Sportul Popular, noiembrie 1949 (Anul 5, nr. 1524-1551)
1949-11-01 / nr. 1524
PAGINA-» ^. mmimwta Noma enmmFmfceAF &afomm D. A. LOBASEVICI, PROFESOR DE CULTURĂ FIZICĂ, DASCĂL A GENERAŢII ÎNTREGI „XICA ERI CA IXTRLN CLER SPORTIVE SE POATE fA’SEŞI AŞA DE BIXE XOTIUXEA DE COLECTIV”. — „LUCRURILE ÎNVĂŢATE INTR’O ORA DE CULTURA FIZICA SE REFLECTA, IN TOATE FORMELE DE MANIFESTARE ALE COPILULUI” Viaţa omului, despre a cărui activitati vreau să vă vorbesc, se desfaşoară mai fult în sala de gimnastică a unei soli. Munca lui se aseamănă mult cu a unui sculptor, cu deosebirea că mâinile salr lucrează nu totul mort, ci un material vin, plin de neastâmpăr. El sletoeşte corpil oamenilor, îl face puternic, bine construit, rezistent. Ce minunată estemunca aceasta! Profesorul de cultură fizică lucre r.:« an de an cu tineretul, îl duce mereu înainte până când are în faţă adevăraţi ateţi. Tinerii cresc în faţa ochilor să. Parcă-i vede cum cu zece ani în urmă stăteau speriaţi în faţa sa, în timpul primei lecţii Mulţi nu văzuseră vreodată o sală de gimnastică, mulţi nu au ţinut nici liptă o mitice de baschet în mână Erte greu să te desparţi de elevii pentru care ai cheltuit atâta energie, să urmi apei ca simplu spectator performanţele lor. Am stat de vorbă cu un astfel de om, sculptor al materiei vii, şi trebue să spun că ceea ce ne-a spus a fost mult mai simplu decât cea ce credeam că am să aud şi în acelaş timp mult mai complicat! Dimitri Alexandrovici Lobîşevici profesor de cultură la şcoala Nr. 239 din Leningrad, a început prin a ne arăta o pereche veche de patine și una de schi nu mai puțin veche. — „Sunt două amintiri foarte plăcute — ne spune profesorul Lobasevici — Pe aceste patine a început să alerge eteva mea Cernova, devenită mai târziu campioană unională. Cu aceste schiuri. Tamara Snopcova a câştigat campionatul de schi al Leningradului Vedeţi mingea aceea de volei? întrebaţi ori şi ce elev a! şcolii ce reprezintă ea şi vă va spune ca este mingea echipei noastre, prima clasată la campionatul şcolar al oraşului...“, profesorul ţinând în mână mingea veche şi roasă începu să ne vorbească despre activitatea sa : „Să nu credeţi că cu această minge băieţii pot să înveţe numai volei. Cu ea sc m'te obţine troţ molt. Ce, amine, aţ' întreba dumneavoastră? Folosindumă de această minere, învăţ conii ce înseamnă dragostea de colectiv, cum imbite să se poarte şi să păzească bunul comun. Această minge îmi aminteşte multe, chiar foarte multe, îmi aminteşte de generaţii întregi de elevi, trecuţi prin mâna mea, care au terminat demult şcoala, dar au rămas pentru totdeauna sportivi. Numele multora este demult consacrat în tabelele campionilor şi a recordurilor. Aţi auzit desigur de lunotătorul A. Libel sau de patinatoarei Lidia Sclihova. Pot spune cu mândrie că au fost elevii mei. Mulţi dintre elevii mei au devenit ingineri, doctori, oameni de ştiinţă sau ofiţeri, totuşi continuă să se ocupe cu sportul tare ca şi aici în şcoală. Dacă doriţi să-i cunoaşteţi pe toţi, poftiţi aici la 4 Decembrie Atunci se adună toţi şi în sala de gimnastica are loc tradiţionalul joc de volei. Vechii mei elevi joacă cu elevii mei de astăzi. Mă întrebaţi dacă nu regret că trebue să mă despart de elevii mei? Desigur că îi robesc foarte mult, totuşi sunt bucuros când îi văd cum cresc şi se fac mari şi puternic, sub occhii mei După aceia trece alte antrenori Şi mie mi s-a propus să devin antrenor, dar nu mă pot despărţi de şioală Aici am o muncă la fel de frumoasă şi cu aceiaşi răspundere. ÎN ŞCOLI, CULTURA FIZICA TREBUE SA FIE CAT MAI BINE DESVOLTATA. Trebue să recunosc că este o muncă grea. Câteodată şi cel mai bun profesor sau pedagog se află în încurcătură. Când, după terminarea războiului civil am venit în şcoală, nu a fost uşor. In arta s , omiisorul de cultură fizică trebue să lupte contra mentalităţii, care la noi a dispărut de mult, că nota de la gimnastică nu contează Atunci când ştii să faci ora interesantă, să-i fitragi pe copii, lucrul este ca şi rezolvat“. Dimitri Alexandrovici continuă să ne vorbească, jucându-se cu mingea de volei — „Lucrez în această şcoală de 23 ani, fără să pun la socoteală anii războiului“ — şi când a spus „anii răsboiuri“ l-am şi văzut în tranşele Leningradului, unde, între două bătălii, se gândea la noui metode de muncă pentru a împrieteni cât muri bine pe copii cu sportul şi cultura fizică Profesorul s-a întors mai tânăr, mai entuziast, mai îndrăgostit de munca .-Sa. Mergem apoi în sala de festivităţi unde pe pereţi şi în rafturi stau diplome s cupe. , , Echipele noastre au ocupat de 70 de ori locul I în concursuri orăşeneşti regionale şi Spartakiade. Această expu- Ziţie este oricând un stimulent pentru cei mici. Oare puteţi lăsa ca faima şcolii noastre să se şteargă? — le spun eu. Studenţii care vin la practică se miră. „Oare este aşa de uşoară munca de praf.oj, v.u.., aţi ajuns să atrageţi spre sport aproape 400 elevi? Un profesor de cultură fizică poate lucra atunci când are în ei flacăra sacră. Dacă elevii simt căldura privirii sale, dragostea sa, treaba va merge, altfel nu. Această căldură sufletească ÎI uneşte pe profesor cu elev, creiază atmosfera necesară unei strânse colaborări. Veţi întreba desigur ce trebue să faci ca să aiaceastă căldură, şi să nu o pierzi. Un singur lucru, să înţelegei scopul minunat care se urmăreşte prin cultura fizică, acela de a creşte oameni sănătoşi şi puternici. Viaţa a arătat că în educaţia comunistă a generaţiilor, un rol mare îi joacă mofeso-pfy, cultură fzică. Cu ajutorul ei poţi creşte oameni puternici nu numai din punct de vedere fizic, dar şi din punct de vedere moral. Am adunat multe exemple şi argumente în legătură cu aceasta şi acum pot afirma cu hotărîre că sportul nu dă numai fuine şi sănătate dar si simţul esteticei Este evident că lucrurile învăţate întrio oră de culturi fizică se reflectă în toate formele de manifestare aie comlubii Sportid dă încetere în forţele propri, creiază simţul cramei, fii nicăerî ca îrriciun club snertiv nu se ncate însuşi de bine noţiunea de colectiv si colectivism. Credeţi mă, că de multe ori un gest sufle*--»*c ai etevi'cr mei m“ bucu-ă ma‘ ’ jtTliH HpnSf AvpAntSe rnfjo+o «j CCÎtJÎ fTlSi greu exerciţiu de gimnastică. nfnrric'r''9 oftactfttî a zAeî Ho conerat1" am înţeles cât de frummefX este TTM'Pca ţinţii nn/un esec de cultură fizică fată de ep am reprodus dis- cuţia pe care am a'"'f-o .”art V. I. A. Lubăsevici, in timpul unei ore de gimnastică la școala nr. 239. PATRIA BICICLETEI In anul 1801, cetăţenii Moscovei au fost uimiţî de apariţia unei maşini curioase pe străzile oraşului. Era un vehicul ciudat, compus din două roate pe care le mişca un om cu picioarele, ţinându-se în echilibru. Acest vehicul era prima bicicletă cu pedale din lume, construită cu mijloace proprii de către Şerbul Artimonov, din localitatea Verhatuc din Utan. Merele popor rus a dat lumii multe descoperiri geniale şî pe măsură ce se fac nou cercetări, se descopera mereu alte Invenţii în domeniul ştiînţei şi tehnicei, făcute de ruşi invenţii în care poporul a pus ,talentaţi şi geniul său. Unul dintre aceste talente, naturale apărute în Rusia, a fost tâmplarul Artamonov. Pe vremea aceea munţii Urali erau centrul industriei şî tehnice din Rusia. Mulţi inventatori geniali din această regiune s’au făcut cunoscuţi prin maşinile nani pe care i- au construit. Astfel, Polunov a fă'cut prima maşin industrială cu aburi, Frolov a construit prima cale ferată, iar fraţii Cerepanov au fost constructorii primei locomotive. Multe uzine din Ural aveau o tehnică avansată pentru trupul acela şi în ele lucrau mecanîci rutinaţi, majoritatea autodidacţi. Unul dintre aceştia, excelentul mecanic Artamonov, a reuşit să construir'.că cei dintâi in lume un model de bicicletă. El a plecat Ia Moscova ai această bicicletă şi succesul înregistrat i.a făcut pe stăpînul său să-1‘ declare pe Artamonov über. Este foarte, interesent de remarcat construcţia ■ fericită şi raţională pe care o avea bicicleta lui Artamonov, precum şi superioritatea sa faţă de bicicleta „Pauk” apărută în străinătate 80 de ani mai târziu. Această bicicletă avea mari neajunsuri, furca era aproape complet verticală, iar şeaua lângă ghidon, ceea ce făcea locomoţia extrem de periculoasă. Bicicleta lui Artamonov avea furca aplecată, iar şeaua aşezată în spate dădea siguranţă în mers BICICLETA LUI ARTAMONOV ESTE PRIMUL APARAT DE LOCOMOŢIE CU PEDALE CONSTRUIT IN LUME. Trebue de remarcat că în ultima vreme, peste graniţă construcţia germanului Dreis era considerată ca prima bicicletă, deşi a fost făcută cu 12 ani după bicicleta lui Artamonov. „Alergătorul lui Dreis imita o jucărie a francezului Civrique şi era construit din lemn. El nu avea pedale şi se putea mişca doar prin împingere, la socoteala Inerţiei înmagazinante. Lipsit de pedale, „Alergătorul” luî Dreis nu poate fî considerat ca bielei-ta. . Continuatorul muncii lui Artomonov a fost un constructor din Petersburg, al cărui nume este necunoscut şi care a construit câteva biciclete pentru ghiată. Demonstraţia acestor biciclete făcută în 1870 la Petersburg este descrisă de un vizitator francez care a asistat la ea. După scrierile acestuia se arată că bicicletele au parcurs im drum destul de lung cu o viteză apreciabil, iar publicul încheia pariuri, căutând să ghicească câştigătorul acestei curse nemaivăzute până atunci in lume. Bicicleta pentru ghiaţă se aseamănă mult cu cea a lui Artamonov. A evita o roată mare de conducere în legătură cu două pedale. Roată avea pe suprafaţa sa numeiosse cuie pentru siguranță. Roata din spate era înlocuită cu două patine de metal. Furca de lemn era identică cu cea a lui Artamonov. Seaua era dată puţin maî spre spate pentru a mări stabilitatea. Bicicleta luî Artamonov se află în muzeul din Nijnî-Tagii. In muzeul politehnicei din Moscova se află copia acestei biciclete. De-atunci a trecut multă vreme, şî Uniunea Sovietică a devenit primul stat socialist din lume. Bicicleta, creată cândva de marele inventator rus Artamonov, a devenit un mijloc iubit de locomoţie şî sport a oamenilor sovietici. Ciclismul a devenit in Uniunea Sovietică un sport, cu adevărat de mase, iar cicliştii sovietici au stabilit multe recorduri minunate. Toate acestea Constitue rolul activităţii genialilor Inventator ruşi, activitate continuată de savanţii sovietici pentru desvoltarea și mai mare a industriei socialiste. l Prima bicicletă din lume, construită de șerbul dinIrak. Artamonov, uitată în muzeul din N. Tsgita, „Alergătorul'' lui Dress, construit din lemn in anul 1813. Bicicleta pentru ghiață construită în anul 1870. DESPRE CULTURA FIZICĂ de A. I. CREACICGV Cultura fizică este un mijloc puternic de insănătoşire şi educare a oamenilor. Influenţa binefăcătoare a culturii fizice asupra omului poate fi folosită din plin numai în cazul aplicării corecte şi raţionale. Se poate aplica corect cultura fizică pentru sănătatea şi desvolarea multilaterală a omului, numai cunoscând esenţa ei, formele exerciţiilor şi condiţiunile executării lor in diferite cazuri. Nu intotdeaua cultura fizică, precum şi rolul ei în viaţa omului sunt privite just. Mulţi privesc cultura fizică şi în special sportul, destul de unilateral, considerându-le fie ca un prilej de odihnă şi distracţie, fie ca mijloc numai de higienă şi însănătoşire. Un mare număr de amatori de football, cari umplu cu miile stadioanele In ziua matchurilor, este ferm convins că jocul de football este necesar, în primul rând, ca spectacol de atracţie, deoarece provoacă emoţii puternice. Motivele pentru care se practică sportul sunt foarte variate. Unii sunt mânaţi spre terenul sportiv de sentimentul patriotic de a se pregăti mai bine pentru muncă şi apărare, alţii, nedându şi seama câteodată că scopurile socialpolitice ale cuitiuit fizice, pornesc din motive pur per.oale, să devină robuşti, să capete un corp frumos, desvoltat armonios, să îndepărteze apropierea bătrâneţii şi, In sfârşit, să resimtă plăcerea, „bucuria specială a muşchilor", pe care o provoacă exerciţiile fizice. Deci, ce este cultura fizică? Cultura fizică este o noţiune complexă. PRIN ■ACESTE DOUA CUVINTE, NOI OBISNUIM SA ARATAM ACTIVITATEA DE STAT SAU SOCIALA CARE ARE DE SCOP ÎNTĂRIREA SĂNĂTĂŢII, DESVOLTAREA FIZICA CORECTA, EDUCAREA FIZICA SI PERFECŢIONAREA MULTILATERALA CA ŞI CONTRIBUŢIA LA FORMAREA ÎNFĂŢIŞĂRII MORALE A OAMENILOR SOVIETICI, IN SPIRITUL CERINŢELOR MORALEI COMUNISTE. Câteodată se întrebuinţează cuvântul „mişcarea" de cultură fizică, atunci când se tinde la sublinierea caracterului organizatoric şi socialpolitic al culturii fizice. Peste tot, cuvântul de cultură fizică se întrebuinţează pentru a se indica practica exerciţiilor fizice, footballului, notaţiei şi oricărui fel de sport, ca de pildă atletica uşoară. La noi a apărut expresia „eu practic cultura fizică". Fiind o parte din cultura nouă socialistă, cultura fizică in URSS urmăreşte un scop clar social-politic, pregătirea populaţiei pentru munca socialistă de înaltă productivitate şi apărarea patriei, participarea la educaţia comunistă a cetăţenilor, In special a generaţiei care creşte, contribuţia la rezolvarea problemelor construcţiei economice şi culturale. Cultura fizică intr’un înţeles larg a devenit posibilă numai in Statul socialist sovietic, în care grija stalinistă pentru om, pentru desvoltarea multilaterală a aptitudinilor sale fizice şi spirituale, se infăptueşte intr’un mod larg şi consecvent în viaţă. încă din 1866 Karl Marx in „Instrucţiuni pentru delegaţii consiliului central provizoriu“ scrisă de el a definit EDUCAŢIA MULTILATERALA CA UN PROCES, CARE INCLUDE IN PRIMUL RAND: EDUCAŢIA MINTALA, IN AL DOILEA RAND, EDUCAŢIA FIZICA, LA FEL CU CEA CARE SE DA IN SCOLILE DE GIMNASTICA ŞI PRIN EXERCIŢII MILITARE, IN AL TREILEA RAND, PRIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL TEHNIC. Astfel, cultura fizică in Statul sovietic are o îndreptare, un obiectiv social-politic precis, o îndreptare obiectiv sovietică, socialistă. La noi cultura fizică este considerată, conform cu învăţătura marxist-leninistă despre educaţie la o parte a educaţiei comuniste, ca unul din sectoarele muncii ideologice care se infăptueşte cu societatea sovietică. Scopurile culturii fizice sovietice se deosebesc principial de scopurile culturii fizice sau mai bine zis al educaţiei fizice din ţările capitaliste, acolo nu există cultură fizică in înţelesul larg al concepţiei noastre. Acolo ea este una din pârghiile de educare a poporului în spiritul ideologiei burgheze, mijlocul de îndepărtare a celor ce muncesc de la mişcarea revoluţionară, mijloc de pregătire pentru războaiele de cotropire. Intrepunderice de Editură și Arte Grafice ROMANIA LIBERA „SPORTUL POPULAR« JOCURILE MTRMLE IK N.R.S.S. CIOCAN — BURŢI — JOCUl GRUZINILOR Hotărirea Comitetului Centrl al P. C. (b) din URSS asupra desvoltării culturii fizice şî sportului, a, atras atenţia organizaţiilor de cultură fizîcă asupra desvoltării diferitelor sporturi naţionale, practicate de sute ■ de ani de către popoarele Uniunii. Sovietîce. , Sporturile naţionale îmbogăţesc tezaurul sportiv aî poporului şifasori,sează apropierea maselor de muncit tori dela oraşe şî sate de ■ toate celelalte ramuri ale sportului. Clişeul alăturat ne arată sportivi din Tbilisi practicind cu măestrie un vechi joc raţional călare, în care abilitatea călăreţilor se uneşte cu agerimea ochiului,şi iuţeala mişcării lor. Obiceiurile ■ vechilor Djigniţi din Gruzia sunt povestite în cântecele populare şî în versurile clasicilor ruşi şi Gruzini, Calărîttţiule toatei vătuitele ei forme, este divertismentul cel mai iubit al gruzinilor. Săriturile peste obstacole, acrobaţiile călare, nu lipsesc niciodată la serbările populare din Gruzia. In vara aceasta a fost readus în actualitate încă un vechi joc popular Djlghir, anume: Ciogan.burti. .....La cele două capete ale câmpului acoperit cu iarbă, se aşează două porţi. Jocul se dispută de către două echipe, având fiecare intre 6 si 12 călăreţi. Fiecare călăreț are un cio. gc.ni — adică un fel de rachetă de tenis cu coada foarte lunga. Această rachetă serveşte la manevrarea unei mingi care trebue introdusă in propria poartă, lucru pe care echipa adversă caută bneînţeles să-l împletice. Clişeul înfăţişează o fază dintr’o întălnire de Ciogan,burti, disputată recent pe hipodromul din Tbilisi. Lm aspect din jocul national gruzin. Baschetul sovietic este cel mai bun din lume de ALEX. GRUIA Tov. Alexandru Gruia, conducătorl lotului naţional de volei, a participat la Campionatele Mondiale Universitare, desfăşurate în cadrul Congresului Federaţiei internaţionale a Tineretului Democrat şi a putut urmări jocul echipelor de baschet ale Uniunii Sovietice, despre care ne vorbeşte in rândurile de faţă. Participanţii şi miile de spec.tr statori ai Campionatelor Mondiale Universitare de la Budapesta au fost impresionati de sportul sovietic îngeneral şi de baschetul sovietic in special. Baschetbaliştii sovietici au impresionat în primul rând prin faptul că, departe de a întrebuinţa ca echipele celelalte tot soiul de „artificii”, au practicat un joc sobru, clar, necomplicat. Caracteristicile baschetului sovietic sunt condiţia fizică, rapiditatea şi excepţionala tehnică individuală. In tot cursul campionatului, echipa URSS a întrebuinţat aceiaşi cinci jucători, în foarte rare ocazii schimbând câte un om. Performanţa aceasta a fost posibilă numai datorită unei condiţii fizice extraordinare. Echipele sovietice au demonstrat astfel că baschetul este un sport pentru practicarea caruia pregătirea atletică a jucătorilor constituie o condiţie absolut indispensabilă. Putem aprecia importanţa pregătirii atletice pentru jucătorii de baschet, mai ales dacă ţinem seama că sovieticii au jucat de la început până la sfârşit în acelaş tempo rapid, contra-atacurile lor fiind executate cu o viteză extremă. Datorită acetei admirabile pregătiri atletice, posibilităţile tehnice individuale pot fi şi sunt folosite la maximum, fiecare jucător fiind capabil să corespundă în orice post. Pasele au o precizie matematică, fie că sunt executate de pe foc, din viteză sau din săritură. Friza balonului este deasemenea ireproşabilă, încât în decursul numeroaselor partide, rareori s’au văzut pase adresate greşit sau nerecepţionate. Impresionante au fost la jucătorii sovietici mobilitatea, excelentul demarcaj, totala eficacitate a trasului la coş din îndiferent care poziţie, de distanţă, sau mâna cu care se execută încercarea. Tactica jucătorilor sovietici este întotdeauna bine gândită şi prezentă în fiecare situaţie. Echipeie sovietice practică o severă apărare om la om şî numai rareor apărarea în zonă. Loviturile libere sunt realizate 100 la sută. Iar greşeli personale jucătorii sovietici nu fac. Cu toată viteza cu care acţionează, practicând un joc Bărbătesc, sovieticii nu comit nici cea mai mică duritate. Ei nu ating niciodată adversarii. Omogenitatea echipei este remarcabili, pasele ajung totdeauna la partener sau impun acestuia deplasarea în golurile create de ceilalţi coechipieri, o concepţie limpede a jocului şi o hidra, mare strălucită a atacurilor, în care L'sov este o individualitate excepţională, iar Koniev şi kothija realizatori principali, "— Iată elementele care fac ca echipele sovietice de baschet să fie cele mai bune din lume. Este uşor de imaginat că astfel de rezultate nu se pot obţine decât în Ţara Socialismului, unde Partidul Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice şi Guvernul acordă culturii fizice şi sportului o deosebită importanţă. «Tocul echipelor de baschet sovietice, rezultatele obţinute şi comportarea baschetbaliştilor sovietici, au dovedit astfel superiorîtatea indiscutabilă a sportului sovietic. In ţara în care sportul este cu adevărat un bun al maselor, milioanele de sportivi se desvoltă armonios, ei ajung oameni nouî, adevăraţi constructori aî unei vieţi fericite. Ţara Socialismutul victorios are adevărați sportivî, luptători activi pentru cauza păcii șî a progresului. Actualităţi * Partidele decisive în campionatul de velei In campionatul de volei al Uniunii Sovietice, care se desfăşoară pe terenurile marelui stadion acoperit din Leningrad a început disputarea partidelor decisive. Dinamo Moscova a întâlnit Spartak iar Casa, Ofiţerilor Leningrad-TDKA. Dinamoviştii au câştigat cu 3:1, totuşi tânăra echipă Spartak a reuşit un joc excelent. întâlnirea dintre TDKA şi Casa Ofiţerilor a fost neobişnuit de disputată In primul set, echipa ofiţerilor din Leningrad jucând excelent în atac, reuşeşte o preţioasă victorie. In setul următor insă, TDKA îşi revine şi reuşeşte să-şi ia revanşa. Celelalte două seturi echipele şi le împart şi astfel victoria trebuia să fie decisă în setul cinci. Lupta a fost extrem de interesantă. Atacului Casei Ofiţerilor, TDKA i-a opus o apărare şi un blocaj ermetic. Incordarea ajunge la maximum când tabelele de scor arătau 14:14. Macalmi, militarii din Moscova reuşesc să facă două puncte şi să câştige această partidă agitată. Ziua următoare Dinamo Moscova a întâl,nit Spartak Kiev. Din nou dinamoviştii au câştit cu 3:1. Un rezultat senzaţional a fost înregistrat în jocul dintre echipele femenine ale lui Sovietice Dinamo Moscova şi Casa Ofiţerilor Arătând o formă slabă jucătoarei lui Dinamo au pierdut cu 2:1. Ziua următoare întâlnirea dintre Dinamo Moscova şi Locomotiv a atras un număr record de spectatori. Din nou Dinamo a demonstrat o clasă excepţională şi a învins cu 3:0. Astfel în clasament conduc fără înfrângeri campionii pe anul trecut Dacă în grupa băeţilor locul întâi nu este aproape decis, în grupa fetelor situaţia este foarte încurcată, în special după întâlnirea dintre Dinamo Moscova şî Locomotiv. Revenindu-şi surprinzător în formă, dinamovistele au învins în două seturi. 15:4—16:14. In felul acesta, în grupa femenină concurează pentru locul întâi'; trei echipe: Dinamo şî Locomotiv din Moscova şi Sî' — iak Leningrad. (un nou record liniar a la haltere Tânărul şi talentatul halterofil, maestrul sportului Iuri Duganor participând, la campionatul clubură „Chimic“ a stabilit un nou record unional in Umrele categoriei 1,«|locie. El a reuşit să „smulgă*’ cu ambele mâini 124 kgr., 100 gr. inbunătăţind cu 600 gr. vechiul record unional. I NEGRESA LIU GOLDEN, LA CAMPIONATELE UNIONALE DE TENIS Pe una dintre alelele stadionului din Harkov s’a format o grupă veselă şi zgomotoasă de fete. Toate sunt In costume de sport albe şî fiecare ţine în mână o rachetă de tenis. Sunt participantele la campionatele unionala. Aproape toate fetele in alb sunt blonde. Numai una se deosebeşte de celelalte: costumul ei e alb, dar pielea şi părul sunt negre. Ea râde contagios, desvâluind două şiruri de dinţi... albi. Pe tricoul acestei fete scrie „Uzbekistan". Ea arata că se simte foarte bine în tovărăşia gălăgioasă a „Ucrainei“, „Grizicr“ şi IRM-SR,jurmi... — E LILI GOLDEN, o jucătoare de tenis foarte talentată, spune arbitrul competiţiei. Una dintre fete deschide ultimul număr al ziarului „Sovietki Sport“, şi rastoindu-i dă peste un articol pe care-l citeşte cu voce tare. Este vorba despre o decizie a guvernato ului statului Georgia (U.S.A.) care interzicea „rase- Io* albă şi neagră să ia parte împreună la vreo man'tes'aţ'e sportivă, exhibiţie sau antr-nament'1.’ Zâmbetul piere de pe faţa lui LiT. Ea tace, apoi spune cu voce 'înceată: — Râpos'tul meu tită a fost prieterul lui Paul Robeson El a fost oaspetele nostru când a venit pentru prina oară în URSS şi ne-am fotografit împreună Fste un mare cântăreţ pe care-l cunoaşte lumea întreagă, dar în America trebue să meargă în vagonul de tramvai rezervat celor „coloraţi1". Joe louis a fost ani reavândul campion mondîal de box, dar omul acesta nu poate intra în restaurantele „pentru albi“... Tatăl lui Lili, John Olivier Golden, s-a născut pe malul fluviului Mississipi, iar Lili — în Uniunea Sovietică. Ea nu are decât din cărţi şi din povestiri la ce înjosiri şi persecuţii sunt supuşi negrii în America, ţara din care a fugit tatăl ei. John Olivier a găst în Uniunea Sovietică o nouă patrie. In USA, el a schimbat multe profesii, în căutare de lucru, pe care l-a găsit cu uşurinţă în URSS. John Olivier s-a căsătorit în Statele Unite cu o albă şi a fugit în URSS, fiind ameninţat de „legea Linch”, Lili a crescut şi a fost educată în ţara Sovietelor. A fost pionieră şi cu multă greutate poate înţelege că există în lume ţări în care oamenii se împart după culoarea pielii. Acum, Lili a trecut în clasa 8-a a celei de-a 32-a şcoli din Taşkent şi este organizatoarea comsoxolului, în clasa ei. Ea învaţă bine, citeşte mult, cântă excelent la pian şi este campioană de tenis. Mama ei este profesoară ln institutul pedagogic. Inima ei se umple de bucurie când vede de câtă dragoste este înconjurată fiica ei. Ea ştie că niciodată L'li nu va tebui să sufere înjosirile şi teroarea pe care au suferit-o John şî ea în America. , ULI GOLDEN, negresa din Uzbekistan, ce poate bu ura in Un.si. e.. au,.«.nea de libertate şi fericire, alături de vele laîte naţionalităţi conlocuitoare. „N. MOHANESCU“, București, Str. Constaiite Nr. 5-79 Telefon 3.84.30 - 6.34.95