Sportul Popular, noiembrie 1950 (Anul 6, nr. 1764-1779)
1950-11-02 / nr. 1764
Pag. 2-a 1 Tehnica jocului de oinâ II ARUNCAREA PE DF»“ •rcnaintarea: In pasă directă şi precisă, In demarcaj. .Pregătirea aruncării: Mâna cu mingea porneşte din poziţia iniţială întinsă deasupra umărului, puţin îndărăt. Greutatea corpului cade pe piciorul din spate, corpul orientat pe direcţia aruncării. «fiST- 1). Aruncarea: este identică cu aruncarea laterală din umăr cu deosebirea că braţul este mai întins şi trece pe lângă ureche cu • viteză mai moderată. ARUNCAREA DE JOS întrebuinţare: In pasele prin rostogolire pe pământ. F’.rr. ? V. Pregătirea aruncării: Poziţia picioarelor şi trunchiului la fel ca la aruncarea laterală din cot. Braţul porneşte de jos din poziţia lui normală uşor dus înapoi. (Fig. 3.). Aruncarea: se execută printr’o mişcare de pendul dindărăt înaintea braţului, în care timp piciorul din spate face un mic pas înainte. EXERCIŢII ŞI JOCURI PENTRU INVAŢAREA PRINDERII ŞI PASEI a) Exerciţii pregătitoare: Exerciţiul Nr. 1. Jucătorii se aşează în linie pe două rânduri la o distanţă de l—20 m.; intervalul între jucători este de 2—3 m. Fiecare pereche are o minge de oină. Instructorul fiind aşezat la una din marginile celor doua rânduri, explică modul cum trebuie prinsă şi pasată mingea. Apoi toţi jucătorii execută exerciţiul. Instructorul trece şi corectează pe fiecare. Treptat, treptat distanţa se măreşte până la 30—40 m. (Fig. 3). Exerciţiul Nr. 2 Fig 5 Jucătorii se aşează în semicerc la interval de 3 m. om de om. Instructorul se găseşte în mijlocul semicercului la o distanţă de 10—15 m. de jucători. El pasează mingea fiecărui jucător într’un anumit fel. Jucătorii trebue să să prindă ţâ să o —(Fis. Aiului Nr. 3 Jucătorii se aşează în linie pe două rânduri faţă în faţă l» " distanţă de 15—20 m. Intervalul dintre jucători este de 3 m. Mingea se găseşte la jucătorul din marginea dreaptă. Ea se pasează în zig zag, astfel ca să treacă de la fiecare jucător cât mai repede. Când ajunge la ultimul pasarea se face invers. Acest exerciţiu se poate executa şi sub forma de întrecere peehipe (Fig. 5). b) Jocuri: Mingea călare. Cele două echipe cu un număr egal de jucători se aşează în cerc pe două rânduri, în aşa fel ca jucătorii, care formează o echipă să se găsească în acelaş rând. Se trage la sorţi pentru a se vedea care echipă încalecă mai întâi. Cei care urmează să încalece se vor aşeza în rândul al doilea din cerc, pentru a încăleca pe tovarăşii din faţă. După încălecare ei trebuie să aibă mâinile libere. Călăreţii încep să paseze mingea între ei, cu multă grijă ca să nu o scape jos. Dacă unul din călăreţi scapă mingea jos, se schimbă echipele (Fig. 6). Fereşte capul Jucătorii sunt împărţiţi în două echipe egale aşezate pe două şiruri, inapoia unei linii trase pe pământ. In faţa fiecărui şir la o distanţă de 10—15 m, stă un jucător ,care e de fapt şeful echipei, care ţine mingea. Ea un semnal, fiecare aruncă mingea primului jucător din şirul respectiv, care trebuie să-i pasese imediat mingea înapoi după care se lasă ghemuit jos, pentru a permite şefului de echipă să paseze mingea celui de-al doilea jucător, care face la fel ca şi primul. Jocul continuă astfel până când ultimul jucător care a primit mingea strigă „gata". Echipa care a terminat prima să paseze mingea cu toţi jucătorii este câştigătoare. (Fig. 7). Variantă: Acelaş joc se poate practica în întrecere sub formă de suveică. (Fig. 8). Biwur Constantin Fig. 1—2 Fig. C Fig. 8 „SPORTOC TOPUEAK Mersul târîş peitru cursa cu obstacole G. M. A. ■ „ „ „Ca parte a cursei ” cu obstacole pentru complexul G.M.A. concurenţii merg târlş. Pentru a învăţa cea mai bună metodă, publicăm mai jos diferite forme pentru a ajunge la mersul târîş, cerut de G.M.A. Mersul târîş cere forţă, rezistenţă, agilitate, dibăcie şi viteză. Reflexele târîşului se capătă prin practicarea mersului în patru labe şi a celorlalte trei forme de a merge târîş : în patru laba ghemuit, pe parte şi pe burtă. Exerciţiile de mers târîş trebuesc executate cu deosebită atenţie. Se începe prin efectuarea mişcărilor într’un ritm încetinit accelerând.r.-i pe măsura asimilării tehnicii mersului. Pentru însuşirea reflexelor exerciţiile trebuesc făcute pe terenuri cât mai variate cuprinzând şi obstacole. Să analizăm fiecare din cele patru forme de mers târîş: Mers în patru labe. Poziţia iniţială : aşezat în patru labe (sprijinit pe genunchi). Se începe prin înaintarea simultană a genunchiului drept şi a braţului stâng cu jumătate de pas, apoi se efectuează aceeaşi mişcare cu piciorul stâng şi braţul drept, ş. a. m. d. Intr’una din mâini se poate ţine un băţ (grenadă). In acest caz, aceasta se va sprijini pe partea exterioară a degetelor. Mers în patru labe ghemuit. Poziţia iniţială : sprijinit pe genunchi şi pe antebraţe. Şi aci recomandăm folosirea metodei de mai sus în mişcarea membrelor (fig. 1). Mers pe o parte. Poziţia iniţială : culcat pe partea stângă, cu piciorul stâng foarte strâns, deasemeni mâna stângă, sprijinită pe antebraţ, care trebue adus cât mai în... faţă şi sprijinit pe tocul piciorului drept (fig. 2) sau pe partea interioară a tălpii piciorului drept (fig. 3). Mâna dreaptă este liberă sau ţine un băţ. Se înaintează împingând cu mâna şi piciorul stâng şi ridicând puţin corpul şi mutându-l înainte. După aceasta sunt aduse mâna stângă şi piciorul drept în poziţia iniţială. Trebue învăţat, a se târî prin acest mijloc şi pe partea dreapta. Acest mod de târîre este deosebit de util pentru aspiranţii la insigna G. M. A Mersul pe burtă. Poziţia iniţială : culcat lipit de pămâfl® fără a ridica capul. Se îndoaie u® picior până se face un unghi* drept şi se aduce genunchiul* afară, piciorul având partea interioară lipită de pământ; nu trebue ridicat bazinul (fig. 4). Mâna opusă piciorului se întinde la maximum, cealaltă se strânge, împingând cu talpa piciorului îndoit şi cu mâna, __ corpul este a-, vansat. Se trece apoi la celelalte membre, ş. a. m. d. In tot timpul târîşului corpul trebue să fie lipit de sol şi privirea trebue îndreptată înainte fără a ridica capul. Esenţial în acest mod de târîre este ca piciorul îndoit să facă un unghiu drept, ceea ce asigură ca în cursul înaintării sportivul să nu ridice bazinul, şi lipindu-se cu burta de pământ, să alunece literalmente, ceea ce este foarte important. Este deasemeni important să se cunoască şi mersul târîş înapoi. Pentru aceasta se schimbă doar ordinea mişcărilor şi direcţia acestora, tehnica rămânând aceeaş. (după A. M. Giinternic „Gimnastica Sportivă") Fig. 1, 2, 3, 4- Primul campionat de micromodele al R. P. R. In zilele de 4 şi 5 Noembrie ■— în sala de sport a Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport (Floreasca) — se vor disputa cele două probe (micromodele învelite cu microfilm şi micromodele învelite cu forţă) din cadrul primului Campionat de micromodele al R.P.R. Micromodelele sunt aeromodele de dimensiuni reduse. Deoarece sunt lansate într-o sală şi nu la aer liber, se mai numesc şi modele de cameră. Micromodelele se menţin în aer atât datorită curenţilor termici, cât şi grupului propulsor (elicea creiază curenţi de aer). Unghiul sub care coboară micros modelul se numeşte unghi de planare, iar viteza de coborîre, viteză descendentă. Micromodelele se construiesc — în special — din fâşii subtiri de bambus, tonchin, etc. In lipsa acestora, constructorii nostri au folosit cu succes bucăţi înguste de trestie. Aripile se învelesc, fie cu microfilm (o soluţie ceruloidală extrem de fină), fe cu foiţă extrem de subţire.* Dat fiind faptul că lansarea, sborul şi aterizarea acestor mişcuţe modele sburătoare se produc într'o sală şi deci pot fi cu uşurinţă urmărite de spectatori, concursurile de micromodele sunt foarte spectaculoase şi interesante în acelaş timp, prin evoluţiile modelelor. La această spectaculozitate contribue şi construcţia extrem de fragilă a micromodelelor (unele au numai 2 gr. greutate) şi sborul lor destul de îndelungat (record R.P.R. la micromodele învelite cu microfilm: Aandrei Budai, Aug. 1950, Tg. Mureş, 5 min. 4,4 sec.; record R.P.R. la micromodele învelite cu forţă: Andrei Budai, Aug. 1950, Tg. Mureş, 3 min. , 5 sec.) Iată de ce credem că primul campionat de micromodele al R.P.R. la care vor participa coostructori din Bucureşti, Câmpina, Cluj, Tg. Mureş, Sibiu, Arad, Timişoara şi Oraşul Stalin, va constitui un succes al mişcării aeromodeliste din ţara noastră. Concurenţi de valoare în campionatele de haltere ale R. P. R. Sâmbătă şi Duminică se desfăşoară în Capitală, în sala Sindicatului Alimentar din B-dul Schitu Măgureanu nr. 8, campionatele de haltere ale R.P.R. Pentru prima dată în ţara noastră, la un campionat de haltere vor participa halterofili din centre noi (Sibiu, Petroşani, Craiova, Arad şi Lugoj). Printre halterofilii care participă la finanţele campionatului sunt elemente de valoare, care au obţinut reszultate frumoase în prima etapă: Aii Huseiin, Focşa Ion (Constanţa), Galambos (Petroşani), Porcărea (Sinaia), Vălceanu (Craiova), Pavel Gospodinov şi Gh. Gospodinov (Galaţi), Cureslea (Arad), Tudor Ion, Pécsi Zoltán (Oraşul Stalin). Din Capitală, participă: Cosomai, Bejan, Lefter, Popovich Docomanov, Piticaru (Dinamo), Mănăilescu, Ştefan Gh. Ştefan, Gh. Apostol, Pier Eremia şi March Petre (Flacăra,Buletinul Oficial), Iencu Hi®, Gh. Sandman şi Neni Dumitrescu de laSpartac). In prima zi a concursului , vor desfăşura întâlnirile pentru categoriile uşoare (cea mai uşoara, semisuşoară şi uşoară), la Duminică restul categoriilo* (mijlocie, semigrea și grea). Perntru toate categoriile participanții vor concura la stilurile clasice, împins, smuls și aruncat. Curse „contra erau o metro44 sau porțbri în bloc? Desigur, spectatorii care au asistat la finala Campionatului motociclist de viteză pe circuit al R.P.R., au văzut cu surprindere că proba rezervată automobilelor nu s-a mai alergat în modul obișnuit (start comun), ci individual, fiecare maşină având de efectuat câte cinci ture. A fost aceasta o întrecere, sau numai o simplă demonstraţie ? Răspunsul este: a fost o adevărată întrecere şi poate cu mult mai serioasă, decât dacă s'ar fi alergat cu porniri în bloc. Proba, aşa cum s'a alergat, poartă denumirea de probă „contra cronometru". Automobiliştii pleacă individual şi execută un număr de tururi în viteză maximă, care este cronometrată. Cine realizează cel mai bun timp este câştigătorul probei. De ce s-a alergat astfel? Motivuleste că traseul a fost mult prea strâmt pentru o întrecere normală. Dacă un alergător porneşte în fruntea concurenţilor (cazul pornirilor în bloc) el nu mai poate fi depăşit oricât de abil ar îi concurentul care î l urmează. Pentru acest motiv, s-a ajuns la soluţia alergării „contra cronometru". Desigur, aceasta micşorează din spectaculozitatea alergării, iar măestria pe care o au unii concurenţi în a depăşi în linie dreaptă sau pe viraje, nu mai poate fi scoasă în relief. Când problema traseului va fi rezolvată, adică atunci când se va amenaja un traseu special pentru astfel de concursuri, sistemul alergărilor „contra cronometru" via trebui să fie rea locuit cu Cil al plecărilor ih bloc, -• .ț ■ ^ s§, .