Sportul Popular, martie 1949 (Anul 5, nr. 1285-1315)

1949-03-01 / nr. 1285

HU ACUM 163 ANI Ml MURIT Ţ­ărănimea din Transilvania, avea în veacul al XVl­I-tea, o situaţie eco­nomică şî socială din cele mai di­sperate. Nobilimea maghiară şi română, proprietară de mari latifundii, avea tot interesul să ţină poporul în cea mai nea­gră mizerie, pentru a-şi putea lucra mo­şiile cu iobagii oropsiţi. Aşa se prezenta situaţia, când la 28 octombrie 1784, ţă­ranii din Apuseni, conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan, ridică glas de revoltă şi armele împo­riva nobilimii. Mulţi grofi au fost atunci ucişi de poporul însetat de dreptate, şi focul răscoalei s-a întins în multe locuri. Cruntă a fost represiunea nobilimeî, răsculaţii plătind cu ţapul cere­rea lor dreaptă. Şi ceace este important de remarcat, este făptui că iobagii unguri au ridicat laolaltă armele cu iobagii ro­mâni împotriva aceloraşi exploatatori: grofii. Pentru a avea timp să se întărească, să ridice cât mai micită armată pe picior de bătaie, nobilimea a acceptat formal re­vendicările (câteva din ele) prezentate de răsculaţi, dar apoi, ie-a dat uitării, înce­pând aceiaşi opresiune, şi exploatare nemi­loasă. In faţa acestei situaţii, răscoala reisbucneşte cu mai multă tărie, de astă- dată însă trupele imperiale înzestrate cu armament reuşesc să o înăbuşe în sânge. Căpeteniile iobagilor, Horia, Cloşca şi Crişan, sunt trădate şi astfel cad în mâna stăpânirii. Aduşi şi închişi în tem­niţa din Albă Iul­ia cei trei conducători ai răsculaţilor iobagi, aşteptau judecata. Pe care nu o apucă decât doi, Horia şi Cloşca, pentrucă cel de al treilea, Crişan, s-a spânzurat in Închisoare. Judecata se face in cea mai mare taină, pentrucă nu cumva poporul să afle şi să întreprindă o acţiune de revoltă, şi judecătorii, oameni ai nobililor, condamnă pe Horia şi Cloşca la moarte, prin tragere pe roată. In ziua de 28 Februarie 1785, pe ,,Dealul Furcilor“ drin Alba lulia, în faţa ţăranilor aduşi cu forţa de către autori­tăţi, au fost omorâţi cei doi martiri. Din­ţii de fier ai roatei au muşcat din trupul lor de iobagi, dornici de libertate pentru popor, sfârtecându-i. Dar jertfa lor nu a fost în zadar. Pen­­tm că revoluţia pe care au iniţiat-o şi condus-o, a avut urmări dintre cele mai importante. In primul rând, ea a determi­nat desfiinţarea iobăgiei, a adus apoi un puternic sprijin la crearea alianţei între iobăgimea maghiară şi română, înfrăţită in decursul luptelor comune împo­riva a­­celuiaşi vrăşmaş: nobilimea exploatatoare. Revoluţia condusă de Horia, Cloşca şi Crişan, a dat mai multă încredere ţară­­nimei în forţele ei, i-a deschis drumul spre noi lupte pentru cucerirea libertăților și a drepturilor sate. CONCLUZII DUPĂ ULTIMI­LE CONCURSURI DS TSR. Antrenamentele au devenit o problemă­. ...care poate fi totuşi rezolvată! S­unt foarte puţini specialiştii la pistol viteză care ating in mod constant 30 de ţinte. In ultimul timp numărul acestora s-a mărit prin alăturarea lui Sorin Cantilli (Banca RPR). Dar, deşi această probă este în funcţie aproape numai de un antre­nament ce trebue făcut cu asiduitate până când ajungi să tragi mecanic, nu aceasta es­te explicaţia victoriei lui Sorin Cantilli la concursul de pi­stol viteză ce s-a disputat pe poligo­nul ,,Gh. Vasilichi“. Sorin Cantilli posedă un desvoltat simț al vitezei, care dealtfel se observă şi în faptul că termină majoritatea probelor în­­tr-un timp mult mai redus ca cel re­glementar. Aceasta este cauza victo­riei sale la care s-a adăugat faptul că și-a dat seama că vântul puternic ce a bătut in timpul concursului va influenţa precizia focurilor. Deci, în pr­imul rând a urmărit atingerea ţin­telor. Că a reuşit numai acest lucru, mărturie stă punctajul său • 243/300 - inferior celor totalizate de panait Călcâi (CSU) şi Iosif Sârbu (Banca RPR) clasaţi pe locurile următoare. Din restul rezultatelor merită a fi remarcate cele obţinute de Aurel Neagu (Electrica) 27-222, Mátyás Far­­kas (CSU) 27-217 şi Rr. T. Manicatide (CSU) 25-220.* D­ealtfel Dr. T. Manicatide a câş­tigat concursul de pistol pre­cizie. Posedă multe calităţi in această specialitate, antrena­mentul destul de regulat pe pe care l-a făcut în ultimul timp, şi-a arătat roadele. Care sunt mai puţin importante privite prin prisma victoriei, cât prin faptul că ele demonstrează progresul dr-rului T. Manicatide. Câştigătorului deia începători An­drei Noica (CSU) îi mai sunt necesa­re multe antrenamente. Totuşi punc­tajul său este promiţător. Restul rezultatelor sunt submedio­cre. Iată cele cinci rezultate care merită a fi subliniate: Mátyás Farkas (C. S. U.) 186-200, D. Pineta (CSU) 186, Ing. Andreevici (Telefoane: 136, Ma­ior C. Popescu (CSAMAN) 185 şi M. Spătaru (Telefoane) 184. Neaşteptat de slabe cele obţinute de Aurel Nea­gu (Electrica) şi Renato Slavici (B­­rea numeroasă.­­ In plus trebue subliniată participa­­numeroasă. D­in nou Sorin Cantilli a câştigat Dar de această dată proba de armă, liberă 40 de focuri in po­ziţia în genunchi. Antrenamentul foarte intens şi a­­tentul studiu al poziţiei pe care îl ce­re această probă sunt factori fără de care nu se pot realiza performanţe de valoare. Cea mai mică desechili­­brare, are repercusiuni excepţional de grave asupra eficacităţii tragerii. In orice caz se poate spune pe scurt că trăgătorul care nu şi-a găsit po­ziţia ideală de echilibru nu poate ob­ţine rezultate superioare. Dealtfel acest adevăr se poate ve­dea, la punctajele ultimului concurs de armă liberă în genunchi. Cu ex­cepţia câştigătorului, ceilalţi concu­renţi s-au prezentat foarte slab, vă­dind, în general lipsa de antrena­ment. Dar pentru că atât antrenamentele cât şi concursurile au devenit într'a­­devăr o problemă din cauza costului prea exagerat al cartuşelor, vom dis­cuta soluţia într'un viitor articol. M. BANUŞ S­pre deosebire insă de cele de la proba de armă liberă 20 locuri în poziţia culcat, cinci trăgă­tori au depăşit cel mai bun rezultat, obţinut anul acesta, demonstrând că rezultatele în probele de armă liberă în poziţia culcat sunt în special de­terminate de talentul trăgătorului şi mult mai puţin de antrenamentul său. ST38I DS VOLLSY Se convoacă pentru azi 1 Martie, la sediu! Districtului din str. Gr. Alexan­­drescu nr. 86 toţi delegaţii grupărilor de volley în vederea unei şedinţe pentru importante comunicări. Se atrage atenţia celor absenţi că gruparea ce o reprezin­tă va fi suspendată pe timp de­­o lună de la orice competiţie organizată de dis­trict.­­­S Portarul Petrolului Popovici nu prea poate sări la mingi inalte. Aşa a primit primul goal şi în această fotografie, Maria l-a întrecut cu mult în săritură. Mingea însă, i-a căzut in spate și Popovici o boccea­­să. Meghie și Petrescu privesc. (CSUT-Petrolul 2—1). N­ ea scris un muncitor del­a o moară Îndepărtată din Bihor. Scrisoarea Iul lu­gă, de abea de-a Încăput in 5 coli mari, e plină da miez. Bate în scrisoarea aceasta inima unui adevărat spor­tiv. Nici nu e de mirare că In comuna Iui a luat naștere, a crescut şi s‘a desvoltat o activitate sportivă. Suflul sportiv al unui colectiv ţărănesc, avântul creator care străbate toată scrisoarea, este admi­rabil. Judecaţi şi Dv.: - ^ , Tovarăşe Redactor, Personal nu prea practic sportul pentru că vârsta nu-mi mai îngădue, însă îmi place să arbitrez matchuri de foot-ball. Dar nu asta e motivul pentru care vă scriu. Adevăratul mo­tiv e următorul: Tinerii din Comuna Inand au aflat despre sport din ziare şi dela noi cei mai vârstnici. S'au interesat pe la Ju­deţeană OSP, însă ori de câte ori S-au dus n'au primit un răspuns mul­ţumitor. Şi iată dece: sportul aşa cum se practică la noi In sat, se măr­gineşte doar la foot-ball şi acesta desigur, nu cu pretenţiuni de tehni­ca sau tactică. Se practică un foot­ball cam redus, dar Se practică toţi tinerii. Nu există unul care atunci când găseşte mingea in câmp, să n'aibe dorinţa să joace şi el. E o ade­vărată luptă pentru a intra în una din echipele ce joacă şi nu arareori echipele au şi 15 jucători fiecare. In­teresul acesta a permis ca b­andul să aibe una din cele mai bune echipe din jur. Dar uitasem să vă scriu că şi Comunele învecinate practică în­­cereaţi condiţii sportul. Activitatea tinerilor însă, era cu desăvârşire de­­zorganizată şi numai dragostea pen­tru sport i-a făcut să aibe o minge. In aceste condiţii au plecat la OSP din Oradea. Acolo li s’a spus că este necesară organizarea într'o asociaţie sportivă în cadrul Sindicatului Agri­col, să se aleagă un comitet de con­ducere, să existe un teren, să fie mingi de foot-ball, chiloţi, tricouri şi ghete de foot-ball, să se plătească a­­numite taxe şi în fine intrarea în campionatul districtual al judeţului. ■ Cam nehotărîţi s'au pus băeţii pe treabă­ Au mers la Sindicatul Agri­col şi au aflat că aceştia nu au un responsabil sportiv. Atunci au chemat pe tineri şi săteni la o adunare şi au ales un comitet de conducere şi au constituit asociaţia. Fără să ştie formele necesare, au constituit-o. După discuţiile la care au partici­pat toţi cei prezenţi s-a hotărît ca a­­sociaţia să aibe 4 secţii (căci li se ce­ruse de la Judeţeană să aibe şi alta secţii afară de foot-ball): una de foot­ball, alta de volley-ball, (la propune­rea elevilor şi studenţilor din sat) de atletism şi una de şah (la propunerea tinerilor foşti prizonieri in URSS cari au învăţat jocul acolo). S'au pus băeţii de au amenajat te­renul de foot-ball cu bare, au procu­rat minat din fondul dela Primărie, nu dat un bal din ai cărui venit au cumpărat chiloţi şi tricouri prin Coo­perativă (Pânză, americă). La bocanci s'au împotmolit însă. Pentru ei n'a­­veau bani. S'au hotărît să ia pământ arabil dela Comună şi să-l lucreze ei in comun iar din recoltă să ia şi bo­canci. Şi cred că nu se vor lăsa. S'au informat că nu costă mult afilierea şi o vor face şi pe asta. Prin muncă voluntară au amenajat terenul de vo­lley-ball şi groapa cu nisip, şi au con­fecţionat, tot ei, 3 şahuri. A venit problema cu campionatul districtual, problema cea mai spinoa­să. In campionat le trebue bani pen­tru a se putea deplasa la distanţe mari (Până la 100 km.) cu­ trenu­l, cu căruţele e imposibil. Dar e altce­va mai spinos. E că băeţii îşi dau seama că nu sunt pregătiţi pentru campionat, că mai au multe de învă­­ţat. Au văzut că nu pot intra deo­camdată în campionat şi alunei le-a venit o idee. In Judeţul Timiş, se­­joacă un campionat rural la care par­ticipă numai echipe săteşti apropiate pentru care nu se pune problema de­plasărilor căci au căruţe şi apoi nu există, ca joc, prea mare diferenţă între echipele săteşti. Au plecat iar la Judeţeană şi au supus şi acesteia ideea. Cei de acolo n'au prea fost en­tuziasmaţi. Cică OSP nu poate orga­niza campionate rurale până nu are echipele afiliate. Ori eu cred că asta e greşit. Şi atunci băeţii s'au pus pe acru în felul lor. Au trimis scrisori Căminelor Culturale din 12 comune­­ vecine, cu care comuna Inand ayu­­■­sese relaţii sportive, o invitare de a participa la o competiţie sportivă si­­­­stem­ campionii. S'au primit deja 3 răspunsuri şi cred că vor veni şi cele­lalte. Cred că aceasta nu e nimic ile­gal făcut. Noi avem sprijinul tuturor organizaţiilor din sat, preşedintele Sindicatului Africol e responsabilul nostru sportiv, iar secretarul căminu­lui cultural, e responsabilul de edu­caţie. .­­­­ Sportul la sate nu se poate ajuta prin singurul mijloc de a lăsa să in­tre în campionat echipele săteşti care se ştie că nu sunt îndeajuns de ridi­cate ca nivel tehnic. Iată de exemplu o echipă sătească din Jud. Cluj, Ba­riu, care e în district şi a mâncat nu­mai bătăi, intre care una şi cu 20-0. Noi nu vrem să păţim la fel. Trebue întâi o pregătire chiar şi pentru cam­pionatul districtual şi credem că nu­mai campionatul rural e cel mai ni­merit mijloc. Noi sperăm că în avântul nostru de organizare şi ridicare, vom antrena şi celelalte comune şi nu credem să mergem pe un drum greşit. Am dori să fiţi prietenul şi sfătuitorul nostru şi rămânem în aşteptarea răspunsu­lui grabnic. (ss) INDKIE IO AN Com. Inand Jud. Bihor Tovarăşi Îndepărtaţi din comuna Inand, primiţi prietenia noastră şi, dacă vreţi, sfatul nostru. Scrisoarea prietenului vostru mai vârstnic, ne-a arătat cu câtă dragoste căutaţi dru­murile drepte ale practicei sportive. Dacă unii au încercat să vă intorto­­cheze drumurile acestea, frângăndu­­vă elanul, ei au greşit desigur. Voi bine aţi făcut că aţi perseverat şi aţi muncit cu rav­ă. Iniţiativa voastră de a lucra pă­mântul în comun, este un exemplu pentru toţi cei din jurul vostru, pen­tru toţi ţăranii muncitori din ţara noastră. Voi v-aţi gândit doar la re­colta din care veţi culege banii pen­tru perechile de bocanci. In mare, pe tot întinsul ţării, munca agricolă co­lectivă va aduce roadele cele mai de preţ. Judeţeană DSP de la Oradea, luată desigur în pripă de cererea voastră neobişnuită, a mers pe calea birocra­tismului şi ea va fi prima care va re­greta. Noi insă nu suntem partizanii unei activităţi anarhice aşa că vă sfă­tuim să aduceţi la cunoştinţa Jude­ţenii CSP ceea ce vreţi să faceţi şi suntem s­igur ca-­ tre data asta, va vor , ajuta cu mai multă dragoste, aşa cum se cuvine unor însufleţiţi sportivi şi organizatori ca voi. Şi când veţi culege primele roade, primul spic din lanul elanului vostru sportiv, scrieţi-ne şi nouă. Spor la muncă ! .... (116­) B­ogate Sunt regiunile delu o® se ale Aradului, dar săraci au fost ţăranii de prin par­tea locului. O exploatare cruntă şi nemiloasă i-a adus pe ţăranii muncitori români şi maghiari de­opotrivă la sapă de lemn. Grofii şi slugile lor prea plecate, se înfruptau cu nesaţ din munca a­­cestora, îi istoveau de vlagă, cu­­nuindu-i în munci grele. Prin regiunea Siriei baronul badislau Boush se lăfăia în cas­tele, călărea prin vH şi holde, atunci când îşi amintea să mai calce prin moşiile ale căror nu­măr nici nu le mai ţinea minte. Baronul nu venea singur ca mereu cu invitaţi. Chefurile şi orgiile din castel se ţineau lanţ paralel cu foamea, nenorocirea şi mizeriile din cocioabele locuite de ţărani. Aşa era înainte. Groful, administratorul, cnutul şi chiabu­rii din Siria stăpâneau şi jecmă­neau Dar acum în Siria s’au schimbat multe, îndrumaţi de Partid, ţă­ranii muncitori şi mijlocaşi au învăţat să cunoască cine le sunt­­duşmanii şi cine le sunt prietenii. G­roful şi administratorul său au fost alungaţi din sat. Dar au rămas duşmani la fel de periculoşi, chiaburii. Ei sunt acei care cu ochii in­jectaţi de ură, privesc cuceririle­­ţărănimii muncitoare. Stăpâni pe rodul muncii lor, descătuşaţi din prprimar la cruntă şi luptând mereu pentri noi cu­ceriri ţăranii muncitori din Siria au început să aibă preocupări noi, idealuri «d­ Intr’o zi la îndemnul organiza­­t 4 , de pagină, pun în gând, să-şi facă o hae comvrilă şi o« teren de sport. Prin bugetul comunei s’a alocat o sumă de bani pentru construc­ţia unor băi populare şi altă su­mă — şi ea destul de însemnată — pentru construcţia unui stadion sportiv. Oamenii, buni gospodari, ce s’au gândit? Sportul şi higiena, merg mână în mână. Dece nu ar fi construite stadionul şi băile comunale din Siria într’un singur loc. Locul fusese ales de oameni de multă vreme: ■ Curtea grofului. Groful plecase, dar patru chiaburi se instalaseră în castel şi împăr­ţiseră curtea în patru. Curtea a în inima satului şi înconjurată cu riduri groase. Şi groful şi chiabu­rii se voiau cât mai departe de cei ce muncesc, le era parcă tea­mă. A­u căutat chiaburi’­ să tărăgă­neze începerea lucrărilor deşi li s’a spus că vor că­păta aceleaşi întinderi de pământ din ale comunei. ,,Ce le trebue oamenilor băi ? Ce bunici lor numai cu băi au dus-o? Dar te­ren de sport? Auri! Teren de sport. Asta este curată nebunie. Ce nevoe este într’un săi de gos­podari de teren de sport ?” QameriM m ws/N. CJJJ&TEA PENTRU STADION ŞI BAL Şi dacă au văzut chiaburii că nu e rost altfel, că se face şi te­ren şi bae, s’au gândit că pentru stadon şi băi nu ar fi rău să-şi caute oamenii, loc, colo’ţi s-as, hăt, pe deal! Vorbele mieroase ale chiaburi­lor au înduplecat pe câţiva. Dacă nu i-ar fi lămurit Organizaţia de Partid, cine ştie, poate că ar fi stat şi astăzi oamenii în căutarea terenului. Dar ţăranii­­ nu s’au lă­sat amăgiţi şi într­o buna zi târg­năempelg an­s­ pirat în ridurile­ groase ale curţii grofilor. Au vrut să înceapă dărâmarea pe la mijlo­cul lui Martie, dar dacă au văzut că Februarie e călduros n’au mai stat pe gânduri. — ,,Am început să demolăm, — spun localnicii. Nu „demolează” toţi. Unii cară pământul, alţii nivelează dar toţi ţăranii muncitori şi mijlocaşi pre­cum şi funcţionarii, sindicaliştii, din Siria muncesc. Dela cel mai mic la cel mai mare cu tâmnăcoa­­pele, cu lopeţ­e, muncesc top dela primar până la ultimul puşti ca să ridice un stadion şi băile populare. Intr’o zi eram de ţaţă, — a ve­nit un ţănc mititel. Furia de că­păstru un cal. Maică-sa, văduvă, atâta avea: puştiul şi calul. Puştiul a lui Arsa — aşa-i zice — abea duce calul de căpăstru. Când l-au întrebat oamenii ce caută, a spus că el şi căluţul au venit să dea ajutor la ridicarea stadionului. S­tadionul va fi înconjurat cu un brâu de zgură neagră pentru alergări. Este loc rezervat pentru aruncări şi sări­turi, iar băile populare vor fi construite sub tribuna principală Tribuna, nu avea 46 m. lunabime La început, au examinat buge­tul -sg rzada eg emnemM se pot face. Braţele de muncă s’au oferit voluntare, economie de milioane. Lemnul trebuia să coste ţara mult. S’a găsit soluţia: comuna are în proprietate pădurile pe care groful le-a jefuit odată dela localnici. De acolo să se ia lemn brut şi să-l schimbe un IPEIL la Arad cu lemn finisat. Cei dela IPEIL au fost mulţumiţi, calita­tea lemnului din Şiria este supe­rioară. Ţăranii români şi maghiari care lucrează laolaltă şi-au spus: „Ne facem stadion şi băi, să nu prăpă­dim banii”. Ţevile pentru instalaţia băilor au fost găsite prin curtea Primă­riei. De când se tăvăleau de colo până colo se cam stricaseră. Le-au reparat. Le-au curăţat. Şi le poar­tă cineva de grije acum. Când s’a dărâmat unul din tur­nurile curţii, un bătrân s’a oprit şi cu mâna streaşină la ochii umeziţi care urmăreau cum sa prăvale turnul crăpat a spus: — „Iobagii l-au făcut, iobagii îl dărâmă”. F­ericit sâmt, oameni buni, că am apucat să văd vremu­rile astea”. Ochii moşului străluceau ca ochii puştiului cu calul. Ifosul re­zemat în toiagul bătrâneţii şi „a lu’ Arsa” — prichindelul de 9 ani — se bucurau deopotrivă. Cu ei toţi plugarii muncitori şi mijlocaşi, care d­ădeau cu năduf în zidurile curţii care alaltăeri a fost a grofilor şi ori a chiaburi­lor. Cu ei se bucură top ţăranii de o seamă cu ei din toată ţara. se bucură muncit­orimea dela oraşe. Ne bucu­răm cu topi şi dăm tuturor pildă înfăptuirile celor din Siria. E.A Slfd­A-ARAD Se clădeşte şi tereli I® spirt peste zidurile medievale ce apărau averea gref fie? Tinerii muncitori dărâmă zidurile pentru a face loc stadionului ELEMENTE f Ui If 1A d­) ____________ Da*. O. TROSANES­CU _____________ I n compoziţia jocului de şah intră patru elemente: materialul (forţa), spa­ţiul, timpul şi factorul individual al fe­cărui jucător. In legătură cu acest ultim factor am făcut câteva consideraţiuni în articolul trecut. Azi vom face cunoştinţă cu primele trei elemente. MATERIALUL îl constitue figurile care sunt simbolurile unor forţe. SPA­ŢIUL este reprezentat de tabla de şah. TIMPUL este folosirea dr­­­p­tul­ui respec­tiv, a obligaţiei de a muta. TRANSFORMAREA ELEMENTELOR Fiecare din aceste elemente se pot transforma în fiecare din celelalte. Tim­pul se poate transforma de exemplu în spaţiu sau material sau invers. Putem sacrifica nater­­aiul, de exem­plu un pion, pentru a câştiga un tempo (timp) sau pen­tru a deschide o linie, deci pentru a câ­ştiga spaţiu. Şi invers, câştigăm un pion, acest lucru se întâmplă de multe ori, pierzând mai mulţi timpi (desvoltarea ră­mâne în urmă). Am câştigat deci mate­rial şi am pierdut din timp, a avut loc o transformare a timpului în material. Materialul Acest material este compus din ofiţeri (figuri) şi pioni. O figură ușoară echivalează de obicei cu tre­i pioni. Un pion echivalează cu trei timpi avans în desvoltare. Regele este figura c­a mai valoroasă, deoarece cu pierderea lui (matul) jocul se termină. Rezultă de aci că trebue bine păzit. El este adus in siguranță prin rocadă (0—0 sau 0—0—0). Nu întârziaţi cu rocada, căci pierderea acestui drept (prin mişcarea regelui) sau imposibilitatea efectuării acestei mutări de siguranţă, este un mare neajuns. Dama (regina), es­e pe deoparte cea mai puternică figură, de ac­eea nu o adu­ceţi prea de timpuriu în joc, deoarece ea este atacată da figurile uşoare (cal, ne­bun) ale adversarului şi desvoltarea ace­stuia e mei bună. Desvoluiiţi dama pe un câmp ur­de nu poate fi atmet.!, pentru început, de figu­rile uşoare ale adversarului. Tura, intră în joc, mai ales atunci când are o coloană sau o lin­e deschisă. Exem­plu: e periculoasă, atunci când ocupă fbora 7-a (a 2-a), unde ameninţă tabăra ad­versă. Forţa turelor se multiplică enorm, când sunt dublate (2 turnuri pe o coloană sau linie). Nebunii se păstrează de obicei, aşa încât ei să ocupe 2 diagonale. Ex­mplu: nebu­nul treba fi se duce la c4. Când avem un nebun de o culoare (alb sau negru), ne postăm de obicei pionii pe câmpul de culoare contrară, pentru că pierii propri, fiind de aceiaşi culoare i-ar lua din raza de acţiune. Figurii, trebue să aibă o rază de acţiune cât mai mare. Caii sunt foarte potriviţi pentru atac şi trebuesc plasaţi în aşa fel Încât să poată ataca, când va fi momentul,­abăra adversă. Deobic­e locul ideal este cel cen­tral. Caii plasaţi lateral nu au rază de ac­ţiune! Pionii centrali sunt cel mai tari. Se re­comandă baterea cu un pion pe centru, in d­echidere să nu mutăm mulţi pioni, deoarece fiecare mutare de pion slăbeşte poziţia. (Va urma) Concurenţii la concursul de regularitate, s-au incolonet pentru a duce salutul lor participanţilor la conferinţă pe Capitală pentru desemnarea delegaţilor la congresul de unificare a tineretului. MINERIŞI, mândria sportivă a minerilor La Lupen­i, skiul şi nataţia înfrunta footballul de la bgbi la bgsl QUM ÎNŢELEG MINERII SA SPRIJINE SPORTUL ŞI Cîiftî PRIVESC VAR­* furrile PRODUCT*a­ u au luat cunoştinţă de decizia de amânare a returului Diviziei Na-J­ţionale în timp util şi jucătorii mineri din Lupeni au pornit spre Bu­cureşti pentru jocul cu Dinamo B. Au jucat şi deşi au pierdut, au arătat totuşi un football de bună calitate, cu o concepţ­e sănătoasă de joc, care ar fi scoase mai bine în evidenţă dacă ar avea suficient antrenament. Dealtfel, Minerul din Lupeni este una din echipele fruntaşe ale Diviziei B şi păstrează neatinsă încrederea sportivi­lor mineri şi interesul lor pentru foot­ball. * L­upeni este un centru muncitoresc, cu aproximativ 3200 de muncitori , care răscolesc cu multă râvnă mă­­­­run­taiele pământului şi sărbătoresc a­­cum conferinţa de unificare a t­neretu­­i lui prin dese depăşiri de norme. Sportivii sunt alături, cot la cot, cu ceilalţi muncitori. Calitatea de sportivi nu creiază diferenţe şi nici sportivii nu fac caz. Sunt în primul rând muncitori. O spun răspicat şi o mărturisesc şi pe terenurile de sport, l-am văzut în Obor jucând şi pe tu­şe, secretarul grupării, d. TELLMANN IOSIF, găseşte răgazul câtorva minute , ne povestească despre Lupeni, mine şi M­­­­orul. întâi, toţi jucătorii sunt în producţie. Nu face excepţie niciunul. Portarul Ze­­leneak M., Ispas N., Nemeş K­arie, Ma­tei Al. simt mineri ; Jakab şi Groza ion strungari; Zejenak loan zidar; Asti­­lean Aurel topograf; Carpinst loan func­ţionar tehnic, ridicat din rândurile mun­citorilor mineri; Putz Rudolf lăcătuş; Filimon Gh. Tudor; Bucur Savin şi Szac­­sko losif electrician; Georgean Eugen şi Szabó AL tâmplari. Tot muncitori sârguîncioşi, printre are şi evidenţiaţi, Jakab şi Nemeş K­a­rie, care nu întâmplător este şi foarte bun jucător şi foarte bun muncitor, a fost evidenţat pentru depăşire de nor­­­e. O îmbinare armonioasă a sportivului cu muncitorul. * —ţ­ootballu] nu este pe primul plan. SE»â Se bucură de mare popularitate şi ^ la jocurile care au loc pe stadio­nul ridicat prin muncă voluntară (are două tribune acoperite, este gazonat şi găzdueşte 4000 de spectatori cu regula­­rtate matematică; la un joc de antrena­ment cu Jiul au asistat 4000 spectatori care au aplaudat victor­a echipei lor cu 9—1) , muncitorii mineri sunt prezenţi pentru a-şi încuraja echipa. Dar pe acelaş plan se situează şi alte două sporturi d­e cele 10 soţ­i existen­te : skiul, pentru care crossurie popu­lare organizate recent a făcut o minu­nată propagandă printre mineri (o caba­nă stă la dispoziţia lor) şi nataţia, pen­tru care s’a şi construit un bazin. Şahul urmează nu la distanţă mare şi 161 de concurenţi îşi dispută în prezent întâietatea în campionatul popular. Foarte popular este spartul popicelor, şi urmează atletismul, turismul, volley* baliul, tennisul de masă, patinajul sh­ug­­byuî. * C­­um se vede, o activitate spor­tivă intensă și multilaterală, care — cum bine spunea d. Te­llmain „asigură munc­­arilor, după eforturi!» pa care le depun, o recreare necesară. In acelaș timp efortul, oricare ar fi­­, est­e un tonic, un fortificant tocmai in vede­­ea muncii de toate zilele. Vedeţi, aceşti 11 jucători sunt pregătiţi pentru a re­zista 90 de minute de efort cont­inu. » Condiţiunile la Lupeni sunt ideale. Massa m­ineilor spr j­ ttă şi moral şi ma­terial secţiile sportive Este o legătură su­fletească intre ei şi sport­vii activi, traini­că şi de nesdruncinat, a cărui bază porne­şte de la mină, deja shoot. Sportivii chiar­upă cel mai greu match sunt prezenţi a doua zi în mine şi atiniere, unde lu­crează, iar massa muncitorilor li spun­­j­nă pentru că înţelege că vârfurile tre­­itesc Încurajate. „Când s’a auzit că Minerul va fi pe­piniera Jiului şi că s’ar desfiinţa, mine­rii au sărit in sus — ne spune d. Te - Iman. Mai târziu însă, când massa mun­citorilor a fost lămurită just asupra a­­devărului, a fost o satisfacţie deosebită. # P­entru că echipa clubul Minerul este mândria minerilor din Lupeni. La football, ski sau ellenne sport. Numele acesta reprezintă năzuinţele iar în sport, a­mănătorilor din mine. Şi Minerul corespunde în totul aces­tor năzuinţe. Ca atitudine şi comporta­re pe teren, ca sport de calitate și de massă, ca desvoltare a d­sciplinei, car ips­teerare efectivă în câmpii, munci.

Next