Sportul Popular, aprilie 1952 (Anul 7, nr. 2028-2044)

1952-04-01 / nr. 2028

! „Poporului nostru nu i-au fost niciodată străine sporturile” Convorbire cu toovarăşul Marca­ Breslaşu „In jaf­a scriitorilor noştri stau sarcini multiple şi variate, pen­tru a putea cuprinde avântul furtunos al creşterii tuturor sec­toarelor vieţii din patria noa­stră“ ne-a declarat tov. Mar­cel Breslaşu, binecunoscutul poet, scriitor şi compozitor, directorul Institutului de Artă Dramatică „I. L. Caragiale“. „Desigur, scriitorii sunt preo­cupaţi in primul rând de acele aspecte şi probleme care le sunt mai familiare şi nu întâmplător a existat o perioadă destul de lungă în care unele realităţi ale ţării noastre în transforma­re au fost oglindite slab şi cu întârziere... ..In tinereţea mea am făcut şi eu sport. Dar sportul era con­siderat pe atunci ca o distrac­ţie, era lipsit de conţinut şi nici un scriitor nu se simţea îndem­nat sau îndrumat să folosească sportul drept temă a unei cre­aţii literare. ,,Astăzi sportul , ca un pu­ternic mijloc de educaţie comu­nistă a masselor, prezintă in­­tr’adevăr aspecte noi şi im­presionante, care pot fi şi tre­bue oglindite de scriitori in operele lor. Attudinea de indiferenţă a scriitorilor faţă de sport nu e dovada vreunei sub­aprecieri a sportului, ci e una din consecinţele vechiului mod de viaţă al intelectualilor in ge­neral şi al scriitorilor in spe­cial. Pentru scriitorii din trecut, rupţi de realitate, închişi în ca­binetele lor de lucru şi care le­gau adesea ideia sportului de cea a brutalităţii, sportul a făcut obiectul unor scrieri cu ton de ironie superioară, cu aer de şac , liră şi cu apucături importate­­ de la scriitorii occidentali. „A considera sportul ca o des­­lănţuire a un­or instincte pri­mare, a lega ideia lui de ideia brutalităţii, a trata cu tonul iro­niei această problemă de o im­portanţă covârşitoare pentru vii­torul tineretului nostru, este o gravă greşală. Această poziţie a scriitorilor din trecut a re­prezentat fără îndoială o men­talitate proprie burgheziei. Po­porului nostru nu-i sunt şi nu i-au fost niciodată străine spor­­turite. Cină, de pildă, se juca — pare-se — încă cu veacuri in urmă. La fel, călăria; călă­reţii noştri câştigau premii la concursurile din oraşele polo­­neze chiar in secolul al XVI- lea. Cred că este momentul să ne dăm seama şi noi cei­ vârst­nici, dar mai ales generaţia tâ­nără de scriitori, eşită de curând din rândurile clasei muncitoare, că exerciţiile fizice, competiţiile sportive, desăvârşesc în mod armonios fizicul omului nou, plin de energie creatoare, con­structor conştient al socialismu­­lui, apărător al cuceririlor de­mocratice ale poporului. „Socotesc ca o sarcină a fie­căruia dintre noi să ia de astă dată contact direct cu terenul, să caute să vadă, să înţeleagă şi să îndrăgească aceste mani­festaţii şi să se străduiască să traducă emoţiile sportivilor, ar­doarea întrecerilor şi interesul spectatorilor in opere literare de valoare. „N’aş vrea să închei această convorbire fără a-mi lua eu în­sumi angajamentul de a scrie despre sport. Şi cred că legă­turile mele cu UTM şi cu pio­nierii îmi vor oferi prilejul de a cerceta şi zugrăvi ceea ce se petrece în acest domeniu de cea mai înaltă însemnătate pentru prezentul şi viitorul ţării noa­stre". DIVIZIA DE SCRIMĂ Duminică s’a desfăşurat penul­tima etapă a campionatului de scri­mă pe echipe al R.P.R., în cadrul căreia s’au înregistrat unele rezul­tate neaşteptate. Dintre acestea, remarcăm victoriile obţinute de Ştiinţa Bucureşti , în întâlnirea cu Ştiinţa Cluj la Bucureşti, Progresul Cluj cu Spartac B.R.P.R. la Cluj şi C. C. A. cu Metalul Unic la Satu Mare. Aceste rezultate au adus modificări în clasamentul diviziei, care în momentul de faţă se prezintă astfel : 7. Ştiinţa Timişoara 8 1 3 4 50:62 6 FLORETA BAEŢI­­­c C A 8 8 0 0 95:33 16 5. Spartac B.R.P.R. 8 8 0 0 94:34 16 3. Ştiinţa Bucureşti 9 4 3 2 84:60 11 4. Metalul Satu Mare 8 4 2 2 78:52 19 5. Ştiinţa Cluj 8 5 0 3 79:59 10 6. Progresul Cluj 8 3 2 3 69:50 10 6. Ştiinţa Tg. Mureş 8 2 0 6 40:88 4 9. Metalul Sibiu 9 1 0 8 39:105 2 10. Progresul Oradea 8 0 0 8 23:105 0 SABIE RAEŢI 1. Progresul Cluj 8 7 1 0 95:33 ÎS 2. C.C.A. 8 6 2 0 91:37 14 3. Metalul Satu Mare 8 6 1 1 91:37 13 4. Spartac R.R.P.R. 8 6 0 2 87:41 12 5. Ştiinţa Tg. Mureş 8 4 1 3 59:85 9 6. Ştiinţa Cluj 8 2 1 5 62:66 5 7. Progresul Oradea 8 2 1 5 45:83 5 8. Ştiinţa Bucureşti 9 1 1 7 50:96 3 9. Ştiinţa Timişoara 8 0 2 6 34:94 2 10. Metalul Sibiu 9 1 0 8 30:114 2 F1.O RET­A FETE 1. Metalul Satu Mare 8 8 0 0 83:49 16 2. Progresul Cluj 8 7 1 0 86:42 15 3. stiinta Cluj 8 6 1 1 90:38 13 4. Spartac R.R.P.R. 8 5 1 2 82:46 9 5 Metalul Sibiu 9 4 1 4 70:74 9 6. Metalul Bucureşti 8 4 6 4 55:73 8 7. Ştiinţa Timişoara 8 2 0 6 58:70 4 8. Ştiinţa Tg. Mureş 8 1 1 6 42:86 3 9. Ştiinţa Bucureşti 8 1 0 7 35:83 2 10. Progresul Oradea 8 0 1 7 37:91 1 Uşa biroului gospodăriei se în­chise scârţâind in urma lui Bögre László, membru în gospo­dăria agricolă colectivă ,,Gheorghe Dózsa“ din comuna Tormac, ra­ionul Deta şi preşedinte al co­lectivului sportiv din gospodărie. El era îmbrăcat cu o salopetă de doc, iar pe cap purta o şapcă de postav. Când ajunse afară, îşi trase şapca pe o ureche, aruncă o pri­vire în jur, apoi porni încet pe uliţă. Drumul era desfundat. Ză­pada groasă care căzuse în ulti­mul timp se topise şi bocancii se lipeau de pământ. In aer însă, primăvara îşi cânta cântecul de bucurie şi triumf. Ici-colo, câteva pete de zăpadă murdară. Soarele cobora către asfinţit. Regre mer­gea încet, cu paşi rari, ocolind băltoacele de pe uliţa străjuită de salcâmi bătrâni şi scorburoşi. Fie­care adiere de vânt rostogolea de pe crengile copacilor frunze uscate care sbenguiau în aer câteva clipe şi pe urmă cădeau un şanţ alături de celelalte frunze ca nişte bănuţi de aramă. Trecând pe lângă clădirea şcolii, zări terenul de volei. ,,Trebue să aşternem un nou strat de sgură“ — se gândi el. Când ajunse in colţul străzii se pomeni faţă’n faţă cu Szabó Sán­dor, fierarul gospodăriei colective. — Noroc, Sándorei — Noroci Își strânseră mâinile. — Mergi spre casă? — Da. — Hai că te în$9ie§£i &§g fie­rarul, și-și continuară drumul îm­preună. In sat era liniște. încă nu se întunecase. Stelele erau ascunse undeva în înaltul văzduhului, iar luceafărul de seară răsărise sin­guratec, ca un opaiţ sfios, îm­prăştiind scânteieri galbene şi blânde. Cătăva vreme tovarăşii merseră tăcuţi unul lângă altul. — Iţi aduci aminte, Laci, acum doi ani, întrebă deodată fierarul, ce greu a mers cu oamenii? Nu ştiu ce putea să-i ţină pe loc. Şi uite astăzi... cii unul după altul să se înscrie în gospodărie. La început aveam abia 200 de hectare, acum avem aproape 600. Amândoi zâmbeau, amândoi se gândeau la zilele de luptă şi vic­torii ale gospodăriei lor iubite. — De, şi cu sportul a mers greu, spuse Bögre. Că stăm acum aşa cum stăm e mulţumită ţie, Sán­dor. Dintre noi tu ai făcut cel mai mult pentru colectivul sportiv. — N’a fost muncă uşoară. La început am fost abia câţiva care am început serile să ne jucăm cu mingea. îmi aduc aminte că ne adunam în curtea şcolii, învăţă­torii, farmacistul, câţiva dintre noi, iar oamenii stăteau la gard și ne priveau. In primele zile i-am che­mat in zadar. Pe urmă, au început să vină: Takacs, Lajos, Balog Fe­renc și după ei a venit tot tine-Wisk — Da, așa a fost, spuse fie­­­rarul. Voleiul a devenit în vara aceea plăcerea tineretului din sat. Au venit și fetele... Ezserias Ro­zalia, surorile Szucs... Singurul teren a devenit insu­ficient. Atunci am construit un al doilea, pe urmă pe al treilea. Din partea gospodăriei de Stat am primit terenul pe care astăzi e stadionul, terenul de fotbal. La sfârşitul verii aveam 9 echipe de volei: 6 de băieţi şi 3 de fete. Ajunseră în faţa casei lui Szabó. — Stai jos, tovarăşe Bögre, îl invită Szabó, arătându-i banca de la poartă. îmi place să vorbesc despre chestia aceasta. întunericul se lăsa încet. De departe nu se mai vedea decât lumina ferestrei şi mucul aprins al ţigărilor celor doi care fumau incet, pe bancă. — E prima seară de primă­vară — spune Begre. — Să ştii că, la Tormac, ade­vărata viaţă sportivă a început odată cu introducerea complexu­lui GMA, spuse Szabó reluând firul convorbirii. Iţi aminteşti, băieţii şi fetele spuneau la în­ceput că nu se pricep la sport, că nu ştiu să sară şi să alerge. Cât de greu am reuşit să-i con­vingem să încerce şi cât de feri­ciţi am fost când Ştefan Turbuc şi Sos Karoly au sărit pentru prima oară peste 5 metri in lun­gime . CM a trebuit să vorbim până i-am convins să sară şi in înălţime ! Şi ce bucurie mare am avut când Gheorghe Micu şi Petru Müller au sărit pentru prima oară 15 cm.­ De atunci, amân­doi au devenit sportivi clasificaţi, iar Müller e şi un bun alergător de fond. Am ajuns să avem acum 173 de aspiranţi, 56 de purtători de insignă GMA şi 15 sportivi clasificaţi. — Cu câtă dragoste au lucrat tinerii noştri la amenajarea sta­dionului! Trebue să recunoşti că a fost o treabă bună, spuse Begre. S-au lucrat aproape 2000 de ore de mun­că voluntară. Lucrarea prep­esc zi de zs­tar pe porţiu­nea terminată se desfăşurau an­trenamentele. Nimeni nu mai tre­buia să îndemne pe băieţi să facă sport. Fetele şi băieţii treceau pe rând probele complexului şi, la terminarea lucrărilor, am putut anunţa cu mândrie raionalei CFS numărul celor care au tre­cut toate probele. Niciodată n’am să uit ziua aceea. De dimineaţă au sosit tovarăşii de la Timişoara şi ne-am dus in biroul gospodăriei. Tinerii în straie de sărbătoare s-au adunat unul după altul în curtea gospodăriei. Era o mare sărbătoare. Când am pornit spre teren lumea fremăta. Drapelele fluturau în vânt. Parcă-l aud pe tovarăşul preşedinte de la Timi­şoara: „Aţi făcut treabă bună, tovarăşi şi comitetul CFS din Ti­mişoara a găsit de­ cuviinţă să răsplătească cu acest drapel stră­duinţele voastre şi rezultatele ob­ţinute... şi desfăcu steagul roşu pe care-l păstrăm şi astăzi la loc de cinste şi pe care scrie: „Colec­tiv sportiv fruntaş pe raion". îmi venea să­chiul de bucurie dar n’am făcut nimic. M’am uitat numai la tovarăşii mei alintaţi în faţă cu insigna pe piept. Ne-am înţeles fără multă vorbă... — Ce frumoasă, ce minunată-i viaţa asta pe care o trăim, spuse Szabó Sándor, fierarul gospodăriei agricole colective din comuna, Tormac. Se făcu liniște. — Anul acesta vom avea nevoi de mai mult material sportiv, spuse Begre rupând tăcerea. Gos­podăria ne va da desigur sprijinul său și de acum înainte, iar to­varășa dela cooperativă ne vor face și ei vreo surpriză ca anul trecut. Va fi bine, foarte bine. — Câte s’au schimbat un sat la noi. Mă gândesc la tinerii noştri care deabia au început o viaţă nouă şi uite ce au fost în stare să facă: gospodărie înfloritoare, terenuri, grădini... Şi nu suntem, numai noi. Atâţia alţii sunt îna­intea noastră şi tot mai mulţi năzuesc spre aceleaşi ţeluri înalte. Ştii tu ce’nseamnă asta ? — Ştiu, şopti Szabo. înseamnă că cresc oameni noi şi viaţa de-* vine tot mai frumoasă. L. DOICIU Povestea unui steag Cât mai multe concursuri, in ultima săptămână a etapei I-a Ne găsim în ultima săptămână de desfăşurare a etapei I-a a cam­pionatului individual de cros al R.P.R. „Să întâmpinăm 1 Mai". Pâ­nă acum, sute de mii de tineri şi vârstnici au luat startul probelor, multe colective îndeplinindu-şi şi depăşindu-şi angajamentele luate cu privire la numărul de concurenţi angrenaţi în concursuri. Săptămâna aceasta este un prilej pentru organizarea de noi con­cursuri în care cei dornici de a participa la cros şi care, din dife­rite motive, n’au făcut-o până a­­cum, să poată lua şi ei parte la în­treceri. Un frumos exemplu în acest domeniu ni-l dă colectivul Locomo­tiva Ministerul Transporturilor care, după ce mobilizase la startul în­trecerilor de cros peste 1400 concu­renţi, a mai organizat Duminică, la cererea salariaţilor instituţiei, un concurs la care au participat 68 concurenţi. Dealtfel, în această ca­tegorie intră toate colectivele din Capitală ale asociaţiei Locomotiva (PTT, Gara de Nord, CTFT, etc.).­ In ţară însă, colectivele Locomotiva nu s’au preocupat în aceeaşi mă­sură de buna desfăşurare a crosu­lui, fapt care a dus la neîndeplini­­rea angajamentelor în colective mari ca Locomotiva Timişoara, A­­rad, etc. Fru­moase succese au obţinut co­lectivele asociaţiei Voinţa, atât în Capitală cât şi în restul ţării. In general, concursurile organizate de majoritatea colectivelor în Capitală ca şi în ţară la sfârşitul săptămâ­nii trecute au arătat clar dorinţa oamenilor muncii de a participa la această mare competiţie şi voinţa colectivelor sportive de a întâmpina ziua de 1 Mai şi prin îndeplinirea angajamentelor luate în vederea bunei desfăşurări a campionatului de cros. (Progresul-Organizaţii de Masse, Spartac Bere Griviţa, Voinţa Textil Confecţii şi Metalo-Chimic, Rezervele de Muncă IOR, Şc. Me­talurgică Nr. 2 din Capitală, Avân­tul Steaua Roşie şi MCC Bacău, Spartac şi Constructorul Sibiu, Ştiinţa IMF Cluj, comunele Drăgu­­şin, Brăeşti, Miorgani, Corni din reg. Botoşani, Jimbolia, Ştiinţa U­­niversitatea şi Politehnica Iaşi, FI. Roşie Ţesătura şi şcolile din Iaşi). Majoritatea acestor concursuri s’au bucurat şi de o bună organizare. Concursurile s’au desfăşurat în ge­neral într’un cadru sărbătoresc, pe trasee bine alese, marcate, având asigurată asistenţa medicală. Desfăşurarea concursurilor de până acum din cadrul primei etape a scos însă în evidenţă şi o serie de importante lipsuri. Ele vor trebui înlăturate în concursurile ce se vor organiza în această ul­timă săptămână. Şi fără în­doială că cea mai importantă dintre lipsuri este slaba acti­vitate dusă în multe dintre colec­tivele sportive cu un mare număr de membri şi cu largi posibilităţi de a organiza concursuri. Dacă vom arăta că, de pildă, colectivele din Capitală ale asociaţiei Metalul au mobilizat în total. Duminică, 127 concurenţi (dintre care 2 de la uzi­nele 23 August), ne vom da seama pe deoparte de greşita orientare a consiliilor provizorii ale colective­lor respective şi pe de altă parte de slaba preocupare a consiliului oră­şenesc Metalul pentru buna desfă­şurare a campionatului de cros. La fel de slab merge munca de orga­nizare a campionatului în alte co­lective mari (Locomotiva Arad, Ti­mişoara, FI. Roşie Cisnădie, Spar­tac, Progresul, Locomotiva şi Con­structorul Iaşi, FI. Roşie Partiza­nul Bacău, Flacăra Petroşani, Ştiinţa Bucureşti. La aceasta din urmă numai 3 din cele 18 colective ale asociaţiei au participat la con­cursurile de Duminică­. La unele dintre aceste colective, cauza principală a slabei mobili­zări a fost determinată de preocu­parea exclusivă a consiliilor provi­zorii faţă de sportul de perfor­manţă şi neglijarea sistematică a competiţiilor de masse. In alte co­lective, consiliile provizorii mun­cesc slab în general, ele neglijând în egală măsură sportul de perfor­manţă ca şi sportul de masse. In ambele cazuri însă, organele lo­cale ale asociaţiilor sportive şi ale CCFS trebuiau să ducă o intensă muncă pentru a arăta colectivelor respective greşita lor orientare şi sa ia măsuri pentru asigurarea suc­cesului primei etape a campionatu­lui. Aceasta este ultima săptămână în care se mai pot organiza între­ceri în cadrul etapei I-a a campio­natului de cros. In acest răstimp, colectivele care şi-au îndeplinit an­gajamentele nu trebue să se culce pe laurii succesului obţinut, ci au datoria de a-şi îmbunătăţi şi mai mult realizările, organizând în con­tinuare concursuri în cadrul primei etape. Cu atât mai mult, colecti­vele codașe au datoria de a porni cu hotărîre la lichidarea lipsurilor, de până acum, mobilizând massele largi de oameni ai muncii în con­cursuri mari, bine organizate. Nu­mai astfel, la încheierea primei eta­pe a campionatului de cros va fi înregistrat un succes deplin și toate colectivele sportive vor putea­ raporta cu mândrie că şi-au făcut datoria pentru buna desfăşurare a marii competiţii. In acest timp, comitetele regio­nale, orăşeneşti şi raionale CFS şi consiliile sportive ale asociaţiilor au datoria de a-şi intensifica efor­turile pentru a activiza colectivele sportive în munca de organizare a cât mai multor concursuri în această ultimă săptămână. Comisiile for cale de atletism, secţiile de atle­­tism din colective ca şi fie-« care atlet fruntaş, au sarcini deo-’ sebit de importante pentru asigu-­ rarea succesului primei etape a campionatului. Folosind fiecare zi pentru orga­nizarea concursurilor, activiştii sportivi din colective au posibilita­tea să asigure un şi­t mai deplin succes marii competiţii a tinereţii, a primăverii şi a păcii. In toată ţara continuă să se desfăşoare cu entuziasm întrecerile din cadrul primei etape a campio­natului individual de cros al R.P.R­­„Să întâmpinăm 1 Mai“, tradiţi­onala competiţie sportivă a primă­verii. In clişeu, un aspect de la un concurs organizat Duminică in Capitală. „SPORTUL POPULAR*’ Nr. 2028 Pag. 3-a

Next