Sportul Popular, noiembrie 1952 (Anul 7, nr. 2139-2154)
1952-11-20 / nr. 2149
Când se încalcă regulamentul complexului sportiv G. M. A. Principiile şi toate amănuntele muncii organizatorice şi de instruire sportivă din cadrul complexului sportiv G.M.A. sunt consemnate într-un mod foarte limpede în regulamentul elaborat pentru desfăşurarea activităţii pe această linie. Regulamentul complexului G.M.A. a fost multiplicat în mii de exemplare şi trimis până în cele mai îndepărtate colective sportive. Ba mai mult. Pentru a veni în ajutorul asociaţiilor şi colectivelor, a comitetelor regionale, orăşeneşti şi raionale C.F.S. precum şi a tuturor celor ce lucrează în domeniul mişcării sportive, Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştri a luat lăudabila iniţiativă de a edita o broşură care să cuprindă: regulamentul, instrucţiunile de organizare, condiţiile de darea normelor, tabelele cu norme precum şi formele de evidenţă din cadrul complexului G.M.A Această broşură a fost trimisă în întreaga ţară Apoi, de la 14 Mai 1950, data introducerii complexului G.M.A., nu a fost şedinţă sau consfătuire ţinută cu activiştii sportivi în problemele G.M.A. în care să nu se spună: regulamentul complexului sportiv G.M.A. şi instrucţiunile de organizare trebue respectate întocmai, rând cu rând, paragraf cu paragraf. Respectarea regulamentului înseamnă în primul rând respectarea principiilor de bază ale complexului G.M.A. şi sarcina de a lua toate măsurile pentru respectarea regulamentului şi de a controla acest lucru revine de drept şi de fapt comitetelor regionale, orăşeneşti şi raionale C.F.S. ★ Teoretic, aşa se prezintă problema. Practic însă, pe teren , în unele colective sportive şi la unele comitete regionale şi orăşeneşti C.F.S. — lucrurile stau exact altfel. Şi de lucrul acesta ne-am putut convinge cu prilejul raidului-anchetă făcut în unele colective sportive din oraşele Craiova şi Cluj. La Craiova s’ar părea că activitatea desfăşurată pe linia complexului sportiv G.M.A. merge bine. S'ar putea spune chiar că s’au înregistrat unele succese remarcabile, dacă — aşa cum au făcut tovarăşii dela comitetul orăşenesc C.F.S. şi cei dela colectivul Progresul şi dela S.M.T.C.F. — am lăsa complect deoparte regulamentul complexului G.M.A. cu toate aliniatele şi prevederile sale. Aşa se explică de ce colectivul sportiv Progresul Craiova şi-a permis să depună la comitetul orăşenesc C.F.S. respectiv un mare număr de carnete de aspirant cu toate normele trecute, în care în loc de rezultatele obţinute la trecerea fiecărei norme era trecut: „excelent’. Și comitelui orășenesc C.F.S. Craiova a primit aceste carnete fără măcar să le mai cerceteze. Dacă le-ar fi verificat s’ar fi sesizat de faptul că, de exemplu, aspiranta Maria Peiovici — în vârstă de 36 ani — fără a fi sportivă activă, își trecuse 9 norme cu calificativul excelent în perioada 3 iulie - 27 iulie! Dar normele — ar putea spune tovarăşii de la comitetul orăşenesc C.F.S. Craiova — se trec în faţa respectivelor comisii de pregătire şi examinare, şi practic nu ar exista posibilitatea să fie controlate toate aceste comisii. Totuși, la Craiova există un singur stadion pe care vin mai toate colectivele să-şi treacă normele, iar pe acest stadion se petreceau grave abateri de la regulamentul G.M.A. fără ca nimeni să se sesizeze. Dealtfel, tovarăşul Iordănescu, din conducerea colectivului Spartac, ne-a şi declarat: ,,Nu putem să fim nici noi ...aşa rigizi... Când mai trebuiau 10-20 cm. sau când întreceau câteva secunde, lucrurile se... aranjau!” Se aranjau dar se aranjau prost, pentru că altfel nu se poate explica de ce la Şcoala Medie Tehnică de Cultură Fizică aspiranţii prezentaţi la examenul de control nu cunoşteau exerciţiile de gimnastică, iar la examenul teoretic eleva Marieta Suciu din anul IV a dovedit că nu cunoaşte noţiuni elementare din istoria, teoria şi metodica culturii fizice. ★ Clujul, pe drum de fier, se află la distanţă de 200-250 km. de Craiova. Şi totuşi... Aci am avut prilejul să asistăm la un... concurs de trecerea normelor de atletism , respectiv la trecerea probei de 100 m plat. La concurs participau câţiva studenţi de la Institutul de Mecanică, iar cel care înregistra rezultatele se numeşte Petre Mureşan din comisia de pregătire şi examinare a colectivului respectiv, înregistrarea rezultatelor se făcea cu ajutorul unui minuscul ceas de mână pe care deabia se zăreau minutarele. Probabil din cauza aceasta doi aspiranţi au trecute pe foile de concurs normele cu 13,4 sec. şi 13,5 sec. deşi la sosire era între ei o distanţă de... şapte metri ! Tot tov. Mureşan cu aceeaşi bunăvoinţă a trecut în forma de concurs a studentului Cornel Jipa, 48 metri la aruncarea grenadei, numai pentru simplul motiv că acesta l-a anunţat că mai devreme cu jumătate de oră ar fi realizat această performanţă. La Cluj am asistat şi la un examen de control dat in faţa tovarăşului Ioana, din comitetul orăşenesc C.F.S. Cluj. Examenul de gimnastică s-a dat în grup, aspiranţii fiind îmbrăcaţi ca pentru plimbare, iar la aruncarea grenadei exista o serioasă diferenţă între rezultatele obţinute la examenul de control şi... veritabilele performanţe realizate la concursul pentru trecerea normelor. ★ Toate cele de mai sus scot la iveală superficialitatea cu care se munceşte la Craiova şi Cluj pe linia complexului sportiv G.M.A. Faptele relatate constitue flagrante abateri dela regulamentul şi dispoziţiunile de organizare ale complexului G.M.A. Mult mai grav este însă faptul că lucrurile se petrec sub ochii şi chiar cu încurajarea tovarăşilor dela respectivele comitete orăşeneşti C. F. S. care au datoria de a veghia la respectarea întocmai a regulamentui. In aceste cazuri considerăm că trebue luate de urgenţă măsuri care să ducă la lichidarea cât mai grabnică a lipsurilor. FLORIN MOLDOVEAN! la un examen de control la Cluj 40 de aspiranţi de la institutul juridico - Administrativ s’au prezentat îmbrăcaţi ca pentru... plimbare. — Foarte corect, dar apleacă-te mai mult ! — Ştii că eşti bine ? Şi cu dunga dela pantaloni ce fac ? Progresul tehnic înregistrat de înnotători şi înnotătoarele din tabăra C.G.M. Cu prilejul concursului de nataţie desfăşurat Sâmbătă la bazinul acoperit de la Floreasca, înnotătorii şi înnotătoarele care fac parte din tabăra de nataţie organizată de Confederaţia Generală a Muncii s’au dovedit a fi într’un serios progres tehnic. Numai observaţiile pe marginea comportării acestor înnotători intr’un concurs organizat cu câteva zile înainte de închiderea taberei nu sunt complecte pentru a reflecta progresul înregistrat de componenţii taberei, totuşi, comparând performanţele realizate în acest concurs cu vechile performanţe ale aceloraşi înnotători, am ajuns la constatări îmbucurătoare. Cea mai frumoasă comportare în concursul de Sâmbătăa avut-o tânăra innotătoare Elena Petrescu. După ce la concursul organizat în cadrul Cupei 7 Noembrie ea a înnotat 100 m. liber în 1:29,1, la concursul de Sâmbătă ea a realizat in această probă 1:23,5 coborînd cu două secunde şi două zecimi sub cea mai bună performanţă de până atunci la această probă — junioare cat I-a (1:25,7 Elena Dobrovolschi). Deasemeni, în proba de 200 m, liber înnotătoarea Elena Petrescu a coborît sub vechiul record, realizând 3:10,8 după o cursă în care a arătat un stil mult îmbunătăţit şi o bună dozare a efortului. O comportare meritorie a avut şi juniorul de categoria I-a Adolf Greiner, care a reuşit să îmbunătăţească recordul la 100 m. fluture, realizând 1:19.1. Insistând mai mult asupra Însuşirii tehnicii Întoarcerilor, Greiner va realiza în concursurile viitoare performanţe şi mai valoroase. Comparând rezultatele obţinute în acest concurs cu cele mai bune performanţe realizate până acum de înnotătorii din tabăra C.G.M., ajungem la concluzia că 90 la sută dintre aceştia au coborit sub recordurile personale cu câteva secunde. Astfel, Alexandru Both a realizat la 100 m. liber 1:06,8, cele mai bune performanţe ale sale fiind 1:08,6 şi 1:11,8. Ion Mozeş 1:07,8 (1:08,4); Ileana Nemeth 1:21,0 (1:22,6); Elena Petrescu 1:23,5 (1:29,1). La 200 m. bras, petre Lovas a realizat 3:00,5 (vechiul record personal 3:03,3); Martin Botscheler 3:02,5 (3:04,9); Irmgard Wegmeth 3:16,5 (3:17,8) și M. Praedt 3:29,6 (3:36,0). La 200 m. liber Gh. Cociurcan a realizat 2:27,7 (2:30,8); Alexandru Both 2:36,0 (2:42,0); Lucian Faur 2:45,7 (2:52,0); Hilde Theis 2:58,9 (3:01,4); Ileana Nemeth 3:04,2 (3:10,5); Elena Petrescu 3:10,8 (3:43,0 si 3:17,0) si Lia Negărin 3:18,8 (3:25,0). Aceste câteva cifre comparative ne arată in mod clar progresul simţitor înregistrat de îrmotătorii şi înnotătoarele respective în tabăra de nataţie a C.G.M. Acelaş lucru se poate spune şi despre săritori (Ludovic Kiss, Isăceanu, Renata Farcaş şi Nina Ionescu), care printr’o pregătire multilaterală, punând un accent deosebit pe gimnastică, au reuşit să ajungă la un satisfăcător nivel tehnic. La obţinerea acestor rezultate, în bună parte au contribuit condiţiile materiale asigurate de Confederaţia Generală a Muncii celor aflaţi în tabăra de nataţie. Ţinând seamă de frumoasele succese obţinute prin organizarea acestei tabere, putem trage concluzia că iniţiativa luată de Confederaţia Generală a Muncii s’a dovedit a fi dintre cele mai valoroase pentru naturea noastră şi că organizarea unor asemenea tabere trebue să constitue o preocupare şi în viitor. SPORTUL POPULAR Fag. 4-a Nr. 2149 Să îndrăgim patinajul! „Ce mare veselie să-ţi pui patinele de fier, Să sborî peste oglinda apelor oprite de ger”. PUSKIN Patinajul este considerat pe drept cuvânt unul din cele mai populare sporturi de iarnă. Intr’adevăr dorinţa de a patina, adică de a aluneca pe gheaţă, este înnăscută la fiecare individ. Atunci când vine îngheţul nu există şanţ îngheţat sau o cât de mică porţiune de stradă îngheţată care să nu fie folosită de copii şi chiar de adult, pentru „a se de pe ghiaţă”. Numa' că „inventarul” sportiv întrebuinţat cu această ocazie, adică bocancii, nu prea rezistă bicestul fel de patinaj. Astfel, de mico naşte dorinţa la aproape fiecare copil de a intra în posesia patinelor, dorinţă care-l face pe copil să folosească tot felul de patine, de la bucata de os legată sub talpa picioarelor. Înlocuită curând cu bucăţi de lemn tare cu muchii ascuţite, până la patinele de fier, pentru a ajunge, în fine, la patinele făcute din oţel instrumental. Dar nu numai copiii iubesc patinajul ci şi adulţii îi dau preferinţă. Patinajul nu este legat nici de sex şi nici de vârstă ci numai de ghiaţă şi patine aşa că vedem patinoarele populate de bărbaţi şi femei, tineri sau vârstnici, în afară de sumedenie de copii care se pierd printre patinatori. Fiind condiţionat de îngheţ, patinajul nu poate fi practicat decât In timp de iarnă, când este bine ştiut că omul preferă In general să stea la căldură. Patinajul îl scoate deci pe om din casă şi îl ajută să-şi petreacă o parte din timpul liber în aerul curat, geros, al iernii. De asemenea, patinajul ajută la desvoltarea unor calităţi fizice (forţa şi rezistenţa) şi moral-volitive (voinţa, tenacitatea şi curajul). Datorită sprijinului pe care îl aduce în desvoltarea acestor calităţi, patinajul a devenit sportul preferat pentru timpul de iarnă. Obişnuindu-se foarte repede cu alunecarea pe ghiaţă, care la Început dă o senzaţie neplăcută — adeseori de teamă — omul caută să prindă viteză, de unde a luat naştere patinajul viteză, sau să se învârtească pe loc desemnând pe ghiaţă cu patinele fel de fel de figuri, de unde a luat naştere patinajul artistic. Călăuzite de minunatul exemplu al sportului din Uniunea Sovietică unde sportul patinajului are un caracter de massă, ţările de democraţie populară şi-au înscris ca o sarcină deschiderea largă a porţilor patinoarelor pentru oamenii muncii. Şi în ţara noastră s-a făcut un prim pas pentru popularizarea patinajului prin introducerea probei de patinaj în complexul sportiv G.M.A. ca normă la alegere. Totodată, Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştri organizează în mod regulat campionatele de patinaj viteză şi patinaj artistic ale R. P. RIn aceste condiţiuni ar fi fost normal ca patinajul să ia un avânt deosebit, ca numărul patinatorilor să crească mereu, ca sute şi mii de sportivi să-şi treacă norma de patinaj din cadrul complexului G. M. A., iar la campionatele R. P. R. să se prezinte un mare număr de concurenţi. Totuşi rezultatele nu sunt încă mulţumitoare. Norma de patinaj în complexul G.M.A. nu a fost trecută de niciun sportiv iar la campionatele de anul trecut s’au prezentat doar 64 concurenţi. Cu ocazia disputării campionatelor R. P. R. s’a mai putut vedea că nivelul tehnic al patinatorilor noştri este foarte scăzut. Această situaţie are mai muite cauze pe care le vom analiza în articolele viitoare. Două probleme ridicate de finalele campionatului de volei al C.G.M. Vorbind despre comportarea echipelor masculine participante la finalele campionatului de volei al C.G.M. se poate spune că, în general, formaţiile s-au prezentat sub unele aspecte cu o pregătire mulţumitoare. Deşi condiţii obiective au făcut ca timpul de antrenament în comun al jucătorilor să fie insuficient, unele echipe au reuşit să rezolve în mod fericit această problemă, prezentându-se în formă bună. Este cazul echipelor Locomotiva, Progresul, Metalul şi Flacăra, care s-au arătat suficient de sudate şi au realizat partide frumoase, obţinând victorii preţioase. Cele mai multe echipe nu au reuşit însă ca în puţinul timp de antrenament să realizeze sudarea formaţiei şi acest lucru a făcut ca rezultatele şi comportarea să fie mai slabe. Un exemplu grăitor în această privinţă îl constitue comportarea echipei Ştiinţa. Această echipă a fost alcătuită din elemente valoroase, care nu mai departe decât cu prilejul finalelor campionatului R.P.R. au avut o comportare excelentă. Jucători ca Alexandrescu, Bucăţea, Muşat, Artinian, Kleis au realizat, alături de jucătorii echipelor din care fac parte (Ştiinţa Constanţa, Ştiinţa Timişoara) matchuri foarte bune. Faptul că echipa asociaţiei Ştiinţa s-a clasat pe locul al treilea este un rezultat frumos, dar desfăşurarea întâlnirilor cu Locomotiva şi Progresul a dovedit tocmai ca jucătorii dela Ştiinţa nu au avut suficientă legătură.’ Apărarea dela fileu nu a colaborat în suficientă măsură cu apărarea din linia ll-a. Deasemeni, dublajul a fost defectuos executat, iar în atac s’a intâmplat deseori ca mingea ridicată să nu corespundă cerinţelor trăgătorului. Cele spuse despre echipa Ştiinţa sunt valabile şi pentru reprezentativele asociaţiilor Flamura Roşie, Agricola, Spartac şi Constructorul, la care s’a făcut simţit cel mai mult lipsa timpului de pregătire. De aci se poate trage învăţătura ca în viitoarele competiţii alcătuirea loturilor să nu fie făcută numai pe baza valorii individuale, ci să se ţină seama şi de timpul de pregătire disponibil, iar în caz că acesta este scurt să se alcătuiască lotul pe scheletul formaţiei care a realizat cele mai bune performanţe în trecutele competiţii. Asemenea finalelor campionatului R.P.R., întrecerile finale ale campionatului C.G.M. au ridicat problema arbitrajelor, de astă dată însă în mai mică măsură, deoarece cazurile de arbitraj slab au fost mai puţine, dar totuşi suficiente pentru a lăsa deschisă problema arbitrajelor. De fapt, în arbitrajul la volei este vorba de o confuzie ce există între arbitri asupra felului în care trebue să conducă un joc. Există arbitrajul „liber”, în care mingile scoase prin plonjoane, deşi „ţinute” sau „duble”, nu sunt sancţionate, pe motiv că „e păcat” să îl ceri aşa ceva, deoarece îl descurajezi pe jucător şi strici frumuseţea jocului. Şi, mergând mai departe, vedem că — de astă dată nu din aceleaşi motive — nu sunt sancţionate mingi „ţinute”, „duble”, mai puţin evidente. Felul acesta de arbitraj este practicat de obicei până în momentele decisive, când vociferările spectatorilor şi protestele jucătorilor dau de înţeles arbitrului că „a scăpat jocul din mână”. De aci arbitrul începe să sancţioneze drastic toate infracţiunile. Şi iată că în felul acesta ajunge tocmai la felul de arbitraj cel mai just şi cel mai folositor jucătorilor şi jucătoarelor, sancţionarea tuturor greşelilor,_ conform regulamentului şi fără să ţină seama de situaţia jocului ca scor sau de poziţia jucătorului în momentul primirii mingii. Procedând astfel, arbitrii vor contribui cu adevărat la ridicarea valorii tehnice a voleiului. Ştiind că vor fi sancţionaţi, jucătorii îşi vor da toată silinţă să înveţe să primească mingea corect. Precizăm că aci este vorba şi de jucătorii şi jucătoarele echipelor mai slabe, care „se bucură’’ de obicei de muită bunăvoinţă când este vorba de penalizări. » Penalizând însă toate greşelile, arbitrii vor face ca toţi jucătorii să-şi dea interesul pentru a-şi corecta greşelile şi pentru a-şi însuşi în mod just toate elementele tehnice. Aceasta, în afară de faptul că arbitrând de la Începutul matchului până la sfârşit în aceeaşi notă, arbitrii vor fi scutiţi de comentariile care se fac de obicei după jocuri. D. STANCULESCU