Sportul Popular, februarie 1954 (Anul 9, nr. 2371-2381)

1954-02-02 / nr. 2371

Pentru lămurirea unor probleme ale baschetbaliştilor. Ne răspund doi antrenori şi un arbitru . VASI­LE POPESCU, antrenor al echipei Ştiinţa I.C.F. : „Lupta din­tre pătrunzător şi pivot (jucător înalt) se prezintă după părerea mea sub două aspecte: a) pătrunzător şi pivot în cîmpul de joc (atac şi apărare) ; b) pătrunzător şi pivot în lupta de sub coş (atac şi apă­rare). In primul caz lupta se duce mai echilibrat, dar de multe ori au avan­taj pătrunzătorii deoarece jucătorii noştri înalţi nu posedă o tehnică a depăşirilor şi îşi limitează acţiu­nile la lupta de sub coş. In al doilea caz, lupta de sub coş, avantajul este de partea pivo­­ţilor, dar el poate fi anihilat în mare măsură dacă antrenorii pre­gătesc cu grijă pe pătrunzători şi — mai ales — dacă analizează în funcţie de joc posibilităţile de con­tracarare. Situaţia aceasta poate fi rezolvată pe cale individuală (lupta directă dintre pătrunzător şi pivot) şi pe cale colectivă (ajutorul dat pătrunzătorului de coechipieri). In lupta directă trebuie speculate unele greşeli comise de pivoţi în execu­tarea anumitor elemente de tehnică şi tactică individuală. Iată un caz : pivotul aduce — de multe ori — balonul ricoşat din panou pînă la înălţimea pieptului. In aceste si­tuaţii mingea nu este protejată (ex.: Liviu Naghi), aşa că adversarul direct al pivotului îi poate smulge mingea. Chiar dacă încercarea nu a reuşit pivotul — dîndu-şi seama că acest element este întrebuinţat — va acţiona mai pripit (repede şi negîndit). An caz: în momentul în care sunt angajaţi, pivoţii noştri nu ies la minge, tot din pricina lipsei de mobilitate. Datorită acestei de­ficienţe, pătrunzătorul, sesizind mo­mentul angajării, poate să ţîşnească din spatele pivotului. In aplicarea • acestui procedeu pătrunzătorul tre­buie să fie atent, deoarece nereuşita va duce sigur la înscrierea de către pivot a unui coş. Un alt procedeu •care se poate aplica este acela a! .„săriturilor întîrziate" la mingile .'ricoşate din panou. Aplicarea aces­­­tui mijloc este uşurată de faptul că pivoţii în joc să acţioneze în punctul maxim al înălţimii mingii prin reluarea ei din sbor, o prind mai întîi şi apoi acţionează. Se poate juca împotriva unei echipe cu baschetbalişti înalţi prin aplicarea unei apărări bine exersate, adecva­tă sistemului de atac şi calităţilor j­ucătorilor echipei adverse. Această­­apărare trebuie să folosească toate armele apărării colective (triunghi­­de săritură, „om la om" cu flotare, â,om la om“ cu aglomerare etc.). Se vede deci că prin pregătire­­fizică şi tehnică temeinică, prin pre­gătirea cu seriozitate a fiecărui joc ,se poate ajunge la echilibrarea în iruare măsură a luptei dintre pătrun­zători şi pivoţi (jucători înalţi). Echilibrul acesta trebuie realizat numai prin mijloace regulamentare şi nu prin acţiuni nesportive — de încălcare a regulamentului — împo­triva cărora antrenorii trebuie să lupte cu toată seriozitatea". GRIGORE AVACHIAN, antrenor al echipei Dinamo Bucureşti : „In baschetul modern şi-au făcut treptat apariţia sistemele de joc cu pivoţi, la început ficşi şi apoi mobili, con­­statîndu-se că înălţimea acestor ju­cători este deseori hotărîtoare in rezultatele jocurilor. In marile tur­nee internaţionale s-au afirmat echi­pe in care a fost întrebuinţat cel puţin un jucător înalt. Un jucător foarte înalt are toate avantajele în atac în preajma panoului şi nu poa­te fi stînjenit în acţiunea lui de către jucători de talie mijlocie decît prin mijloace neregulamentare sau printr-o foarte bună pregătire fizică şi tehnică. Manevrele de a îndepărta de coş un jucător foarte înalt prin acoperirea lui în raport cu locul mingii, nu pot fi făcute decât de către jucătorii apărători foarte înalţi, mai ales dacă pivotul este servit cu mingi înalte. Se obişnuieşte de­seori ca în jurul jucătorilor foarte înalţi să se facă aglomerări de doi sau trei apărători şi astfel miş­cările de demarcare ale pivoţilor de­vin greoaie, ei nu mai pot acţiona cu eficacitate. Acest fapt impune echipei în atac ,să acţioneze cu jucătorii eliberaţi, dar aceştia tre­buie să facă dovada unei excelente precizii în aruncările de la semi­­distanţă, cu sau fără panavan. Deşi se constată că în apărare jucătorii foarte înalţi sunt dezavan­­tajaţi în jocul de cîmp în Hapo­surile ier cu jucătorii pătrunzători, este posibil ca în momentul cînd aceşti baschetbalişti mobili vor să-şi­­con­cretizeze avantajele să fie anihilaţi prin mijloace regulamentare. In apă­rare, este bine să li se încredinţeze jucătorilor foarte înalţi (dacă nu au adversari de talia lor) jucătorul cel mai lent al adversarului sau chiar conducătorul de joc al echipei adverse care, prin specificul postu­lui său, nu prea se aventurează sub coş. Se recomandă jucătorilor foarte îna­lţi să nu se angreneze în due­luri personale cu adversari de talie mai mică ci să-i atace decisiv numai în momentul cînd se­ înalţă la coş cu mingea. Există totuşi în timpul jocului un moment de dezechilibru în fa­voarea echipelor care nu posedă ju­cători foarte înalţi. Acest moment durează cîteva secunde şi anume la pornirea contraatacurilor acestor e­­chipe. Dezechilibrul este creat da­torită diferenţei de viteză dintre ju­cătorul foarte înalt şi adversarul său direct. Cred că cele arătate mai sus simt reale, dacă lucrurile se petrec nor-­ mal şi fără greşeli. Deseori, pa­sele joase pun în dificultate pe pi­voţi iar împerecherile nepotrivite în apărare fac pe jucătorii înalţi să comită greşeli personale. In desfăşurarea normală a între­cerii dintre jucătorii pivoţi şi pă­trunzători un rol important îl au arbitrii. Poziţia pe care şi-o aleg pe teren pentru fiecare fază, distri­buţia privirii (nicidecum urmărirea traectoriei mingii), gîndirea rapidă şi fluieratul prompt vor face pe jucători să-şi aleagă şi să-şi pre­gătească mijloacele regulamentare de atac şi apărare. Munca antre­norilor şi jucătorilor trebuie să se axeze pe linia întrebuinţării mij­loacelor corecte de ordin ofensiv şi defensiv, astfel ca progresul bas­chetului să fie neîntrerupt". PETRE SPIRU, arbitru: „Reamintindu-mi cîteva din parti­dele „tari“ ale campionatului di­vizionar de anul trecut şi oprin­­du-mă asupra celor mai frecvente greşit personale, asupra celor mai obişnuite neregularităţi, am ajuns la concluzia că ele pot fi împăr­ţite în două grupe mari : acelea făcute în urmărirea corectă a min­gii şi acelea făcute urmărind in­tenţionat adversarul. In aceste din urmă neregularităţi intră mijloa­cele nepermise utilizate de unii ju­cători pe care articolele precedente le-au enumerat. Arbitrajele de pînă acum au dovedit că greşelile din prima grupă sunt sancţionate prompt, spre deosebire de cele din grupa a doua care sunt sancţio­nate cu unele ezitări. Aceasta con­stituie o greşeală, deoarece puţini sunt jucătorii noştri care urmăresc corect mingea şi realizează numai intîmplător un contact personal cu adversarul, fapt care denotă o bună pregătire fizică şi tehnică. Dintre aceşti jucători voi cita pe M. Ne­­def, Dan Niculescu, A. IouU­ert etc. In cazul greşelilor personale din grupa a doua există aşa zisa „teh­nică personală" despre care s-a po­menit deasemeni şi cu ajutorul că­reia jucătorul îşi ascunde foarte bine intenţia, iar atunci cînd este penalizat „pare" foarte contrariat. Din această categorie fac parte mulţi jucători. Eu voi aminti pe Stamatescu, Elek, A. Şerban, L. Naghi, Fodor, Klosovski etc. Pen­tru jocurile viitoare este necesar ca noi arbitrii să ne îndreptăm toată atenţia asupra acestor din urmă gre­şeli, să facem distincţie între con­tactele personale ivite la urmărirea corectă a mingii şi urmărirea ad­versarului. In felul acesta, vom con­tribui la desfăşurarea în condiţiuni normale a întrecerii dintre „pă­trunzători" şi pivoţi. Să nu uităm niciun moment că rolul arbitrilor este deosebit de important în creş­terea mnăestriei sportive a jucători­lor noștri de frunte". Să practicăm aeromodelismul ! Autorii sovietici de specialitate •recomandă ca orice încercare de «construire a aeromodelelor să se facă în cadrul cercului de aeromo­­­delism. Citind aceste rînduri, poate ,i­ulţi dintre amatori acestui spodl­­,vor spune: bine,dar la noi în şcoa­­­lă sau­­în întreprindere' nu există­­un cerc de aeromodelism. Ce facem ’în acest caz? Răspunsul la această întrebare­­este simplu: organizaţi un cerc de­­ aeromodelism, mai ales că acest lu­­­cru se poate realiza cu destulă u­­­şurinţă. In rindurile care urmează vom în­­­cerca să dăm unele îndrumări în le­­­gătură cu organizarea şi actvitatea­­unui cerc de aeromodelism. CUM UTILAM UN CERC DE AEROMODELISM Un cerc de aeromodelism are ne­­rvoe de o sală corespunzătoare. As­tcolo unde nu există însă astfel de­­posibilităţi, activi­a­tea cercului de­­aeromodelism se poate desfăşura şi lîfi orice încăpere. Şi într-un caz şi tînîr-nicul, localul cercului de­­aero­­mode­­sm trebue înzestrat cu diferi­te planşe, fotomontaje, o mică bi­bliotecă şi bineînţeles mobilierul respectiv. Pentru ca activitatea cercului de­­aeromodele să se desfăşoare în cele­­mai bune ocriii' -nd o nevoe de una («au două mese de lucru, scaune şi un dulap pentru păstrarea sculelor necesare construcţiei de aeromodele. Aceste scule sunt : ferăstrăul de traforaj, bor-maşina, dalta, men­ghina, cuţitul, lama de ras ş. a. Deasemeni, un aerom­odelist are ne­­voe de instrumente de desen: linii, echere, compasuri, metru, raportor, planşă de desen şi teur­. Pe scurt, acestea ar fi sculele şi instrumente­le cele mai necesare unui cerc de aeromodelism. MATERIALELE DE CONSTRUCŢIE In construcţia de aeromodele, cel mai apreciat material este lemnul de balsa. Aeromodeliştii noştri în­cepători şi chiar cei fruntaşi folo­sesc pe scară largă materialul in­digen. Cel mai indicat este lemnul de molid şi de pin. Aceste esenţe de lemn şi îndeosebi molidul, prezintă mule proprietăţi asemănătoare lem­nului de balsa. Din practica aero­­modeliştilor noştri s-a constatat că pinul are însă şi unele neajunsuri, deoarece este mereu umed şi nu­ puţin solid. In proporţie foarte mică se mai foloseşte şi lemnul de amin, de nuc şi de plop. Elicele şi al­e piese ale aeromode­­lului se confecţionează din lemn de tei. Un alt material fără de care con­strucţia unui aeromodel nu se poate realiza e­tc placajul. Foile de p­a­­paj trebuie să fie de cea mai bună calitate, iar grosimea să nu depă­şească 3 mm. La construirea aero­­modelelor se mai folosesc dease­­m­eni fire de cauciuc, hîrtie sfidată, aţă, clei, foi de metal ş.a. In ceea ce priveşte construirea u­­nui aeromodel, această problemă a fost dezvoltată în coloanele ziaru­lui nostru, astfel că în cele ce ur­mează vom da unele indicaţii pri­vind modul cum se lansează un aeromodel. Lansările de aeromodele se pot face de pe or­ce fel de teren (şes, movilă, dea!) sau chiar de la unul din etajele unei case. In concursurile de pantă se folo­seşte aşa numita lansare ,,cu mâ­na". Acest sistem constă in a lua un aeromodel în mînă, o uşoară în­clinare a lui cu botul spre pămînt şi lansarea cu un impuls uşor. La concursurile de șes se folosește și un alt sistem de lansare: ,,cu sfoa­ra". La unul din capete sfoara este prevăzută cu un inel de metal care se „agaţă" sub fuselajul­ aeromode­­lului. Cînd aeromodelul e gata de lansare unul din aeromodelism — care se află la capătul celălalt al sforii — aleargă împotriva viatului după care colegul lui dă drumul ae­­romodeluluL Cînd ae­rom­ode­lul a ajuns la o anumită înă!t!nfr sfoara si desprinde automat de sub fuse­­!••*!, aeromodelul, contiouîndu-și apoi sborul B. MARICA La o directă de stingă la corp, trimisă de Nicolae Linca, Petre Popescu ripostează tot ca o lovitură directă, dar la figură. -------------------★ ★ ------------------— Cuie s-a desfăşurat a doua reuniune de selecţie la box Spectatorii iubitori de box care au înfruntat sîmbătă seara furtu­na de zăpadă ce se abătuse asu­pra Bucureşti­ului nu au regretat, desigur, drumul destul de lung pînă La sala Floreasca. Cîteva din matchuri s-au ridicat la o înaltă valoare tehnică iar ambiţia, dîr­­zenia şi puterea remarcabilă de luptă a unora dintre pugilişti au constituit în mare măsură o bună propagandă pentru această disci­plină sportivă. Primii boxeuri care au urcat treptele ringului au fost „cocoşii" Toma Constantin (Dinamo) şi­­V. Mindreanu (CCA). Pugilistul de la C.C.A. a început foarte bine prima repriză, complet blocat, iniţiind unele acţiuni reuşite şi lovind foarte precis. Toma Constantin are o revenire în ultimul minut, con­trabalansând echilibrul. Repriza II-a prilejuieşte o luptă dîrză. Mîndreanu foloseşte bine directul de stingă, dublat apoi de croşete sau upercuturi, asigurî­ndu-şi a­­vantajul. In repriza IlI-a, lupta e reluată cu energie. Serii întregi de lovituri se succed deoparte şi de alta iar Toma Constantini, cu preţul u­mi­ efort excepţional, ter­mină în atac. Decizia i-a fost fa­vorabilă lui N. Mîndreanu. Păre­rea noastră este însă că un match nul ar fi oglindit în modul cel mai just desfăşurarea acestei în­­tîlniri. A urm­at matchul dintre boxeurii de categorie semi-grea, Al. Ghiţă (Metalul) şi Vl. Izrael (Şantie­rul). Lupta a fost complet dezechilibrată, Izrael dovedin­­du-se din stoic „încasator”. Noi nu putem înţelege de ce or­ganizatorii au programat acest match care, ca şi cel dintre Al­bert Blank (Progresul) şi Irviu Coc (Şantierul C-ţa), nu avea ce căuta într-un program cu caracter de selecţie. Atît Al. Ghiţă cît şi Albert Blank au avut în faţă ad­versari tineri, neexperimentaţi, care nu au reuşit nici un moment să le dea o replică serioasă. Credem că aceste matchuri puteau fi înlăturate cu uşurinţă, cu atît mai mult cu cît şi aşa programul reuniunii a fost destul de încărcat (14 întâlniri). Un match viu disputat şi specta­culos a fost furnizat de Otto Bostiog (Dinamo) şi Octavian Enunia (Libertatea), boxeuri de categoria „cocoş", categorie foarte bine reprezentată în cele două reuniuni de selecţie. înfrângerea la puncte a lui Bostiog reprezintă oricum o sur­priză. Eremia s-a prezentat foarte bine pregătit. El a obţinut victo­ria în special datorită dîrzeniei cu care a luptat tot timpul celor nouă minute. Chiar în momentele cînd atacurile lui Bostiog îl puneau în dificultate, Eremia a găsit re­surse să contra-atace surprinzător şi lateralele sale au slăbit vizibil capacitatea de luptă a adversaru­lui. Deşi învins, Bostiog a arătat un box clar, Inteligent, remarcîn­­du-se în special acţiunile pornite cu directul de stînga (un verita­bil piston) şi urmate imediat de croşetul de dreapta. Totuşi, Bos­tiog mai are de îndreptat defecte. El nu şi-a dozat eforturile (Ere­mia a terminat totdeauna mai bine reprizele), nu a reuşit să facă faţă opercuturilor şi s-a aventurat într-o bătălie de uzură, de aproape, nereuşind să menţină lupta la distanţă, unde era net superior. Intîl­nîrea ,,semigreilor" Şt. lor­­dache (Şantierul)—Petre Zaharia (Loc. Gnaiovra) a fost disputată la un slab nivel tehnic. lordache a avut mai multă iniţiativă şi a lovit mai des, dar judecătorii­­arbitri au hotărît un match nul. Matchul următor, dintre Ghefu Ven­cu (Dinamo) şi Bătrinu Tă­nase (Met. 23 August) a fost caracterizat prin lovituri extrem de puternice. Bătrinu Tănase s-a prezentat foarte bine şi a reuşit deseori să-şi pună adversarul în dificultate. Decizia de match nul este justă. Complet eronată este decizia dată în întîlnirea Gh. Zamfirescu (Me­talul 23 August)—lui Gheorghe (Dinamo). Dintre cei trei judecă­­tori-arbitri, unul singur (I. Dimu­­lescu) s-a orientat just, dînd match nul. Ceilalţi doi (Puiu Du­­mitrescu şi C. Iacobescu) l-au indicat cîştigător pe Ilia Gheorghe, fără nici o justificare faţă de des­făşurarea luptei din ring. Ne a­­flăm în faţa unei mari greşeli, gre­­şală cu atît mai gravă cu cît este întărită şi de aprobarea tov. T. Popescu, care, în calitate de jude­cător principal, putea restabili foarte bine realitatea. O bună impresie a lăsat N. Brrsan (Libertatea) care a dispus net la puncte de C. Ocneanu (Flacăra). Tot în limitele aceleiaşi categorii — semi-uşoară — Luca Romano (FI. Roşie) şi-a luat revanşa asupra lui Dănilă Done (Metalul 23 August), invingîndu-1 de o manieră indiscutabilă. In re­priza Il-a, Done a fost numărat în urma unui fulgerător croşet I« bă­rbie şi a terminat epuizat matchul, căzînd încă odată î­n ul­tima repriză. Arbitrul P. Epureanu a greşit de două ori în această întâlnire, atunci cînd nu l-a nu­mărat pe Done, căzut di­n pumn a doua oară, în repriza II-a şi atunci cînd a dat un avertisment cu totul nejustificat lu! Luca Romano, „pentru atitudine nespor­­tivă". Nicolae Linca (Dinamo) a atacat tot timpul şi a obţinut victoria la puncte în matchat cu Petre Po­pescu (Spart­ac Ploeşti). Totuşi, Linca s-a arătat vulnerabil, mai ales în repriza Ili-a cînd n-a reuşit să pareze croşetele de dreapta ale lui Petre Popescu.­­. Chendreanu (Dinamo Oraşul Stalin) a reuşit o repriză egală în faţa lui Eustafiu Mărgărit (Ştiinţa). Din a doua repriză însă Mărgărit a luat­ conducerea şi,­­plasînd multe croşete de stînga, a obţinut o victorie netă la puncte. Tot la puncte a terminat învingă­tor D. Rizea (Şantierul) în faţa lui M. Trancă (Dinamo) — cat. uşoară. Trancă a fost nevoit să intre în defensivă de la început, iar avantajul alontei sate n-a putut fi concretizat datorită îndîrjirii şi combativităţii lui Rizea care i-a străpuns mereu garda, plasînd şi puternice lovituri la corp. Inutil programat s-a dovedit şi matchul dintre boxeurii de cat. grea, D. Ciobotaru şi Eug. Fűrész, ambii dei la Dinamo. Cei doi „co­legi" de sală s-au menajat reci­proc iar „acţiunile" lui Ciobotaru n-au fost decît simple „focuri de paie" care se stingeau imediat. A fost clar că cei doi boxeuri n-au luat lupta în serios (Fűrész s-a mulţumit să bată în retragere tot timpul) şi credem că progra­­mîndu-se acest match nu s-a făcut nimănui nici un serviciu (cu atît mai mult spectatori^!). Nu este pentru prima oară c cundi suntem nevoiţi să remarcăm că boxeurii colegi de sală confundă matchuriile publice cu simple exhibiţii de an­trenament. In ultima întîlnire a serii, dis­putată în limitele cat. uşoară, Er. Ambrus (C.C.A) a obţinut o vic­torie clară la pune­re în faţa lui I. Mantoma (Dinamo). Lupta a fost vie, spectaculoasă, iar Man­­toma, deşi numărat în repriza II-a, a luptat cu multă voință pînă la ultimul sunet de gong. G. M. N­ALACH­E

Next