Sportul Popular, august 1953 (Anul 8, nr. 2269-2292)

1953-08-01 / nr. 2269

De mult noaptea aprinsese în înăl­ţări stele argintii care licăreau pe su­prafaţa liniştită a lacului înconju­rat de sălcii pletoase. Mica şi fru­moasa gară Băneasa, gătită cum n’a fost nicicând, devenise un adevărat furnicar. Reflectoare mari goneau umbrele nopţii, tineri entuziaşti risi­peau liniştea ei. Sosiseră delegaţii francezi , un ansamblu artistic şi un grup de copii dintr’o organizaţie de tineret. Călătoriseră multe zile în şir pentru a ajunge la Bucureşti din Paris sau din oraşele însorite de pe ţărmurile Mediteranei şi ale Atlanti­cului. In gara Băneasa au ajuns târ­ziu, în noapte. Dar atâtea amintiri s’au strâns în căuşul inimilor şi a­­tâtea impresii s’au adunat în mintea lor încât au uitat şi de oboseală. Am intrat în vorbă cu o fată din ansamblul artistic, mică de statură, cu ochi albaştri ca azurul cerului. Purta pe cap un batic pe care era înscris în zeci de limbi cuvântul ,,pace”. Firul discuţiei s’a înnodat uşor. Pauline Roger, studentă la Sorbona, îşi terminase tocmai ultimele examene de an, când colegele ei au ales-o să fie delegata lor la Festivalul de la Bucureşti. — Să transmiţi tuturor, Pauline Roger, că tineretul adevăratei Franţe iubeşte viaţa cu toată pasiunea şi că nu va admite niciodată ca minunatele ei tradiţii de luptă pentru libertate şi civilizaţie să fie pătate. Pauline Roger vine pentru prima oară în ţara noastră. Dar n’a lipsit dela nici unul din Festivalurile Mon­diale ale Tineretului. In lungile zile de călătorie a trăit imagini minunate care i s’au întipărit în inimă : Praga... Budapesta... Berlin... Cum va fi oare la Bucureşti ? înainte de a ne despărţi am între­­bat-o despre primele ei impresii din ţara noastră — .foie et enthousiasme! (bucurie şi entuziasm). Apoi a scos dintr’o mică servietă trei fotografii. Pe fie­care dintre ele era însemnat un an şi un oraş. I­ o privim clipe în şir. I-Prima foto­grafie... 1947 PRAGA Răsărit de soare în Praga de aur. De aci, de sus, de pe dealul acesta dela marginea oraşului, Praga îţi apare în toată splendoarea ei. Aco­perişurile vechilor palate strălucesc de îţi iau privirile. Mii de steaguri albe şi albastre îşi flutură faldurile în vânt.. In aceste zile, s’au adunat aci In inima Cehoslovaciei, soli ai tineretu­lui de peste mări şi ţări. Au venit la primul lor Festival Mondial. Trecuseră doar doi ani de când os­taşii sovietici înfipseseră deasupra Reichstagului steag de pace, dar din nou se stârneau nori negri care vroiau să întunece strălucirea soarelui. Ti­neretul vroia însă să trăiască în pace şi înfrăţire, să construiască, să fău­rească noi opere de artă închinate vieţii, să cutreere lumea în mari ex­pediţii ştiinţifice, să facă sport, să compună muzici, să scrie poezii, să iubească. De aceea delegaţi din peste 30 de ţări s-au adunat aci la Praga, la primul Festival Mondial. Iată-i doar pe câţiva dintre ei aci, în fotografie, păşind braţ la­ braţ pe unul din marile bulevarde ale oraşului. O elevă din Franţa, un muncitor din Tunis, un student englez, o tânără poloneză. Şi în urma lor mii şi mii. Pe feţele luminate de soare şi de bucurie citeşti încrederea lor în vii­tor. S-au întâlnit la Praga, pe bule­vard, pe scenele teatrale în aer liber, pe stadioane. Şi-au întins mâi­nile frăţeşte şi şi-au jurat prietenie. Apoi au pornit spre îndepărtatele lor ţări, ducând în inimi amintiri de ne­uitat şi în gânduri o hotărîre nestră­­mutată : de a lupta, de a lupta cu toată vigoarea anilor lor tineri — pentru pace. Cei 6.000 de delegaţi la primul Fes­tival Motid­ial al Tineretului ştiau acum şi mai bine că numai ei îşi hotărăsc viitorul. 1949, BUDAPESTA Cât cuprinzi cu ochii vezi o mare de capete. Aci în Piaţa Eroilor s’au strâns din nou solii tineretului lumii. Dar aşa cum şuviţele argintii de apă ale izvoarelor de munte se unesc apoi şi fac ca fluvii mari să străbată întinsele câmpii, tot aşa şi tinerii partizani ai păcii, mărindu-şi mereu numărul şi strângându-şi tot mai puternic rândurile, au făcut ca voinţa lor să se înalţe asemenea unui falnic zid de netrecut. S’au adunat aci în Piaţa Eroilor din Budapesta 10.371 de delegaţi din 60 de ţări ale lumii. Deodată, tot freamătul din marea piaţă s’a stins. Pe tribună s’a înălţat o fată cu păr castaniu care cu multă hotărîre în glas dar şi cu multă căldură, citeşte Jurământul participanţilor la cel de al II-lea Festival Mondial al Tine­retului lumii. Cuvintele rostite de cunoscuta spor­tivă Elena Rohonczi răsună puternic şi vântul se poartă pe aripile lui până departe spre cele patru zări ale lumii, ca pe un îndemn, ca pe o chemare. „Jurăm să luptăm din toate pu­terile noastre pentru apărarea cauzei păcii". Din mii de piepturi şi în zeci de graiuri răsună răspunsul tineretului lumii: „Jurăm ! Jurăm ! Jurăm­­’* Nicicând nu a mai trăit Budapesta clipe atât de minunate. Şi Pauline Roger îşi aminteşte cu drag de ele. Stadionul înţesat de lume. Uite cât de departe sboară discul aruncat de Nina Dumbadze... 51,24 m. Cu câtă îndemânare sare Olga Gyarmati la lungime... 5,95 m. Şi apoi întrecerile de gimnastică în care Agnes Keleti şi-a arătat înalta ei măestrie iar Şaghinian a impresionat prin precizia cu care lucrează şi prin exerciţiile pe care Ie face cu atâta uşurinţă. Seara, când mii de lumini se scal­dă în apele Dunării, Budapesta ră­sună de cântece şi jocuri. Şi cine iubeşte muzica, iubeşte viaţa, iar cel care iubeşte viaţa e gata oricând să lupte pentru ea. Şi în timp ce oraşul întreg vuia ca valurile stârnite de furtună ale unui ocean, în Piaţa Eroi­lor şi de acolo purtate pe aripile vân­tului până departe spre cele patru zări ale lumii, mai răsunau cuvintele jurământului : „Jurăm să luptăm din toate puteri­le noastre pentru apărarea cauzei păcii". Şi din mii de piepturi, în zeci 000 graiuri răsuna răspunsul tineretului lumii : „Jurăm ! Jurăm ! Jurăm V‘ 1951. BERLIN Au mai trecut doi ani. Lupta nu a încetat nici o clipă. Dimpotrivă, marele fluviu a strâns în albia sa noi izvoare, mişcarea tinerilor parti­zani ai păcii a crescut şi mai puter­nic. Franţa lui Pauline Roger se ridica tot mai dârză pentru apărarea păcii. In zilele acelea o fată a devenit sim­bolul luptei pentru pace a tineretului Francez. Şi iată povestea acestei fete. Intr’un port s’au descărcat lăzi mari şi grele cu muniţii. Oamenii pri­veau cu ură pe soldaţii care le în­­cărcau apoi în vagoane. Printre cei care priveau această scenă se afla şi o­ fată cu ochi mari şi negri. S-a desprins din grupul celor care se uitau şi a plecat la câteva sute de metri mai departe. Ştia că peste pu­ţin timp trenul va porni spre inima Franţei ducând cu el ucigătorul ar­mament. Inima i se umpluse de ură, iar anii ei tineri cereau dreptul la viaţă, la zile însorite şi paşnice. Un fluerat prelung şi trenul încăr­cat cu muniţii se pune în mişcare. Raymonde Dieu priveşte dealungul liniei şi când trenul se apropie se aruncă înaintea lui. Trenul s-a oprit, l-a oprit Raymonde Dien cu riscul vieţii ei. Nu mult după aceea, dele­gaţia franceză din care făcea parte şi Raymonde Dieu a pornit spre Ber­lin, purtând în inimi puternica impre­sie produsă de eroica faptă. Aceasta le-a dat forţe să învingă toate greu­tăţile drumului, să parcurgă zeci de kilometri pe jos pentru a duce la Berlin mesagiul de pace al tinere­tului Franţei. Berlin... Războiul distrusese oraşul. Pacea chemase oamenii să-l recon­struiască. Şi Berlinul celui de al IlI-lea Festival Mondial al Tineretu­lui devenea din zi în zi uni frumos. In 1945 districtele răsăritene ale Berlinului erau numai niște ruine deasupra cărora mai stăruia încă fumul războiului. Pomii din minuna­tele parcuri din Friedrichshein nu mai înverzeau, aleile erau pustii, stră­zile mohorîte. Au trecut șase ani de atunci. O vizită în districtul Friedrichshein e astăzi un prilej de bucurii ce-ţi umplu inima atunci când treci prin parcurile care s’au acoperit de flori, pe lângă şcolile ce freamătă de tinereţea şi voioşia micuţilor şcolari. In strada Kantian te întâmpină măreaţa privelişte a stadionului. Cu două luni de zile în urmă nu era aci decât un întins loc viran. In întâm­pinarea Festivalului a lăsării, ca o minunată insulă din apele mării, un frumos stadion. Şi în timp ce la Berlin se făceau ultimele pregătiri, din toate colţu­rile lumii tinerii se îndreptau spre locul lor de întâlnire. Veneau acum 25.000 de delegaţi din 80 de ţări. Au sosit cu toţii la Berlin, unii făcând drum lung de săptămâni, alţii în­fruntând nenumărate piedici. Dar nici o piedică nu poate opri din drum pe cei ce iubesc pacea. Şi iată-i acum pe toţi la Berlin. Solii ţării lui Oleg Coşevoi şi Zoia Kosmodemianskaia, tineri veniţi din îndepărtata Australie, negri din ţi­nuturile Africii, solii ţărilor nor­dice... Iată-i în Alexanderplatz, în faţa impunătoarei clădiri „Haus der Welt­jugend“. S’au adunat grupuri, gru­puri şi discută. Aşa i-­a prins obiec­tivul aparatului de fotografiat. Ul­tima fotografie pe care mi-a ară­tat-o Pauline Roger. TOATE DRUMURILE TINERETU­LUI LUMII DUC SPRE BUCU­REŞTI Cel de al patrulea Festival Mon­dial... Vestea a făcut ocolul pământului, mobilizând milioane de tineri în pregătirile pentru această splendidă manifestaţie. Când a ajuns vestea aceasta în Franţa, studenţii de la Sorbona erau în plină pregătire pentru examene. S’au adunat cu toţii laolaltă şi s’au sfătuit. Apoi au hotărît: „Trimitem o delegaţie la Bucureşti împreună cu ansam­blul artistic!“ Mergem la Festival ! Aceste cuvinte exprimă dorinţa tineretului cinstit din întreaga lume. Şi pretutindeni au început pregătirile. O echipă de teatru la Londra, un lot de sportivi la Pekin, o orchestră în Italia... Pretutindeni unde dragostea de viaţă a chemat tineretul la luptă pentru apărarea ei. Şi în timp ce dintr’un port australian pleca un vapor care purta pe punte şi un grup de delegaţi, în timp ce de pretu­tindeni porneau spre Bucureşti zeci şi sute de telegrame care vesteau că: „Venim la Festival!", la Bucu­reşti se făceau ultimele pregătiri. Se înălţau tribunele măreţului sta­dion din inima parcului de cultură şi sport „23 August", se aranja cortina noii şi monumentalei Opere de Stat, se numerotau băncile tea­trului în aer liber „Griviţa Roşie’’, se nivela pista de atletism de la Stadionul Republicii. Acum toate sunt gata pentru a primii oaspeţii dragi. 1953, BUCUREŞTI Când se va reîntoarce în Franţa, Pauline Roger va mai avea o foto­grafie pe care va fi însemnat un an şi un nou nume de oraş: 1953, Bucureşti. Mii de tineri pe măreţul stat 3 23 August... porumbei albi­­ din aripi către înălţimile ceruiu mii de steaguri... peste 30.000 de d­e­legaţi din peste 100 de ţări... Şi cu­­ce nu se va putea imprima pe foto­­grafie se va întipări puternic în inimă. Din mii de piepturi va răsuna: „pace şi prietenie!" In zeci de graiuri: „Prîx et ami­­tie!“, „Mir ! drujba!"... Aşa va începe cel de al patrulea Festival Mondial, cea mai măreaţă manifestare a tineretului lumii. Mâine... FLORIN ŞERBAN Tinerii brazilieni defilează la Festivalul de la Der­lin Pe chipurile lor citeşti numai voioşie şi dragoste de viaţă (Budapesta, 1949).

Next