nu-l crezi, GRIȘA, l’am provocat eu. — Ba da, îl cred, mă întreb însă de ce s’a speriat. Pe VASIL­ IVANOV, prie­tenul meu, i-a luat odată ursul în brațe și VASILI l-a mângâiat pe bol fără pic de teamă. ■— Nu se poate, GRIȘA, exagerezi. — Vă spun pe cuvânt de onoare. E drept că peste vreo câteva ore şi VA­SILI a tras o duşcă de votcă, dar în bra­ţele ursului se jură că l-ar fi pupat pe bot, dacă ajungea până la el. — Hai GRIŞA, spune. Povesteşte-ne şi nouă, te rugăm Grişa. — Bine, vă spun. Ne-am aşezat mai bine pe scaune, aprinzându-ne ţigările. Ştiam noi cum povesteşte Grişa. Era doar şi el gazetar sportiv şi uşorul ac­cent străin pe care îl avea, dădea po­vestirilor lui un farmec deosebit. — “într’o vacanţă de iarnă, am plecat dela INSTITUTUL din MOSCOVA — unde învăţam — să-mi văd părinţii şî prietenii, la GOROJOD în URALI. Cum aveam aproape două săptămâni de vacanţă am organizat o serie întrea­gă de concursuri, ’cu toţi studenţii din .... -- -~f-— - -- r“-«* siiujeam împrejurimi ce aveau vreme­­ de între­ge daca i sa întâmplat ceva, îmi faceam cum nî se face parul măciucă, pe mă­­ceri, ca șî mine* ”. Ce! mai interesant dintre aceste con­cursuri a fost ascensiunea vârfului GO­­ROJE. Hotărâsem să dăm premiu o sa­nie, celui care va ajunge primul. VASI­LI IVANOV ne-a spus, cu două zile îna­inte, că-i putem da sania de-acum, pen­tru că el ajunge primul ori ce s’ar în­tâmpla. Ne-am uitat cu toţii la el gân­­dindu-ne că pregăteşte ceva. Prea avea multă siguranţă. Stai tu Vasili, să vezi ce ţi-am coace noi, dacă umbli cu «hi­­troşti» (şiretenii). Urcuşul se făcea pe patru poteci, pe fiecare dintre ele urcând câte doi băieţi. Vasili căzuse cu SERGHEI IURICI, u­­nul dintre cei mai buni alpinişti ai regi­unii. Eram convinşi că SERGHEI îl ba­te la distanţă pe Vasili. Dar ca pedeap­să pentru lăudăroşenie, cu o seară îna­intea plecării, ne-am adunat la GALEA EVGHENOVNA să punem la cale festa pe care să i-o jucăm lui Vasîii. După fel de fel de propuneri, ne-am oprit la cea cu ursul pe care-o propuse JORA ANDREEV. JORA care nu lua parte la concurs, urma să îmbrace o Ma­nă de urs și să iasă înaintea lui VASILI la POIANA PEȘTERILOR. GALEA s’a opus din toate puteriie, pretextând că s’ar­­putea ca VASILÎ să .ie’îmbolnăvea­­scă de spaimă, dar la asigurările noastre că imediat JORA o să-şi arate capul din Mană a căzut şi ea de acord. N’a răb­­dat-o însă inima şi după ce-am plecat noi, s’a dus drept la VASILI să-i spună ce-am pus la cale. Dar pe drum, ni s’a părut şi nouă că gluma nu-i dintre cele mai reuşite, şi-am renunţat la ea. Lasă, ziceam cu toţii, are grije SERGHEI IU­­RICI să-l pedepsească cu câteva zeci de minute avans. Mare ne-a fost însă mirarea când ŞU­RA BAGATERIOV, care urcase primul ca să cronometreze sosirile, ne-a anun­ţat că tot VASILI IVANOV a câştigat concursul şi... sania. Şi SERGHEI IU­­RICI? N’a venit. Probabil s’a întors din drum, pentru cine ştie ce motiv. Dar VASILI unde-i? «A coborît din nou ca să vă întâmpine». Seara, rupţi de oboseală, ne-am adu­nat din nou la GALEA EVGHENOVA. L’am găsit pe VASILI fumându-şi ţiga­ra c’un aer de superioritate ce ne sco­tea din sărite. «Păcat că nu i-am jucat festa cu ursul» spuse la un moment dat JORA ANDREEV. ’’Prea iac® pe îngâm­fa­tu’». «Nu mai faceţi pe mironosiţele măi băeţi, începu VASILI Tronic. Proba­bil JORA m’a confundat ca SERGHEI IURICI pentru ca l’am văzut la an mo­ment dat, ven­iid înapoi de făcea scântei zăpada pe unde trecea. Ori a­ţi uitat să-l înştiinţaţi şi pe el că aveţi de gând să vă deghizaţi în urşi ori a făc­ut-o el ca să mă sperie pe mine ş’apoi a renunţat să mai urce când a văzut că i-am luat-o mult înainte“. Am rămas perplex! ’’Bi­ne VASILI, dar n’a făcut nimeni pe ur­sul. Am renunţat la plan pentrucă ni s’a părut netovărăşesc şi nesportiv. — «Ce spui? Cum, n’ai fost tu, JORA ursul dela POIANA PEŞTERILOR? Lui VASILI i-a pierit sângele din obraji. S’a aşezat pe scaun, palid ca un mort. GA­LEA i-a adus iute un păhăruţ de votcă tare, în timp ce noi îl fricţionam de zor. După un timp, i-a revenit şi culoarea pe faţă şi graiul pe buze. — «Mi se părea mie că prea era înalt ursul ca să fie JORA, dar mă gândeam că s'a înălţat pe ceva». — «Spune VASILI, spune dela înce­put. — «Hai să-l vedem pe SERGHEI !U­­RICI, e acasă desigur şi vă spun apoi. Ne-am dus la SERGHEI şi l-am găsit aşezat în pat, cu ceaiul pe măsuţa de noapte şi legat c’o prisniţă la cap. Când l-a iăzut pe VASILI, a sărit jos şi l-a luat de gât. — «Măi VASILI, dacă nu te întorceai sănătos, n’aş mai fi călcat niciodată pe meleagurile GOROJODU­­LUI. Nu mi-aş fi putut ierta că mi-a fost atât de frică încât n’am mai avut răbda­re să stau să te conving că la POIANA ursul e un urs adevărat. Bine că te-ai întors sănătos, la spune, cum a fost?» — «Cum să fie, când te-am văzut că vii fuga la vale mi-am zis că pierzi de­geaba avansul pe care îl aveai, pentru* că eu tot nu mă întorc. Şi eu am vrut să-ţi spun că ursul nu e urs — mă gân­deam că poate nu ştiai — dar când te­am auzit că strigi «Coboară VASILI că-n pericol» mi s’a părut că ştii şi tu de far­să şi-o faci dinadins. Şi­ am urcat mai departe. La prima stână din POIANA PEŞTERILOR cea din marginea pădurii hop! văd ursul. Noroc JORA! am stri­gat eu şi m’am dus întins la el. S’a ri­dicat în picioare şi-a făcut câţiva paşi în pădure. Ca să nu-i văd faţa mi-am zis eu. M’am repezit la el şi l’am luat în braţe. Mă JORA, am spus eu, nu te mai preface, că ştiu tot. L’am bătut cu pal­ma peste bot, râzând. Drept să va spun, când am văzut că mă ridică în braţe şi mă asvârle cât colo, mi s’a făcut inima cât un purice şi-am luat-o la fugă. Am mai întors odată capul — cu toată frica — să-l strig: Bravo JORA, faci bine pe ursul dar tot eu o să câştig concursul Am văzut măi tovarăşi, o pereche de dinţi ce mi-au dat aripi la picioare. Aşa se face, probabil c’am ajuns eu primul. N’am spus nimic când am ajuns sus. Nu ştiam, până acum o jumătate de oră dac’a fost JORA ursul din POIANA sau «dedea MEDVED» (unchiul urs). GRIŞA AZDAROV terminase po­­vestea cu glasul melancolic. «Tovarăşe IVAN, se adresă el lui PEKI, să mă a­­nunţaţi şi pe mine cât mal mergeţi în munţi... mi-e dor de urşi. In ochii lui GRIŞA amintirea GOROJO­DULUI dîn URAL! ascunse o lacrimă de dragoste sinceră pentru munţii şi pa­tria Iul. a­ liwîe Shmarlaw ^

Next