Sportul Popular, august 1961 (Anul 16, nr. 3868-3885)
1961-08-01 / nr. 3868
Scurt istoric roburile ne-au condus, nu de mult, din nou pe meleagurile mănoase ale Olteniei — „la cazacii dă pă fii“, aşa cum sunt porecliţi în glumă cei de prin părţile respective. După un drum puţin obo- I sitor, de la Craiova la Calafat, iată- i ne la ţintă: comuna POIANA MARE. De fapt, un orăşel în toată regula, deoarece această comună situată pe „naţionala“ Calafat-Bechet la 80 km de Craiova şi la 12 de cotul Dunării, numără peste 13.000 de suflete. „Mult popor , ne spune pe drum un colectivist. S-a înmulţit în ultimii ani. E a treia comună din ţară ca mărime“. In faţa căminului cultural, o construcţie maiestuoasă (dotat cu bibliotecă cu peste 9600 de volume, sală de cinema cu peste 700 locuri) l-am găsit pe secretarul comitetului de partid comunal, tov. Ion Dobre. Sătenii îl iubesc tare mult. Toţi îi spun „nea“ Oncică. El este iubit nu numai pentru că este un comunist priceput la toate, ci şi pentru că Întotdeauna acolo unde-i greul este şi el prezent. De la nea Oncică am hat cunoştinţă — el este o adevărată... „statistică* — de ce ne interesa în legătură cu viaţa ţărănimii poienene. Tov. Dobre ne-a fost un ajutor de nădejde în cunoaşterea realităţilor de azi, ale acestei întinse camtone. Din vorbă în vorbă, am ajuns bineînţeles, şi la sport — aceasta era problema care se interesa in spect). Am vrut să cunoaştem cîteva aspecte din trecut, pentru a putea şi apreciem şi mai mult realizările de azi din activitatea sportivă a comunei. — Sport în trecut ? Şi, tov. Dobre scoase un oftat. Nici nu se putea vorbi de aşa ceva. Ţărănimea muncitoare stătea încovoiată d lin zori şi pînă seara pe moşiile bogătanilor, la cheremul marilor moşieri de teapa lui Grigoriu sau Măgereanu. înfometaţi şi secătuiţi de vlagă, le mai ardea ţăranilor de sport ?... In biblioteca căminului aveam să găsim apoi unele documente grăitoare în legătură cu viaţa din trecut a ţărănimii sărace de pe aceste locuri. Cităm cîteva din de: Ministerul Justiţiei nr. 7499, 12 martie 1907 — Registratura. TELEGRAMA, urgenţă, Ministrul Justiţiei Bucureşti. „Se semnalează agitaţiuni în comunele limitrofe: Moţăţei, Băileşti, Calafat. In acest moment s-au transportat în localităţi doi procurori cu forţa armată pentru stabilirea liniştei. Rog interveniţi La Ministerul de Război pentru a ne pune la dispoziţia noastră forţe armate îndestulătoare. Procuror general ss. indescifrabil . Rezoluţie: Văzut I. Manu, 1907. Martie“. SCRISOARE ANONIMA: FRAŢILOR! „...Ciocoii ne-au mîncat timp de 40 de ani, de cînd a venit Carol I. A venit timpul să-i mîncăm şi noi fripţi. Toată averea lor e făcuta din sudorile noastre şi a micilor copii ce mor înecaţi de praf lac...maşinei... Nu mai staţi, căci timpul e scurt! Trageţi clopotele bisericilor, sunaţi din goarnă, ca toţii ce sufăr şi voiesc libertate să vină sub steag, pentru o nouă independenţă !... Religia, credinţa, nu vă va mîntui. Prin orice mijloace cereţi pămînt, pămînt şi iar pămînt !... Deviza să fie: pămînt, îmbunătăţirea soartei ţărăneşti". Şi iată răspunsul orînduirii burghezo-moşiereşti : Telegramă. Prezentată la Craiova. Ministerului Justiţiei, Bucureşti. „Astăzi 23 septembrie 1907 orele 6 dimineaţa. Procesul răscoalei ţăranilor din corn. Horezu, Poenari, Greceşti, începuturi înaintea Curţii cu Juraţi Doljiu, luat sfîrşit prin condamnarea a opt acuzaţi, din care trei la cite zece ani muncă silnică,patru La cite cinci ani muncă silnică şi un minor la şapte ani închisoare. Procuror general, N. Geblescu. Nr. 3111. Rezoluţie : Văzut, T. Stelian“. Crunt s-a răzbunat burghezo-moşierimea pe ţăranii răsculaţi. Peste 10.000 de morţi, mii de răniţi, mii de ţărani condamnaţi la muncă silnică pe viaţă sau pe alte termene, sate întregi pustiite. Cum trebuia să acţioneze justiţia de clasă a orînduirii de atunci, reiese din telegrama adresată de Ministerul Justiţiei primului procuror din Galaţi: „Comandamentul Corpului III are ordine pentru represiuni severe — luaţi înţelegere cu D-sa şi urmaţi aceleaşi instrucţiuni“. In acest ■spirit a acţionat justiţia ,liberală din timpul răscoalei din 1907, ca şi în alte împrejurări de altfel. Anii treceau şi viaţa ţărănimii nu se schimba de Ioc. Foame şi sărăcie. Pînă ce s-au dus pe apa sîmbetei boierii, toată lupta se dădea pentru o bucată de mămăligă. Sport ?... .•■„Az, sportul în comună se desfăşoară în concordanţă cu vremurile noastre, noi, cu realizările în comună. Ce avem noi — după Eliberare — în sat am să-ţi spun pe scurt. Şi tov. Dobre mi-a înşiruit domol saltul uriaş făptuit în viaţa ţărănimii din POIANAMARE. Am notat puţin. 3 mari G.A.C. , 7000 de hectare arabile, 9 camioane, sute de atelaje, sute de capete de vită, mii de capete de porcine, G.A.C.-urile au biblioteci, iar fondul de bază a ajuns la 1 800.000 lei. Comuna este electrificată d in curind se vor instala şi tuburi de neon), are teatru de vară. ■Mai are un spital cu 40 locuri, 2 dispensare, personal sanitar, 4 doctori, un S.M.T., 5 şcoli plus un liceu, un sanatoriu cu 800 locuri... Sportul a cunoscut şi el o dezvoltare corespunzătoare, dezvoltare de care se îngrijeşte zi de zi cu atenţie partidul nostru. Dar despre sport, despre această nouă preocupare a ţărănimii noastre muncitoare să prezentăm mai bine aspecte din cadrul grandioasei „duminici cultural-sportive* — faza intercomunală a Concursului cultural sportiv al tineretului, organizată pe plan local la Priana Mare. PARADA Pe terenul de fotbal, împrejmuit special „în cinstea duminicii cultural-sportive“ stau aşezaţi pe iarbă sau în tribune de lemn peste 5000 de ţărani colectivişti, muncitori, funcţionari, elevi din comună şi de prin satele apropiate. Un sunet de trompetă, o comandă scurtă şi apoi, începe defilarea... Dinspre tăpşanul tîrgului, pe poarta mare a stadionului, în sunetele fanfarei locale (de peste 20 persoane) îşi fac apariţia în rînduri compacte, perfect aliniate, echipele culturale de dansuri şi jocuri populare, sportivii din comună Şi satele din împrejurimi, sportivi, clubului Craiova, musafiri — în acea zi de vară — ai localnicilor. Iată un grup de luptători, merg în pas uşor, dar cu o ţinută ce inspiră vigoare, forţă. Vin apoi reprezentanţi ai comunelor Desa, Ciuperceni, Tunarii Vechi şi noi, elevii de la şcoala agricolă din comună, în frumoase costume naţionale, echipele de fotbal, numeroşi pionieri, biciclişti. Din nou o comandă scurtă, o întoarcere pe loc la dreapta şi responsabilul coloanei prezintă raportul preşedintelui Consiliului U.C.F.S. Calafat: „Tinerii din comuna Poiana Mare şi satele din împrejurimi sunt gata pentru întreceri... raportează... începe „duminici cunurai-sportiva!” Norii care toată dimineaţa ne însoţiseră pe drum, ameninţindu-ne cu ploaia, s-au împrăştiat ca prin farmec. Străjer credincios răntine insă bătrinul paltin de lingă ghizdul finthii cu cumpănă, din apropierea stadionului care, din cind in cind, ne mai ocrotea de arşiţa dogoritoare a soarelui. Au început întrecerile cultural-sportive ! Pe salteaua din mijlocul terenului luptătorii de la Clubul sportiv Craiova fac demonstrata de lupte, explicind spectatorilor din tainele luptelor clasice şi libere. „Nea “ Marin, colectivist fruntaş de la G.A.C. „Vasile Remită“ se amuză, dind mereu ghionţi unui vecin de bancă: „Ii vezi, bre ? Parcă-s tauri. Cum se-mpung. Da’ ai noştri ii bat ! Demonstraţia dintre luptătorii M. Martinescu ,si Marin Bădiţă, ambii de la C.S. Craiova, a entuziasmat publicul. La un moment dat şi soarele se pitise parcă, de frică, după un firicel de nor... inspăimintat de curajul lui Bădiţă care, avind o greutate mai mică, încerca să înfrunte pe Martinescu, un Prima Camera al Craiovei. Lupta a fost dramatică, epuizantă, dar rezultatul nedecis. Au cîştigat însă spectatorii care au îndrăgit un nou sport, luptele. Sportul celor puternici. Luptele cu care Gruia lui Novac dădea — aşa cum „Multă graţie in mişcări e dovedit Venera Preduţ in exerciţiile ei" — spunea o tinără colectivistă. Intradevăr aşa a fost. Exerciţiile ei au fermecat pe spectatori, spun legendele - multă bătaie de cap turcilor. Au urmat întreceri de gimnastică, demonstrante fiind sportivele Marianna Diou, Venera Preduţ şi Crişanti Dinu, tot de la Ciutul sportiv Craiova. „Ai mai tare om din lume“ Au început şi demonstraţiile de haltere. Sportivii din Craiova, mai întâi, au explicat spectatorilor tehnica ridicării halterelor, apoi s-au pornit la întrecere. Radu Pitei a ridicat prin împins 70 kg, Dorel Dinu prin smuls 80 kg. Se adaugă o nouă greutate şi sportivul craiovean ridică halterele, care au acum o greutate de aproape 90 kg. Spectatorii aplaudă entuziasmaţi. Stilul lui de a ridica, precizia cu care împingea deasupra capului bara cu discuri mari de fier a impresionat rîndul lui Vasile Bectecaş. Va ridica oare mai mult decit tovarăşii său ? se întrebau spectatorii. Bectecaş a mai adăugat o greutate, s-a proptit solid pe pămînt, s-a aplecat, a prins bara halterei, o scurtă faridare, un strigat şi haltera stat ca în mîini ridicată deasupra capului. Se aplaudă frenetic. Ciţiva tineri strigaţi satisfăcuţi de spectacol: bine, binee, încă o dată (?!). Halterele me, nu au fost lăsate să se odihnească cum trebuie şi au şi fost luate la „întrebări“ de către „greul* Marin Martinescu. A mai adăugat în părţi greutăţi, apa a prins să le ridice consecutiv deasupra capului — spre a mulţumi publicul. In miinile lui halterele pare erau nişte jucării. Spectatorii au rămas înmărmuriţi. Lingă „masa auputut — fără să vrem — prinde doar atit: — „Ileano ! Nu văzuşi pe Prică al meu. Fuse cu bărbată-tu !“ — „Fii, leleo, ştiu“ — i se adresă cealaltă mai tinără şi mai aprinsă in priviri. Şi continuă: „Or fi la fotbalu ăla, bată-i vina. Le-a luat minţile bărbaţilor!“ Am ajuns din nou la stadion. Probabil că cei doi „împricinaţi“ erau şi ei printre miile de spectatori. Am aflat apoi că urma să se întreacă „oficial“ 6 echipe: Dunărea—Calafat cu Luceafărul Ghididiu (campioană raională, formată numai din tirani colectivişti), Înfrăţirea — Poiana Mare cu Recolta — Seaca şi Tunarii Vechi cu Dese. N-am stat muit pe teren deoarece soarele era prea dogoritor. Dar am put constata că fotbalul ca şi in Bucureşti, Craiova, Paşcani sau un alt colţ de ţară, şi la Poiana Mare a prins rădăcini adinei, îţi are suporterii lui, care, în timpul desfăşurării meciului o ţin numai intr-o „ceartă", iar la terminare părăsesc terenul braţ la braţ, comentind o fază sau alta, birfind pe arbitru, sau lăudind pe unii jucători. Am plecat după un timp înapoi la Teatrul de estradă, pentru a urmări în continuare spectacolul cultural cind, deodată, am auzit o... explozie: pool! pool! Alarcos era cel de al doilea punct cel din Poiana ! Satisfacţia era de acum completă. O DUMINICĂ CULTURAL -SPORTIVĂ „Duminica cultural-sportivă“ d■ comuna Poiana Mare, la care au participat aproape şapte mii de spectatori (peste cinci mii la mir eccrite sportive şi aproape două mii la cele culturale) a foest ua dintre cele mai reuşite serbări organizat pe meleagurile Olteniei, Din sprijin deosebit la buna organizare a acestei minunate iarbători cultural-sportivi . I-a dat comitetul raional P.M.R. Calafat, prin instructorul său tov. Traien Duca. De asemenea, pentru masiva mobilizare a sătenilor în cadrul desfăşurării respectivei „duminici chitural-sportive” merită slicitări Comitetul comuna! de partid (secretar Io „bre) Comitetul comunal U.T.M. (secretar Nicola Ghinea, locţiitor Horia Minen). Trebuie, de asemenea, de subiiat sprijinul acor-dată“ a prezidiului, s-a auzit deodată un glas de bariton: „bre, da Gozav e ăt«. E âî mai tare din ne"! A urmat fireşte Invitaţia către tineri şi vîrstnici de a trece la haltere. Aceştia nu s-au simţit stingheriţi şi nici n-au aşteptat să fie mic, rugaţi. Dar halterele nu-s ca sacii plini cu porumb sau boabe de grîu, pe care-i aruncă pe spate şi urvă cu ei în pas domol spre coşul mo Aceasta au văzut-o pe concret cei care s-au întrecut la haltere. Cel mai tare din comună a fost Cornel Rămoiu, de meserie electrician. Avînd cîteva cunoştinţe din sportul halterelor, nu i-a fost greu să-i bată pe ceilalţi, care totuşi rămăseseră îmbufnaţi din cauza „insuccesului“ de moment. Fotbalul, bată vina! Plecaserăm de la teatrul de estradă, construit în anii luminoşi ai regimului nostru, în grădina Sfatului, înspre stadion. Era ora înaintată. Aproape de unu. Trebuiau să înceapă întrecerile de fotbal. In drum spre terenul de fotbal ne-am oprit la cooperativă, unde am tras cite o halbă de bere pe nerăsuflate (era bună şi rece, pentru că şi gheaţă se găseşte din belşug la gospodăriile colective din comună). La ieşire, in faţa cooperativei, două femei discutau foarte aprins. Am «uat de Comitetul raional U.T.. Calafat (prim-secretar Marin Virtosu), care s-a ocupat îndeaproape, şi din timp, de toate problemele legate de reuşita serbării cultural-sportive, fază intercomunală a Concursului cultural-sportiv al tineretului. Gazde primitoare au fost cele trei Gospodării agricole colective, mai ales G.A.C. „Viaţă Nouă“ (preşedinte tov. Traian Dobre), care au primit oaspeţii sosiţi îi comună (sportivii şi invitaţii), după frumoasele dafini olteneşti. Această acţiune iniţiată de asociaţiile sportive din comuna Poiana Mare este de dorit să fie extinsă şi în celelalte comune din regiunea Oltenia. Se va obţine astfel o mai mare participare a tineretului sătesc pe terenurile de sport, activitatea sportivă de mase se va întări şi dezvolta mai mult. Viaţă nouă liberă şi cu belşug s-a aşternut în satele patriei. Au dispărut pentru totdeauna exploatatorii, în Poiana Mare, ca şi în imensitatea comunelor şi satelor patriei noastre, ţărănimea munceşte înfrăţită, pe ogoarele înfrăţite, obţinînd succese deosebite pe drumul belşugului şi bunăstării materiale. Bicicletele sau motocicletele (în comună sunt foarte multe „Maneturi“) sunt materiale sportive care îşi fac tot mai mult loc în viaţa tineretului. Copiii nu se mai zgîiesc la ele ca altădată. Noul este trainic, viabil. Noul în viaţa ţărănimii noastre muncitoare este şi sportul, altădată cu totul inaccesibil nu numai ţărănimii. Pentru industria noastră socialistă, pentru agricultura noastră mare, înfrăţită, pentru toate bucuriile vieţii pe care ni le dăruieşte zi de zi partidul merită să trăieşti şi să munceşti ! Să munceşti şi să pui umărul cu nădejde pentru ca noul să crească, să-l faci şi mai puternic ! Iar sportul, acest dătător de viaţă, de forţă şi frumuseţe, să-l luăm cu toţii de mînă şi să alergăm în rouă dimineţii, în bătaia vîntului, strigînd şi rîzînd către soare : „Iţi mulţumim Partid, iubit părinte ! Iţi mulţumim pentru tot ce ai făcut şi faci pentru întregul nostru popor, pentru grădina noastră mereu tot mai înfloritoare — Republica Populară Romina !“. Pagietă redactată de V. GRĂDINARUI Fotografii: P. Rognoşan Jocurile populare romineşti s-au bucurat de o înaltă preţuire din partea spectatorilor. In fotografia noastră un aspect din timpul unui dans desfăşurat pe scena teatrului de vară. A început parada! Sportivii de la Clubul sportiv Craiova, împreună defilează prin faţa celor peste 5000 de Fotbalul n-a lipsit nici el din program. Iată-l din fotografie pe portarul echipei Ghidioni, oprind un atac al jucătorilor de la Dunărea Calafat. Tinerele fete de la şcoala zootehnică din comună prezintă pe o splendidă melodie, „dansul marinăresc“. Execuţia fără cusur a stirnit aplauze furtunoase din partea publicului, reprezentanţii echipelor cultural-sportive din Poiana Mare şi împrejurimi,pectatori, veniţi să asiste la întreceri. ţa, publicul şi-a ocupat locul in tribună pentru a asista la întrecerile sportive. Cind e fotbal, mai ales, să dai cu... tunul şi nu găseşti un loc liber. Iată cea mai sigură şi mai comodă tribună. Puştii s-au acomodat cu situaţia: nu-i loc in tribuna „oficială", este loc însă in bătrinul stejar. Priveşti de la înălţime şi nu te bate nici soarele. Adă-mi o barcă, să-mi plimb iubirea... Cîntau fetele școlii profesionale agricole din Poiana Mare în timpul dansului marinăresc pe care îl prezentau pe scena Teatrului de vară. Viitoarele zootehniciene, încă eleve de școală, dar sportive încercate, prezentau în cadrul concursului cultural dansul lor preferat. In bluze albe, cu gulere albastre, cu bonete şi pantaloni albi de bufet, păreau adevăraţi marinari. Simbolizînd prin mişcări coregrafice cu braţele munca pe vas, ridicarea pînzelor, legarea fringhiilor, trasul la parîmă şi însoţind dansul lor coregrafic cu cîntec, au reuşit să smulgă aplauze furtunoase. Prin cîntul şi focul lor împrăştiau parcă parfumul mării, freamătul aripilor pescăruşilor, tumultul valurilor, imensitatea aceea a mării... Imensitatea care te predispune la meditaţie, către poezie şi dragoste. Pe o bancă între Castanii umbroşi şi răcoroşi la adăpost de soare, am privit dansul, am ascultat cîntul, care ni se furişa hoţeşte in inimi...„Adă-mi o hârcă, să-mi plimb iubirea Să zbor cu ea din val în va! Să prind iubirea Şi fericirea C-aşa e viaţa de marinar“! Tanţa Funicioiu a recitat apoi poezia „Partidului“ de M. Beniuc. Echipa de dansuri a căminului Tunarii Noi a prezentat o suită de jocuri populare româneşti, care, pe bună dreptate, prin vigoarea şi verva cu care au fost jucate, au stirnit aplauze binemeritate. Peste drum de stat şi de Teatrul de vară, colectivistul Sîrbu Costea (Constantin) petrecea de zor. Avea omul şi de ce. Era socru mare! Din cînd în cînd, profitînd parcă de intermezzo-ul programului cultural, trompetele muzicanţilor care ţineau isonul ţambalului se suprapuneau peste cîntecele fetelor. Frînturi dintrun cîntec cunoscut pătrundea pînă la urechile noastre: „Și-au plecat oltencile Să secere grinele... I-La i-a, i-I-a-î la !“ Sigur pe el, electricianul Rămoiu a ridicat haltera, sus, deasupra capului, consătenii il privesc cu admiraţie. O piramidă destul de dificilă. Dar tinerii sportivi, elevi din Poiana Mare, stăpini pe ei, au executat toate piramidele cu multă siguranță. Un moment pasionant din întrecerile de lupte.