Sportul Popular, noiembrie 1955 (Anul 10, nr. 2717-2732)
1955-11-01 / nr. 2717
însemnări după finalele crosului de masă „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“ Trei victorii De trei ori la rînd, aplauzele entuziaste ale sutelor de spectatori au salutat victoria sportivilor şi sportivelor regiunii Piteşti. De trei ori, vocea crainicului a chemat în faţa tribunelor echipele regiunii Piteşti care reuşiseră să se claseze pe primul loc la junioare, juniori şi senioare. Faptul acesta ar trebui privit ca avînd o semnificaţie care depăşeşte cele 12,37 sau, respectiv, 20 de puncte obţinute de crasiştii regiunii. Intr-adevăr, cine cunoaşte activitatea sportivă din regiunea Piteşti, ştie că de aci n-au răsărit încă fruntaşi ai sportului nostru, că în această regiune activitatea sportivă, care cuprinde mase largi, dă abia acum primele sale rezultate. Cu atît mai îmbucurătoare sînt, în aceste condiţii, cele trei victorii realizate de echipele regiunii în finalele tradiţionalului cros închinat zilei de 7 Noiembrie. ...Aplauzele au răsunat prima dată pentru tinerele reprezentante ale colectivului Recolta Boţeşti. Erau patru fete foarte tinere, una dintre ele — Maria Diaconescu— abia trecută de 13 ani. Două eleve: Filofteia Andrei şi Maria Diaconescu, ambele fruntaşe la învăţătură. Celelalte două, Fiorica Chivu şi Mioara Radu, tinere muncitoare pe ogoarele Boţeştilor.Şi, odată învinsă timiditatea firească primei cunoştinţe, cele patru tinere ne-au vorbit. Nu atît despre ele, cît mai ales despre faptul că în comuna lor crosul e o tradiţie (echipa Boţeştilor este pentru a cincea oară finalistă la cros), despre profesorul Ion Badea şi despre I. Herghelegiu, directorul căminului cultural, oameni care le au îndrumat primii paşi în sport , le-au făcut să iubească sportul Cele patru tinere n-au trăit duminică doar emoţia unei mar competiţii de cros. Cu aceiaşi „strîngere de inimă“, ele aşteptau veşti despre comportarea celor două atlete şi a voleibaliştilor din comună, care, în aceiaşi zi, s-au întrecut la Rm. Vîlcea şi Drăgăşani, în cadrul finalei pe regiune a Spartachiadei de toamnă a satelor. Şi, abia întoarse în sat, tinerele vor merge din nou pe frumosul lor teren de sport; cele mai mari dintre ele, Filofteia, Fiorica şi Mioara, vor continua pregătirea pentru cucerirea insignei G.M.A. gr. II, iar micuţa Maria Diaconescu aşteaptă ca sportul s-o ajute să crească mare şi voinică... ...Patru tineri, elevi ai aceleiaşi şcoli, în aceiaşi clasă, clasa X-a a Şcolii medii de 10 ani din Rm. Vîlcea. Al cincilea, elev în anul IV al secţiei pedagogice din aceiaşi şcoală, împreună, au format o echipă care a reuşit să le învingă pe toate celelalte participante la proba de juniori. Victoria lui N. Pavel, Eugen Popescu, Ovidiu Călin, Gh Vornea şi Grigore Tolbaru nu i-a bucurat numai pe ei. Profesorul lor de educaţie fizică, sufletul bogatei activităţi sportive a şcolii, a fost primul care i-a felicitat. Directorul şcolii, Gh. Stroescu şi adjunctul său, I. Ceauşescu, o vor face cu prilejul revederii. Profesorii şi elevii şcolii din Rm. Vîlcea au de ce se bucura: cei cinci elevi fruntaşi la învăţătură au pornit cu acelaşi elan pe drumul măiestriei sportive, aducînd binemeritate satisfacţii colectivului din care ei fac parte. ...Şi, tocmai cînd reprezentanţii regiunii Piteşti socoteau că cele două victorii încununează pe deplin eforturile lor, iată o surpriză: tinerele cooperatoare de la „21 Decembrie” Rm. Vîlcea, membre ale colectivului Voinţa, au reuşit o victorie pe care, poate, nici ele nu îndrăzneau s-o spere. Atît cele două surori Teodorescu-Iozefina şi Alexandrina — cît şi celelalte două tovarăşe ale lor, Maria Gangulete şi Victoria Botescu* nu fac’ sport de prea multă vreme. Nici vîrsta lor — abia trecută de limita junioratului — nu le-ar fi permis să spere într-o victorie în faţa atîtor echipe reprezentative de regiune. Dar... poate ca nici ele n-au ştiut ce izvor de energie, de forţe, este cinstea de a-ţi reprezenta regiunea într-o competiţie închinată celei mai mari victorii a clasei muncitoare. Şi cu dîrzenia călită în timpul anilor de muncă în cooperativă, cu forţele întărite pe terenul de sport, ele au luptat şi au învins... Au învins, cu un punctaj care vorbeşte de la sine, 20 de puncte, faţă de cele 40, obţinute de a doua clasată, echipa textilistelor de la Oraşul Stalin. ★ Trei victorii... Azi, în finalele unei competiţii de masă. Mîine, fără îndoială, noi şi noi victorii ale sportivilor regiunii Piteşti, în drum spre cucerirea măiestriei sportive. Fapte nedorite Organizarea a fost foarte bună dar... au existat aspecte pe care n-am dori să le mai revedem, aspecte datorite în mai mică măsură organizatorilor şi în cea mai mare parte activiştilor din regiuni. Cînd trimiţi un concurent la o finală pe ţară, merită să te ocupi de ţinuta lui. Aşa că, regiunile care şi-au echipat concurenţii în treninguri vechi, de diferite culori şi nuanţe, n-au contribuit deloc la realizarea unui tablou general prea estetic. ■ Unii concurenţi au alergat crispaţi şi... cu batistele între dinţi. Alţii, în picioarele goale, pentru că... aşa se obişnuiseră încă din prima etapă. Sunt practici dăunătoare, care nu ajută la obţinerea unor rezultate mai bune şi cu atît mai puţin la întărirea sănătăţii. ■ Fiecare regiune a prezentat cîte o singură echipă finalistă. Oraşul Bucureşti a avut dreptul să prezinte cîte cinci echipe în fiecare categorie. Dar... în niciuna din categorii echipele bucureştene n-au ocupat locuri fruntaşe. De ce? In oraşul Bucureşti există mai puţine condiţii de practicare a crosului? Sau o fi vorba despre indiferenţa cu care colectivele şi organele sportive din Bucureşti privesc competiţiile de masă, în general, şi crosurile, în special? d. a. ★ Pe lingă satisfacţia unei preţioase victorii, echipa ciştigătoare primeşte şi o frumoasă cupă şi binemeritatele premii. (foto: M. BANUŞ) După finalele Spartachiadei de toamnă a satelor Acum, după desfăşurarea fazelor regionale ale Spartachiaidiei de toamnă a satelor în majoritatea regiunilor din ţara noastră, putem face citeva aprecieri de ordin tehnic şi organizatoric. Pentru început să vorbim cîte ceva despre întrecerile regiunii Bucureşti. Pentru a obţine rezultate cît mai bune în această importantă competiţie sportivă rezervată ţăranilor muncitori, membrii comisiei regionale de organizare a Spartachiadei de toamnă a satelor au depus eforturi considerabile în vederea popularizării şi dezvoltării sporturilor cuprinse în regulamentul acestei competiţii. Fără îndoială că acest lucru ,a putut fi realizat numai datorită faptului că între membrii comisiei regionale a existat o strinsă şi permanentă colaborare. Şi totuşi, la întrecerile de duminică de pe stadionul Tineretului din Capitală au lipsit nemotivat peste 100 de concurenţi şi concurente din majoritatea raioanelor. Apoi cei mai mulţi dintre participanţi au fost lipsiţi de echipamentul sportiv necesar întrecerilor oficiale. Cu ocazia acestor întreceri ne-am putut convinge că cei mai mulţi dintre arbitrii concursului au muncit superficial, fără tragere de inimă. Să dăm numai cîteva aspecte negative ale muncii lor. Majoritatea arbitrilor nu dirdeau sfaturile tehnice necesare concurenţilor, înaintea diferitelor probe. Crainicul, de asemenea, nu anunţa concurenţii pentru încălzire ci îi chema direct la startul probelor. Supărător este şi faptul că unii dintre arbitri au avut o atitudine nesportivă faţă de tinerii ţărani muncitori veniţi la acest concurs. In loc ca aceştia să le vorbească frumos, arbitrii îi repezeau şi de multe ori erau foarte „sgîrciţi“ în aşa zisele explicaţii cerute de participanţi. Printre concurenţii care au obţinut rezultate îmbucurătoare evidenţiem pe Petru Popa, (Tr. Măgurele) la 100 m. iplat 15,3 sec.; Ştefan Samoilă (Drăgăneşti) 1500 m. platt 5,01,2. Ion Popescu (Drăgăneşti) la greutate 10,30 m. Multe din lipsurile coinstaliate cu prilejul organizării fazei regionale în Bucureşti se datoresc muncii insuficiente depuse de activiştii comitetului regional C.F.S. ca şi de cei ai consiliului regional al asociaţiei Recolta. De asemenea, trebuie aubimată lipsa de preocupare şi dezinteresul! ,arătat de către comitetul executiv al sfătului potrilot regional Bucureşti. Cum altfel se poate explica faptul că la întrecerile de volei rezervate fetelor s-a prezentat doar o singură echipă din cele 18 echipe înscrise. Cum altfel se poate explica absenţa totală, de la startul întrecerilor, a echipelor din raioanele Călăraşi, Zimnicea şi Slobozia. Corespondentul nostru din Rm. Vîlcea, 1. Urseargu, ne comunică că majoritatea concurenţilor participanţi la etapa regională a Spartachiadei de toamnă a satelor din regiunea Piteşti s-au prezentat la startul întrecerilor bine pregătiţi din toate punctele de vedere. Cu această ocazie, s-au obţinut o serie de rezultate bune. La 100 m. plat: Victor Bucu (G.A.S. Vîlcea) 11,5 sec.; lungime băieţi: Gh. Cîrdescu (Drăgaşani) 5,87 m.; lungime fete: Eugenia Guliu (Vedea) 3,97 m. Sâmbătă şi duminică s-a desfăşurat pe stadionul 23 August din Bistriţa, faza regională a Spartachiadei de toamnă a satelor pentru regiunea Cluj, la care au participat 409 concurenţi. Organizarea concursurilor a fost nesatisfăcătoare. Participanţii nu au fost cazaţi în cele mai bune condiţiuni. De asemenea, concurenţii din această regiune au fost lipsiţi, de echipamentul sportiv necesar întrecerilor oficiale. Deosebit de spectaculoase au fost întrecerile de la trântă. La gimnastică băieţi locul I a revenit colectiviştilor de la G.A.S. Victoria Socialismului din comuna Jeca. Iată cîteva din cele mai bune rezultate la atletism: fete: 100 m. plat: Ana Loţigan (Sărmaş) 14,1 sec.; 400 m. plat: Ana Câlbară (Sărmaş) 1:12,4; greutate: Ana Gherman (Turda) 8,69 m. băieţi: 100 m. plat: Baia Tipkes (Huedin) 12,1 sec.; 400 m. plat: N. Codeia (Cîmpeci) 56,01 sec.; înălţime: V. Oprea (Sărmaş) 1,58 m. Corespondentul nostru N. Stănescu, din Buzău, ne-a comunicat că întrecerile de atletism din cadrul Spartachiadei de toamnă a satelor s-au desfăşurat în localitate. Concursul a fost în general bine organizat. Au lipsit sportivii din raioanele Pucioasa, Becenii, Cîmpina, Cricov. Timpul nefavorabil a influenţat în mare măsură obţinerea unor rezultate bune. De o organizare satisfăcătoare s-au bucurat şi întrecerile de la Iaşi şi Constanţa. Din păcate şi în aceste localităţi arbitrii şi oficialii s-au rezumat numai la cronometraje, starturi sau măsurători fără să contribuie direct prin sfaturi şi îndrumări la ridicarea cunoştinţelor tehnice ale concurenţilor. Merită evidenţieri, în mod deosebit, acele regiuni care au oferit cîştigătorilor premii în materiale şi echipamente sportive, plachete şi diplome. SPORTUL POPULAR Pag. 2*, Nr. 2717 Cîteva satisfacţii, dar şi unele deziluzii. Intîlnirea dintre echipele C.C.A. şi Metalul, în cadrul campionatului republican de box pe echipe, a însemnat o plăcută surpriză pentru amatorii ,,sportului cu mănuşi“ din Capitală. Spre deosebire de ultimele întreceri pugilistice, această infinite, care a opus două formaţii fruntaşe ale boxului nostru, a izbutit să se ridice la o bună valoare. îndelung aplaudată a fost partida dintre N. Mîndreanu (C.C.A.) şi A. Olteanu (Metalul). Tînărul boxer metalurgist s-a străduit să anihileze prin directe din mişcare atacurile pugilistului militar. Meciul a avut o desfăşurare echilibrată şi N. Mîndreanu a trebuit să se întrebuinţeze serios pentru a obţine victoria. A. Olteanu, elev al antrenorului M. Voimea, s-a dovedit un element de mari perspective. Cel mai aşteptat meci al reuniunii de sîmbătă a fost cel dintre maestrul emerit al sportului Gheorghe Fiat (C.C.A.) şi Dănilă Done (Metalul). Prin prizma ultimei sale evoluţii, în compania tînărului M. Spătaru, Gheorghe Fiat părea să nu aibă prea multe şanse în faţa metalurgistului. Pe ring însă, lucrurile s-au petrecut altfel. Fat. bine pregătit a făcut un meci bun, dominînd clar de la primul şi piuă la ultimul sunet de gong. In schimb, Dănilă Done, care trecuse la un moment dat de la boxul închis, de uzură, la un box mai larg, în mişcare, mai variat, pare că s-a întors, din păcate, la vechea sa concepţie asupra conducerii lupiei din ring. Remarcabilă a fost şi evoluţia boxerilor militari, D. Adam, Şerbu Neacşu, V. Tiţă şi Gh. Negrea, precum şi a metalurgiştilor T. Marcovici, D. Rizaa şi C. Ocneanu. Intîlnirea D. Boiangiu—Matei Godeanu a fost aprig disputată. Boiangiu a profitat de atacurile riscante, prea deschise, ale lui Godeanu şi a plasat multe lovituri care şi-au atins din plin ţinta. Godeanu este în progres tehnic, dar nu arată încă destulă orientare tactică în ring. Pornirile sale deschise la atac sunt o dovadă. Lipsuri încă destul de serioase, mai ales în privinţa teh- nicii, arată şi D. Boiangiu. Deşî el se prezintă mult schimbat in bine faţă de trecut, nu trebuie să trecem cu vederea că mai aplică încă lovituri cu mănuşa deschisă şi că face abuz de ,,laterale“. Ori-acum însă, în meciul de sîmbătă, Boiangiu a fost superior Si merita decizia. In cronica noastră de ieri, subliniam comportarea cu totul nesatisfăcătoare a lui Virgil Mitrache (C.C.A.). Din vina semnatarului acestor rînduri, pugilistul militar s-a trezit însă etichetat drept „in- corigibîl“, afirmaţie greşită, provenită dintr-o uşurinţă in mînuirea condeiului. In realitate, V. Mitrache, deşi se dovedeşte de multă vreme certat cu litera regulamentului, practiced un box plin de obastrucţii (lovituri cu mînuşa deschiisă, box periculos cu capul înainte, ţineri, împingeri etc.), poate şi trebuie să fie îndreptat. Comportările sale sub orice critică din ultima vreme arată că Mitrache nu s-a preocupat îndeajuns de practicarea unui box corect, de învăţarea loviturilor clasice şi de împletirea calităţilor sale fizice cu preocupari tehnice şi tactice. Antrenorul său, Marca Spakov, are datoria de a privi cu mai multă atenţie lipsurile lui Mitrache, de a stărui în antrenamente asupra îndrumării acestui boxer spre boxul de calitate. Nici comportarea lui Nicolae Alexandru (Metalul) n-a fost nai bună. El a practicat un box dezordonat, fără perspective, stîrnind chiar ilaritate în rîndurile spectatorilor prin felul său curios de a lupta, împreună cu antrenorul său, M. Voinea, acest boxer va trebui să lupte cu hotărire împotriva gravelor lipsuri pe care le mai manifestă. MARIES GODEANU Mai multe constatări rele decit bims după reuniunea de box de la Galaţi Combinata Locomotiva—Ştiinţa a sosit in Galaţi cu o formaţie puternică, din care nu lipseau, printre alţii, maeştrii sportului Eustaţiu Mărgărit şi Fetre Zaharia, campionul republican la categoria uşoară Constantin Dumitrescu, ş.a. In faţa unei asemenea echipe, tînăra formaţie a selecţionatei Constructorul— Voinţa apărea ca o „pradă“ uşoară. Replica echipei Constructorul—Voinţa a fost mai dirză decit era de aşteptat. Multă vreme scorul a oscilat, ba la un moment dat, echipa Constructorul—Voinţa a avut un avantaj de trei puncte (după al VIII- lea meci). Ciştigînd apoi două intilniri, ultima prin reprezentare, selecţionata Locomotiva—Ştiinţa a terminat învingătoare (20—18). Dificultatea cu care a fost obţinută această victorie nai trebuie judecată numai prin prizma comportării peste aşteptul 1i adversarilor. Este vorba în primul rînd despre forma slabă, pe care au dovedit-o cei din selecţionata Locomotiva—Ştiinţa şi mai ales de insuficienta pregătire de care au dat dovadă in primul rînd Eustaţiu Mărgărit şi Constantin Dumitrescu. Eustaţiu Mărgărit a încrucişat mănuşile cu Mirea Miclăuş şi a fost nevoit să depună serioase eforturi, mai ales în prima repriză, pentru a „stopa“ acţinile adversarului său. Mărgărit a vădit serioase slăbiciuni în execuţiile tehnice, iar loviturile sale n-au mai avut „adresa“ precisă cu care ne obişnuisem. Constantin Dumitrescu n-a avut nici el o sarcină prea uşoară în faţa tînărului Ion Sorescu (un element valoros) şi aceasta datorită în primul rînd insuficientei sale pregătiri. Dumitrescu a părut mai puţin inspirat ca de obicei. El s-a lăsat uneori surprins de atacurile adversarului, primind multe serii de „un-doi“ Ca şi Mărgărit, Constantin Dumitrescu nu şi-a văzut victoria ameninţată dar ei trebuie să înţeleagă din aceste rînduri că pregătirea lor actuală este departe de a fi corespunzătoare, că se vădeşte în comportarea lor lipsa unui antrenament susţinut şi conştiincios ! Vrem să ne oprim, de asemenea, asupra altui aspect care aruncă o lumină foarte urîtă asupra antrenorului Sf. Iordache de la asociaţia Constructorul. Sîmbătă seara s-a aflat cu precizie că „greul“ VI. Izrael, din echipa Constructorul—Voinţa, nu se va prezenta în ring. Intr-o astfel de situaţie, antrenorul Şt. Iordache care a activat multă vreme în limitele categoriei grea s-a oferit să-l înlocuiască. S-a prezentat deci la cîntarul oficial, iar meciul a fost introdus în program. Cînd mai erau însă numai cîteva secunde pînă la începerea meciului său, Şt. Iordache s-a „răzgîndit“, anunţînd că nu mai luptă, tocmai în momentul cînd adversarul său, Al. Ghiţă se suise pe ring şi îşi punea mănuşile... Mai tir- ziu, Iordache declara zîmbind ironic: „M-aţi luat in serios cind spuneam c-o să lupt?“ sau „Nu intram pe ring decît dacă echipa noastră mai avea nevoie de un punct ca să învingă“. Acest gest — o crasă manifestare a laşităţii şi neseriozităţii — a fost viu dezaprobat de toată lumea. G. MIHALACHE