Sportul Popular, octombrie 1957 (Anul 12, nr. 3090-3107)
1957-10-01 / nr. 3090
f în disputa din acest “an pentru Vasul de argint", reprezentanţiinoştri (pe JLawa şi CZ), outsider! mai puţin luaţi în seamă înaintea concursului — s-au impus categoric, chiar din prima zi. Faptul a făcut ca, apoi, cuvintele romîni şi Romînia să apară foarte des in discuţiile tehnicienilor, cit şi în cele ale miilor de spectatori, aceste cuvinte fiind însoţite de fiecare dată de aprecieri măgulitoare. Şi într-adevăr, motocicliştii noştri au înregistrat cea mai valoroasăcomportare pe plan internaţional, în aceasta competiţie de mare amploare. De la locul 8 sau 10, ocupat în alte ediţii, şi pînă la locul 2 (19.57) ieste desigur un salt care vorbeşte de la sine. Lucrul acesta a fost posibil datorită în special dîrzeniei, curajului şi mai ales unei ambiţii rar întîlnite la alte formaţii. Ca să ilustrăm aceasta, vom reda de scurt cîteva aspecte. La plecareaîn etapa a Vl-a, delegaţia noastră a trăit cele mai mari emoţii şi îngrijorări. M. Cernescu (medalia de bronz) a rupt către sfirşitul etapei a IV-a cadrul pe care l-a clipit in grabă în mod rudimentar la un fierar şi totuşi a continuat cursa. Aceasta îl obliga să concureze cu mareprudenţă, ceea ce ii aducea mereu puncte penalizare.Esenţialul însă era să nu abandoneze. Şi a izbutit aceasta,datorită atit curajului (cadrul se putea fringe in orice clipă, provocind o căzătură gravă cit şi măiestriei de ase descurca în atari condiţiuni pe un traseu extrem de dificl). L. Szabó (medalia de bronz) suferind in ajun o răsturnare gravă, a terminat în acea zi cu mare greutate. Abia putea pune piciorul pe pămînt (un genunchi i se umflase cu baniţa). A pornit totuşi in cursă. Trebuia făcut orice■efort, orice sacrificiu, pentru a ne păstra poziţia de mare cinste: locul doi. A concurat complet sleit din pricina durerilor dar a terminat cursa. In sfîrşit, Al. Lăzărescu (medalia de argint), cel mai valoros reprezentant al nostru, unul din alergătorii „matematici“, calculaţi, şi de un calm extraordinar, era şi el neliniştit. O roată izbită în ajun într-un bolovan era departe dea avea o formă rotundă. Cîteva ciocane, o reparaţie foarte aproximativă, şi pe o maşină care-l zdruncina, rutinatul Lăzărescu a terminat cursa, penalizat fiind în ultima etapă numai cu două puncte. Cînd arbitrul de sosire a lăsat steagul, marcînd sfîrşitul cursei, în delegaţia noastră s-a produs o adevărată explozie de bucurie, de altfel pe deplin justificată. Rîndurle de mai sus fac de prisos orice alte comentarii asupra valorii celor trei motociclişti şi exclud alte explicaţii de ordin terne sau tactic. Alături de ei, ‘Bánka Prodosca (medalia de bronz), concurînd în proba pentru echipe de club, s-a ridicat laacelaşi nivel. Şi acuon, pe scurt, despre ceilalţi concurenţi români. JVL Pop, din echipa A, a abandonat în etapa a 111-a (avea doar un punct penalizare) din pricina spargerii rulmentului palier. In echipa B, lui Gh. Ioniţă, rupîndu-i-se lanţul, î s-a blocat roata şia fost proiectat într-un, stilp. Nu a -mai -pu. - v tut relua cursa, motocicleta fiind deteriorată. N. Sădeanu, a fost nevoit să iasă din cursă din cauza uinei fisuri la rotulă. La fel și C. Rattovici, fisură la antebraţ. Ambii au avut o comportare meritorie pînă în etapa a IV-a. 1. Popa, al cărui motor cala, a abandonat in prima zi cînd, pe o porţiune de desiş şi alergînd fără ochelari, a fost rănit la un ochi. Din echipa de club, am pierdut în prima zi doi componenţi: debutanţii Şt. Iancovici şi P. Gheorghiu. Lăsîndu se antrenaţi în iureşul altor concurenţi versaţi, şi-au pierdut calmul, s-aupripit şi, fireşte, au suferit căzături gravecare i-au scos din cursă. H. Sitzler, debutant, a rezistat onorabil pină în etapa a V-a, cînd, descurajat în urma unor defecţiuni, a sosit după închiderea controlului. In încheiere, putem afirma că motociclismul romînesc a făcut un mare pas înainte, la care au contribuit evident şi antrenorii Katzender, Spiriu şi Mavrodin. Pas care ne incintă, fireşte, dar care, de aci înainte, ne cere să ştim să păstrăm poziţia cucerită, să ne pregătim cît mai temeinic pentru a face în continuare alţi paşi de care (faptele audovedit-o) suntem capabili. EMILENCEC Htote din Spindleriiv Mlyn Cum au dat motocicliştii noştri asaltul spre primele locuri... Iată la ce încercări deosebit de grele au fost supuşi concurenţii, nevoiţi deseori să împingă, pe lungi porţiuni, maşinile împotmolite pe drumeaguri noroioase. In clişeu, Heinz Maijer (R.F.G.) unul din cei 81 care au abandonat în prima etapă (PRESS FOTO HURKA — Praga). -a OCTOMBRIE — Ziua Forţelor Armate ale R. P. R. . î. i.. . ... .. ... . .. .. ÎL 8 1 1 liF: tv • fi v & % (urmare fltoi pap-, 1) -! - •r *• r ■ !- = 1 De cîteva luni s-au înfiinţat cluburile regionale C.S. Armata în rîndurile cărora sînt selecţionaţi cei mai talentaţi sportivi. Aici, Ii se oferă militarilor ,,cu aptitudini spor-, tive condiţiuni optime pentru ridica- rea măiestriei sportive iar mulţi dintre ei s-au şi afirmat în diverselecampionate republicane. Astfel, C. S. ,Armata Marina Constanţa are o echipă de handbal în cat. B a campionatului naţional, o formaţie debaschet care s-a calificat în turneulfinal pentru promovarea în categoria A iar o serie de înotători şi canotori au participat alături de sportivii de la C.C.A. în numeroase competiţii. Clubul C.S. Armata Ploeşti se mîndreşte cu echipa de rugbi din categoria, A iar formaţia de fotbal C.S. Armata Tecuci se străduieşte să promoveze în categoria B. Clubul din Oraşul Stalin a început să formeze puternice secţii de atletism şi box iar nenumărate echipe militare sunt angrenate în campionatele raionale, orăşeneşti şi regionale. Alături de toţi militarii Forţelor noastre Armate, sportivii de la C.C.A. întîmpină ziua de 2 Octombrie cu deosebită însufleţire. Ei vor sărbători 2 Octombrie susţinînd întîlniri prieteneşti în perioada dintre 1—6 octombrie cu diverse echipe sportive ale cluburilor militare din Sofia, Berlin şi Varşovia. Ziua de 2 Octombrie a devenit o sărbătoare tradiţională a întregului, popor, a destoinicilor militari ai Forţelor Armate ale Republicii noastre, apărători vigilenţi ai cuceririlor revoluţionare din ţara noastră. SPORTUL POPULAR iteg. 2-a Nr. 3090 EPILOG PROLOG la internaţionalele de tir de la Bucureşti... la „europenele“ de la Belgrad După 5 zile de dispute în poligonul Tunari, participanţii la cea de a IV-a ediţie a compremiatelor internaţionale de tir ale R.P. Române au purtat ultimele discuţii prieteneşti în cadrul unei mese comune la Athenée Palace, şi-au luat rămas bun cu această ocazie, pronunţîndu-şi revederea la internaţionalele din 1958. Iată cîteva frurturi dinconvorbirile surprinse de... indiscreţia gazetărească ■ — Ce v-a plăcut mai mult la aceste campionate? — Învingătorii români — a răspuns dl. Bonin, conduce toni! delegaţiei franceze. Pentru maica lor măiestrie, pentru calmul cu care reuşesc să definitiveze performanţele conturate după primele jocuri. In aceasta constă valoarea umui veritabil campion ! — Ce amintiri păstraţi de la aceste întreceri? — Un poligon admirabil,o organizare perfectă, răsplătite cum se cuvine, de performanțe strălucite... Aceasta a fost replica promptă a d-hii Horber, membru al conducerii U.I.T. — Ce au „cules“ trăgătorii chinezi din poligonul Tunari? — Am venit să învățăm, am învățat și suntem bucuroşi că am obţinut şi cîteva succese — a răspuns şeful delegaţiei R.P. Chineze, Cian Vi-han. La care noi ne-am permis să completăm: un debut strălucit! Şi discuţiile referitoare la organizarea întrecerilor (care — într-adevăr — a fost, în general, la înălţime), la performanţele şi la comportarea sportivilor romîni (care au dominat net aceasta ediţie a campionateilor), au continuat încă multă vreme, armînînd cu cîteva ore o analiză mai amănunţită Dacă ar fi să ne rezumăm la opaniaoaspeţilor, ar trebui să considerăm aceste campionate ca au succes total. Dar, noi care ne cunoaştem mai bine posibilităţile, nu ne putem declara atît de satisfăcuţi. In primul rind, întrecerile au aratat că echipele noastre de juniori şi de femei — In ciuda victoriilor directe repurtate asupra reprezentativelor Iugoslaviei — nu au dat randamentul maxim Este evident că atît juniorii cît şi trăgătoare alfe nu sunt acomodaţi cu probele de 3x20, iar echipele nu stat încă „sudate“, ci formează colective omogene care luptă pentru un scg«p «amuţi. După părerea noastră , cauzele care determină această situaţie — cu atît mai neplăcut acum cînd ne găsim în ajumd europenelor“ de la Belgrad -sînt următoarele: Gadendabid intern oficial nu afost alcătuit în funcţie de cerinţele marilor întreceri.internaţionale , lai care participăm. Ne referim în special la faptul că în campionatele naționale (august 1957) a fost programată proba de 3x40, în locul celei de 3x20 existente la „europene“, ceea ce a determinat ca trăgătoarele noastre, urmărind — firesc — cucerirea titlului de campioana, să se pregătească în special pentru 3x40 și să neglijeze astfel proba de 3x20. Or, există o deosebire categorică între pregătirea tactică şipsihică pentru aceste două probe care, la .. prima impr£^ie,î par deosebite numai‘prin ifaiDtuil -carima este dublă faţă de •cealaltă. — Selecţia reprezentativelor pentru europene s-a făcut în mod defectuos. Intîrziindu-se pînă după internaţie,este definitivarea echipelor, s-a creat o stare jidficească de încordare, de luptă directă intre trăgătoare, numai în scopul cuceririi unui tec în „naţională“, care au absorbit atenţia de la omogenizarea formaţiilor şi de la ridicarea nivelului lor mediu. Juniorii şi trăgătoarele nu au beneficiat decît de două verificări internaţionale, ceea ce este cu totul insuficient pentru redarea şi maturizarea lor în vederea marilor intocuri. Cu toate că ne aflăm în această situaţie dificilă, totuşi reprezentativele noastre care se deplasează în cursul săptămânii la Belgrad în vederea „europenelor“, pot obţine printr-un efort de voinţă, prin punerea în valoare a tuturor posibilităţilor lor individuale şi prin dichjărea animozitaţilor existente între trăgătoare, rezultate onorabile, la nivelul prestigiului internaţional al tiruluiromânesc, la înălţimea rezultatelor din „europenele“ de la Bucureşti. RENATO ILIESCU HRISTACHE NAUM şi aşteptarea echipelor participante la „Cupa Bucureşti”. Vă prezentăm astăzi: sociul de polo din Iugoslavia !le-am apropiat la o săptămînă de turneul internaţional de polo pe apă dotat cu „Cupa Bucureşti”. Pe adresa C.C.F.S.-ului au sosit şi ultimele confirmări din partea echipelor participante şi arbitrilor, iar membrii comisiei de organizare sînt aproape de sfîrşitul lucrărilor menite să asigure competiţiei o bună desfăşurare. Pînă la sosirea lor în capitala ţării, am socotit util să înlesnim cititorilor noştri o vedere de ansamblu asupra Valorii la care a ajuns jocul de polo în ţările care îşi trimit reprezentanţi la „Cupa Bucureşti”. Aprecierilor noastre privind gradul de dezvoltare al jocului de polo în Ungaria şi Olanda, le vom adăuga astăzi altele noi, cu referire de astă dată la jocul de polo pe apă din Iugoslavia. In ierarhia valorilor mondiale, polo-ului iugoslav i s-ar potrivi—de minune—titlul de vice-campioană. El ar caracteriza cit se poate de bine echipa reprezentativă care a ţinut la toate competiţiile de amploare „trena” echipei Ungariei. Aşa s-a întîmplat în 1952 la Olimpiada de la Helsinki, tot aşa, doi ani mai tîrziu, la campionatele europene ,de la Torino, la fel şi la ultimele Jocuri Olimpice desfăşurate la Melbourne. O singură excepţie a existat (parcă pentru a confirma regula), cînd faptele s-au petrecut altfel. In anul 1953, la Nimega (Olanda), cînd „Trofeo ‘Italia” se găsea la cea de a doua ediţie a sa, reprezentativa Iugoslaviei a trecut de toţi adversarii, instalîndu-se la sfîrşitul turneului în fruntea clasamentului. Anul acesta era cît pe aci ca iugoslavii să repete, la ei acasă, succesul de la Niraega. Dar în meciul decisiv ei n-au reuşit în faţa reprezentativei U.R.S.S. decît un rezultat egal (1-1). Datorită acestui rezultat locul X la cea de a IlI-a ediţie a „Trofeului Italia” a revenit jucătorilor sovietici. Se poate vorbi de o şcoală iugoslavă de polo. Spre deosebire de şcoala maghiară, orientată spre un joc ofensiv, bazat pe multă mobilitate şi viteză în acţiuni, ei îi este caracteristic jocul poziţional, prudent, jucătorii diferitelor compartimente părăsindu-şi arareori atribuţiile specifice posturilor lor. Singurul punct comun care apropie cele două şcoli îl constituie tehnica individuală, capitol în care jucătorii iugoslavi şi cei maghiari sunt la fel de pricepuţi. G. NICOLAESCU Emil Voicu are toate motivele să zîmbească fericit obiectivului fotografic. Timpul cu care a acoperit sîmbătă distanţa de 100 m. Uber (1:00,2) îl arată bine pregătit pentru întîlnirea de la sfîrșitul acestei săptămîni cu tinerii înotători din R. D. Germană Finala campionatului republican de om. Şi în acest an, jocul nostru naţional — oină — a făcut un pas serios pe calea dezvoltării sale din punct de vedere tactic şi tehnic. Acest lucru l-au dovedit competiţiile organizate încă din primav.ru şi continuate cu etapele campionatului R.P.R. întrecerile care au avut loc de curîndetapa de zonă la P. Vîlcea, Focşani, Dej şi Constanţa, au desemnat formaţiile , care se vor întîlni în etapa finală la Timişoara între 4 şi 6 octombrie. Echipele : Dinamo, Ştiinţa (Bucureşti), Locomotiva Sibiu, Recolta Curcani, Energia Ploeşti, Recolta Osoaia, Recolta Chiuleşti ,şi Energia Timişoara vor trebui să demonstreze în cadrul finalei, că cină merită un Loc de frunte în sportul nostru. Despre situaţia bazelor sportive din oraşul Timişoara Oraşul Timişoara, a cărui tradiţie sportivă este binecunoscută, şi-a pierdut în ultimii ani prestigiul din carnea inexistenţiiunor baze corespunzătoare (sală, bazin acoperit, stadion cu capacitate mare). Aceasta deşi s-au făcut promisiuni, proiecte şi uneori au început chiar lucrări de amenajări la diferite baze sportive. În 1956, de pildă, a început construirea unui bazin cu dimensiuni olimipice la Progresul. Spre sfîrşitul anului însă, sumele alocate au fost folosite în alte scopuri, construcţia a rămas neterminată iar înotătorii şi jucătorii de polo continuă să-şi limiteze activitatea la bazinul „Flamura roşie", învechit şi cu dimensiuni mici. In momentul de faţă Comitetul Executival Sfatului Popular orăşenesc a pus la dispoziţia comitetului orăşenesc C.F-S. suma necesară a încheierii lucrărilor şi se aşteaptă ca T.R.C.L.T. să construiască bazinul Dar se va construi? Lucrările pentru amenajarea stadionului Tineretului au început în anul 1953, dar — cu toate că serviciul de arhitectură al Sfatului Popular orăşenesc a fixat cîteva termene (ultimul fiind 15 septemptvrie). — T.R.C.L.T. nu şi-a făcut datoria şi stadionul continuă să fie un... proiect. ‘ ■' De asemenea, la baza Energia Electrocombinat s-aînceput încă de anul trecut construcţia a treiterenuri de tenis, unul de bischet şi unul de volei. Ultimul termen de încheiere a lucrărilor: 31 august 1957. T.R.C.L.T. nu şi-a făcut nici act datoria. In sfîrşit, încă o...speranţă. S-a hotărît alocarea din fondurile Pronosport a sumei de 3.000000 necesara construirii unei hale sportive de tipul sălii Floreasca. In acelaşi timp, Comitetul Executiv al Sfatului Popular regional a hotărit alocarea unei însemnate sume pentru construcţia ţinui stadion corespunzător în oraşul Timişoara. La acel'c eforturi ar trebui să seadauge şi o atitudine nouă faţă de construcţiile sportive ale celor care conduc treburile la Trustul reggional de construcţii Timişoara. AL.CROSS corespondent regional