Sportul Popular, februarie 1954 (Anul 9, nr. 2371-2381)
1954-02-02 / nr. 2371
Pentru lămurirea unor probleme ale baschetbaliştilor. Ne răspund doi antrenori şi un arbitru . VASILE POPESCU, antrenor al echipei Ştiinţa I.C.F. : „Lupta dintre pătrunzător şi pivot (jucător înalt) se prezintă după părerea mea sub două aspecte: a) pătrunzător şi pivot în cîmpul de joc (atac şi apărare) ; b) pătrunzător şi pivot în lupta de sub coş (atac şi apărare). In primul caz lupta se duce mai echilibrat, dar de multe ori au avantaj pătrunzătorii deoarece jucătorii noştri înalţi nu posedă o tehnică a depăşirilor şi îşi limitează acţiunile la lupta de sub coş. In al doilea caz, lupta de sub coş, avantajul este de partea pivoţilor, dar el poate fi anihilat în mare măsură dacă antrenorii pregătesc cu grijă pe pătrunzători şi — mai ales — dacă analizează în funcţie de joc posibilităţile de contracarare. Situaţia aceasta poate fi rezolvată pe cale individuală (lupta directă dintre pătrunzător şi pivot) şi pe cale colectivă (ajutorul dat pătrunzătorului de coechipieri). In lupta directă trebuie speculate unele greşeli comise de pivoţi în executarea anumitor elemente de tehnică şi tactică individuală. Iată un caz : pivotul aduce — de multe ori — balonul ricoşat din panou pînă la înălţimea pieptului. In aceste situaţii mingea nu este protejată (ex.: Liviu Naghi), aşa că adversarul direct al pivotului îi poate smulge mingea. Chiar dacă încercarea nu a reuşit pivotul — dîndu-şi seama că acest element este întrebuinţat — va acţiona mai pripit (repede şi negîndit). An caz: în momentul în care sunt angajaţi, pivoţii noştri nu ies la minge, tot din pricina lipsei de mobilitate. Datorită acestei deficienţe, pătrunzătorul, sesizind momentul angajării, poate să ţîşnească din spatele pivotului. In aplicarea • acestui procedeu pătrunzătorul trebuie să fie atent, deoarece nereuşita va duce sigur la înscrierea de către pivot a unui coş. Un alt procedeu •care se poate aplica este acela a! .„săriturilor întîrziate" la mingile .'ricoşate din panou. Aplicarea acestui mijloc este uşurată de faptul că pivoţii în joc să acţioneze în punctul maxim al înălţimii mingii prin reluarea ei din sbor, o prind mai întîi şi apoi acţionează. Se poate juca împotriva unei echipe cu baschetbalişti înalţi prin aplicarea unei apărări bine exersate, adecvată sistemului de atac şi calităţilor jucătorilor echipei adverse. Aceastăapărare trebuie să folosească toate armele apărării colective (triunghide săritură, „om la om" cu flotare, â,om la om“ cu aglomerare etc.). Se vede deci că prin pregătirefizică şi tehnică temeinică, prin pregătirea cu seriozitate a fiecărui joc ,se poate ajunge la echilibrarea în iruare măsură a luptei dintre pătrunzători şi pivoţi (jucători înalţi). Echilibrul acesta trebuie realizat numai prin mijloace regulamentare şi nu prin acţiuni nesportive — de încălcare a regulamentului — împotriva cărora antrenorii trebuie să lupte cu toată seriozitatea". GRIGORE AVACHIAN, antrenor al echipei Dinamo Bucureşti : „In baschetul modern şi-au făcut treptat apariţia sistemele de joc cu pivoţi, la început ficşi şi apoi mobili, constatîndu-se că înălţimea acestor jucători este deseori hotărîtoare in rezultatele jocurilor. In marile turnee internaţionale s-au afirmat echipe in care a fost întrebuinţat cel puţin un jucător înalt. Un jucător foarte înalt are toate avantajele în atac în preajma panoului şi nu poate fi stînjenit în acţiunea lui de către jucători de talie mijlocie decît prin mijloace neregulamentare sau printr-o foarte bună pregătire fizică şi tehnică. Manevrele de a îndepărta de coş un jucător foarte înalt prin acoperirea lui în raport cu locul mingii, nu pot fi făcute decât de către jucătorii apărători foarte înalţi, mai ales dacă pivotul este servit cu mingi înalte. Se obişnuieşte deseori ca în jurul jucătorilor foarte înalţi să se facă aglomerări de doi sau trei apărători şi astfel mişcările de demarcare ale pivoţilor devin greoaie, ei nu mai pot acţiona cu eficacitate. Acest fapt impune echipei în atac ,să acţioneze cu jucătorii eliberaţi, dar aceştia trebuie să facă dovada unei excelente precizii în aruncările de la semidistanţă, cu sau fără panavan. Deşi se constată că în apărare jucătorii foarte înalţi sunt dezavantajaţi în jocul de cîmp în Haposurile ier cu jucătorii pătrunzători, este posibil ca în momentul cînd aceşti baschetbalişti mobili vor să-şiconcretizeze avantajele să fie anihilaţi prin mijloace regulamentare. In apărare, este bine să li se încredinţeze jucătorilor foarte înalţi (dacă nu au adversari de talia lor) jucătorul cel mai lent al adversarului sau chiar conducătorul de joc al echipei adverse care, prin specificul postului său, nu prea se aventurează sub coş. Se recomandă jucătorilor foarte înalţi să nu se angreneze în dueluri personale cu adversari de talie mai mică ci să-i atace decisiv numai în momentul cînd se înalţă la coş cu mingea. Există totuşi în timpul jocului un moment de dezechilibru în favoarea echipelor care nu posedă jucători foarte înalţi. Acest moment durează cîteva secunde şi anume la pornirea contraatacurilor acestor echipe. Dezechilibrul este creat datorită diferenţei de viteză dintre jucătorul foarte înalt şi adversarul său direct. Cred că cele arătate mai sus simt reale, dacă lucrurile se petrec nor- mal şi fără greşeli. Deseori, pasele joase pun în dificultate pe pivoţi iar împerecherile nepotrivite în apărare fac pe jucătorii înalţi să comită greşeli personale. In desfăşurarea normală a întrecerii dintre jucătorii pivoţi şi pătrunzători un rol important îl au arbitrii. Poziţia pe care şi-o aleg pe teren pentru fiecare fază, distribuţia privirii (nicidecum urmărirea traectoriei mingii), gîndirea rapidă şi fluieratul prompt vor face pe jucători să-şi aleagă şi să-şi pregătească mijloacele regulamentare de atac şi apărare. Munca antrenorilor şi jucătorilor trebuie să se axeze pe linia întrebuinţării mijloacelor corecte de ordin ofensiv şi defensiv, astfel ca progresul baschetului să fie neîntrerupt". PETRE SPIRU, arbitru: „Reamintindu-mi cîteva din partidele „tari“ ale campionatului divizionar de anul trecut şi oprindu-mă asupra celor mai frecvente greşit personale, asupra celor mai obişnuite neregularităţi, am ajuns la concluzia că ele pot fi împărţite în două grupe mari : acelea făcute în urmărirea corectă a mingii şi acelea făcute urmărind intenţionat adversarul. In aceste din urmă neregularităţi intră mijloacele nepermise utilizate de unii jucători pe care articolele precedente le-au enumerat. Arbitrajele de pînă acum au dovedit că greşelile din prima grupă sunt sancţionate prompt, spre deosebire de cele din grupa a doua care sunt sancţionate cu unele ezitări. Aceasta constituie o greşeală, deoarece puţini sunt jucătorii noştri care urmăresc corect mingea şi realizează numai intîmplător un contact personal cu adversarul, fapt care denotă o bună pregătire fizică şi tehnică. Dintre aceşti jucători voi cita pe M. Nedef, Dan Niculescu, A. IouUert etc. In cazul greşelilor personale din grupa a doua există aşa zisa „tehnică personală" despre care s-a pomenit deasemeni şi cu ajutorul căreia jucătorul îşi ascunde foarte bine intenţia, iar atunci cînd este penalizat „pare" foarte contrariat. Din această categorie fac parte mulţi jucători. Eu voi aminti pe Stamatescu, Elek, A. Şerban, L. Naghi, Fodor, Klosovski etc. Pentru jocurile viitoare este necesar ca noi arbitrii să ne îndreptăm toată atenţia asupra acestor din urmă greşeli, să facem distincţie între contactele personale ivite la urmărirea corectă a mingii şi urmărirea adversarului. In felul acesta, vom contribui la desfăşurarea în condiţiuni normale a întrecerii dintre „pătrunzători" şi pivoţi. Să nu uităm niciun moment că rolul arbitrilor este deosebit de important în creşterea mnăestriei sportive a jucătorilor noștri de frunte". Să practicăm aeromodelismul ! Autorii sovietici de specialitate •recomandă ca orice încercare de «construire a aeromodelelor să se facă în cadrul cercului de aeromodelism. Citind aceste rînduri, poate ,iulţi dintre amatori acestui spodl,vor spune: bine,dar la noi în şcoală sauîn întreprindere' nu existăun cerc de aeromodelism. Ce facem ’în acest caz? Răspunsul la această întrebareeste simplu: organizaţi un cerc de aeromodelism, mai ales că acest lucru se poate realiza cu destulă uşurinţă. In rindurile care urmează vom încerca să dăm unele îndrumări în legătură cu organizarea şi actvitateaunui cerc de aeromodelism. CUM UTILAM UN CERC DE AEROMODELISM Un cerc de aeromodelism are nervoe de o sală corespunzătoare. Astcolo unde nu există însă astfel deposibilităţi, activiatea cercului deaeromodelism se poate desfăşura şi lîfi orice încăpere. Şi într-un caz şi tînîr-nicul, localul cercului deaeromodesm trebue înzestrat cu diferite planşe, fotomontaje, o mică bibliotecă şi bineînţeles mobilierul respectiv. Pentru ca activitatea cercului deaeromodele să se desfăşoare în celemai bune ocriii' -nd o nevoe de una («au două mese de lucru, scaune şi un dulap pentru păstrarea sculelor necesare construcţiei de aeromodele. Aceste scule sunt : ferăstrăul de traforaj, bor-maşina, dalta, menghina, cuţitul, lama de ras ş. a. Deasemeni, un aeromodelist are nevoe de instrumente de desen: linii, echere, compasuri, metru, raportor, planşă de desen şi teur. Pe scurt, acestea ar fi sculele şi instrumentele cele mai necesare unui cerc de aeromodelism. MATERIALELE DE CONSTRUCŢIE In construcţia de aeromodele, cel mai apreciat material este lemnul de balsa. Aeromodeliştii noştri începători şi chiar cei fruntaşi folosesc pe scară largă materialul indigen. Cel mai indicat este lemnul de molid şi de pin. Aceste esenţe de lemn şi îndeosebi molidul, prezintă mule proprietăţi asemănătoare lemnului de balsa. Din practica aeromodeliştilor noştri s-a constatat că pinul are însă şi unele neajunsuri, deoarece este mereu umed şi nu puţin solid. In proporţie foarte mică se mai foloseşte şi lemnul de amin, de nuc şi de plop. Elicele şi ale piese ale aeromodelului se confecţionează din lemn de tei. Un alt material fără de care construcţia unui aeromodel nu se poate realiza etc placajul. Foile de papaj trebuie să fie de cea mai bună calitate, iar grosimea să nu depăşească 3 mm. La construirea aeromodelelor se mai folosesc deasemeni fire de cauciuc, hîrtie sfidată, aţă, clei, foi de metal ş.a. In ceea ce priveşte construirea unui aeromodel, această problemă a fost dezvoltată în coloanele ziarului nostru, astfel că în cele ce urmează vom da unele indicaţii privind modul cum se lansează un aeromodel. Lansările de aeromodele se pot face de pe orce fel de teren (şes, movilă, dea!) sau chiar de la unul din etajele unei case. In concursurile de pantă se foloseşte aşa numita lansare ,,cu mâna". Acest sistem constă in a lua un aeromodel în mînă, o uşoară înclinare a lui cu botul spre pămînt şi lansarea cu un impuls uşor. La concursurile de șes se folosește și un alt sistem de lansare: ,,cu sfoara". La unul din capete sfoara este prevăzută cu un inel de metal care se „agaţă" sub fuselajul aeromodelului. Cînd aeromodelul e gata de lansare unul din aeromodelism — care se află la capătul celălalt al sforii — aleargă împotriva viatului după care colegul lui dă drumul aeromodeluluL Cînd aeromodelul a ajuns la o anumită înă!t!nfr sfoara si desprinde automat de sub fuse!••*!, aeromodelul, contiouîndu-și apoi sborul B. MARICA La o directă de stingă la corp, trimisă de Nicolae Linca, Petre Popescu ripostează tot ca o lovitură directă, dar la figură. -------------------★ ★ ------------------— Cuie s-a desfăşurat a doua reuniune de selecţie la box Spectatorii iubitori de box care au înfruntat sîmbătă seara furtuna de zăpadă ce se abătuse asupra Bucureştiului nu au regretat, desigur, drumul destul de lung pînă La sala Floreasca. Cîteva din matchuri s-au ridicat la o înaltă valoare tehnică iar ambiţia, dîrzenia şi puterea remarcabilă de luptă a unora dintre pugilişti au constituit în mare măsură o bună propagandă pentru această disciplină sportivă. Primii boxeuri care au urcat treptele ringului au fost „cocoşii" Toma Constantin (Dinamo) şiV. Mindreanu (CCA). Pugilistul de la C.C.A. a început foarte bine prima repriză, complet blocat, iniţiind unele acţiuni reuşite şi lovind foarte precis. Toma Constantin are o revenire în ultimul minut, contrabalansând echilibrul. Repriza II-a prilejuieşte o luptă dîrză. Mîndreanu foloseşte bine directul de stingă, dublat apoi de croşete sau upercuturi, asigurîndu-şi avantajul. In repriza IlI-a, lupta e reluată cu energie. Serii întregi de lovituri se succed deoparte şi de alta iar Toma Constantini, cu preţul umi efort excepţional, termină în atac. Decizia i-a fost favorabilă lui N. Mîndreanu. Părerea noastră este însă că un match nul ar fi oglindit în modul cel mai just desfăşurarea acestei întîlniri. A urmat matchul dintre boxeurii de categorie semi-grea, Al. Ghiţă (Metalul) şi Vl. Izrael (Şantierul). Lupta a fost complet dezechilibrată, Izrael dovedindu-se din stoic „încasator”. Noi nu putem înţelege de ce organizatorii au programat acest match care, ca şi cel dintre Albert Blank (Progresul) şi Irviu Coc (Şantierul C-ţa), nu avea ce căuta într-un program cu caracter de selecţie. Atît Al. Ghiţă cît şi Albert Blank au avut în faţă adversari tineri, neexperimentaţi, care nu au reuşit nici un moment să le dea o replică serioasă. Credem că aceste matchuri puteau fi înlăturate cu uşurinţă, cu atît mai mult cu cît şi aşa programul reuniunii a fost destul de încărcat (14 întâlniri). Un match viu disputat şi spectaculos a fost furnizat de Otto Bostiog (Dinamo) şi Octavian Enunia (Libertatea), boxeuri de categoria „cocoş", categorie foarte bine reprezentată în cele două reuniuni de selecţie. înfrângerea la puncte a lui Bostiog reprezintă oricum o surpriză. Eremia s-a prezentat foarte bine pregătit. El a obţinut victoria în special datorită dîrzeniei cu care a luptat tot timpul celor nouă minute. Chiar în momentele cînd atacurile lui Bostiog îl puneau în dificultate, Eremia a găsit resurse să contra-atace surprinzător şi lateralele sale au slăbit vizibil capacitatea de luptă a adversarului. Deşi învins, Bostiog a arătat un box clar, Inteligent, remarcîndu-se în special acţiunile pornite cu directul de stînga (un veritabil piston) şi urmate imediat de croşetul de dreapta. Totuşi, Bostiog mai are de îndreptat defecte. El nu şi-a dozat eforturile (Eremia a terminat totdeauna mai bine reprizele), nu a reuşit să facă faţă opercuturilor şi s-a aventurat într-o bătălie de uzură, de aproape, nereuşind să menţină lupta la distanţă, unde era net superior. Intîlnîrea ,,semigreilor" Şt. lordache (Şantierul)—Petre Zaharia (Loc. Gnaiovra) a fost disputată la un slab nivel tehnic. lordache a avut mai multă iniţiativă şi a lovit mai des, dar judecătoriiarbitri au hotărît un match nul. Matchul următor, dintre Ghefu Vencu (Dinamo) şi Bătrinu Tănase (Met. 23 August) a fost caracterizat prin lovituri extrem de puternice. Bătrinu Tănase s-a prezentat foarte bine şi a reuşit deseori să-şi pună adversarul în dificultate. Decizia de match nul este justă. Complet eronată este decizia dată în întîlnirea Gh. Zamfirescu (Metalul 23 August)—lui Gheorghe (Dinamo). Dintre cei trei judecători-arbitri, unul singur (I. Dimulescu) s-a orientat just, dînd match nul. Ceilalţi doi (Puiu Dumitrescu şi C. Iacobescu) l-au indicat cîştigător pe Ilia Gheorghe, fără nici o justificare faţă de desfăşurarea luptei din ring. Ne aflăm în faţa unei mari greşeli, greşală cu atît mai gravă cu cît este întărită şi de aprobarea tov. T. Popescu, care, în calitate de judecător principal, putea restabili foarte bine realitatea. O bună impresie a lăsat N. Brrsan (Libertatea) care a dispus net la puncte de C. Ocneanu (Flacăra). Tot în limitele aceleiaşi categorii — semi-uşoară — Luca Romano (FI. Roşie) şi-a luat revanşa asupra lui Dănilă Done (Metalul 23 August), invingîndu-1 de o manieră indiscutabilă. In repriza Il-a, Done a fost numărat în urma unui fulgerător croşet I« bărbie şi a terminat epuizat matchul, căzînd încă odată în ultima repriză. Arbitrul P. Epureanu a greşit de două ori în această întâlnire, atunci cînd nu l-a numărat pe Done, căzut din pumn a doua oară, în repriza II-a şi atunci cînd a dat un avertisment cu totul nejustificat lu! Luca Romano, „pentru atitudine nesportivă". Nicolae Linca (Dinamo) a atacat tot timpul şi a obţinut victoria la puncte în matchat cu Petre Popescu (Spartac Ploeşti). Totuşi, Linca s-a arătat vulnerabil, mai ales în repriza Ili-a cînd n-a reuşit să pareze croşetele de dreapta ale lui Petre Popescu.. Chendreanu (Dinamo Oraşul Stalin) a reuşit o repriză egală în faţa lui Eustafiu Mărgărit (Ştiinţa). Din a doua repriză însă Mărgărit a luat conducerea şi,plasînd multe croşete de stînga, a obţinut o victorie netă la puncte. Tot la puncte a terminat învingător D. Rizea (Şantierul) în faţa lui M. Trancă (Dinamo) — cat. uşoară. Trancă a fost nevoit să intre în defensivă de la început, iar avantajul alontei sate n-a putut fi concretizat datorită îndîrjirii şi combativităţii lui Rizea care i-a străpuns mereu garda, plasînd şi puternice lovituri la corp. Inutil programat s-a dovedit şi matchul dintre boxeurii de cat. grea, D. Ciobotaru şi Eug. Fűrész, ambii dei la Dinamo. Cei doi „colegi" de sală s-au menajat reciproc iar „acţiunile" lui Ciobotaru n-au fost decît simple „focuri de paie" care se stingeau imediat. A fost clar că cei doi boxeuri n-au luat lupta în serios (Fűrész s-a mulţumit să bată în retragere tot timpul) şi credem că programîndu-se acest match nu s-a făcut nimănui nici un serviciu (cu atît mai mult spectatori^!). Nu este pentru prima oară c cundi suntem nevoiţi să remarcăm că boxeurii colegi de sală confundă matchuriile publice cu simple exhibiţii de antrenament. In ultima întîlnire a serii, disputată în limitele cat. uşoară, Er. Ambrus (C.C.A) a obţinut o victorie clară la punere în faţa lui I. Mantoma (Dinamo). Lupta a fost vie, spectaculoasă, iar Mantoma, deşi numărat în repriza II-a, a luptat cu multă voință pînă la ultimul sunet de gong. G. M. NALACHE