Sportul Popular, mai 1952 (Anul 7, nr. 2045-2061)

1952-05-03 / nr. 2045

PRESA SOVIETICA, FAR LUMINOS IN LUPTA L­a 5 Mai 1912 a apărut primul număr d­in „Pravda“, ziar Iute­tu­iat de marii conducători ai oamenilor muncii, Lenin şi Stalin. In fiecare an, la 5 Mai, oamenii sovietici şi alături­­ de ei — oamenii cinstiţi din lumea întreagă aniversează o sărbătoare scumpă: Ziua Presei Bolşevice. Presa bolşevică este un orga­nizator, un propagandist şi un agi­tator colectiv. Ea reprezintă arma cea mai puternică a Partidului lui Lenin­ Stalin. Cu ajutorul pre­sei, Partidul Bolşevic răspândeşte în massele largi de oameni ai mu­ncii nemuritoarele idei ale marxi­sm-leninismului; cu ajutorul pre­sei, Partidul Bolşevic îndrumă po­porul sovietic pe drumul construi­rii comunismului; cu ajutorul pre­sei, Partidul face educaţia politi­că şi ideologică a poporului. Presa — ne învaţă tovarăşul Stalin — este cea mai puternică armă, cu ajutorul careia partidul vorbeşte cu clasa muncitoare în fiecare zi, în fiecare ceas în limba lui, în limba care-i este necesară. (Lenin şi Stalin despre presă Ed­. P.M.R. pag. 74). Presa sovietică răspândeşte ideile minunate ale prieteniei şi înţelegerii între oameni. Ea este pusă în slujba păcii şi de aceea fie­care partizan al păcii respectă şi iubeşte glorioasa presă bolşevică. Citind 9,Sovieţchi Sport“..« Ziarul acesta cu miros de cer­neală proaspătă a apărut dimi­neaţa la Moscova. L-au desfăcut cu înfrigurare muncitorii care por­niseră spre fabrici, elevii în drum spre şcoală, studenţii pe care-i aşteptau sălile de cursuri şi am­fiteatrele facultăţilor. In tramvai, în autobuz sau metro, ochii au aler­gat peste rânduri, apoi ziarul îm­păturit cu grijă a luat loc în buzu­nare şi serviete, tocmai până după amiază când va fi citit în tin­­nă, de la un capăt la altul. „Sovietchi­m Sport“ este un ziar deosebit de popular nu numai în Uniunea Sovietică. Seara, avionul de Moscova îl aduce la Bucureşti, şi, cam în acelaş timp, la Buda­pesta, Prag­a sau Varşovia sunt desfăcute pachetele, purtând pe ele titlul ziarului iubit de sportivii ţărilor care construesc socialis­mul „Sovietchi Sport“ nu stă prea mult in rafturile librăriilor. Tean­cul de ziare, destul de gros la in­­ceput, se subţiază repede şi a doua zi, ai puţine şanse să-l mai găseşti. II cumpără sportivii frun­taşi, antrenorii, activiştii mişcării de cultură fizică, toţi cei care iu­besc sportul, care doresc să-şi însu­şească experienţa sovietică pentru a se putea perfecţiona, pentru a merge înainte. „Sovieţchi Sport“ oferă un material bogat, multi­lateral care îmbrăţişează toa­te domeniile activităţii de cul­tură fizică. Pentru cei care lucrează în domeniul presei spor­tive, „Sovieţchi Sport“ constitue nu numai un îndreptar în munca de zi cu zi ci şi un ideal. Ne aflăm în faţa biblioraftului gros în care stă colecţia ziarului „Sovieţchi Sport“ pe anul in curs. Alături, între scoarţele roşii de carton sunt adunate numerele apăruta în anii trecuţi. „Sovieţchi Sport“ nu-şi pierde niciodată ac­tualitatea, fiindcă oglindeşte fidel desvolta­rea mişcării sportive din Ţara Socialismului, fiindcă este un motor şi iniţiator al progresului. Problemele desbătute cu atâta competenţă în coloanele zi­arului sunt oricând un exemplu demn de urmat. Să răsfoim colecţiile care ne stau în faţă ...Mai 1951. Nina Dumbadze a stabilit un nou record mondial la aruncarea discului. Din foto­grafia de pe prima pagină ne zâmbeşte vestita campioană. Ea­­povesteşte în cuvinte simple şi calde cum s’a antrenat, pe ce căi a mers, pentru a ajunge la victo­rie. Nina Dumbadze îndeamnă ti­neretul să muncească stăruitor, căci numai în muncă stă chezăşia succeselor. Altă dată, într’un ar­ticol tehnic, Nina Dumbadze arăta tinerilor sportivi cum se ajunge spre culmile măestriei. A devenit obişnuit să întâlnim în paginile ziarului pe sportivii fruntaşi împăr­­tăşindu-şi experienţa. „Tribuna maestrului“ — aşa e intitulată a­­ceastă rubrică. Şi faţă de sutele de mii de oa­meni care citesc aceste rânduri avem senzaţia că într-adevăr ma­estrul vorbeşte, de la tribună, mas­selor. Printre cei care scriu de­seori în „Sovieţchi Sport“ întâl­nim numeroase cunoştinţe. Iată-l pe Nicolai Ozolin desbătând o pro­blemă din tehnica săriturii cu prăjina, pe Caraculov arătând cum pot fi îmbunătăţite rezultatele în cursa de 200 m., sau pe popularul maestru emerit D. P. Marcov îm­părtăşind din experienţa antrena­mentelor elevei sale, recordmana mondială la aruncarea greutăţii, Ana Andreeva. Pagina doua este închinată pro­blemelor organizatorice. Aici vedem cum muncesc asociaţiile, colectivele şi cercurile sportive. Din toate colţurile uriaşei Ţări a Socialis­mului sosesc veşti despre minu­­nate succese. Şi, pretutindeni, ci­teşti atenţia deosebită pe care PC­ (b) al U.R.S.S. o acordă cultu­rii fizice, îndrumarea de zi cu zi care chezăşueşte progresul. Roa­dele grijii bolşevice se arată la fiecare pas­ Colectivul sportiv al minei „Rumanţeva“ numără 200 de membri şi aproape toţi sunt purtători ai insignei GTO ... Spor­tivii uzinei strungurilor de şlefuire din Moscova au cucerit steagul întrecerii pe oraş pentru cea mai bună organizare a activităţii spor­tive... Clubul „Locomotiv“ din Moscova a ajuns să numere în rândurile sale 19 maeştri emeriţi ai sportului, 42 maeştri şi 112 ar­bitri calificaţi... Necontenit cresc bazele sportive colhoznice,, creşte numărul sportivilor colhoznici... Lăsăm în urmă sezonul sportiv de vară al anului 1951. II oglin­deşte un teanc gros de ziare, o adevărată carte. Nenumărate com­petiţii, zeci şi sute de recorduri, zilele pline de bucurii şi lumină ale Festivalului de la Berlin... .­.Frunze galbene au început să se desprindă din pomi, acoperind cu un covor de rugină aleele parcu­rilor. A venit toamna. „Sovietchi Sport“ este ca totdeauna la dato­rie, contribuind activ la pregătirea sezonului sportiv de iarnă. Gerul și zăpada sunt încă departe. Dar in cele două pagini din mijloc găsim un excelent instructaj asu­pra modului cum se amenajează bazele sportive de iarnă. ...Primii fulgi, prima ghiață, primii patinatori. Peste câteva săptămâni sezonul sportiv de iarnă e în toi. Ianuarie 1952. La Alma- Ata cad recordurile de patinaj viteză. In Finlanda, la Kokkola, Lidia Selihova devine campioană mondială. Pe povârnişurile repezi ale pitorescului Bacuriani se în­trec cei mai buni schiori ai ţării. „Sovieţchi Sport“ e în fruntea evenimentelor. Ziarul populari­zează pe cei mai buni sportivi, desbate problemele tehnice ivite, dar... într’un număr­­din Februarie întâlnim un articol de fond: „Să pregătim temeinic sezonul sportiv de vară“. Aşa se obţin succe­sele! „Sovieţchi Sport“ se ocupă in egală măsură de toate problemele importante ivite în mişcarea spor­tivă. In ziarul sportivilor sovie­tici găsim înţeleaptă îndrumare a partidului, sfatul antrenorului, cuvântul sportivului fruntaş. „So­­vieţchi Sport“ este întotdeauna proaspăt şi interesant, tineresc şi avântat, ştiinţific şi documentat. In rândurile sale, citim despre suc­cesele mişcării de cultură fizică din U.R.S.S., întrezărim figura luminoasă a sportivului de tip nou, facem cunoştinţă cu tehnica cea mai avansată, învăţăm să muncim mai bine, mai cu spor. „Sovieţchi Sport“ întruchipează trăsăturile caracteristice ale pre­sei bolşevice. Informaţiile ziaru­lui sunt exacte şi controlate, el cinsteşte pe fruntaşi dar critică cu tărie lipsurile, oferă un ajutor concret în lichidarea lor, contribue din plin ca munca să meargă mai bine. Necruţător faţă de duşmani, So­vieţchi Sport“ demască cu vehe­menţă putreziciunea sportului ca­pitalist pus în slujba războiului şi agresiunii. El arată în adevărata lumină sportul titoist, aflat la re­morca planurilor criminale ale im­perialismului. ★ Am răsfoit colecţia groasă, re­trăind evenimente sportive de neui­tat. Am întâlnit cunoscuţi şi prie­teni. Sportivii noştri iubesc ziarul sportivilor sovietici, ii citesc cu dragoste. Ei ştiu să-l preţuiască. Ochii fug pe fila calendarului. Sâmbătă. Astăzi soseşte din nou „Sovieţchi Sport“. VALERIU CHIOSE A sosit „Sovieţchi Sport“*... Inainte de Începerea antrenamen­tului ,atleţii .1. Seiden, V. Butnaru, Şt. Temesi şi Dragomir de la Casa Centrală a Armatei parcurg, cu un deosebit interes, coloanele aces­tui ziar iubit al masselor de tineri sportivi. Aci, ei întâlnesc adese­ori articole şi chinograme care le Împărtăşesc din bogata experienţă a minunaţilor sportivi sovietici. » PENTRU PACE ŞI PROGRES Publicaţiile sportive sovietice, o călăuză pe drumul progresului Grija statului sovietic faţă de mişcarea de cultură fizică şi sport este reflectată de marele avânt pe care l-a luat presa sportivă şi pu­blicaţiile consacrate acestui im­portant domeniu de activitate. Cuvântul tipărit reprezintă un neîntrecut mijloc de agitaţie şi propagandă şi, de aceea, alături de cartea sportivă, presa ocupă un rol însemnat în popularizarea culturii fizice. In Uniunea Sovietică, publicaţiile sportive apar în sute de mii de exemplare. Ele au o mare răspân­dire In rândurile milioanelor de sportivi sovietici, adresându-se a­­tât sportivilor fruntaşi, cât şi marii masse de practicanţi ai di­feritelor discipline sportive. Va­loarea publicaţiilor sovietice de specialitate face ca ele să treacă graniţele uriaşei Ţări a Socialis­mului, constituind un izvor de preţioase cunoştinţe pentru toţi cei care vor să progreseze în sport. Sunt bine cunoscute şi iubitorilor de sport din ţara noastră minu­natele publicaţii sportive care ne vin din Uniunea Sovietică Dintre ele, ziarul „Sovietchi Sport“ şi revistele „Fizcultura­­ sport“, „Teoria i practica fizicescoi cul­turi“ şi „Şahmatî­v S.S.S.R.“ sunt deosebit de preţuite de toţi acti­viştii tinerei noastre mişcări spor­tive. De o înaltă ţinută ideologică, conţinând un bogat şi interesant material informativ şi teoretic, tipărite în condiţii tehnice irepro­şabile, ziarele şi revistele de sport din Uniunea Sovietică sunt cerce­tate cu interes de toţi sportivii. Ziarul „Sovieţchi Sport“ Îmbină cu măestrie şi neîntrecută compe­tenţă informaţia sportivă şi latura educativă. Împărtăşind cititorilor săi ultimele performanţe obţinute pe stadion, alături de noile cuce­riri ale tehnicii sportive sovietice, cea mai înaintată din lume. Un material deosebit de preţios şi atractiv cuprinde fiecare număr al revistei ilustrate „Fizcultura­­ sport“. Alături de literatură spor­tivă, cititorii găsesc articole teh­nice şi teoretice datorite maeştri­lor sportului şi pedagogilor sovie­tici de frunte, care impărtăşesc masselor vasta lor experienţă. Fo­tografii sugestive, desene, chino­­gram­e. Îmbogăţesc textul acestei minunate reviste. Aşezarea pe baze ştiinţifice a studiului culturii fizice este clar oglindită în revista tehnică „Teo­ria i practica fizicescoi culturi“. Deosebit de preţioase sunt artico­lele care tratează rezultatele lu­crărilor Institutului central de cercetări ştiinţifice privitoare la cultura fizică, contribuţie de cea mai mare importanţă pentru creş­terea continuă calitativă a sportu­lui sovietic. Şahiştii din Uniunea Sovietică sunt mândri de revista lor „Şah­matî­v S.S.S.R.“, în care sunt în­scrise minunatele victorii ale şcoa­­lei şahiste sovietice. Revista so­vietică de şah conţine un excelent material de studiu pentru iubitorii şahului, dornici să-şi însuşească neîntrecuta experienţă a maeştrilor sovietici. Pentru mişcarea sportivă din ţara noastră, presa sovietică de specialitate constitue un sprijin deosebit de important în lupta pentru făurirea unui sport de masse, pentru continua ridicare a măestriei sportive. Presa „sportivă“ capitalistă, tarabă de reclame şi minciuni In ţările capitaliste „sportul’’ este o s­uplă întreprindere comer­cială şi un instrument de diversiu­ne. Intr’adevăr, pentru patinii sport­vilor din ţările marshallizate sportul e departe de a cons­titui un mijloc de întărire a sănătă­ţii tineretului, el este doar o simplă activitate în care domneşte legea junglei, lege tipică societăţii capitaliste. Fireşte, o întreprindere comer­cială care se vrea prosperă are nevoie de o reclamă pe măsură. O reclamă cât mai vastă şi cât mai bine organizată, care să „desfidă" orice concurenţă din partea întreprinderilor rivale... Aşa s’au născut mai toate zia­rele sportive din ţările supuse do­­minaţiei dolarului sau de peste Ocean. La baza lor a stat doar ideii înfloririi „business-ului" sportiv, la care s’a adăugat şi ne­cesitatea campaniilor şovine, diver­sioniste, pornite la „comanda" negustorilor de sport. In general, un ziar de sport din acele ţări trebuie să redea cu cât mai multă fidelitate modul „fericit“ de viaţă din lumea stăpânită de capital şi de exponenţii săi. Să aruncăm o privire în lumea ziarelor „sportive“ din ţările ca­pitaliste. Desigur, purtătorul de cuvânt al negustorilor de sport din Franţa marshallizată este „l’Equi­­pe", care se întitulează­­ pompos „cel mai mare ziar de sport din lume". Această fiţuică nu este în fond decât o continuare a defunc­tului „l'Auto", care — la timpul său — a avut o largă şi binecu­noscută activitate reacţionară. Cât despre directorul său, să nu mai vorbim! El nu este altul decât „onorabilul" Jacques Goddet, no­toriu colaboraţionist şi iniţiatorul etapelor din „Turul Franţei" care trec pe teritoriul Spaniei franchiste. Se poate spune pe drept cuvânt: omul potrivit, la locul potrivit... Cu ce se îndeletniceşte „l’Equipe"? „Specialitatea“ sa sunt fără în­doială reportajele de senzaţie care au menirea să facă reclamă întâlnirilor „sportive” profesioniste pe placul „casei". In coloanele ziarului întâlneşti ştiri şi amănunte felurite. Cititorul poate astfel afla că managerul Gilbert Bénaim, cu­noscut jecmănitor al boxeurilor profesionişti, este „un om de inimă şi caracter", că fotbaliştii englezi care au declarat de multe ori gre­vă din pricina salariilor mizerabile sunt nişte nerecunoscători faţă de admirabilii patroni de cluburi sau, însfârşit, că „interesantele" com­petiţii atlantice de scuipat de la distanţă, de luptă in bazine ca noroi şi recordurile foamei, sunt de fapt nişte inofensive şi distrac­tive preocupări! La ordinul stăpânilor americani ai Franţei, ziarul „l’Equipe" a pornit cu plăcere o vastă campa­nie de defăimare a minunatei mişcări sportive din Uniunea So­vietică. Scribii dolarizaţi din sluj­ba d-lui Goddet sunt priviţi insă cu scârbă şi depreţ de sportivii cinstiţi, care au avut prilejul să se convingă personal de superiori­­tatea incontestabilă a sportului so­vietic. Jucătorii sovietici de bas­chet şi volei şi atleţii sovietici care au participat la crosul l'Hu­­manité" au lăsat amintiri de neui­tat oamenilor muncii din Franţa. Ziarul „l’Equipe" nu este o ex­cepţie în lumea ziarelor sportive14 capitaliste. El nu este decât o „mostră" a venatităţii şi a putre­­ziciunii vieţii „sportive" din ţările înhămate la carul agresiunii impe­rialiste. Im taleri fideli ai lui „l'Equi­­pe" găsim în fiecare ţară in care capitaliştii dictează după bunul lor plac. De la reacţionarul­­ „Idrosbla­­dek­" din Stockholm şi până la fas­­cistul „A Boia" din Madrid, dela înrăitul „Les Sports" din Bruxel­les" şi până la „austerul" „Spor­ting Chronicle" din Londra, aceste ziare „sportive" nu fac altceva de­cât să propovăduiască „modul de viaţă american" in sport. Ele răs­pândesc cruzimea, violenţa, aspec­tele morbide, şi sângeroase ale ace­stui „mod de viaţă". Asemenea ziare, asemenea fiţuici murdare, sunt privite cu un total dispreţ de sportivii cinstiţi din lumea întreagă. Numai când pui faţă in faţă ziarele şi revistele de sport din Uniunea Sovietică cu ziarele „sportive" de tipul lui ,,1'Equipe" sau „Idrosbladett" iţi poţi da seama cu adevărat de gra­dul de degenerare atins de sportul capitalist. „SPORTUL POPUL.* P“ Nr. 2045 Pag. 3-a

Next