Sportul Popular, ianuarie 1959 (Anul 14, nr. 3333-3349)

1959-01-03 / nr. 3333

Sportivi cu care ne mîndrim 8 iulie 1956... Iată o dată pe care maestra emerită a sportului Aurora Popescu nu o va uita nici cînd. Atunci, pe stadionul Central din Frankfurt pe Main, echipa feminină de handbal a ţării noastre cucerea titlul de campioană mondială Şi prin­tre cele 15 sportive se găsea şi ea. Exemplu de conştiin­ciozitate la antrenamente şi disciplină pe terenul de sport, maestra emerită a sportului Aurora Popescu este una din sportivele cu care ne minorăm. Aurora Popescu este şi deputată în Sfatul popular al raionului Griviţa Roşie. Acti­vitatea ei obştească, munca perseverentă de zi cu zi, au contribuit ca multe din pro­blemele ridicate de cetăţeni să fie rezolvate la timp şi în bune condiţiuni. Dragostea cu care munce­şte pentru îndeplinirea sarci­nii de deputat în Sfatul popular, conştiinciozitatea de care dă dovadă in pregătirea ei sportivă, i-au adus pe me­rit preţuirea şi prietenia ce­lor care o cunosc. ION CRISTESCU, ALBA IU­­LA. — Decizia privitoare la uti­lizarea in mod obligatoriu a cel puţin 3 jucători sub 23 ani se referă la echipele noastre de fot­bal din categoria C. In campio­natele regionale nu există un re­gulament unic, amănuntele de organizare şi de desfăşurare a acestor competiţii fiind stabilite de fiecare consiliu regional U.C.F.S. în parte, in funcţie de problemele ce se ridică în regiu­nea respectivă. In ce priveşte echipa Dv., Unirea, nu vedem de ce aşteaptă mai întii decizii oficiale, pentru a folosi cît mai mulţi jucători tineri. Propria ex­­perienţ­a n-o duce de la sine pe acest drum? ALBERT SILAIN, ORAŞUL STA­­LIN. ( 1) Mijlocaşul Emelik Je­wry da la C.c.A. are 22 ani. Ii împlineşte in martie. A debutat în echipa de pitici a colectivu­lui sportiv ,,7 Noiembrie“ din Arad. D­­aci a trecut în forma­ţia de juniori a U.T.A.-ci şi apoi la Progresul C.P.C.S. 2) Dacă Ar­chie Moore, campionul mondial de box la categoria scroi-grea s-a întâlnit vreodată cu Floyd Pa­terson, campionul lumii la toate categoriie? S-a întâlnit, dar a­­mintirea nu e ch­iar atît de plă­cută: a fost învins prin K.O. , repriza a cincea­. T. NICOLAE, PETROŞANI. 1) Pe patinoarele de mare alti­tudine cum sunt cele de la Alma- Ata, Davos, Missurica etc. se rea­­l­izează recorduri mai bune, da­torită faptului că rezistenţa ae­rului e mai mică în aceste locuri, înlesnind astfel înaintarea patinatorilor. In tabela interna­ţională se ţine seama, de aceea, de locul (altitudinea) unde a fost stabilit un record. Z) vom publi­ca un articol privitor la com­portarea echipelor de tenii de cimp din categoria A. Cu acest prilej ne vom ocupa, fireşte, şi de echipa Dv. din Petroşani. MIRCEA NICULAE, BUCU­REŞTI. — Aţi... cîştigat Dv! La Bergrad, în­­ 36, în meciul în care am învins Iugoslavia cu 10 prin golul inscris de Cacove­anui, pr.hipr K.P.R. a avut următoarea formaţie: Voinescu (Toma, care a apărat un „II m-1”) — Zavoda II, Apolzan, Sz’iîve — Onisie, Bone — Cacoveanuu, Zavoda I, Alexan­­d­­r­escu, (Constantin) G­cerjescu, Tătaru (Alexandrescu). Boxul este unul dintre cele mai vechi sporturi. Documentele păstrate din cele mai îndepărta­te timpuri probează că acest sport s-a născut cu mai bine de 5000 de ani în urmă. Primul boxer al timpurilor moderne pare să fi fost un anume Tom Figg. Acesta şi-a făcut apariţia prin anul 1719 în bolciurile din Anglia, provocînd la întrecere pe oricine s-ar fi arătat dispus să-și măsoare forțele cu el. Figg se servea însă, în afara pumni­lor, de un... baston, cu care își lovea adversarul. De aceea, cei mai mulți dintre istoricii „no­bilei arte“ înclină să-i acorde altcuiva „paternitatea“ boxului modern. Este vorba de hamalul şi barcagiul londonez Jack Broughton. Acesta avea o forţă colosală. A rămas înscrisă în istoria acestui sport, disputa pe care hamalul londonez Jack Broughton a avut-o cu marmna­nd Jack Slack. Aceştia au boxat timp de 212 ore, întreru­­pîndu-şi întrecerea numai la căderea nopţii şi reluînd-o a doua zi în zori . Jack Brough­ton a cîştigat această partidă fără egal Lui Jack Broughton, care a deschis prima sală de antrenament pentru boxeri, pregătind o întreagă pleiadă de mari campioni, îi este atribuită, şi redactarea primului regula­ment de box, în anul 1738. A­­cesta prevedea cîteva lucruri interesante. Astfel, „ringul“ era un „pătrat de un gard“ de­senat cu creta în mijlocul are­nei. După fiecare cădere la pă­­mînt sau depăşire a liniei, se­cunzii trebuiau să-şi conducă din nou elevul la marginea ca­reului. Cu­ ti­np nu se găseau în interiorul careului, pugiliștii nu aveau voie să se lovească. Boxe­rii, de comun acord, alegeau două persoane din asistenţă care îndeplineau sarcina de arbitri. Interesant este că Jack Brou­ghton îşi rezerva un rol spe­cial, el fiind singura persoană care avea dreptul să intre în in­teriorul arenei „în scopul de a asigura buna desfăşurare a luptei". Jack Broughton, voinicul ha­mal şi barcagiu de pe Tamisa, a fost şi inventatorul mănuşilor de box.­ El nu le-a folosit însă decât la antrenament, utilizarea lor în meciurile oficiale făcîn­­du-se abia cu un secol și ju­mătate mai tîrziu. O. A. Un meci de box la Londra, in sec. XVIII Cum trebuie sa fie portarul de fotbal ? Este o întrebare pe care de-a lungul anilor şi-au pus-o foarte­ mulţi specia­işti. Revista germană „Der­ Fussball Trainer" a publicat recent u­i stu­diu statistic asupra acestei pro­bleme, bazat pe examinarea a C0 de portari reputaţi. Printre aceş­tia se numără F. Szvft (Anglia) 1,905 m. înălţime, L. Iasiu­ (U.R.S.S.) şi L. Buf­fon (Falia) 1,84 m­, R. Ib­den (Austria) 1,83 m­, V. Beara (Iugoslavia) 1,82, Zamora (Spania) 1,80 m, Platzer (Austria) şi Vista (Ita­lia) 1,79 m etc. Stilistica a stabilit că media înălţimii pentru portari ar fi 1,810 m, deşi sunt cunoscuţi şi portari de reputaţie mondială mai scunzi: Olivieri (Italia) 1,75 m, Planicka (Ceh­) 172 m, Remetter (Franţa) 1,705 m­ etc. In fotbalul nostru s-au recru­tat portari de c­asă atit dintre jucătorii înalţi (Pavlovici, Şepci) dar şi dintre cei mai scunzi (Mircea David, Toma etc.). Concluzia noastră la n­treba­­rea ,,Cum trebuie să fie portarul de fotbal?" ar înclina spre răs­punsul: „Să fie bun!“ Recenzie : Medicina Culturii­­Fizice de prof. dr. FI. C. Ulmeanu, dr. V. Calina, dr. O. Cheţianu, dr. C. Doboşiu, dr. D. Mihail, dr. V. Nicolau, dr. P. Nicu, dr. A. Popovîci, dr. T. Vasilescu, dr. N. Zega. Apariţia lucrării „A Medicina Culturii Fizice“ reflectă preocu­parea care există pentru fun­damentarea ştiinţifică, atît a cul­turi fizice a maselor cit şi a sportului de performanţă. In prima parte a lucrării sint expuse problemele de fiziologie, igienă şi control medical, legate de practicarea exerciţiilor fizi­ce. Partea a doua tratează, pe scurt, folosirea exerciţiilor fizi­ce în scop terapeutic. Modul în care este prezentată sinteza cu­noştinţelor actuale referitoare la influenţa exerciţi­lor fizice asu­pra organismului şi la legile fi­ziologice care guvernează pro­cesele de adaptare, face ca lu­crarea să fie deosebit de utilă atit medicilor sportivi, cît şi an­trenorilor şi profesorilor de e­­ducaţie fizică, ajutîndu-i să rea­lizeze, în mod eficient, colabo­rarea lor practică. Aspectele particulare ale an­trenamentului şi concursurilor, ca punctul mort sau faza cri­tică, starea de start, modifică­rile fiziologice în eforturile in­tense, fundamentarea fiziologică a antrenamentului, sînt tem­ei­nic analizate în lumina datele complexe ale fiziologiei mo­derne. Se desprinde din lectura căr­ţii contribuţia oamenilor de şti­i­nţă din ţara noastră în dome­n­iul fiziologiei exerciţiilor fizice De asemenea folosirea datelor clinice şi fiziologice în practica medico-sportivă este cuprinsă într-un important capitol referi­tor la controlul medical a sportivilor, completat cu un amplu barem al contraindicaţi­­ilor pentru practicarea sportulu în diferite afecţiuni. Traumatolo­gia sportivă este prezentată prin prisma unei bogate experienţe personale a autorilor. Manualul „Medicina Culturi Fizice“ reprezintă o contribu­ţie utilă adusă la dezvoltarea­­mişcării de cultură fizică şi sport­­din ţara noastră. Sporturi de iarnă ORIZONTAL: 1. Ii intîlniţi la cabane. — Culoarea care a­­rată că­ s-a marcat un punct la hochei. 2 Terenuri pentru patinaj. — Va fi reprezentat In „Cupa Orașelor" de Vor­wärts. 3. — A prezenta o echi­pă. — Hanul ei e celebru în­­tr-o carte a lui AL Sadoveanu. •— La gheață. 4. — Patină fără salutare... — Obstacole na­turale pentru slalom. — Se poartă iarna. 5. Marcă de au­­tomobil — De la (ed.). — Oraş antic. — Literă grecească (se găseşte în gheaţă), ti. Mi­diei. — Patinoare naturale, numai cînd îngheaţă. — Iniţia­lele poetului care a scris „Iar­na pe uliţă". 7. Pronume de­monstrativ. — C.C.A. sau Vo­ința. 8. Roman de Chateau­briand. — Pronume. — Bir ! 9. Citeodată la hochei este și contra... Terenul unui anumit tenis. — II urmează schiorii într-o cursă de fond. 10. In fruntea clasamentului... — în­ceput de alfabet. — Linie de jucători la hochei. 11. Un anu­mit patinaj. — Din nou (pop.). VERTICAL: 1. Articol spor­tiv de sezon (sing.). — Re­priză la teatru. 2. O echipă care a intrat în turneul final 3. Un sport de iarnă ...fără capete. — Diviziune a campionatului. 4. Construcţie. — Specie de­ grîu. 5. 1958 şi 1959. — Piatră preţioasă. — Armăsar. 6. Ur-­ mează seria. —• Ambiţios... pe­ jumătate. 7. Apucă. 8. Am­ f fost. — Parte a unui peisaj. 9 Animale care trag sănii. —­ „La mulţi..." . 10. E mic, mitit­tel şi înţeapă frumuşel. 1. A fost dotat cu un patinoar ar-­­tificial ultramodern. 12. Fiindcă a căpătat un „re“ înainte, se dispută după ce nu l-a avut pe „re“... — Cu nasul... puţin ri­­dicat (pl.). 13. Vor avea o copi a lor (sing.) — Vara, pentru alimente, iarna pentru sport. 14. Şerban Lupescu. — Se vor disputa nenumărate în cadrul Spartachiadei de iarnă, (sing.). — Execut o anumită figură la­ schi. 15. Omis. — A juca numai la poarta adversarului. 16. In patinaj — Gustul rfn­gdalelor. j ȘT. MIHAIL ] 1 2 3 4 5 6 7 6 9 10 11 12 13 14 15 16 T !rifr­ e ^®rib»e și fapte... J îîSM INSECTAR „Pierde vară“... Cum îl cheamă? Simplu. „Pier­de vară Şi nu e un personaj fictiv. U­mblă-idruna vraişte prin ţară Speculindu-şi titlul de „sportiv“. Zboară deci din club, in club, hoinarul Pretextînd că e solicitat. E „talentat“... Şi e dispus ca „harul“ Să şi-l pună veşnic la mezat. Nu ştia dacă-i fumător din fire Amator de minge sau de puc. Dar îl recunoşti dintr-o privire C-ar fuma" întruna din „ciubuc­ari şi tinde joacă, nu-i convine. .Ciubucarul", scurt, va protestai, „Nu-s condiţii, dragă, pemra­mut* Mişcă din... urechi şi voi juci~! Dacă-l pui la treabă, foc şi pară Im serviciu e mereu absent. Dar la leafă-i primul, „pierde varit“ La ghişeu se nghesuie: „pre­zent ! Vagabond, din club In club, in goană El e-n orice anotimp hoinar Pierde insă vremea de pomană Şi nu are nici de sport habar. Pîn-la urmă, după cum se veda „Pierde vară“... e o haimana. Pierde tot şi cinstea chiar şi-l pierdu Şi îşi pierde... dreptul de-a juca. MORALA: „Pierde vară" — deci e curios* cut* Dacă nu se-ndreaptă e... pi­er­ dut I T. DUMITRAN ' *) Orice asemănare ai unS sportivi (izolaţi ce-i drept) este... intenţionată. (Desen de MAITXij

Next