Sportul Popular, octombrie 1953 (Anul 8, nr. 2310-2327)
1953-10-01 / nr. 2310
Octombrie, 1953: o nouă lună de muncă ! Începutul ultimului trimestru al anului înseamnă pentru acti- tiştii noştri sportivi o nouă şi ho- tărîtoare etapă în munca pe care a-ceştia o desfăşoară pentru îndeplinirea importantelor sarcini ce le-au fost încredinţate Şi mai cu seamă în această lună activiştii sportivi vor trebui să-şi înzecească eforturile pentru a putea cuprinde şi rezolva problemele atât de grele şi numeroase care le stau în faţă. Din această perioadă trebue lichidate cu hotărîre lipsurile manifestate Fie în munca pentru îndeplinirea obiectivelor de plan, pentru asigurarea unui succes deplin alegerilor sportive sindicale sau pentru pregătirea din timp a sezonului de iarnă Este o datorie de cinste pentru fiecare activist sportiv să muncească în aşa fel încât să poată raporta la sfârşitul acestui an că a obţinut noi şi frumoase succese în acest important domeniu de activitate. Şi fiecare din aceste succese, fiecare realizare, cât de neînsemnată ar părea, va constitui o preţioasă contribuţie la întărirea şi dezvoltarea continuă a mişcării de cultură fizică şi sport din patria noastră. Alegerile organelor sportive sindicale, un obiectiv principal - încă de la începutul lunii trecute -au început în întreaga ţară alegerile sportive sindicale, eveniment de o deosebită importanţă în viaţa mişcării noastre sportive. In nenumărate colective sportive sindicale, alegerile sportive au însemnat cu adevărat zile de sărbătoare pentru massele de sportivi. La ,,Metalul" Reşiţa, „Flamura Roşie UTA” Arad, ,,,peo motiva-Filaret” Bucureşti etc., dările de seamă şi discuţiile purtate au contribuit din plin la scoaterea la iveală a unor lipsuri serioase care frânaseră dezvoltarea activităţii sportive. Din păcate în unele locuri au fost observate însă tendinţe de subapreciere a importanţei alegerilor. In unele colective sportive sindicale din oraşul Craiova, la „Locomotiva“ Caransebeş, „Flamura Roşie” Lugoj şi Jimbolia, alegerile au fost amânate o perioadă de timp din cauza slabei munci de pregătire şi de mobilizare. S'au ivit deasemenea lipsuri în ceea ce priveşte activitatea comisiilor de organizare etc. In luna octombrie, când vor avea t1z zeci şi sute de alegeri sportive, toate aceste deficienţe vor trebui să dispară. Colectivele sportive, sprijinite de comitetele CFS şi de consiliile sportive regionale ale asociaţiilor şi consiliile regionale sindicale, au datoria să se îngrijească de organizarea cât mai multor competiţii şi concursuri sportive închinate alegerilor, să desfăşoare o largă acţiune pentru încasarea cotizaţiilor şi pentru înscrierea de noi membri. Iată deci unul din cele mai nimerite prilejuri pentru folosirea pe scară largă a activelor obşteşti. Să nu rămână în afara pregătirilor pentru alegeri niciun antrenor, arbitru, profesor de educaţie fizică sau instructor sportiv. Angrenarea sportivilor fruntaşi în munca de pregătire a alegerilor trebue de asemenea să constitue o preocupare principală a activiştilor din cadrul consiliilor colectivelor sportive. Pregătind dările de seamă pentru alegeri, consiliile colectivelor sportive trebue să ceară şi sprijinul comitetelor de întreprindere, pentru a evita astfel ca în darea de seamă să fie evidenţiaţi ca fruntaşi în muncă şi în sport oameni care sunt sportivi fruntaşi dar care în producţie se numără printre codaşi sau invers (exemplu: Spartac Alimentar Craiova). Un însemnat ajutor la întocmirea dărilor de seamă II pot da şi organizaţiile UTM care cunosc desigur in amănunţime activitatea desfăşurată de către fiecare utemist Pentru a întâmpina cu cât mai multe realizări alegerile sportive sindicale, consiliile colectivelor au datoria să sprijine iniţiativele masselor de muncitori contribuind la organizarea schimburilor de onoare sau a „zilelor record”. Exemplul sportivilor de la IMD Brăila, care, cu prilejul unei „zile record" organizate în cinstea alegerilor, au obţinut importante depăşiri de normă, poate constitui un imbold pentru toate colectivele sportive sindicale. O problemă pe care majoritatea activiştilor sportivi au neglijat-o până acum este aceea a instruirii noilor cadre alese, instruire care, în puţinele cazuri când a fost făcută, s-a dovedit a fi formală, ea nefiind, aşa cum ar fi fost firesc, un îndrumar pentru întreaga activitate pe care vor trebui să o desfăşoare noii membri ai colectivelor sportive respective. Toate forţele pentru îndeplinirea obiectivelor anuale de plan încă de pe acum, la începutul ultimului trimestru al anului, unele asociaţii şi comitete CFS se pot mândri cu realizarea obiectivelor de plan pe întreg anul. Astfel, comitetele CFS din raioanele Dorohoi, Fălciu, Tr. Severin etc., folosind cele mai potrivite metode de munci, au obţinut, rezultate din cele mai frumoase în acest domeniu de activitate. Unele comitete CFS, cara ar fi de exemplu cel al oraşului Cluj, sau asociaţii sportive ca Flamura Roşie şi Flacăra n’au obţinut însă realizări pe măsura posibilităţilor şi a sarcinilor pe care le aveau. In această lună trebue intensificată munca pentru îndeplinirea obiectivelor de plan îndeosebi a celor privitoare la complexul sportiv GMA gradul I şi II, unde se constată pe alocuri o serioasă rămânere în urma. Aici, ca şi în oricare altă acţiune, sprijinul cel mai preţios îl pot da cadrele obşteşti. Numai urmând exemplul unor comitete CFS ca Timişoara, Craiova, Arad, comitete care s-au preocupat intens de organizarea şi folosirea reţelei de activişti voluntari, asociaţiile, colectivele sportive şi comitetele CFS vor reuşi să-şi îndeplinească sarcinile în cele mai bune condiţiuni. Luând toate măsurile organizatorice pentru creşterea necontenită a numărului de purtători de insignă şi al sportivilor clasificaţi, pentru amenajarea bazelor sportive simple, ca şi pentru sporirea numărului de membri de colectiv, activiştii sportivi vor contribui ca multe dintre colectivele noastre sportive, asociaţii sau comitete CFS să-şi îndeplinească obiectivele de plan chiar din luna aceasta. Să asigurăm un succes deplin campionatului de cros „7 Noembrie" Din întreaga ţară ne sosesc veşti despre organizarea concursurilor din cadrul primei etape a campionatului de cros pe echipe. In oraşul Iaşi, la Timişoara, în Capitală etc., sute şi mii de tineri au luat startul în primele întreceri de cros. Aflăm totodată că numai în comuna Slobozia peste 300 de ţărani muncitori au luat parte la concurs, iar în regiunea Craiova şi în Regiunea Autonomă Maghiară sunt deasemeni organizate zi de zi concursuri. Ne mai despart doar câteva zile de încheierea primei etape. Iată dece, acolo unde n’au fost organizate întreceri, unde preocuparea în această direcţie este mai slabă, trebue să se treacă de îndată la muncă. In vederea reuşitei acestei acţiuni nu trebue însă muncit in grabă, fără a se asigura toate condiţiunile necesare unei bune desfăşurări a concursurilor. Mobilizarea ca şi lămurirea muncitorilor despre binefacerile sportului, sunt desigur primele lucruri de făcut. Cu aceeaşi atenţie trebue privită şi problema vizitei medicale. Este de asemenea absolut necesară asigurarea numărului corespunzător de cadre tehnice şi a arbitrilor. Cele câteva zile care ne mai despart de sfârşitul primei etape trebue folosite pentru organizarea antrenamentelor pregătitoare. Trebue subliniată de asemenea importanţa pe care o prezintă alegerea traseului care să nu fie, aşa cum s-a întâmplat în unele cazuri, un teren plat, (şosea sau câmp) ci, dimpotrivă, un traseu cât mai variat (cu bidicări, gropi, etc.). Tot în această lună vor avea loc şi întrecerile etapelor superioare. Concurenţii calificaţi pentru faza de raion sau regiune vor trebui pregătiţi în continuare pentru aceste întreceri. Comitetele CFS şi colectivele sportive au sarcina să asigure acestora toate posibilităţile pentru continuarea antrenamentelor şi să ia din timp măsurile necesare pentru a asigura deplasarea lor în centrele de raion sau regiune. Pregătirea din timp a s-"Trioului sportiv de iarnă, chezăşia unei rodnice activităi! Deşi în această lună activiştii sportivi vor avea de rezolvat numeroase probleme, ei nu trebue să uite că nu peste mult timp vor veni şi zilele friguroase de iarnă. Şi apropierea acestui anotimp pune desigur în faţa activiştilor sportivi alte sarcini, de îndeplinirea cărora va depinde în totală măsură activitatea pe care o vor desfășura în lunile viitoare. In primul rând, eforturile trebue îndreptate către amenajarea și reamenajarea bazelor sportive de iarnă. Multe săli de sport au fost folosite tot timpul verii pentru alte scopuri. Aceasta a îngreunat desigur desfăşurarea activităţii sportive. In lunile de iernă această greutate se va resimţi însă în mai mare măsură. Membrii consiliilor colectivelor ca şi activiştii asociaţiilor şi comitetelor C.F.S. trebue să sprijine cu toate forţele această acţiune. Hotărîtoare pentru buna desfăşurare a activităţii sportive de iarnă este, fără îndoială, şi rezolvarea cu succes a problemei echipamentului şi materialelor sportive de iarnă. In această direcţie ar fi bine să se folosească experienţa colectivelor care au iniţiat anul trecut frumoase acţiuni de recondiţionare a materialelor sportive sau a acelora care au folosit resursele locale în acest scop Pregătirea sezonului sportiv de iarnă nu se reduce desigur la aceste câteva sarcini. Ele sunt însă foarte importante şi trebue puse în centrul activităţii noastre din această lună pentru ca munca de viitor să poată da rezultate cât mai bune. Lângă ceasurile de pontaj a apărut, aşa cum se întâmplă în fiecare săptămână, programul excursiilor organizate de Consiliul Central al Sindicatelor. Grijuliu, iov. Marin Barbu, responsabilul secţiei de turism de la uzinele „Vulcan", nu întârzie niciodată cu acest lucru. Sute de priviri urmăresc rândurile. „Vârful cu Dor"“... „Trei Brazi“... „Postăvarul"... „Piatra Mare“ ... Şi,in drum spre locul de muncă, încep discuţiile. — Eu spun să mergem la „Vârful cu Dor". Cei care au fost acolo săptămâna trecută au rămas încântaţi. — O fi, nu spun că nu! La munte e oriunde frumos! Sunt însă de părere să mergem acum la „Piatra Mare“. Drumul duce şi pe la „7 scări" E nespus de frumos. La „Vârful cu Dor" mergem altă dată... Alegerea locului de excursie se face întotdeauna greu. Şi atunci, cei mai mulţi cer sfat celui care i-a ajutat să îndrăgească munţii. Este, desigur, vorba de tovarăşul Barbu, responsabilul secţiei de turism din uzină. — Da, tovarăşi, şi eu sunt de părere să mergem la Piatra Mare. Dealtfel, săptămâna aceasta pleacă in excursia de sfârşit de săptămână un colectiv neobişnuit de mare. Vin tovarăşii de la cor şi din echipa de dansuri. Ei ce ziceţi ? Atunci rămâne stabilit! Sâmbătă plecăm la Piatra Mare! Au fost plătite biletele, foile de itinerar au fost complectate, iar echipamentul a fost şi el pus la punct... • Când trenul s’a oprit la Dâmbul Morii, luna abia îşi începuse drumul ei obişnuit. Stătuse pitită după un nor, aşteptând parcă sosirea prietenilor cărora trebuia să le lumineze drumul. Excursioniştii se strâng in grupuri şi iată-i peste puţin timp un drum spre cabana Piatra Mare. De la staţia Dâmbul Morii şi până la Piatra Mare e cale destul de lungă. Marcajul indică precis timpul: trei ore. Pentru turiştii încercaţi e o „jucărie". Pentru începători sau pentru cei care nu vin in mod regulat la munte, drumul, deşi nu este prea greu (conducătorii au ales drumul cel mai uşor), cere totuşi un oarecare efort, cu atât mai mult celor care nu dau ascultare sfatului conducătorului de excursii... Şi iată primul obstacol. Trebuia trecut pârâiaşul care brăzdează valea. Cât ai bate din palme, sportivii şi purtătorii insignei G.M.A. s’au aflat în cealaltă parte a pârâiaşului, chemăndu-i pe ceilalţi. Peste câteva minute cei 150 de excursionişti îşi continuau drumul plini de voioşie. Şi noaptea aceasta în care luna şi-a revărsat cu dărnicie razele argintii asupra munţilor falnici, va rămâne mereu vie în amintirea grupului de excursionişti. Amintirea ei va supravieţui desigur şi micilor greutăţi ale urcuşului. Câte nu vor avea de povestit excursioniştii despre acest urcuş in clar de lună! Multe lucruri vor povesti despre imaginea feerică a Oraşului Stalin privit de sus de neplatou, stahanovistul Ion Pietroiu, tânăra Zoiţa Dodescu sau lăcătuşul Constantin Vlădescu. Dealtfel, toţi participanţii la excursie, pot confirma că imaginile văzute de ei nu sunt fantezi. Ei au trăit într’adevăr clipe de neuitat. ★ Urcuşul spre cabană reprezintă numai o mică parte, deşi poate cea mai importantă, dintr’o excursie. Dimineaţa, ai uitat de mult oboseala. In faţa ta se află o zi întreagă care trebue folosită din plin. Cei mai mulţi pornesc din nou la drum Sunt cei însetaţi de dorinţa de a vedea cât mai multe, cei îndrăgostiţi de munte, de natură. Şi unul dintre aceştia este fără îndoială şi Ion Constantinescu, vrednicul stahanovist de la uzinele „Vulcan“. Asemenea multor alţi tovarăşi de muncă, el a reuşit să vadă in scurt timp multe locuri frumoase. Şi desigur, în zilele acestea, in uzină şi la club, el va vorbi plin de însufleţire despre Peştera de guară pe care a vizitat-o şi care l-a ajutat să înţeleagă unele fenomene ale naturii, să-şi însuşească o serie de cunoştinţe geologice. Surpriza excursiei la Piatra Mare a constituit-o însă, fără discuţie, coborirea pe drumul care trece pe la cele „7 scări". Despre ce fel de scări este vorba ştiau numai foarte puţini. Şi oricât de bogată ar fi fost imaginaţia cuiva tot nu s ar fi ajutat să bănuiască cât pitoresc şi câtă frumuseţe se ascund în această aşezare a naturii. Şi iată-ne din nou pe drum, de data aceasta sărind din piatră în piatră, coborind metru cu metru Înălţimea învinsă în ajun. Pe neaşteptate apare pârâiaşul. Da, nu încape nicio îndoială, că este acelaş care-l traversaserăm cu o seară înainte. De data aceasta l-am întâlnit aproape de izvor. Drumul in vale merge odată cu pârâul. El se îngustează tot mai mult. Pe ambele părţi ale firului de apă, stânci înalte, ca nişte ziduri. Deasupra, numai o fărâmă de cer. Parcă te ejti într’o pungă, înaintăm mereu, când, deodată, drumul dispare pe neaşteptate. Pârâiaşul işi continuă insă cursul. Dar, nemaiavănd albie, el se aruncă de pe înălţime, transformăndu-se într’o cascadă. Negăsind nici mai jos loc pentru a-şi croi albie, el continuă să se prăvălească de pe o stâncă pe alta, formând in cursul său cascade, unele mai mici, altele mai mari. Şi dealungul fiecărei cascade mâinile dibace ale oamenilor au aşezat scări, cele şapte scări pe care coboară sau urcă sute şi sute de excursionişti. Pe aceste trepte a coborît şi grupul muncitorilor de la „Vulcan”... * început de săptămână. O nouă zi de muncă la uzinele „Vulcan". — Noroc, Marine! Cum a fost el la munte ? — Straşnic, frate ! Straşnic / Peste două săptămâni plec din nou. Dar ţine minte ce-ţi spun: o să vii şi tu cu mine! Să nu mai imi zici pe nume dacă n’o să fie aşa. Nu de alta, dar vezi tu, noi suntem in întrecere şi... o să-ţi pună cam greu să ţii pasul cu mine... lată o urmare a unei excursii di’sfârşit de săptămână.. ALICE KLEIN. EXCURSIA Colectivele sportive au mobilizat în fiecare an, mereu mai mulţi concurenţi la startul întrecerilor de cros. Iată în fotografie un aspect de la un Concurs desfăşurat pe Stadionul Locomotiva P.T.T. Vizitarea ,,Peşterii de ghiaţă” nu-i un lucru tocmai uşor. Dar curiozitatea iţi dă siguranţă, te face mai încrezător în puterile tale. In fotografie, la intrarea în peşteră, un grup de excursionişti îşi aşteaptă răndul pentru a cunoaşte impresionantul ei aspect.