Sportul Popular, ianuarie 1957 (Anul 12, nr. 2944-2956)
1957-01-03 / nr. 2944
(IV) CEI MAI BUNI DIN LOTUL NOSTRU, CANOIŞTI! ŞI BOXERII , ratam în numărul trecut că bilanţul general al deplasării sportivilor noştri este de natură ■a ne mulţumi şi că, la unele sporturi, am obţinut succese strălucite .Aceasta, ca urmare şi a dîrzeniei cu totul neobişnuite a unora dintre sportivii noştri care, se poate spune, la Melbourne s-au întrecut pe ei înşişi (Rotman la canoe, Olga Orban la scrimă, unii boxeri). Nu trebuie însă să închidem ochii asupra bilanţului negativ cu care se întorc cîteva ramuri sportive(din fericire foarte puţine) şi de aceea este bine ca atunci cind ne ocupăm de comportarea sportivilor noştri la Olimpiadă să nu mai vorbim, pur şi simplu, despre lotul nostru ci să ne referim — pe cit posibil — la fiecare sport în parte. lata ce vom încerca să facem noi în acest articol, fără însă a intra în toat© detaliile de pregătire anterioară, de tehnică sau de tactică de concurs. Tehnicienii şi antrenorii care au însoţit în număr suficient forul nostru se pOr grăbi, poate, să vină cu completări la simplele noastre enunţări şi bine ar fac© procedînd astfel. Coloanele ziarului nostru 1© staula dispoziţie pentru că, de bună seamă, ei — mai bine ca oricine — au acumulat un bogat bagaj decunoştinţe de tot felul în domeniul sportului respectiv, şi pe care e util să le difuzeze. In enumerarea noastră vom acorda locul de frunte tunul sport despre care, în general, nu s-a vorbit prea mult înainte d© Jocuri dar despre care — valoarea noastră dovedindu-se net — trebuie să ne ocupăm mai mult: caiac-canoe. Este sportul la care am cucerit la Olimpiadă, în întrecerile de pe lacul Wendouree, o necontestată supremaţie mondială. Din cele patru probe olimpice de canoe, România a cîştigat trei, pe toate suficient de autoritar pentru a nu mai fi discuţie asupra superiorităţii noastre. In cea de a patra probă, canoe dublu pe 10 000 metri, probă în care mai mult ea in oricare alta vizam, la plecarea de acasă, medalia de aur, reprezentanţii noştri Simion Ismailciuc şi Atexe Dumitru s-au clasat pe locul 5, un joc necorespunzator valorii lor reale. Se ştie cum s-a ajuns la această situaţie. O criză de ficat suferită de Ismailciuc după aproximativ 1500—2000 metri, la un moment in care barca noastră se afla în frunte, ne-a privat de încă o medalie. De notat însă că, la intrarea in linia dreaptă a ultimului tur, echipajul român era p© locul 7 şi numai în urma unui mare efort de voinţă a a putut termina între primii şase, raducînd totuşi puncte preţioase în singura probă de canoe în care n-am luat medalia de aur. Au fost unii care s-au întrebat, chiar la Melbourne, dacă n-ar fi alost mai bine ca în această probă i sâ fi concurat echipajul de rezervă Alexandru Aghei-Ichim Lipalit. (părerea noastră este că, în modnormal, Lipalit-Aghei ar fi termurat pe un joc mai bun decit 5, celocupat d© Ismailciuc-Dumitru. Va- loarea lor le dădea dreptul să aspire la un loc 3, ipoate chiar 2,dar, faţă de valoarea concurenţilor pe care-i înfruntau, nu jmergeau cu aceleaşi şanse pentruprimul loc cu car© mergea cuplul AIsmailciuc-Dumitru, care se dovedise constant superior echipajului j de rezervă. Dacă ar fi fost previzibilă criza de ficat a lui Ismailfciuc se înţeleg© că nimeni n-ar firefuzat în medalie, chiar dacă nu «era de aur, adusă de Aghei și JLipalit... ! Bine a procedat antrenorul Rai’du Huţan și atunci cînd, după probere de fond, a hotărît ca a doua szi la viteză să meargă tot Ismailciuc cu A. Dumitru. Mai întîi,pentru că în mod normal Agheişi Lipalit aveau şanse şi maimici la viteză (probă în care sînt «ceva mai slabi decit la fond) şi ţăpoi pentru că desfăşurarea cursei’de fond dovedise că Ismailciuc şi IDumitru sînt de neîntrecut în viteză. Lucru dovedit în prima mieă de metri din cele 10.000, la capătul «căreia, fără a merge în alură de «cursă de viteză, reprezentanţii (Wioştri aveau totuşi un confortabil tdvans, luat chiar din start. j&ţCît despre .’ Leon . Roteaţi. „ de _ car© ne,am ocupat şi într-un reportaj aparte, nu mai avem de adăugat decît atît, că ne exprimăm speranţa că va rămîne acelaşi sportiv conştiincios şi modest şi.. Va egala — la canoe — performanţa suedezului Frederiksson, campion olimpic — la caiac — trei Olimpiade la rînd ! Trebuie să ne oprim puţin şi asupra caiacului, ramură în care stăm mai puţin bine decit la canoe. Mai întîi, vom consemna faptul că din cele cinci probe de caiac nu ne-am prezentat decit la startul uneia: dublu-viteză. E prea puţin, dacă ne gîndim la valoarea noastră în canoe. Şi posibilităţile de dezvoltare au fost aceleaşi. Ba, chiar, la caiac avem un stagiu de activitate mult mai îndelungat. Dacă ne gîndim bine, nu se poate să nu ajungem la concluzia că pentru caiac nu s-a făcut tot ceea ce se putea face. Trebuie să pregătim caiacişti pentru simplu, trebuie să pregătim caiacişti de valoare pentru fond şi — mai ales — trebuie să pregătim caiaciste. Odată pentru totdeauna, trebuie ca antrenorii noștri, forurile de specialitate să se preocupe serios de problema elementului feminin în caiac, unde suntem foarte departe de valoarea europeană, ca să nu mai vorbim de cea mondială. Cele mai bune timpuri actuale ale noastre nu ne-ar fi permis, la Melbourne, nici măcar intrarea intr-o finală de culoare! Boxerii sunt, după canoişti, sportivii care ne-au adus prin comportarea şi rezultatele lor o deosebită satisfacţie. Şi, vreau să adaug, ca simplu spectator intr-unui din fotoliile sălii West Melbourne, de fiecare dată cînd au boxat romînii n-am avut numai satisfacţia rezultatului anunţat de crainic în atîtea limbi, ci şi pe aceea de a auzi în dreapta şi în stingă aprecieri din cele mai frumoase asupra felului cum s-au comportat în ring reprezentanţii noştri. Cred că fiecare din cititorii noştri îşi dă bine seama că la Olimpiadă, unde vine elita boxului amator din toată lumea, oricîtă vitalitate, oricîtă ambiţie şi oricîtă putere de luptă ai avea, numai cu aceste arme nu faci prea multă treabă. Turneul olimpic de box este un turneu în care aceste calităţi, atît de necesare, trebuie dublate de maturitate, de tehnică, de fineţe tactică, d© calm, într-un cuvînt de toate acele caracteristici pe care, ghicindu-le la un boxer, ajungi la concluzia care-ţi vine aproape fără să-ţi dai seama pe buze: ştie box!“. Ei bine, la Melbourne, cei patru băieţi ai noştri au arătat că ştiu nu numai să se bată, dar ştiu mai întîi şi box. Şi, mai ales cu aceasta, şi-au cîştigat şi aprecierile arbitrilor şi ale publicului. Dumitrescu şi, îndeosebi, Dobrescu au excelat în această privinţă, iar Negrea şi Linca i-au completat, de o manieră îmbucurătoare. Do,brescu, boxer desăvîrşit, a fost apreciat de Nat Fleischer, cel mai mare specialist al boxului american, drept omul nr. I al categoriei, mai ales după ce l-a scos din cursă pe favoritul tuturor, americanul Perez. Dumitrescu^ a ^plăcut îeimedicu toiuli^akrai armiLuti.. ditatea cu care a luptat, prin boxul lui economic, calculat, curat. Unele ziare din Melbourne au anunţat la un moment dat că se va da un premiu boxerului cu cel mai frumos stil şi, timp de cîteva zile, s-a şi discutat în rubricile de box despre acest lucru. Alunei, printre cei susceptibili de a fi „unşi“ cu acest titlu figura şi Dumutrescu- Se pare însă că dificultăţile de a desemna un singur cîştigător (la urma urmei, e şi foarte greu, aici intervenind numai criterii subiective) au fost insurmontabile, aşa incit s-a renunţat la a e..i go I de concurs.. Negrea a boxat atît de bine incit, după meciul cu italianul Panunzi, unor ziarişti prieteni cehoslovaci, împreună cu care am urmărit meciul, nici nu le venea să creadă cînd le-am spus cit este de tînăr în box sibianul nostru. Iar despre Linca... Dar, să-l lăsăm pe Linca. Despre el vorbeşte îndeajuns medalia.. Aş vrea, în încheierea acestui comentariu de box cu caracter de generalitate, să-mi exprim convingerea că nu numai aceşti patru boxeri, dar şi alţii care au rămas acasă ar fi putut face treabă bună la Melbourne. Au fost unele categorii la care impresia noastră (a celor ce am urmărit atent galele şi cunoşteam şi pe boxerii noştri mai buni rămaşi acasă) a fost că mai puteam .,băga" vreo doi oameni prin semifinale. Şi am regretat cu toţii că boxerii respectivi, în perioada de pregătire pentru Olimpiadă, n-au dus o viaţă sportivă şi nu s-au pregătit cu atîta seriozitate incit să se impună fiotărît selecţionării. In orice caz, la Melbourne, boxul nostru a fost reprezentat atît de onorabil încît — pe viitor — suntem obligaţi să mergem pe un drum de muncă şi mai serioasă şi mai perseverentă. Să nu cădem şi noi în greşelile polonezilor care, de la o situaţie dominantă în ierarhia europeană (deţineau la un moment dat nu mai puţin de cinci titluri de campioni europeni) au ajuns, la Melbourne, în situaţia de a nu avea nici un campion, nici un finalist şi doar doi oameni în semifinale. Despre celelalte sporturi, in numerele viitoare... RADU URZICEANU O fază din meciul Linca—Ticot, finala categoriei. 41 DISCUT» Despre un însemnat avantaj organizatoric care ar putea folosi activităţii la baschet Ne oprim asupra unei probleme care a fost doar pomenită în unde articole din ziarul nostru, dar care credem că merită o atenție specială. Este vorba de programarea campionatelor de categorie A la baschet. Toată lumea este de acord că aceste competiţii, cele mai importante din activitatea internă a baschetului nostru, trebuie să se bucure de atenţia generală, trebuie şi pot să se desfăşoare într-o atmosferă de larg interes. S-a vorbit foarte mult în ultimul timp, pe această temă, despre faptul că jocurile celor mai bune echipe de baschet din ţară nu mai sînt urmărite de miile de spectatori care umpleau pînă la refuz acum 2—3 ani sălile din Capitală şi provincie. Discuţiile — care au fost purtate uneori şi în coloanele ziarului nostru — subliniau, printre alte motive, şi pe acela că partidele campionatelor de categorie A au scăzut ca nivel, ca perspective ale unor întreceri echilibrate, disputate. Recentele ediţii ale campionatelor au infirmat în mare măsură, mai ales în finalul lor, aceste afirmaţii, oferind — în special prin meciurile formaţiilor masculine — partide de ridicat nivel, neprevăzute ca rezultat şi pasionante ca desfăşurare. Şi totuşi succesul — din punctul de vedere al interesului spectatorilor noştri — n-a fost pe măsura acestei... reabilitări, ca s-o numim aşa. De aceea, ne permitem să înfăţişăm o altă lacună — organizatorică — a formei de desfăşurare a campionatelor, pe care am şi anunţat-o în primele rinduri ale articolului: programarea turului şi returului campionatelor. Socotim că — aşa cum au fost eşalonate în cadrul calendarului general al întrecerilor interne din ţara noastră — campionatelor de baschet li s-a făcut un prost serviciu, in sensul că nu s-a ţinut seama de două aspecte: a) de specificul baschetului, care rămîne, totuşi — în special cind este vorba de partidele de prima categorie — un sport de sală şi b) de avantajul pe care îl ar© baschetul, şi anume concentrarea atenţiei opiniei sportive asupra celor două campionate ale lui prin programarea turului şi returului în lunile de iarnă, mai puţin bogate în manifestaţii sportive. Totuşi, anul acesta baschetul şi-a terminat campionatele la începutul lui decembrie. Cînd vom avea din nou jocuri de prima categorie ? Abia la jumătatea lunii februarie. Deci două luni şi mai bine pierdute. Cit sînt de preţioase aceste săptămîni pentru baschet ne-o dovedeşte foarte bine handbalul de sală. Mult mai harnici şi mai circumspecţi decit baschetbaliştii, jucătorii de handbal, care activează din primăvară pînă în toamnă în campionatele de handbali.. normal tree — cum vine iarna — în sală şi asigură (cu concursul larg al... inactivităţii baschetbalistice) unui sport destul de nou în ţara noastră o popularitate care trebuie să facă geloşi pe cei ce iubesc şi practică baschetul. Aşa fiind, Se impune să învăţăm din exemplul handbalului de sală, mai bine mai tîrziu decît niciodată, şi, în consecinţă, să revizuim programarea campionatelor de categorie A. Şi întrucît pentru campionatul din 1957 — primăvară — cu formulă redusă lucrurile nu mai pot*fi schimbate, propunem ca sugestiile noastre să fie luate în considerare pentru campionatul 1957158. Iată la ce ne gîndim : Turul campionatelor să înceapă la sfîrșitul lunii noiembrie 1957 iar returul să se desfăşoare IN CONTINUARE, astfel ca din decembrie şi pînă la sfîrşitul luii martie baschetul de performanţă să aibă o activitate continuă, urmărită cu interes în toată ţara. Pentru desfăşurarea activităţii în aer liber a echipelor de prima categorie pot fi folosite foarte bine lunile mai, iunie, iulie, august. In aceste luni — care de altfel şi în actuala programare rămîn „neacoperite“ competiţional — trebuie organizate fie o competiţie pe ţară a echipelor fruntaşe, fie diferite întreceri locale (paralel cu întrecerile din campionatele de calificare). Şi nu uităm să răspundem la întrebarea care stăruie desigur în mintea multora: dar cînd vor avea şi echipele de baschet perioade de răgaz, de refacere? O simplă socoteală ne arată că ele au la dispoziţie lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi săptămînile — destul de multe —, dintre terminarea activităţii în sală şi începerea celei din aer liber. Socotim că revizuirea după propunerile de mai sus a programării campionatelor de baschet poate asigura o continuitate în activitatea echipelor noastre de frunte, le poate menţine într-o continuă pregătire în lunile cînd şi programul internaţional cunoaşte o mare intensitate şi poate mări interesul pentru întrecerea din campionat prin apropierea turului de retur. Şi, ca ultim argument, de ce să nu folosească baschetul un mare avantaj, acela de a „monopoliza“, atenţia şi interesul opiniei sportive? Din păcate faze spectaculoase şi interesante de baschet, ca aceea din fotografia noastră, nu mai pot fi văzute săptămînile acestea Baschetul ia o vacanţă prea mare tocmai in plin sezon ! (Foto MAX BANUŞ) Toţi membrii lotului reprezentativ de tenis de masă participă la competiţia dotată cu „Gupa State" Cele mai bune „palete“ româneşti vor lua startul sîmbătă în marea competiţie organizată în sala Floreasca,de revista ilustrată de sport „Stadion“. Această întrecere de sîmbătă şi duminică va fi un ultim prilej de verificare a fruntaşilor tenisului nostru de masă în vederea concursului internaţional ce se va ţine între 10 şi 13 ianuarie şi la care vor lua parte cei mai valoroşi jucători din: ^R. P. Chineză, R. Cehoslovaca, lltLLUfl£irâ^R.Eb. Iugoslavia, etc. De aceea, la întîlnirile de sîmbătă şi duminică şi-au anunţat participarea Angelica Rozeanu, care va concura la patru probe, Ella Zeller, Qantner, Reiter, Harasztosi, Pesch, Bottner, Ştrăncan, Mariana Barasch, Irma Magyari, Geta Pitica, etc. De asemenea va juca şi renumitul pingpongist maghiar Zoltán Berczik, care de cînd se află în ţara noastră nu a pierdut decit un singur meci (la Reiter). Cele mai bune jucătoare şi cei mai buni jucători români s-au antrenat cu multă seriozitate şi figie severenţă. Pregătirea lor satisfăcătoare va aduce desigur un plus de spectaculozitate în întîlnirile dintre ei de la sfîrşitul acestei săptămîni- Faptul că organizatorii acestui concurs vor oferi numeroase şi felurite premii ciştigătorilor şi celor care se vor evidenţia în mod deosebit, face ca interesul întrecerilor să crească. Aşa cum am mai anunţat, se vor desfăşura partide la cinci probe. Se va juca sistem eliminatoriu, după criteriul „cel mai bun dincjinci