Sportul Popular, iulie 1952 (Anul 7, nr. 2077-2090)

1952-07-01 / nr. 2077

PROLETARI OH ORGAN AL COMITETULUI PENTRU CULTURĂ FIZICĂ ŞI SPORT DE PE LÂNGĂ CONSILIUL DE MINIŞTRI ŞI AL CONFEDERAŢIEI GENERALE A MUNCII DIN R.PJL Marţi, 1 Iulie 1952 ANUL VHI Nr. 2077 invincibilul front al partizanilor păcii A­STĂZI încep la Berlin lucră­rile Consiliului Mondial al Păcii convocat în sesiune extraordinară. Fiecare sesiune a Consiliului Mondial al Păcii este urmărită cu atenţie şi încredere de sute de de milioane de oameni cinstiţi din lumea întreagă, deoarece desfă­şurarea evenimentelor a dovedit că hotăririle acestui for reprezen­tativ al voinţei de pace a popoa­relor au o deosebită putere mobi­­lizatorică, antrenând în lupta pen­tru apărarea păcii masse uriaşe de oameni cinstiţi de pe întreaga suprafaţă a pământului. Cu fiecare zi tot mai mult creşte şi se întăreşte frontul partiza­nilor păcii, tot mai mari sunt suc­cesele lagărului democraţiei şi socialismului, tot mai apropiate şi mai strălucitoare apar zorile victoriei depline a cauzei celor mulţi şi de pretutindeni, a celor care luptă neînfricaţi pentru cauza lor nobilă, pentru pace. In munca înfloritoare a oame­nilor sovietici, constructori ai co­munismului, în uriaşele realizări ale popoarelor Uniunii Sovie­tice, în încrederea cu care aceste popoare îşi construesc o viaţă mereu mai fericită sub înţeleap­tă şi sigura conducere a tovară­şului Stalin şi a Partidului Co­munist Bolşevic, oamenii cinstiţi de pretutindeni găsesc izvoare nesecate de optimism, de încre­dere în cauza păcii. Remarcabilele succese pe care le obţin ţările de democraţie popu­lară în inimul lor spre socialism, urmând exemplul Uniunii Sovie­tice şi folosind experienţa şi aju­torul Marii Ţări a Socialismului, fac ca privirile întregii lumi pro­gresiste să se îndrepte cu justifi­cată simpatie spre aceste ţări ale lagărului păcii, care îşi constru­iesc libere un viitor minunat. In acelaş timp, în ţările capi­taliste şi în special în Statele U­­nite ale Americii oamenii muncii cunosc din plin viaţa de mizerie şi suferinţe la care îi supune imperialismul nesăţios. Pe plan internaţional, imperialiştii încear­că prin toate mijloacele, din care nu lipsesc metodele de tip fascist ca teroarea, rgimul poliţienesc, arestările şi nici cele proprii im­perialismului sălbatec, cum este deslănţuirea criminalului război bacteriologic, să provoace un nou război mondial, in acest război ei văd singura salvare a falimentaru­lui şi putredului sistem capitalist la căpătâiul căruia se jeluiesc­­de­geaba domnii din Wall­ Street. In faţa neruşinatelor uneltiri ale aţâţătorilor la război se ridică me­reu mai hotărîtă voinţa de pace a sutelor de milioane de oameni care iubesc pacea, care luptă neîncetat pentru ea. Până şi la O.N.U., acolo unde imperialiştii se simţeau ca ia ei acasă, lucrurile au cam înce­put să se strice. Maşina de vot a­­m­ericană a suferit şi ea defecţiuni şi la ultima sesiune a Adunării Generale a O.N.U. imperialiştii au înregistrat un ruşinos eşec atunci când s-a pus la vot rezoluţia sovie­tică. Această rezoluţie recomandă primirea în O.N.U. a tuturor celor 14 state candidate: 21 de dele­gaţii, în Comitetul Politic al A­­dunării Generale şi 22 în şedinţa plenară a Adunării au votat pen­tru, 25 de delegaţii s-au abţinut şi doar 10 dintre cei mai servili sa­teliţi ai S.U.A. au votat alături de Statele Unite ale Americii. In Franţa, în Italia, pretutindeni unde general­ul-diu­­mă Ridgway şi-a făcut apariţia, massele de oa­meni cinstiţi şi-au manifestat in­dignarea faţă de acest „demn“ re­prezentant al politicii imperialiste, strigând­,­-i în faţă să se care acasă. La fel a păţit şi Acheson în An­glia şi Austria, la fel păţesc pre­tutindeni mercenarii Wal­ Street­ului, uniţi şi detestaţi de sute de milioane de oameni. În Germania occidentală, aşa zisul „tratat ge­neral” semnat de vânduţii de la Bonn a stârnit un uriaş val de proteste; atrocităţile de pe insula Rocledo provoacă re­volta şi mânia popoarelor; aresta­rea mişeiească a unor luptători dârzi­­pentru pace şi libertate ca Jacques Ducios şi Andre Stil a pro­vocat şi provoacă mari demonstra­ţii pe întreg cuprinsul Franţei şi valuri de proteste în lumea întrea­gă; atitudinea provocatoare a re­prezentanţilor americani în Con­siliul de Securitate, unde ei iau o poziţie duşmănoasă faţă de rezo­luţia U.R.S.S. care propune Con­siliului de Securitate să adreseze tuturor statelor un apel de a adera la Protocolul de la Geneva privi­tor la interzicerea armei bacterio­logice, ca şi întreaga politică a lagărului agresorilor şi al provoca­torilor unui nou război, imperia­liştii americani, arată întregii lumi intenţiile criminale ale aces­tora. Oamenii cinstiţi nu uită insă cuvintele marelui Stalin . ..Pacea va fi menţinuată şi consolidată­­dacă popoarele lumii vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor’­apăra până la capăt“. Ei nu uită deasem­eni că frontul păcii numără sute de milioane de oameni, că de felul în care vor şti să lupte ei şi să apere pacea, de­pinde liniştea căminelor lor, feri­cirea copiilor lor. Cu prilejul sesiunii extraordi­nare a Consiliului Mondial al Păcii, convocată în urma intensi­ficării agresivităţii disperate a duşmanilor păcii, popoarele lumii îşi intensifică lupta lor dreaptă pentru pace, îndreptându-şi cu în­credere privirile către cei mai buni reprezentanţi ai lor, către a­­ceastă organizaţie cu adevărat re­prezentativă, care întruneşte asen­timentul sutelor de milioane de luptători pentru pace din lumea întreagă. În ţara noastră, poporul munci­tor se află angrenat cu entuziasm în­­lupta sa măreaţă de construire a socialismului, contribuţie însem­nată la cauza păcii. Tineretul spor­tiv al­­ patriei, care munceşte in uzine, fabrici, ogoare şi instituţii de ştiinţă şi cultură, urm­ează şi ei cu stricteţe linia justă a parti­dului nostru, făcând din activita­tea lui sportivă o activitate crea­toare închinată înfloririi necon­tenite a patriei, o activitate rod­nică pusă în slujba păcii. Alături de glasul popoarelor care înfierează mârșăviile imperialismului ameri­­­can, glasul poporului nostru ră­sună cu putere ! La lupta popoare­lor împotriva aţâţătorilor unui nou război se alătură lupta neînfricată pentru pace a poporului nostru în frunte cu iubitul său conducător, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. ­ ‘ ’ ......... Trăgătorii români participă la campionatele mondiale de tir de la Oslo ! In cursul dimineţii de astăzi va părăsi Capitala plecând in Nor. I­­­vegia un grup de sportivi români care vor lua parte la campionatele g.j mondiale de tir ce se vor desfăşura intre 7-16 iulie la Oslo.­­ Printre cei c­are fac deplasarea se află maeştrii sportului Iosif I Sârbu, Panait Călcâi şi Gh. Lichiardopol. Trăgătorii români vor concu­­­­ra la probele de armă liberă şi pistol viteză. (Agerpres). 8 pagini, 25 bani Consfătuirea pe ţară a muncitorilor mineri din industria carboniferă Nu a trecut mult timp de când ziarele au publicat o fotografie în­făţişând pe tovarăşul Gheorghiu- Dej în mijlocul unui grup de vrednici mineri, stahanovişti şi fruntaşi în producţie din între­­­prinderile carbonifere din întreaga ţară, care vizitau pe iubitul nostru conducător, pentru a discuta îm­preună problema ridicării nivelu­lui de viaţă material şi cultural al minerilor, precum şi problema spo­­ririi producţiei din industria car­boniferă. Atunci, tovarăşul Gheor­­ghiu-Dej luase iniţiativa convo­­­cării unei consfătuiri de lucru, la Petroşani, un­ul din cele mai im­portante centre carbonifere ale ţării. Iată că la puţine zile de la Întâl­nirea de la Consiliul de Miniştri, muncitorii mineri din industria carboniferă au avut fericirea de a avea în mijlocul lor pe iubitul conducător al poporului nostru, tovarăşul Gheorgiu-Dej, cu pri­lej­ul consfătuirii pe ţară a munci­torilor mineri din industria carbo­niferă, care s’a deschis Sâmbătă după amiază la Petroşani. întreaga vale a Jiului îmbră­­­case haina de mare sărbătoare, iar oraşul Petroşani era împodobit cu nenumărate ghirlande de verdeaţă, cu steaguri roşii şi tricolore, cu înflăcărate lozinci. La lucrările consfătuirii au luat parte cei mai buni mineri din toate exploatările carbonifere din ţară. Ei aşteptau cu înfrigurare clipa întâlnirii cu tovarăşul Gheorghiu- Dej. Apariţia în sală a secreta­ru­lui general al C.C. al P.M.R. şi preşedinte al Consiliului de Mi­­­niştri, a fost salutată prin îndelun­gate şi entuziaste ovaţii şi urale. Alături de tovarăşul­­Gh. Gheor­­ghifu-Dej au luat loc­ la îa masa pre­zidiului tovarăşii, Alexandru Mo­­ghioroş, Miron Const­an­tinescu, Chivu Stoice, acad. N. B. Mitin, Mih­ai Mujic, Stelian Moraru, Ghe­­orghe Covaci-ministru adjunct, G. V. Zubarev-director general al societăţii Sovromcărbune, Vintilă Marin, prim-secretar al comitetu­lui regional P.M.R. Hunedoara, Tecov Tvetan, prim-secretar al comitetului raional P.M.R. Petro­şani, starhanoviştii Kopetin Geza, Şiller Grigore, Vasile Gherrasim, Ion Mătăsăreanu, inginerul Roman Petru, tehnicianul Băcăianu Teo­dor. Cuvântul de deschidere a fost rostit de tovarăşul Mihai Mujic, membru supleant al C.C. al P.M.R. După ca a arătat importanţa deo­sebită pe care o prezintă această consfătuire pentru desvoltarea in­dustriei carbonifere şi îmbunătă­ţirea continuă a condiţiilor de muncă şi trai ale muncitorilor şi tehnicienilor mineri, tovarăşul Mu­jic s-a adresat delegaţilor cu cu­­­vintele: „Pentru a fi la Înălţimea sarcinilor de frunte ce ne revin avem datoria ca, în cadrul discu­ţiilor, să scoatem cu curaj la ivea­lă greutăţile şi piedicile pe care le întâmpinăm în munca noastră, să analizăm adânc şi fără nici un fel de menajamente lipsurile noastre şi ale organelor de conducere, să mânuim din plin urma criticii şi autocriticii, să ajutăm partidul şi guvernul la rezolvarea probleme­lor care se pun în industria carbo­niferă“. In discuţiile care au urmat, de­legaţii prezenţi la consfătuire au analizat temeinic problemele in­­­dustriei carbonifere şi al­e ridicării nivelului de viaţă al minerilor. In cuvintele rostite de minerul staha­­novist Ion Mătăsăreanu dela mi­na Lupeni, de inginerul Petru Ro­man dela mina Vulcan, de staha­­novistul Grigore Şiller dela mina Petru­lar de stahanovistul Kopetin Geza dela mina Jeti-Lonea, de minerul fruntaş Ember Aladar, dela minele Sorocani, regiunea Cluj, de Kis Crăciun dela minele Dema-Tătăruş, regiunea Bihor şi de mulţi alţii, a răsunat cu tărie ho­­tărîrea muncitorilor şi minerilor din industria noastră carboniferă de a îndeplini cu cinste planul de producţie, de a folosi cu şi mai mult spor minunatele metode ale stahanoviştilor sovietici, de a răs­punde astfel grijii pe care Parti­dul drag şi tovarăşul Gh. Ghe­­orghiu-Dej personal o au pentru ca viaţa lor să fie tot mai îmbelşu­gată. Delegaţii au afirmat la con­sfătuire voinţa fermă a minerilor noştri de a lupta împotriva devia­­torilor de la linia Partidului, de a se uni şi mai strâns în jurul Par­tidului şi al Comitetului său Cen­tral în frunte cu tov. Gh. Gheor­­ghiu-Dej. In întâlnirea prietenească de Sâmbătă Reprezentativa de fotbal a R.P.R. şi Dinamo­ Moscova au terminat la egalitate: 1-1 MOSCOVA 30 (Prin tel­efon de­la trimisul nostru). — A doua în- t­­âlnire prietenească susţinută de reprezentativa de fotbal a R.P.R. în Capitala Uniunii Sovietice a avut loc Sâmbătă după amiază pe stadionul Dinamo. De data aceas­ta, echipa română a întâlnit pu­ternica formaţie Dinamo din Mos­cova. Jocul a stârnit un viu inte­­res în rândul sportivilor sovietici. Peste 80.000 de spectatori au asis-­­ tat la o dispută deosebit de inte-­­ resantă, în care au abundat fazele­­ spectaculoase. Matchul s’a desfă- I șurat intr un ritm foarte rapid și a­­ fost de un ridicat nivel tehnic. Reprezentativa R.P.R. a realizat un rezultat foarte bun, terminând la egalitate (1—1) cu renumita echipă Dinamo din Moscova * Spectatorii­ au salutat cu aplau­ze­­călduroase intrarea pe teren a celor două echipe, în frunte cu că­pitanii lor, Blinkov (Dinamo Mos­cova) şi Petschowsky (R.P.R.). După ce aceştia au schimbat tra­diţionalele fanioane şi buchete de flori, arbitrul Belianin (Moscova) a­­dat semnalul de începere a jo­cului. Echipele au aliniat urmă­­­­toarele formaţii: DINAMO MOSCOVA: Sanaia- ZeablikOv, A. Soloviov, Sedov- Bdnkev, Sokolov-Feodorov, Tenea­­ghin, Beskov, V. Ilin, S. Soloviov. R.P.R.: Voinescu-Zavoda II, Co­vaci, Fermati-Călinoiu, Serfozö-Ior­­dache, Bodo, Ozon, Petschowsky, Suru. Jocul începe în nota de superio­ritate a echipei Dinamo, care a­­tacă puternic în viteză. Fotbaliştii sovietici pun la grea încercare apărarea echipei R.P.R. prin tre­ceri rapide de balon, prin pătrun­deri sau deschideri pe aripi. A­­cestea sunt foarte iuţi şi depăşesc pe jucătorii noştri. In min. 6, după o serie de astf­fel de atacuri, echipa sovietică deschide scorul. înaintaşul centru Beskov pătrunde în careu şi a­­juns la 10 m. de poartă, marchea­ză printr’o lovitură puternică şi plasată în colţul din dreapta jos : 1-0 pentru Dinamo. Echipa Dinamo se menţine în atac şi apărătorii români fac efor­turi mari să stăvilească acţiunile fotbaliştilor sovietici. Mijlocaşii Călinoiu şi Serföze nu reuşesc să facă faţă alurei jocului. In schimb, portarul Voinescu intervine cu mult succes în situaţii critice. Ast­fel, un minut după marcarea goa­­lului, acelaş Beskov se îndreaptă spre poarta echipei R.P.R., dar Voinescu prinde mingea, printr'o săritură spectaculoasă. Până în min. 15, jocul are a­­celaş aspect. Fotbaliştii dinamo­­vişti continuă să aibă iniţiativa şi să atace. In următoarele 11 minute, jocul se echilibrează într’o măsură oa­recare. Echipa R.P.R. începe să iniţieze o serie de acţiuni, care reduc intensitatea atacurilor echi­pei Dinamo. înaintaşii români nu reuşesc însă să străpungă apăra­rea dinamovistă. Combinaţiile — desfăşurate mai mult pe aripi, un­de Iordache şi Suru se străduesc să tragă înaintarea după ei — se opresc la marginea careului. Apă­rătorii echipei Dinamo intervin cu succes de fiecare datâ şi degajea­ză terenul. Totuşi înaintaşii ro­mâni reuşesc să tragă, dar de la distanţă, astfel că portarul Sa­­naia — care a apărat foarte bine în acest joc — blochează sigur loviturile lui Petschowsky şi Suru. Echipa Dinamo revine din nou în atac din min. 26 şi punând stăpânire pe joc, atacă cu insis­tenţă. Apărarea imediată a echi­pei R.P.R. luptă cu însufleţire şi rezistă, intervenind de multe ori (Continuare irt pag. 3.­a). ION VOINESCU

Next