Sportul Popular, octombrie 1953 (Anul 8, nr. 2310-2327)

1953-10-01 / nr. 2310

Octombrie, 1953: o nouă lună de­­ muncă ! Începutul ultimului trimes­tru al anului înseamnă pentru acti- t­­iştii noştri sportivi o nouă şi ho-­­ tărîtoare etapă în munca pe care a-­­­ceştia o desfăşoară pentru îndepli­nirea importantelor sarcini ce le-au fost încredinţate­ Şi mai cu seamă în această lună activiştii sportivi vor trebui să-şi înzecească eforturile pentru a putea cuprinde şi rezolva problemele atât de grele şi nume­roase care le stau în faţă. D­in această perioadă trebue lichi­­date cu hotărîre lipsurile manifes­tate Fie în munca pentru îndeplini­rea obiectivelor de plan, pentru asi­gurarea unui succes deplin alegeri­lor sportive sindicale sau pentru pregătirea din timp a sezonului de iarnă Este o datorie de cinste pentru fiecare activist sportiv să muncească în aşa fel încât să poată raporta la sfârşitul acestui an că a obţinut noi şi frumoase succese în acest impor­tant domeniu de activitate. Şi fie­care din aceste succese, fiecare rea­lizare, cât de neînsemnată ar părea, va constitui o preţioasă contribuţie la întărirea şi dezvoltarea continuă a mişcării de cultură fizică şi sport din patria noastră. Alegerile organelor spor­tive sindicale, un obiectiv principal - încă de la începutul lunii trecute -au început în întreaga ţară alege­rile sportive sindicale, eveniment de o deosebită importanţă în viaţa mişcării noastre sportive. In nenu­mărate colective sportive sindicale, alegerile sportive au însemnat cu adevărat zile de sărbătoare pentru massele de sportivi. La ,,Metalul" Reşiţa, „Flamura Roşie UTA” Arad, ,,­,peo moti­va-Fila­ret” Bucureşti etc., dările de seamă şi discuţiile purtate au contribuit din plin la scoaterea la iveală a unor lipsuri serioase care frânaseră dezvoltarea activităţii sportive. Din păcate în unele locuri au fost observate însă tendinţe de sub­apreciere a importanţei alegerilor. In unele colective sportive sindicale din oraşul Craiova, la „Locomotiva“ Caransebeş, „Flamura Roşie” Lugoj şi Jimbolia, alegerile au fost amâ­nate o perioadă de timp din cauza sl­abei munci de pregătire şi de mobilizare. S'au ivit deasemenea lipsuri în ceea ce priveşte activita­tea comisiilor de organizare etc. In luna octombrie, când vor avea t1z zeci şi sute de alegeri sporti­ve, toate aceste deficienţe vor tre­bui să dispară. Colectivele sportive, sprijinite de comitetele CFS şi de consiliile sportive regionale ale aso­ciaţiilor şi consiliile regionale sin­dicale, au datoria să se îngrijească de organizarea cât mai multor com­petiţii şi concursuri sportive închi­nate alegerilor, să desfăşoare o lar­gă acţiune pentru încasarea cotiza­ţiilor şi pentru înscrierea de noi membri. Iată deci unul din cele mai nimerite prilejuri pentru folosirea pe scară largă a activelor obşteşti. Să nu rămână în afara pregătirilor pentru alegeri niciun antrenor, ar­bitru, profesor de educaţie fizică sau instructor sportiv. Angrenarea sportivilor fruntaşi în munca de pre­gătire a alegerilor trebue de aseme­nea să constitue o preocupare prin­cipală a activiştilor din cadrul con­siliilor colectivelor sportive. Pregătind dările de seamă pentru alegeri, consiliile colectivelor spor­tive trebue să ceară şi sprijinul co­­mitetelor de întreprindere, pentru a evita astfel ca în darea de seamă să fie evidenţiaţi ca fruntaşi în mun­că şi în sport oameni care sunt sportivi fruntaşi dar care în pro­ducţie se numără printre codaşi sau invers (exemplu: Spartac Alimentar Craiova). Un însemnat ajutor la în­tocmirea dărilor de seamă II pot da şi organizaţiile UTM care cunosc desigur in amănunţime activitatea desfăşurată de către fiecare utemist Pentru a întâmpina cu cât mai multe realizări alegerile sportive sindicale, consiliile colectivelor au datoria să sprijine iniţiativele mas­­selor de muncitori contribuind la organizarea schimburilor de onoare sau a „zilelor record”. Exemplul sportivilor de la IMD Brăila, care, cu prilejul unei „zile record" orga­nizate în cinstea alegerilor, au ob­ţinut importante depăşiri de normă, poate constitui un imbold pentru toate colectivele sportive sindicale. O problemă pe care majoritatea activiştilor sportivi au neglijat-o până acum este aceea a instruirii noilor cadre alese, instruire care, în puţinele cazuri când a fost făcu­tă, s-a dovedit a fi formală, ea ne­­fiind, aşa cum ar fi fost firesc, un îndrumar pentru întreaga activitate pe care vor trebui să o desfăşoare noii membri ai colectivelor sportive respective. Toate forţele pentru înde­plinirea obiectivelor anuale de plan­ încă de pe acum, la începutul ul­timului trimestru al anului, unele asociaţii şi comitete CFS se pot mândri cu realizarea obiectivelor de plan pe întreg anul. Astfel, comite­tele CFS din raioanele Dorohoi, Fălciu, Tr. Severin etc., folosind cele mai potrivite metode de mun­ci, au­ obţinut, rezultate din­ cele­­ mai frumoase în acest domeniu de­ activitate. Unele comitete CFS, cara ar fi de exemplu cel al oraşului Cluj, sau aso­ciaţii sportive ca Flamura Roşie şi Flacăra n’au obţinut însă realizări pe măsura posibilităţilor şi a sarci­nilor pe care le aveau. In această lună trebue intensifi­cată munca pentru îndeplinirea o­­biectivelor de plan îndeosebi a ce­lor privitoare la complexul sportiv GMA gradul I şi II, unde se con­stată pe alocuri o serioasă rămâ­nere în urma. Aici, ca şi în oricare altă acţiune, sprijinul cel mai pre­ţios îl pot da cadrele obşteşti. Nu­mai urmând exemplul unor comitete CFS ca Timişoara, Craiova, Arad, comitete care s-au preocupat intens de organizarea şi folosirea reţelei de activişti voluntari, asociaţiile, colectivele sportive şi comitetele CFS vor reuşi să-şi îndeplinească sarcinile în cele mai bune condi­­ţiuni. Luând toate măsurile organizato­rice pentru creşterea necontenită a numărului de purtători de insignă şi al sportivilor clasificaţi, pentru amenajarea bazelor sportive simple, ca şi pentru sporirea numărului de membri de colectiv, activiştii spor­tivi vor contribui ca multe dintre colectivele noastre sportive, asociaţii sau comitete CFS să-şi îndeplinească obiectivele de plan chiar din luna aceasta. Să asigurăm un succes de­plin campionatului de cros „7 Noembrie" Din întreaga ţară ne sosesc veşti despre organizarea concursurilor din cadrul primei etape a campionatului de cros pe echipe. In oraşul Iaşi, la Timişoara, în Capitală etc., sute şi mii de tineri au luat startul în primele întreceri de cros. Aflăm tot­odată că numai în comuna Slobozia peste 300 de ţărani muncitori au luat parte la concurs, iar în regiu­nea Craiova şi în Regiunea Autono­mă Maghiară sunt deasemeni orga­nizate zi de zi concursuri. Ne mai despart doar câteva zile de încheierea primei etape. Iată dece, acolo unde n’au fost organi­zate întreceri, unde preocuparea în această direcţie este mai slabă, tre­bue să se treacă de îndată la muncă. In vederea reuşitei acestei acţiuni nu trebue însă muncit in grabă, fără a se asigura toate condiţiunile necesare unei bune desfăşurări a concursurilor. Mobilizarea ca şi lă­murirea muncitorilor despre binefa­cerile sportului, sunt desigur pri­mele lucruri de făcut. Cu aceeaşi atenţie trebue privită şi problema vizitei medicale. Este de asemenea absolut necesară asigurarea numă­rului corespunzător de cadre tehnice şi a arbitrilor. Cele câteva zile care ne mai despart de sfârşitul primei etape trebue folosite pentru organi­zarea antrenamentelor pregătitoare. Trebue subliniată de asemenea im­portanţa pe care o prezintă alegerea traseului care să nu fie, aşa cum s-a întâmplat în unele cazuri, un teren plat, (şosea sau câmp) ci, dimpotri­vă, un traseu cât mai variat (cu bi­­dicări, gropi, etc.). Tot în această lună vor avea loc şi întrecerile etapelor superioare. Concurenţii calificaţi pentru faza de raion sau regiune vor trebui pregă­tiţi în continuare pentru aceste în­treceri. Comitetele CFS şi colectivele sportive au sarcina să asigure aces­tora toate posibilităţile pentru con­tinuarea antrenamentelor şi să ia din timp măsurile necesare pentru a asigura deplasarea lor în centrele de raion sau regiune. Pregătirea din timp a s-"Tri­oului sportiv de iarnă, che­zăşia unei rodnice activităi! Deşi în această lună activiştii sportivi vor avea de rezolvat nu­meroase probleme, ei nu trebue să uite că nu peste mult timp vor veni şi zilele friguroase de iarnă. Şi a­­propierea acestui anotimp pune de­sigur în faţa activiştilor sportivi alte sarcini, de îndeplinirea cărora va depinde în totală măsură acti­vitatea pe care o vor desfășura în lunile viitoare. In primul rând, efor­turile trebue îndreptate către ame­najarea și reamenajarea bazelor sportive de iarnă. Multe săli de sport au fost folosite tot timpul verii pentru alte scopuri. Aceasta a îngreunat desigur desfăşurarea ac­tivităţii sportive. In lunile de iernă această greutate se va resimţi însă în mai mare măsură. Membrii consi­liilor colectivelor ca şi activiştii a­­sociaţiilor şi comitetelor C.F.S. tre­bue să sprijine cu toate forţele a­­ceastă acţiune. Hotărîtoare pentru buna desfăşu­rare a activităţii sportive de iarnă este, fără îndoială, şi rezolvarea cu succes a problemei echipa­ment­ului şi materialelor sportive de iarnă. In această direcţie ar fi bine să se fo­losească experienţa colectivelor care au iniţiat anul trecut frumoase ac­ţiuni de recondiţionare a materiale­lor sportive sau a acelora care au folosit resursele locale în acest scop Pregătirea sezonului sportiv de iarnă nu se reduce desigur la aceste câteva sarcini. Ele sunt însă foarte importante şi trebue puse în cen­trul activităţii noastre din această lună pentru ca munca de viitor să poată da rezultate cât mai bune. Lângă ceasurile de pontaj a apărut, aşa cum se întâmplă în fie­care săptămână, programul excur­siilor organizate de Consiliul Cen­tral al Sindicatelor. Grijuliu, iov. Marin Barbu, responsabilul secţiei de turism de la uzinele „Vulcan", nu întârzie niciodată cu acest lu­cru. Sute de priviri urmăresc rân­durile. „Vârful cu Dor"“... „Trei Brazi“... „Postăvarul"... „Piatra Mare“ ... Şi,­in drum spre locul de muncă, încep discuţiile. — Eu spun să mergem la „Vâr­ful cu Dor". Cei care au fost a­­colo săptămâna trecută au rămas încântaţi. — O fi, nu spun că nu! La mun­te e oriunde frumos! Sunt însă de părere să mergem acum la „Piatra Mare“. Drumul duce şi pe la „7 scări" E nespus de frumos. La „Vârful cu Dor" mergem altă dată... Alegerea locului de excursie se face întotdeauna greu. Şi atunci, cei mai mulţi cer sfat celui care i-a ajutat să îndrăgească munţii. Este, desigur, vorba de tovarăşul Barbu, responsabilul secţiei de tu­rism din uzină. — Da, tovarăşi, şi eu sunt de părere să mergem la Piatra Mare. Dealtfel, săptămâna aceasta pleacă in excursia de sfârşit de săptămâ­nă un colectiv neobişnuit de mare. Vin tovarăşii de la cor şi din echipa de dansuri. Ei ce ziceţi ? Atunci rămâne stabilit! Sâmbătă plecăm la Piatra Mare! Au fost plătite bilet­ele, foile de itinerar au fost complectate, iar e­­chipamentul a fost şi el pus la punct... •­ Când trenul s’a oprit la Dâmbul Morii, luna abia îşi începuse dru­mul ei obişnuit. Stătuse pitită după un nor, aşteptând parcă sosirea prietenilor cărora trebuia să le lu­mineze drumul. Excursioniştii se strâng in gru­puri şi iată-i peste puţin timp un drum spre cabana Piatra Mare. De la staţia Dâmbul Morii şi până la Piatra Mare e cale destul de lungă. Marcajul indică precis timpul: trei ore. Pentru turiştii în­cercaţi e o „jucărie". Pentru înce­pători sau pentru cei care nu vin in mod regulat la munte, drumul, deşi nu este prea greu (conducăto­rii au ales drumul cel mai uşor), cere totuşi un oarecare efort, cu atât mai mult celor care nu dau ascultare sfatului conducătorului de excursii... Şi iată primul obstacol. Trebuia trecut pârâiaşul care brăzdează va­lea. Cât ai bate din palme, sporti­vii şi purtătorii insignei G.M.A. s’au aflat în cealaltă parte a pâ­râiaşului, chemăndu-i pe ceilalţi. Peste câteva minute cei 150 de excursionişti îşi continuau dru­mul plini de voioşie. Şi noaptea aceasta în care luna şi-a revărsat cu dărnicie razele ar­gintii asupra munţilor falnici, va rămâne mereu vie în amintirea grupului de excursionişti. Aminti­rea ei va supravieţui desigur şi micilor greutăţi ale urcuşului. Câte nu vor avea de povestit ex­cursioniştii despre acest urcuş in clar de lună! Multe lucruri vor po­vesti despre imaginea feerică a O­­raşului Stalin privit de sus de ne­platou, stahanovistul Ion Pietroiu, tânăra Zoiţa Dodescu sau lăcătuşul Constantin Vlădescu. Dealtfel, toţi participanţii la excursie, pot confir­ma că imaginile văzut­e de ei nu sunt fantezi. Ei au trăit într’adevăr clipe de neuitat. ★ Urcuşul spre cabană reprezintă numai o mică parte, deşi poate cea mai importantă, dintr’o excur­sie. Dimineaţa, ai uitat de mult oboseala. In faţa ta se află o zi întreagă care trebue folosită din plin. Cei mai mulţi pornesc din nou la drum Sunt cei însetaţi de dorinţa de a vedea cât mai multe, cei îndrăgostiţi de munte, de na­tură. Şi unul dintre aceştia este fără îndoială şi Ion Constantines­­cu, vrednicul stahanovist de la uzi­nele „Vulcan“. Asemenea multor alţi tovarăşi de muncă, el a reu­şit să vadă in scurt timp multe locuri frumoase. Şi desigur, în zilele acestea, in uzină şi la club, el va vorbi plin de însu­fleţire despre Peştera de gu­­ară pe care a vizitat-o şi care l-a ajutat să înţeleagă unele fenomene ale na­turii, să-şi însuşească o serie de cunoştinţe geologice. Surpriza excursiei la Piatra Mare a constituit-o însă, fără discuţie, coborirea pe drumul care trece pe la cele „7 scări". Despre ce fel de scări este vorba ştiau numai foar­te puţini. Şi oricât de bogată ar fi fost imaginaţia cuiva tot nu s ar fi ajutat să bănuiască cât pitoresc şi câtă frumuseţe se ascund în a­­ceastă aşezare a naturii. Şi iată-ne din nou pe drum, de data aceasta sărind din piatră în­ piatră, coborind metru cu metru Înălţimea învinsă în ajun. Pe ne­aşteptate apare pârâiaşul. Da, nu încape nicio îndoială, că este ace­­laş care-l traversaserăm cu o sea­ră înainte. De data aceasta l-am întâlnit aproape de izvor. Drumul in vale merge odată cu pârâul. El se îngustează tot mai mult. Pe am­bele părţi ale firului de apă, stânci înalte, ca nişte ziduri. Deasupra, numai o fărâmă de cer. Parcă te ejti într’o pungă, înaintăm mereu, când, deodată, drumul dispare pe neaşteptate. Pârâiaşul işi continuă insă cursul. Dar, nemaiavănd al­bie, el se aruncă de pe înălţime, transformăndu-se într’o cascadă. Ne­găsind nici mai jos loc pentru a-şi croi albie, el continuă să se prăvă­lească de pe o stâncă pe alta, for­mând in cursul său cascade, unele mai mici, altele mai mari. Şi dea­­lungul fiecărei cascade mâinile di­bace ale oamenilor au aşezat scări, cele şapte scări pe care coboară sau urcă sute şi sute de excursio­nişti. Pe aceste trepte a coborît şi grupul muncitorilor de la „Vulcan”... * început de săptămână. O nouă zi de muncă la uzinele „Vulcan". — Noroc, Marine! Cum a fost e­l la munte ? — Straşnic, frate ! Straşnic / Pes­te două săptămâni plec din nou. Dar ţine minte ce-ţi spun: o să vii şi tu cu mine! Să nu mai imi zici pe nume dacă n’o să fie aşa. Nu de alta, dar vezi tu, noi sun­tem in întrecere şi... o să-ţi pună cam greu să ţii pasul cu mine... lată o urmare a unei excursii d­i’­­sfârşit de săptămână.. ALICE KLEIN. EXCURSIA Colectivele sportive au mobilizat în fiecare an, mereu mai mulţi con­curenţi la startul întrecerilor de cros. Iată în fotografie un aspect de la un Concurs desfăşurat pe Stadionul Locomotiva P.T.T. Vizitarea ,,Peşterii de ghiaţă” nu-i un lucru tocmai uşor. Dar curiozi­tatea iţi dă siguranţă, te face mai încrezător în puterile tale. In fotografie, la intrarea în peşteră, un grup de excursionişti­ îşi a­­şteaptă răndul pentru a cunoaşte impresionantul ei aspect.

Next