Sportul Popular, noiembrie 1952 (Anul 7, nr. 2139-2154)

1952-11-20 / nr. 2149

Când se încalcă regulamentul complexului sportiv G. M. A. Principiile şi toate amănuntele muncii organizatorice şi de in­struire sportivă din cadrul com­plexului sportiv G.M.A. sunt con­semnate într-un mod foarte limpe­de în regulamentul elaborat pentru desfăşurarea activităţii pe acea­stă linie. Regulamentul complexului G.M.A. a fost multiplicat în mii de exem­plare şi trimis până în cele mai îndepărtate colective sportive. Ba mai mult. Pentru a veni în aju­torul asociaţiilor şi colectivelor, a comitetelor regionale, orăşeneşti şi raionale C.F.S. precum şi a tuturor celor ce lucrează în dome­niul mişcării sportive, Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştri a luat lăudabila iniţiativă de a edita o broşură care să cuprindă: regu­lamentul, instrucţiunile de orga­nizare, condiţiile de darea norme­lor, tabelele cu norme precum şi formele de evidenţă din cadrul complexului G.M.A Această bro­şură a fost trimisă în întreaga ţară Apoi, de la 14 Mai 1950, data introducerii complexului G.M.A., nu a fost şedinţă sau consfătuire ţinută cu activiştii sportivi în pro­blemele G.M.A. în care să nu se spună: regulamentul complexului sportiv G.M.A. şi instrucţiunile de organizare trebue respectate în­tocmai, rând cu rând, paragraf cu paragraf. Respectarea regulamentului în­seamnă în primul rând respecta­rea principiilor de bază ale com­plexului G.M.A. şi sarcina de a lua toate măsurile pentru respec­tarea regulamentului şi de a con­trola acest lucru revine de drept şi de fapt comitetelor regionale, orăşeneşti şi raionale C.F.S. ★ Teoretic, aşa se prezintă pro­blema. Practic însă, pe teren , în unele colective sportive şi la unele comitete regionale şi oră­şeneşti C.F.S. — lucrurile stau exact altfel. Şi de lucrul acesta ne-am putut convinge cu prilejul raidului-anchetă făcut în unele colective sportive din oraşele Craiova şi Cluj. La Craiova s’ar părea că acti­vitatea desfăşurată pe linia com­plexului sportiv G.M.A. merge bine. S'ar putea spune chiar că s’au înregistrat unele succese re­marcabile, dacă — aşa cum au făcut tovarăşii dela comitetul oră­şenesc C.F.S. şi cei dela colecti­vul Progresul şi dela S.M.T.C.F. — am lăsa complect deoparte re­gulamentul complexului G.M.A. cu toate aliniatele şi prevederile sale. Aşa se explică de ce colectivul sportiv Progresul Craiova şi-a permis să depună la comitetul orăşenesc C.F.S. respectiv un mare număr de carnete de aspi­rant cu toate normele trecute, în care în loc de rezultatele obţi­nute la trecerea fiecărei norme era trecut: „excelent’. Și comi­telui orășenesc C.F.S. Craiova a primit aceste carnete fără măcar să le mai cerceteze. Dacă le-a­r fi verificat s’ar fi sesizat de faptul că, de exemplu, aspiranta Maria Peiovici — în vârstă de 36 ani — fără a fi sportivă activă, își tre­cuse 9 norme cu calificativul ex­celent în perioada 3 iulie - 27 iu­lie! Dar normele — ar putea spune tovarăşii de la comitetul orăşenesc C.F.S. Craiova — se trec în faţa respectivelor comisii de pregătire şi examinare, şi practic nu ar exista posibilitatea să fie contro­late toate aceste comisii. Totuși, la Craiova există un singur stadion pe care vin mai toate colectivele să-şi treacă nor­mele, iar pe acest stadion se pe­treceau grave abateri de la regu­lamentul G.M.A. fără ca nimeni să se sesizeze. Dealtfel, tovarăşul Iordănescu, din conducerea colec­tivului Spartac, ne-a şi declarat: ,,Nu putem să fim nici noi ...aşa rigizi... Când mai trebuiau 10-20 cm. sau când întreceau câteva secunde, lucrurile se... aranjau!” Se aranjau dar se aranjau prost, pentru că altfel nu se poate explica de ce la Şcoala Medie Teh­nică de Cultură Fizică aspiranţii prezentaţi la examenul de control nu cunoşteau exerciţiile de gimnas­tică, iar la examenul teoretic e­­leva Marieta Suciu din anul IV a dovedit că nu cunoaşte noţiuni e­­lementare din istoria, teoria şi metodica culturii fizice. ★ Clujul, pe drum de fier, se află la distanţă de 200-250 km. de Craiova. Şi totuşi... Aci am avut prilejul să asistăm la un... concurs de trecerea nor­melor de atletism , respectiv la trecerea probei de 100 m plat. La concurs participau câţiva stu­denţi de la Institutul de Meca­nică, iar cel care înregistra re­zultatele se numeşte Petre Mure­­şan din comisia de pregătire şi examinare a colectivului respectiv, înregistrarea rezultatelor se fă­cea cu ajutorul unui minuscul ceas de mână pe care deabia se zăreau minutarele. Probabil din cauza aceasta doi aspiranţi au tre­cute pe foile de concurs normele cu 13,4 sec. şi 13,5 sec. deşi la sosire era între ei o distanţă de... şapte metri ! Tot tov. Mureşan cu aceeaşi bunăvoinţă a trecut în forma de concurs a studentului Cornel Jipa, 48 metri la aruncarea grenadei, numai pentru simplul motiv că acesta l-a anunţat că mai devreme cu jumătate de oră ar fi realizat această performanţă. La Cluj am asistat şi la un examen de control dat in faţa to­varăşului Ioana, din comitetul o­­răşenesc C.F.S. Cluj. Examenul de gimnastică s-a dat în grup, aspiranţii fiind îmbrăcaţi ca pentru plimbare, iar la arun­carea grenadei exista o serioasă diferenţă între rezultatele obţinute la examenul de control şi... verita­bilele performanţe realizate la concursul pentru trecerea norme­lor. ★ Toate cele de mai sus scot la iveală superficialitatea cu care se munceşte la Craiova şi Cluj pe linia complexului sportiv G.M.A. Faptele relatate constitue fla­grante abateri dela regulamentul şi dispoziţiunile de organizare ale complexului G.M.A. Mult mai grav este însă faptul că lucrurile se petrec sub ochii şi chiar cu încu­rajarea tovarăşilor dela respecti­vele comitete orăşeneşti C. F. S. care au datoria de a veghia la respectarea întocmai a regulamen­­tui. In aceste cazuri considerăm că trebue luate de urgenţă măsuri care să ducă la lichidarea cât mai grabnică a lipsurilor. FLORIN MOLDOVEAN!­ la un examen de control la Cluj 40 de aspi­ranţi de la institutul juridico - Administrativ s’au prezentat îmbrăcaţi ca pentru... plimbare. — Foarte corect, dar apleacă-te mai mult ! — Ştii că eşti bine ?­ Şi cu dunga dela pantaloni ce fac ? Progresul tehnic înregistrat de înnotători­ şi înnotătoarele din tabăra C.G.M. Cu prilejul concursului de na­­taţie desfăşurat Sâmbătă la bazi­nul acoperit de la Floreasca, înno­­tătorii şi înnotătoarele care fac parte din tabăra de nataţie orga­nizată de Confederaţia Generală a Muncii s’au dovedit a fi într’un serios progres tehnic. Numai observaţiile pe marginea comportării acestor înnotători intr’un concurs organizat cu câteva zile înainte de închiderea taberei nu sunt complecte pentru a reflecta progresul înregistrat de componenţii taberei, totuşi, comparând performanţele realizate în acest concurs cu vechile per­formanţe ale aceloraşi înnotători, am ajuns la constatări îmbucu­rătoare. Cea mai frumoasă comportare în concursul de Sâmbătă­­a avut-o tânăra innotătoare Elena Petrescu. După ce la concursul organizat în cadrul Cupei 7 Noembrie ea a înnotat 100 m. liber în 1:29,1, la concursul de Sâmbătă ea a reali­zat in această probă 1:23,5 co­­borînd cu două secunde şi două zecimi sub cea mai bună perfor­manţă de până atunci la această probă — junioare cat I-a (1:25,7 Elena Dobrovolschi). Deasemeni, în proba de 200 m, liber înnotătoarea Elena Petrescu a coborît sub vechiul record, rea­lizând 3:10,8 după o cursă în care a arătat un stil mult îmbunătăţit şi o bună dozare a efortului. O comportare meritorie a avut şi juniorul de categoria I-a Adolf Greiner, care a reuşit să îmbună­tăţească recordul la 100 m. fluture, realizând 1:19.1. Insistând mai mult asupra Însuşirii tehnicii În­toarcerilor, Greiner va realiza în concursurile viitoare performanţe şi mai valoroase. Comparând rezultatele obţinute în acest concurs cu cele mai bune performanţe realizate până acum de înnotător­ii din tabăra C.G.M., ajungem la concluzia că 90 la sută dintre aceştia au coborit sub re­cordurile personale cu câteva secunde. Astfel, Alexandru Both a realizat la 100 m. liber 1:06,8, cele mai bune performanţe ale sale fiind 1:08,6 şi 1:11,8. Ion Mo­­zeş 1:07,8 (1:08,4); Ileana Nemeth 1:21,0 (1:22,6); Elena Petrescu 1:23,5 (1:29,1). La 200 m. bras, petre Lovas a realizat 3:00,5 (vechiul record per­sonal 3:03,3); Martin Botscheler 3:02,5 (3:04,9); Irmgard Wegmeth 3:16,5 (3:17,8) și M. Praedt 3:29,6 (3:36,0). La 200 m. liber Gh. Cociurcan a realizat 2:27,7 (2:30,8); Alexandru Both 2:36,0 (2:42,0); Lucian Faur 2:45,7 (2:52,0); Hilde Theis 2:58,9 (3:01,4); Ileana Nemeth 3:04,2 (3:10,5); Elena Petrescu 3:10,8 (3:43,0 si 3:17,0) si Lia Negări­n 3:18,8 (3:25,0). Aceste câteva cifre comparative ne arată in mod clar progresul simţitor înregistrat de îrmotătorii şi înnotătoarele respective în ta­băra de nataţie a C.G.M. Acelaş lucru se poate spune şi despre să­ritori (Ludovic Kiss, I­săceanu, Renata Farcaş şi Nina Ionescu), care printr’o pregătire multilate­rală, punând un accent deosebit pe gimnastică, au reuşit să ajungă la un satisfăcător nivel tehnic. La obţinerea acestor rezultate, în bună parte au contribuit condi­ţiile materiale asigurate de Con­federaţia Generală a Muncii ce­lor aflaţi în tabăra de nataţie. Ţinând seamă de frumoasele succese obţinute prin organizarea acestei tabere, putem trage con­cluzia că iniţiativa luată de Con­federaţia Generală a Muncii s’a dovedit a fi dintre cele mai valo­roase pentru nature­a noastră şi că organizarea unor asemenea tabere trebue să constitue o preocupare şi în viitor. SPORTUL POPULAR Fag. 4-a Nr. 2149 Să îndrăgim patinajul! „Ce mare veselie să-ţi pui patinele de fier, Să sborî peste oglinda apelor op­rite de ger”. PUSKIN Patinajul este considerat pe drept cuvânt unul din cele mai populare sporturi de iarnă. In­­tr’adevăr dorinţa de a patina, a­­dică de a aluneca pe ghe­aţă, este înnăscută la fiecare individ. A­­tunci când vine îngheţul nu există şanţ îngheţat sau o cât de mică porţiune de stradă îngheţată care să nu fie folosită de copii şi chiar de adult, pentru „a se de pe ghiaţă”. Numa'­ că „inventarul” sportiv întrebuinţat cu această ocazie, a­­dică bocancii, nu prea rezistă bi­cestul fel de patinaj. Astfel, de mic­­o naşte dorinţa la aproape fiecare copil de a intra în posesia patinelor, dorinţă care-l face pe copil să folosească tot felul de pa­tine, de la bucata de os legată sub talpa picioarelor. Înlocuită curând cu bucăţi de lemn tare cu muchii ascuţite, până la patinele de fier, pentru a ajunge, în fine, la patinele făcute din oţel instrumental. Dar nu numai copiii iubesc pa­tinajul ci şi adulţii îi dau prefe­rinţă. Patinajul nu este legat nici de sex şi nici de vârstă ci numai de ghiaţă şi patine aşa că vedem patinoarele populate de bărbaţi şi femei, tineri sau vârstnici, în afară de sumedenie de copii care se pierd printre patinatori. Fiind condiţionat de îngheţ, pa­tinajul nu poate fi practicat decât In timp de iarnă, când este bine ştiut că omul preferă In general să stea la căldură. Patinajul îl scoate deci pe om din casă şi îl ajută să-şi petreacă o parte din timpul liber în aerul curat, geros, al iernii. De asemenea, patinajul ajută la desvoltarea unor calităţi fizice (for­ţa şi rezistenţa) şi moral-volitive (voinţa, tenacitatea şi curajul). Datorită sprijinului pe care îl a­­duce în desvoltarea acestor calităţi, patinajul a devenit sportul pre­ferat pentru timpul de iarnă. Obişnuindu-se foarte repede cu alunecarea pe ghiaţă, care la Înce­put dă o senzaţie neplăcută — adeseori de teamă — omul caută să prindă viteză, de unde a luat naştere patinajul viteză, sau să se învârtească pe loc desemnând pe ghiaţă cu patinele fel de fel de fi­guri, de unde a luat naştere pati­najul artistic. Călăuzite de minunatul exemplu al sportului din Uniunea Sovietică unde sportul patinajului are un caracter de massă, ţările de de­mocraţie populară şi-au înscris ca o sarcină deschiderea largă a porţilor patinoarelor pentru oa­menii muncii. Şi în ţara noastră s-a făcut un prim pas pentru popularizarea patinajului prin introducerea pro­bei de patinaj în complexul spor­tiv G.M.A. ca normă la alegere. Totodată, Comitetul pentru Cul­tură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniştri organizează în mod regulat campionatele de patinaj viteză şi patinaj artistic ale R. P. R­In aceste condiţiuni ar fi fost normal ca patinajul să ia un a­­vânt deosebit, ca numărul patina­torilor să crească mereu, ca sute şi mii de sportivi să-şi treacă nor­ma de patinaj din cadrul com­plexului G. M. A., iar la cam­pionatele R. P. R. să se prezinte un mare număr de concurenţi. Totuşi rezultatele nu sunt încă mulţumitoare. Norma de patinaj în complexul G.M.A. nu a fost tre­cută de niciun sportiv iar la cam­pionatele de anul trecut s’au pre­zentat doar 64 concurenţi. Cu ocazia disputării campiona­telor R. P. R. s’a mai putut ve­dea că nivelul tehnic al patina­torilor noştri este foarte scăzut. Această situaţie are mai muite cauze pe care le vom anal­iz­a în articolele viitoare. Două probleme ridicate de finalele campionatului de volei al C.G.M. Vorbind despre comportarea e­­chipelor masculine participante la finalele campionatului de volei al C.G.M. se poate spune că, în ge­neral, formaţiile s-au prezentat sub unele aspecte cu o pregătire mul­ţumitoare. Deşi condiţii obiective au făcut ca timpul de antrenament în comun al jucătorilor să fie in­suficient, unele echipe au reuşit să rezolve în mod fericit această problemă, prezentându-se în formă bună. Este cazul echipelor Loco­motiva, Progresul, Metalul şi Fla­căra, care s-au arătat suficient de sudate şi au realizat partide fru­moase, obţinând victorii preţioase. Cele mai multe echipe nu au reuşit însă ca în puţinul timp de antre­nament să realizeze sudarea formaţiei şi acest lucru a făcut ca rezultatele şi comportarea să fie mai slabe. Un exemplu grăitor în această privinţă îl constitue com­portarea echipei Ştiinţa. Această echipă a fost alcătuită din elemente valoroase, care nu mai departe decât cu prilejul finalelor cam­pionatului R.P.R. au avut o com­portare excelentă. Jucători ca Ale­­xandrescu, Bucăţea, Muşat, Arti­­nian, Klei­s au realizat, alături de jucătorii echipelor din care fac parte (Ştiinţa Constanţa, Ştiinţa Timişoara) matchuri foarte bune. Faptul că echipa asociaţiei Ştiinţa s-a clasat pe locul al treilea este un rezultat frumos, dar desfăşu­rarea întâlnirilor cu Locomotiva şi Progresul a dovedit tocmai ca ju­cătorii dela Ştiinţa nu au avut suficientă legătură.’ Apărarea dela fileu nu a colaborat în suficientă măsură cu apărarea din linia ll-a. Deasemeni, dublajul a fost defec­tuos executat, iar în atac s’a in­­tâmplat deseori ca mingea ridi­cată să nu corespundă cerinţelor trăgătorului. Cele spuse despre e­­chipa Ştiinţa sunt valabile şi pen­tru reprezentativele asociaţiilor Flamura Roşie, Agricola, Spartac şi Constructorul, la care s’a făcut simţit cel mai mult lipsa timpului de pregătire. De aci se poate trage învăţă­tura ca în viitoarele competiţii al­cătuirea loturilor să nu fie făcută numai pe baza valorii individuale, ci să se ţină seama şi de timpul de pregătire disponibil, iar în caz că acesta este scurt să se alcă­tuiască lotul pe scheletul formaţiei care a realizat cele mai bune per­formanţe în trecutele competiţii. Asemenea finalelor campionatului R.P.R., întrecerile finale ale campio­natului C.G.M. au ridicat proble­ma arbitrajelor, de astă dată însă în mai mică măsură, deoarece ca­­­zurile de arbitraj slab au fost mai puţine, dar totuşi suficiente pen­tru a lăsa deschisă problema ar­bitrajelor. De fapt, în arbitrajul la volei este vorba de o confuzie ce există între arbitri asupra fe­lului în care trebue să conducă un joc. Există arbitrajul „li­ber”, în care mingile scoase prin plonjoane, deşi „ţinute” sau „duble”, nu sunt sancţionate, pe motiv că „e păcat” să îl ceri aşa ceva, deoarece îl descurajezi pe jucător şi strici frumuseţea jocu­lui. Şi, mergând mai departe, ve­dem că — de astă dată nu din aceleaşi motive — nu sunt sanc­ţionate mingi „ţinute”, „duble”, mai puţin evidente. Felul acesta de arbitraj este practicat de obicei până în momentele decisive, când vociferările spectatorilor şi prote­stele jucătorilor dau de înţeles ar­bitrului că „a scăpat jocul din mână”. De aci arbitrul începe să sancţioneze drastic toate infracţi­unile. Şi iată că în felul acesta ajunge tocmai la felul de arbitraj cel mai just şi cel mai folositor jucătorilor şi jucătoarelor, sanc­ţionarea tuturor greşelilor,­­_ con­form regulamentului şi fără să ţină seama de situaţia jocului ca scor sau de poziţia jucătorului în mo­mentul primirii mingii. Procedând astfel, arbitrii vor contribui cu a­­devărat la ridicarea valorii tehnice a voleiului. Ştiind că vor fi sanc­ţionaţi, jucătorii îşi vor da toată silinţă să înveţe să­­ primească mingea corect. Precizăm că aci este vorba şi de jucătorii şi jucă­toarele echipelor mai slabe, care „se bucură’’ de obicei de muită bunăvoinţă când este vorba de pe­nalizări. » Penalizând însă toate greşelile, arbitrii vor face ca toţi jucătorii să-şi dea interesul pentru a-şi co­recta greşelile şi pentru a-şi însuşi în mod just toate elementele teh­nice. Aceasta, în afară de faptul că arbitrând de la Începutul mat­­chului până la sfârşit în aceeaşi notă, arbitrii vor fi scutiţi de co­mentariile care se fac de obicei după jocuri. D. STANCULESCU

Next