Sportul Popular, ianuarie 1957 (Anul 12, nr. 2944-2956)

1957-01-03 / nr. 2944

(IV) CEI MAI BUNI DIN LOTUL NOSTRU, CANOI­ŞTI! ŞI BOXERII , ratam în numărul trecut că bilanţul general al deplasării sportivilor noştri este de natură ■a ne mulţumi şi că, la unele spor­turi, am obţinut succese strălucite­ .Aceasta, ca urmare şi a dîrzeniei cu totul neobişnuite a unora din­tre sportivii noştri care, se poate spune, la Melbourne s-au întrecut pe ei înşişi (Rotman la canoe, Olga Orban la scrimă, unii boxeri). Nu trebuie însă să închidem ochii asupra bilanţului negativ cu care se întorc cîteva ramuri sportive­­(din fericire foarte puţine) şi de aceea este bine ca atunci cind ne ocupăm de comportarea spor­tivilor noştri la Olimpiadă să nu mai vorbim, pur şi simplu, despre lotul nostru ci să ne referim — pe cit posibil — la fiecare sport în parte. lata ce vom încerca să facem noi în acest articol, fără însă a intr­a în toat© detaliile de pregă­tire anterioară, de tehnică sau de tactică de concurs. Tehnicienii şi antrenorii care au însoţit în nu­­măr suficient forul nostru se pOr grăbi, poate, să vină cu comple­tări la simplele noastre enunţări şi bine ar fac© procedînd astfel. Coloanele ziarului nostru 1© stau­­la dispoziţie pentru că, de bună seamă, ei — mai bine ca oricine — au acumulat un bogat bagaj de­­cunoştinţe de tot felul în domeniul sportului respectiv, şi pe care e util să le difuzeze. In enumerarea noastră vom a­­corda locul de frunte tunul sport despre care, în general, nu s-a vorbit prea mult înainte d© Jocuri dar despre care — valoarea noas­tră dovedindu-se net — trebuie să ne ocupăm mai mult: caiac-canoe. Este sportul la­ care am cucerit la Olimpiadă, în întrecerile de pe lacul Wendouree, o necontestată supremaţie mondială. Din cele patru probe olimpice de canoe, România a cîştigat trei, pe toate suficient de autoritar pentru a nu mai fi discuţie asupra superiori­tăţii noastre. In cea de a patra probă, canoe dublu pe 10 000 me­tri, probă în care mai mult ea in oricare alta vizam, la plecarea de acasă, medalia de aur, reprezen­tanţii noştri Simion Ismailciuc şi Atexe Dumitru s-au clasat pe lo­cul 5, un joc necorespunzator va­lorii lor reale. Se ştie cum s-a ajuns la această situaţie. O criză de ficat suferită de Ismailciuc după aproximativ 1500—2000 me­tri, la un moment in care barca noastră se afla în frunte, ne-a pri­vat de încă o medalie. De notat însă că, la intrarea in linia dreap­tă a ultimului tur, echipajul ro­mân era p© locul 7 şi numai în urma unui mare efort de voinţă a a putut termina între primii şase, raducînd totuşi puncte preţioase în singura probă de canoe în care n-am luat medalia de aur. Au fost unii care s-au întrebat, chiar la Melbourne, dacă n-ar fi alost mai bine ca în această probă i sâ fi concurat echipajul de rezer­­­vă Alexandru Aghei-Ichim Lipalit. (părerea noastră este că, în mod­­normal, Lipalit-Aghei ar fi termu­­­rat pe un joc mai bun decit 5, cel­­ocupat d© Ismailciuc-Dumitru. Va- loarea lor le dădea dreptul să as­pire la un loc 3, ipoate chiar 2,­­dar, faţă de valoarea concu­renţilor pe care-i înfruntau, nu jmergeau cu aceleaşi şanse pentru­­primul loc cu car© mergea cuplul AIsmailciuc-Dumitru, care se dove­­­dise constant superior echipajului j de rezervă. Dacă ar fi fost previ­­­zibilă criza de ficat a lui Ismail­­fciuc se înţeleg© că nimeni n-ar fi­­refuzat în medalie, chiar dacă nu «era de aur, adusă de Aghei și JLipalit... ! Bine a procedat antrenorul Ra­­i’du Huţan și atunci cînd, după pro­­­bere de fond, a hotărît ca a doua szi la viteză să meargă tot Ismail­­­ciuc cu A. Dumitru. Mai întîi,­­pentru că în mod normal­ Aghei­­şi Lipalit aveau şanse şi mai­­mici la viteză (probă în care sînt «ceva mai slabi decit la fond) şi ţăpoi pentru că desfăşurarea cursei­­’de fond dovedise că Ismailciuc şi IDumitru sînt de neîntrecut în vi­teză. Lucru dovedit în prima m­ie­ă de metri din cele 10.000, la capătul «căreia, fără a merge în alură de «cursă de viteză, reprezentanţii (Wioştri aveau totuşi un confortabil tdvans, luat chiar din start. j&ţCît despre .’ Leon . Roteaţi. „ de _ car© ne­,am ocupat şi într-un re­portaj aparte, nu mai avem de a­­dăugat decît atît, că ne exprimăm speranţa că va rămîne acelaşi sportiv conştiincios şi modest şi­.. Va egala — la canoe — performan­ţa suedezului Frederiksson, cam­pion olimpic — la caiac — trei Olimpiade la rîn­d ! Trebuie să ne oprim puţin şi a­­supra caiacului, ramură în care stăm mai puţin bine decit la ca­noe. M­ai întîi, vom consemna fap­­tul că din cele cinci probe de ca­iac nu ne-am prezentat decit la startul uneia: dublu-viteză. E prea puţin, dacă ne gîndim la valoarea noastră în canoe. Şi posibilităţile de dezvoltare au fost aceleaşi. Ba, chiar, la caiac avem un sta­giu de activitate mult mai în­delungat. Dacă ne gîndim bine, nu se poate să nu ajungem la con­cluzia că pentru caiac nu s-a fă­cut tot ceea ce se putea face. Trebuie să pregătim caiacişti pen­tru simplu, trebuie să pregătim ca­­iacişti de valoare pentru fond şi — mai ales — trebuie să pregătim caiaciste. Odată pentru totdeauna, trebuie ca antrenorii noștri, fo­rurile de specialitate să se preocu­pe serios de problema elementului feminin în caiac, unde suntem­ foarte departe de valoarea euro­peană, ca să nu mai vorbim de cea mondială. Cele mai bune tim­puri actuale ale noastre nu ne-ar fi permis, la Melbourne, nici mă­car intrarea intr-o finală de­­ culoare! Boxerii sunt, după canoişti, sportivii care ne-au adus prin comportarea şi rezultatele lor o de­osebită satisfacţie. Şi, vreau să adaug, ca simplu spectator in­tr-unui din fotoliile sălii West Melbourne, de fiecare dată cînd au boxat romînii n-am avut numai satisfacţia rezultatului anunţat de crainic în atîtea limbi, ci şi pe aceea de a auzi în dreapta şi în stingă aprecieri din cele mai fru­moase asupra felului cum s-au comportat în ring reprezentan­ţii noştri. Cred că fiecare din cititorii noştri îşi dă bine sea­ma că la Olimpiadă, unde vine elita boxului amator din toată lu­mea, oricîtă vitalitate, oricîtă am­biţie şi oricîtă putere de luptă ai avea, numai cu aceste arme nu faci prea multă treabă. Turneul olimpic de box este un turneu în care aceste calităţi, atît de nece­sare, trebuie dublate de maturi­tate, de tehnică, de fineţe tactică, d© calm, într-un cuvînt de toate acele caracteristici pe care, ghicin­­du-le la un boxer, ajungi la con­cluzia care-ţi vine aproape fără să-ţi dai seama pe buze: ştie box!“. Ei bine, la Melbourne, cei­ patru băieţi ai noştri au arătat că ştiu nu numai să se bată, dar ştiu mai întîi şi box. Şi, mai ales cu aceasta, şi-au cîştigat şi aprecierile arbitrilor şi ale publicului. Dumitrescu­­ şi, îndeosebi, Dobrescu au ex­celat în această privinţă, iar Ne­grea şi Linca i-au completat,­­ de o manieră îmbucurătoare. Do­,­brescu, boxer desăvîrşit, a fost a­­preciat de Nat Fleischer, cel mai mare specialist al boxului ameri­can, drept omul nr. I al catego­riei, mai ales după ce l-a scos din cursă pe favoritul tuturor, ameri­canul Perez. Dumitrescu^ a ^plăcut îeimedicu toiuli^akrai armiLuti­.. ditatea cu care a luptat, prin bo­xul lui economic, calculat, curat. Unele ziare din Melbourne au a­­nunţat la un moment dat că se va da un premiu boxerului cu cel mai frumos stil şi, timp de cîteva zile, s-a şi discutat în rubricile de box despre acest lucru. Alunei, printre cei susceptibili de a fi „unşi“ cu acest titlu figura şi Dum­utrescu- Se pare însă că difi­cultăţile de a desemna un singur cîştigător (la urma urmei, e şi foarte greu, aici intervenind nu­mai criterii subiective) au fost in­surmontabile, aşa incit s-a renun­ţat la a e..i go I de concurs.. Ne­grea a boxat atît de bine incit, după meciul cu italianul Panunzi, unor ziarişti prieteni cehoslovaci, împreună cu care am urmărit me­ciul, n­ici nu le venea să creadă cînd le-am spus cit este de­ tînăr în box sibianul nostru. Iar despre Linca... Dar, să-l lăsăm pe Linca. Des­pre el vorbeşte îndeajuns meda­lia­.. Aş vrea, în încheierea acestui comentariu de box cu caracter de generalitate, să-mi exprim convin­­gerea că nu numai aceşti patru boxeri, dar şi alţii care au rămas acasă ar fi putut face treabă bu­nă la Melbourne. Au fost unele categorii la care impresia noastră (a celor ce am urmărit atent ga­lele şi cunoşteam şi pe boxerii noştri mai buni rămaşi acasă) a fost că mai puteam .,băga" vreo doi oameni prin semifinale. Şi am regretat cu toţii că boxerii respectivi, în perioada de pregă­tire pentru Olimpiadă, n-au dus o viaţă sportivă şi nu s-au pre­gătit cu atîta seriozitate incit să se impună fiotărît selecţionării. In orice caz, la Melbourne, boxul nostru­ a fost reprezentat atît de onorabil încît — pe viitor — sun­tem­ obligaţi să mergem pe un drum de muncă şi mai serioasă şi mai perseverentă. Să nu cădem şi noi în greşelile polonezilor care, de la o situaţie dominantă în ierarhia europeană (deţineau la un moment dat nu mai puţin de cinci titluri de cam­pioni europeni­­) au ajuns, la Melbourne, în situaţia de a nu avea nici un campion, nici un fi­­nalist şi doar doi oameni în semi­finale. Despre celelalte sporturi, in nu­merele viitoare... RADU URZICEANU O fază din meciul Linca—Tic­ot, finala categoriei. 41 DISCUT» Despre un însemnat avantaj organizatoric care ar putea folosi activităţii la baschet Ne oprim asupra unei probleme care a fost doar pomenită în unde articole din ziarul nostru, dar care credem că merită o atenție spe­cială. Este vorba de programarea campionatelor de categorie A la baschet. Toată lumea este de acord că aceste competiţii, cele mai im­portante din activitatea internă a baschetului nostru, trebuie să se bucure de atenţia generală, tre­buie şi pot să se desfăşoare în­tr-o atmosferă de larg interes. S-a vorbit foarte mult în ulti­mul timp, pe această temă, des­pre faptul că jocurile celor mai bune echipe de baschet din ţară nu mai sînt urmărite de miile de spectatori care umpleau pînă la refuz acum 2—3 ani sălile din Ca­pitală şi provincie. Discuţiile — care au fost purtate uneori şi în coloanele ziarului nostru — su­bliniau, printre alte motive, şi pe acela că partidele campionatelor de categorie A au scăzut ca ni­vel, ca perspective ale unor între­ceri echilibrate, disputate. Recen­tele ediţii ale campionatelor au infirmat în mare măsură, mai a­­les în finalul lor, aceste afirmaţii, oferind — în special prin meciuri­le formaţiilor masculine — partide de ridicat nivel, neprevăzute ca rezultat şi pasionante ca desfăşu­rare. Şi totuşi succesul — din punctul de vedere al interesului spectatorilor noştri — n-a fost pe măsura acestei... reabilitări, ca s-o numim aşa. De aceea, ne permitem să înfă­ţişăm o altă lacună — organiza­torică — a formei de desfăşurare a campionatelor, pe care am şi anunţat-o în primele rin­duri ale articolului: programarea turului şi returului campionatelor. Socotim că — aşa cum au fost eşalonate în cadrul calendarului general al întrecerilor interne din ţara noastră — campionatelor de baschet li s-a făcut un prost ser­viciu, in sensul că nu s-a ţinut seama de două aspecte: a) de specificul baschetului, care rămî­­ne, totuşi — în special cind este vorba de partidele de prima cate­gorie — un sport de sală şi b) de avantajul pe care îl ar© baschetul, şi anume concentrarea atenţiei opiniei sportive asupra celor două campionate ale lui prin programa­rea turului şi returului în lunile de iarnă, mai puţin bogate în ma­nifestaţii sportive. Totuşi, anul acesta baschetul şi-a terminat campionatele la începutul lui de­cembrie. Cînd vom avea din nou jocuri de prima categorie ? Abia la jumătatea lunii februarie. Deci două luni şi mai bine pierdute. Cit sînt de preţioase aceste săp­­tămîni pentru baschet ne-o dove­deşte foarte bine handbalul de sa­lă. Mult mai harnici şi mai cir­cumspecţi decit ba­schetba­li­ştii, jucătorii de handbal, care activea­ză din primăvară pînă în toamnă în campionatele de handbali.. nor­mal tree — cum vine iarna — în sală şi asigură (cu concursul larg al... inactivităţii baschetbalistice) unui sport destul de nou în ţara noastră o popularitate care tre­buie să­ facă geloşi pe cei ce iubesc şi practică baschetul. Aşa fiind, Se impune să învăţăm din exemplul handbalului de sală, mai bine mai tîrziu decît nicio­dată, şi, în consecinţă, să revizu­im programarea campionatelor de categorie A. Şi întrucît pentru campionatul din 1957 — primă­vară — cu formulă redusă lucru­rile nu mai pot*fi­ schimbate, pro­punem ca sugestiile noastre să fie luate în considerare pentru campionatul 1957158. Iată la ce ne gîndim : Turul campionatelor să înceapă la sfîrșitul lunii noiembrie 1957 iar returul să se desfăşoare IN CONTINUARE, astfel ca din de­cembrie şi pînă la sfîrşitul luii martie baschetul de performanţă să aibă o activitate continuă, ur­mărită cu interes în toată ţara. Pentru desfăşurarea activităţii în aer liber a echipelor de prima categorie pot fi folosite foarte bine lunile mai, iunie, iulie, au­gust. In aceste luni — care de altfel şi în actuala programare rămîn „neacoperite“ competiţional — trebuie organizate fie o compe­tiţie pe ţară a echipelor fruntaşe, fie diferite întreceri locale (para­lel cu întrecerile din campionatele de calificare). Şi nu uităm să răspundem la întrebarea care stăruie desigur în mintea multora: dar cînd vor a­­vea şi echipele de baschet peri­oade de răgaz, de refacere? O sim­plă socoteală ne arată că ele au la dispoziţie lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi săptămî­­nile — destul de multe —, dintre terminarea activităţii în sală şi începerea celei din aer liber. Socotim că revizuirea după pro­punerile de mai sus a programă­rii campionatelor de baschet poate asigura o continuitate în activita­tea echipelor noastre de frunte, le poate menţine într-o continuă pre­gătire în lunile cînd şi programul internaţional cunoaşte o mare in­tensitate şi poate mări interesul pentru întrecerea din campionat prin apropierea turului de retur. Şi, ca ultim argument, de ce să nu folosească baschetul un mare avantaj, acela de a „monopoliza“, atenţia şi interesul opiniei sporti­ve? Din păcate faze spectaculoase ş­i interesante de baschet, ca aceea din fotografia noastră, nu mai pot fi văzute săptămînile acestea Baschetul ia o vacanţă prea mare tocmai in plin sezon ! (Foto MAX BANUŞ) Toţi membrii lotului reprezentativ­ de tenis de masă participă la competiţia dotată cu „Gupa State" Cele mai bune „palete“ româ­­neşti vor lua startul sîmbătă în marea competiţie organizată în sala Floreasca,de revista ilustrată de sport „Stadion“. Această în­trecere de sîmbătă şi duminică va fi un ultim prilej de verificare a fruntaşilor tenisului nostru de masă în vederea concursului in­ternaţional ce se va ţine între 10 şi 13 ianuarie şi la care vor lua parte cei mai valoroşi jucători din: ^R. P. Chineză, R. Cehoslovaca, lltLLUfl£irâ^R.Eb. Iugoslavia, etc. De aceea, la întîlnirile de sîmbătă şi duminică şi-au anunţat partici­parea Angelica Rozeanu, care va concura la patru probe, Ella Zel­ler, Qantner, Reiter, Harasztosi, Pesch, Bottner, Ştrăncan, Mariana Barasch, Irma Magyari, Geta Pi­tica, etc. De asemenea va juca şi renumitul pingpongist maghiar Zoltán Berczik, care de cînd se află în ţara noastră nu a pierdut decit un singur meci (la Reiter). Cele mai bune jucătoare şi cei mai buni jucători români s-au an­trenat cu multă seriozitate şi­ figie severenţă. Pregătirea lor satisfă­cătoare va aduce desigur un plus de spectaculozitate în întîlnirile dintre ei de la sfîrşitul acestei săptămîni- Faptul că organizatorii acestui concurs vor oferi nume­roase şi felurite premii ciştigăto­­rilor şi celor care se vor evidenţia în mod deosebit, face ca interesul întrecerilor să crească. Aşa cum am mai anunţat, se vor desfăşura partide la cinci pro­be. Se va juca sistem eliminato­riu, după criteriul „cel mai bun din­­cjinci

Next