Sportul Popular, noiembrie 1955 (Anul 10, nr. 2717-2732)

1955-11-01 / nr. 2717

însemnări după finalele crosului de masă „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“ Trei victorii­ ­ De trei ori la rînd, aplauzele entuziaste ale sutelor de specta­tori au salutat victoria sportivilor şi sportivelor regiunii Piteşti. De trei ori, vocea crainicului a che­mat în faţa tribunelor echipele re­giunii Piteşti care reuşiseră să se claseze pe primul loc la junioare, juniori şi senioare. Faptul acesta ar trebui privit ca avînd o semni­ficaţie care depăşeşte cele 12,37 sau, respectiv, 20 de puncte ob­ţinute de crasiştii regiunii. In­tr-adevăr, cine cunoaşte activita­tea sportivă din regiunea Piteşti, ştie că de aci n-au răsărit încă fruntaşi ai sportului nostru, că în această regiune activitatea sportivă, care cuprinde mase largi, dă abia acum primele sale rezul­tate. Cu atît mai îmbucurătoare sînt, în aceste condiţii, cele trei victorii realizate de echipele re­giunii în finalele tradiţionalului cros închinat zilei de 7 Noiem­brie. ...Aplauzele au răsunat prima dată pentru tinerele reprezentante ale colectivului Recolta Boţeşti. Erau patru fete foarte tinere, una dintre ele — Maria Diaconescu— abia trecută de 13 ani. Două eleve: Filofteia Andrei şi Maria Diaco­nescu, ambele fruntaşe la învăţă­tură. Celelalte două, Fiorica Chivu şi Mioara Radu, tinere muncitoa­re pe ogoarele Boţeştilor.­­Şi, oda­tă învinsă timiditatea firească pri­mei cunoştinţe, cele patru tinere ne-au vorbit. Nu atît despre ele, cît mai ales despre faptul că în comuna lor crosul e o tradiţie (echipa Boţeştilor este pentru a cincea oară finalistă la cros), des­pre profesorul Ion Badea şi des­pre I. Herghelegiu, directorul că­minului cultural, oameni care le au îndrumat primii paşi în sport , le-au făcut să iubească sportul Cele patru tinere n-au trăit du­minică doar emoţia unei mar competiţii de cros. Cu aceiaşi „strîngere de inimă“, ele aşteptau veşti despre comportarea celor două atlete şi a voleibaliştilor din comună, care, în aceiaşi zi, s-au întrecut la Rm. Vîlcea şi Dră­­găşani, în cadrul finalei pe regiu­ne a Spartachiadei de toamnă a satelor. Şi, abia întoarse în sat, tinerele vor merge din nou pe frumosul lor teren de sport; cele mai mari dintre ele, Filofteia, Fio­rica şi Mioara, vor continua pre­gătirea pentru cucerirea insignei G.M.A. gr. II, iar micuţa Maria Diaconescu aşteaptă ca sportul s-o ajute să crească mare şi voinică... ...Patru tineri, elevi ai aceleiaşi şcoli, în aceiaşi clasă, clasa X-a a Şcolii medii de 10 ani din Rm. Vîlcea. Al cincilea, elev în anul IV al secţiei pedagogice din aceiaşi şcoală, împreună, au format o echipă ca­re a reuşit să le învingă pe toate celelalte participante la proba de juniori. Victoria lui N. Pavel, Eugen Popescu, Ovidiu Călin, Gh Vornea şi Grigore Tol­­baru nu i-a bucurat numai pe ei. Profesorul lor de educaţie fizică, sufletul bogatei activităţi sportive a şcolii, a fost primul care i-a fe­licitat. Directorul şcolii, Gh. Stroescu şi adjunctul său, I. Ceau­­şescu, o vor face cu prilejul reve­derii. Profesorii şi elevii şcolii din Rm. Vîlcea au de ce se bucura: cei cinci elevi fruntaşi la învăţătură au pornit cu acelaşi elan pe dru­mul măiestriei sportive, aducînd binemeritate satisfacţii colectivului din care ei fac parte. ...Şi, tocmai cînd reprezentanţii regiunii Piteşti socoteau că cele două victorii încununează pe de­plin eforturile lor, iată o surpriză: tinerele cooperatoare de la „21 Decembrie” Rm. Vîlcea, membre ale colectivului Voinţa, au reuşit o victorie pe care, poate, nici ele nu îndrăzneau s-o spere. Atît cele două surori Teodorescu-Iozefina şi Alexandrina — cît şi celelalte două tovarăşe ale lor, Maria Gangu­­lete şi Victoria Botescu* nu fac’ sport de prea multă vreme. Nici vîrsta lor — abia trecută de limita junioratului — nu le-ar fi permis să spere într-o victorie în faţa atî­­tor echipe reprezentative de regiu­ne. Dar... poate ca nici ele n-au ştiut ce izvor de energie, de forţe, este cinstea de a-ţi reprezenta re­giunea într-o competiţie închinată celei mai mari victorii a clasei muncitoare. Şi cu dîrzenia călită în timpul anilor de muncă în co­operativă, cu forţele întărite pe terenul de sport, ele au luptat şi au învins... Au învins, cu un punc­taj care vorbeşte de la sine, 20 de puncte, faţă de cele 40, obţi­nute de a doua clasată, echipa tex­­tilistelor de la Oraşul Stalin. ★ Trei victorii... Azi, în finalele unei competiţii de masă. Mîine, fără îndoială, noi şi noi victorii ale sportivilor regiunii Piteşti, în drum spre cucerirea măiestriei sportive. Fapte nedorite Organizarea a fost foarte bună dar... au existat aspecte pe care n-am dori să le mai revedem, as­pecte datorite în mai mică mă­sură organizatorilor şi în cea mai mare parte activiştilor din re­giuni.­­ Cînd trimiţi un concurent la o finală pe ţară, merită să te ocupi de ţinuta lui. Aşa că, regiunile care şi-au echipat concurenţii în treninguri vechi, de diferite cu­lori şi nuanţe, n-au contribuit deloc la realizarea unui tablou ge­neral prea estetic. ■ Unii concurenţi au alergat crispaţi şi... cu batistele între dinţi. Alţii, în picioarele goale, pentru că... aşa se obişnuiseră încă din prima etapă. Sunt practici dăunătoare, care nu ajută la obţi­nerea unor rezultate mai bune şi cu atît mai puţin la întărirea să­nătăţii. ■ Fiecare regiune a prezentat cîte o singură echipă finalistă. Oraşul Bucureşti a avut dreptul să prezinte cîte cinci echipe în fie­care categorie. Dar... în niciuna din categorii echipele bucureştene n-au ocupat locuri fruntaşe. De ce? In oraşul Bucureşti există mai puţine condiţii de practicare a crosului? Sau o fi vorba despre indiferenţa cu care colectivele şi organele sportive din Bucureşti privesc competiţiile de masă, în general, şi crosurile, în special? d. a. ★ Pe lingă satisfacţia unei preţioase victorii, echipa ciştigătoare primeş­te şi o frumoasă cupă şi binemeritatele premii. (foto: M. BANUŞ) După finalele Spartachiadei de toamnă a satelor Acum, după desfăşurarea faze­lor regionale ale Spa­rtac­hiaidiei de toamnă a satelor în majoritatea regiunilor din ţara noastră, putem face citeva aprecieri de ordin teh­nic şi organizatoric. Pentru în­ceput să vorbim cîte ceva despre întrecerile regiunii Bucureşti. Pen­tru a obţine rezultate cît mai bune în această importantă competiţie sportivă rezervată ţăranilor mun­citori, membrii comisiei regionale de organizare a Spartachiadei de toamnă a satelor au depus efor­turi considerabile în vederea popu­larizării şi dezvoltării sporturilor cuprinse în regulamentul acestei competiţii. Fără îndoială că acest lucru ,a putut fi realizat numai da­torită faptului că între membrii comisiei regionale a existat o strinsă şi permanentă colaborare. Şi totuşi, la întrecerile de dumi­nică de pe stadionul Tineretului­­ din Capitală au lipsit nemotivat peste 100 de concurenţi şi concu­rente din majoritatea raioanelor. Apoi cei mai mulţi dintre partici­panţi au fost lipsiţi de echipamen­tul sportiv necesar întrecerilor ofi­ciale. Cu ocazia acestor între­ceri ne-am putut convinge că cei mai mulţi dintre arbitrii concursului au muncit super­ficial, fără tragere de inimă. Să dăm numai cîteva aspecte nega­tive ale muncii lor. Majoritatea ar­bitrilor nu dirdeau sfaturile tehnice necesare concurenţilor, înaintea di­feritelor probe. Crainicul, de ase­menea, nu anunţa concurenţii pen­tru încălzire ci îi chema direct la startul probelor. Supărător este şi faptul că unii dintre arbitri au a­­vut o atitudine nesportivă faţă de tinerii ţărani muncitori veniţi la acest concurs. In loc ca aceştia să le vorbească frumos, arbitrii îi repezeau şi de multe ori erau foar­te „sgîrciţi“ în aşa zisele explicaţii cerute de participanţi. Printre concurenţii care au ob­ţinut rezultate îmbucurătoare evi­denţiem pe Petru Popa, (Tr. Mă­gurele) la 100 m. iplat 15,3 sec.; Ştefan Samoilă (Drăgăneşti) 1500 m. platt 5,01,2. Ion Popescu (Dră­găneşti) la greutate 10,30 m. Multe din lipsurile coinstaliate cu prilejul organizării fazei regionale în Bucureşti se datoresc muncii in­suficiente depuse de activiştii comi­tetului regional C.F.S. ca şi de cei ai consiliului regional al asociaţiei Recolta. De asemenea, trebuie au­b­­­­imată lipsa d­e preocupare şi de­zinteresul! ,arătat de către comitetul executiv al sfătului potrilot regional Bucureşti. Cum altfel se poate explica fap­tul că la întrecerile de volei rezer­vate fetelor s-a prezenta­t doa­r o singură echipă din cele 18 echipe înscrise. Cum altfel se poate expli­ca absenţa totală, de la startul în­trecerilor, a echipelor d­in rai­oanele Călăraşi, Zimnicea şi Slobozia. Corespondentul nostru din Rm. Vîlcea, 1. Urseargu, ne comunică că majoritatea concurenţilor par­ticipanţi la etapa regională a Spartachiadei de toamnă a satelor din regiunea Piteşti s-au prezen­tat la startul întrecerilor bine pre­gătiţi din toate punctele de vedere. Cu această ocazie, s-au obţinut o serie de rezultate bune. La 100 m. plat: Victor Bucu (G.A.S. Vîlcea) 11,5 sec.; lungime băieţi: Gh. Cîr­­descu (Drăgaşani) 5,87 m.; lungi­me fete: Eugenia Guliu (Vedea)­ 3,97 m. Sâmbătă şi duminică s-a desfă­şurat pe stadionul 23 August din Bistriţa, faza regională a Sparta­chiadei de toamnă a satelor pen­tru regiunea Cluj, la care au par­ticipat 409 concurenţi. Organiza­rea concursurilor a fost nesatisfă­cătoare. Participanţii nu au fost cazaţi în cele mai bune condiţiuni. De asemenea, concurenţii din această regiune au fost lipsiţi, de echipamentul sportiv necesar în­trecerilor oficiale. Deosebit de spectaculoase au fost întrecerile de la trântă. La gimnastică băieţi locul I a revenit colectiviştilor de la G.A.S. Victoria Socialismului din comuna Jeca. Iată cîteva d­­in cele mai bune rezultate la atletism: fete: 100 m. plat: Ana Loţigan (Sărmaş) 14,1 sec.; 400 m. plat: Ana Câlbară (Sărmaş) 1:12,4; greutate: Ana Gherman (Turda) 8,69 m. băieţi: 100 m. plat: Baia Tipkes (Huedin) 12,1 sec.; 400 m­. plat: N. Co­deia (Cîmpeci) 56,01 sec.; înălţime: V. Oprea (Sărmaş) 1,58 m. Corespondentul­ nostru N. Stă­­nescu, din Buzău, ne-a comunicat că întrecerile de atletism din ca­drul Spartachiadei de toamnă a satelor s-au desfăşurat în locali­tate. Concursul a fost în general bine organizat. Au lipsit sportivii din raioanele Pucioasa, Becenii, Cîmpina, Cricov. Timpul nefavo­rabil a influenţat în mare măsură obţinerea unor rezultate bune. De o organizare satisfăcătoare s-au bucurat şi întrecerile de la Iaşi şi Constanţa. Din păcate şi în aceste localităţi arbitrii şi ofi­cialii s-au rezumat numai la cro­nometraje, starturi sau măsurători fără să contribuie direct prin sfa­turi şi îndrumări la ridicarea cu­noştinţelor tehnice ale concuren­ţilor. Merită evidenţieri, în mod deosebit, acele regiuni care au o­­ferit cîştigătorilor p­remii în ma­teriale şi echipamente sportive, plachete şi diplome. SPORTUL POPULAR Pag. 2*, Nr. 2717 Cîteva satisfacţii, dar şi unele deziluzii­. Intîlnirea dintre echipele C.C.A. şi Metalul, în cadrul campionatului republican de box pe echipe, a în­semnat o plăcută surpriză pentru amatorii ,,sportului cu mănuşi“ din Capitală. Spre deosebire de ultime­le întreceri pugilistice, această in­finite, care a opus două formaţii fruntaşe ale boxului nostru, a izbu­tit să se ridice la o bună valoare. îndelung aplaudată a fost par­tida dintre N. Mîndreanu (C.C.A.) şi A. Olteanu (Metalul). Tînărul boxer metalurgist s-a străduit să anihileze prin directe din mişcare atacurile pugilistului militar. Me­ciul a avut o desfăşurare echilibra­tă şi N. Mîndreanu a trebuit să se întrebuinţeze serios pentru a ob­ţine victoria. A. Olteanu, elev al antrenorului M. Voimea, s-a dovedit un element de mari perspective. Cel mai aşteptat meci al reuniunii de sîmbătă a fost cel dintre maestrul emerit al sportului Gheor­­ghe Fiat (C.C.A.) şi Dănilă Done (Metalul). Prin prizma ultimei sale evoluţii, în compania tînărului M. Spătaru, Gheorghe Fiat părea să nu aibă prea multe şanse în faţa metalurgistului. Pe ring însă, lu­crurile s-au petrecut altfel. F­at. bine pregătit a făcut un meci bun, dominînd clar de la primul şi piuă la ultimul sunet de gong. In schimb, Dănilă Done, care trecuse la un moment dat de la boxul în­chis, de uzură, la un box mai larg, în mişcare, mai variat, pare că s-a întors, din păcate, la vechea sa concepţie asupra conducerii lupiei din ring. Remarcabilă a fost şi evoluţia boxerilor militari, D. Adam, Şer­­bu Neacşu, V. Tiţă şi Gh. Negrea, precum şi a metalurgiştilor T. Mar­­covici, D. Rizaa şi C. Ocneanu. In­­tîlnirea D. Boiangiu—Matei Godea­­nu a fost aprig disputată. Boiangiu a profitat de atacurile riscante, prea deschise, ale lui Godeanu şi a plasat multe lovituri care şi-au atins din plin ţinta. Godeanu este în progres tehnic, dar nu arată în­că destulă orientare tactică în ring. Pornirile sale deschise la atac sunt o dovadă. Lipsuri încă destul de serioase, mai ales în privinţa teh-­ nicii, arată şi D. Boiangiu. Deşî el se prezintă mult schimbat in bine faţă de trecut, nu trebuie să trecem cu vederea că mai aplică încă lovituri cu mănuşa deschisă şi că face abuz de ,,laterale“. Ori-a­cum însă, în meciul de sîmbătă, Boiangiu a fost superior Si merita decizia. In cronica noastră de ieri, sub­liniam comportarea cu totul nesa­tisfăcătoare a lui Virgil Mitrache (C.C.A.). Din vina semnatarului acestor rî­nduri, pugilistul militar s-a trezit însă etichetat drept „in-­ corigibîl“, afirmaţie greşită, pro­venită dintr-o uşurinţă in mînui­­rea condeiului. In realitate, V. Mi­­­trache, deşi se dovedeşte de multă vreme certat cu litera regulamen­tului, practiced un box plin de oba­strucţii (lovituri cu mînuşa deschi­i­să, box periculos cu capul înainte, ţineri, împingeri etc.), poate şi tre­buie să fie îndreptat. Comportările sale sub orice critică din ultima vreme arată că Mitrache nu s-a preocupat în­deajuns de practicarea unui box corect, de învăţarea lovi­turilor clasice şi de împletirea cali­tăţilor sale fizice cu preocupari tehnice şi tactice. Antrenorul său, Marca Spakov, a­re datoria de a privi cu mai multă atenţie lipsu­rile lui Mitrache, de a stărui în antrenamente asupra îndrumării acestui boxer spre boxul de calita­te. Nici comportarea lui Nicolae Alexandru (Metalul) n-a fost nai bună. El a practicat un box dezor­donat, fără perspective, stîrnind chiar ilaritate în rîndurile specta­torilor prin felul său curios de a lupta, împreună cu antrenorul său, M. Voinea, acest boxer va trebui să lupte cu hotărire­ împotriva grave­lor lipsuri pe care le mai mani­festă. MARIES GODEANU Mai multe constatări rele decit bims după reuniunea de box de la Galaţi Combinata Locomotiva—Ştiinţa a sosit in Galaţi cu o formaţie puter­nică, din care nu lipseau, printre alţii, maeştrii sportului Eustaţiu Mărgărit ş­i Fetre Zaharia, campio­nul republican la categoria uşoară Constantin Dumitrescu, ş.a. In faţa unei asemenea echipe, tînăra forma­ţie a selecţionatei Constructorul— Voinţa apărea ca o „pradă“ uşoară. Replica echipei Constructorul—Voin­ţa a fost mai dirză decit era de aşteptat. Multă vreme sco­rul a oscilat, ba la un mo­ment dat, echipa Constructo­rul—Voinţa a avut un avantaj de trei puncte (după al VIII- lea meci). Ciştigînd apoi două i­n­­tilniri, ultima prin reprezentare, se­lecţionata Locomotiva—Ştiinţa a ter­minat învingătoare (20—18). Dificultatea cu care a fost obţi­nută această victorie nai trebuie ju­decată numai prin prizma compor­tării peste aştept­ul 1i adversarilor. Este vorba în primul rînd despre forma slabă, pe care au dovedit-o cei din selecţionata Locomotiva—Şti­inţa şi mai ales de insuficienta pre­gătire de care au dat dovadă in pri­mul rînd Eustaţiu Mărgărit şi Con­stantin Dumitrescu. Eustaţiu Mărgărit a încrucişat mănuşile cu Mirea Miclăuş şi a fost nevoit să depună serioase e­­forturi, mai ales în prima repriză, pentru a „stopa“ acţ­inile adver­sarului său. Mărgărit a vădit se­rioase slăbiciuni în execuţiile teh­nice, iar loviturile sale n-au mai avut „adresa“ precisă cu care ne obişnuisem. Constantin Dumitrescu n-a avut nici el o sarcină prea uşoară în faţa tînărului Ion Sorescu (un element valoros) şi aceasta datorită în pri­mul rînd insuficientei sale pregătiri. Dumitrescu a părut mai puţin in­spirat ca de obicei. El s-a lăsat une­ori surprins de atacurile adversaru­lui, primind multe serii de „un-doi“ Ca şi Mărgărit, Constantin Dumi­­trescu nu şi-a văzut victoria ame­ninţată dar ei trebuie să înţeleagă din aceste rînduri că pregătirea lor actuală este departe de a fi cores­punzătoare, că se vădeşte în com­portarea lor lipsa unui antrenament susţinut şi conştiincios ! Vrem să ne oprim, de asemenea, asupra altui aspect care aruncă o lumină foarte urîtă asupra antreno­rului Sf. Iordache de la asociaţia Constructorul. Sîmbătă seara s-a a­­flat cu precizie că „greul“ VI. Iz­rael, din echipa Constructorul—Vo­inţa, nu se va prezenta în ring. In­tr-o astfel de situaţie, antrenorul Şt. Iordache care a activat multă vreme în limitele categoriei grea s-a oferit să-l înlocuiască. S-a prezentat deci la cîntarul oficial, iar meciul a fost introdus în program. Cînd mai erau însă numai cîteva secunde pînă la începerea meciului său, Şt. Iordache s-a „răzgîndit“, anunţînd că nu mai luptă, tocmai în momentul cînd ad­versarul său, Al. Gh­iţă se suise pe ring şi îşi punea mănuşile... Mai tir-­ ziu, Iordache declara zîmbind ironic: „M-aţi luat in serios cind spuneam c-o să lupt?“ sau „Nu intram pe ring decît dacă echipa noastră mai avea nevoie de un punct ca să în­vingă“. Acest gest — o crasă ma­nifestare a laşităţii şi neseriozităţii — a fost viu dezaprobat de toată lumea. G. MIHALACHE

Next