Sportul Popular, decembrie 1961 (Anul 16, nr. 3938-3954)

1961-12-02 / nr. 3938

Tema: Cum poţi ajunge la performanţe constant bune Maria Vicol reprezintă astăzi un nume în floreta noastră, o sportivă care — ca şi majoritatea sportivilor noştri răs­­punzînd grijii părinteşti a partidului, condiţiilor create de regimul democrat­­popular — şi-a adus contribuţia la fru­mosul prestigiu de care se bucură spor­tul astăzi. P­rintre performanţele în­scrise în palmaresul ei figurează : locul III la J. O. de la Roma şi locurile 1 pe echipe la Universiada de vară de la Sofia şi la triunghiularul“ care a avut loc recent la Minsk. Tema de faţă — cum poţi ajunge la performanţe constant valoroase — ne-a inspirat-o însăşi evoluţia talentatei noastre sportive. Iată ce ne-a spus ea : — Unii sunt înclinaţi să acorde scrimei, un caracter de... joacă. In real­it­ate, pentru a atinge pragul consacrării, pen­­tru a ajunge la performanţe de valoare este necesar să desfăşori o muncă înde­lungată, migăloasă, stăruitoare Voi a­­minti cazul meu : de la primul concurs public şi pînă la cucerirea pentru prima oară a titlului de campioană a ţării m­i-au trebuit nu mai puţin de 4 ani. — Şi constanţa în rezultate ?... — Este fireşte o năzuinţă pe care trebuie s-o aibă orice sportiv : de a nu înregistra fluctuaţii în comportare, de a realiza mereu performanţe demne de consemnat. Pentru a ajunge aici, nu există decât o singură cale : să mun­­ce­şte totdeauna serios. Am văzut, de pildă, scrimeri care, după ce au ajuns la un anumit grad de specializare şi mai ales după cîteva succese şi-au ne­glijat pregătirea. Ei au presupus că pot dobîndi, în continuare, succese nu­mai pe baza faimei căpătate şi a unui anumit grad de rutină. Raţionament complet greşit Procesul de Instruire şi antrena­ment nu trebuie întrerupt în nici un moment. Există, desigur, perioade în care ritmul de pregătire este mai lent, mai puţin susţinut — mai ales după marile concursuri — dar re­petarea elementelor de bază este im­perios necesar să se facă în fiecare şedinţă de antrenament. — Tinerii care se iniţiază în scrimă ne-au întrebat deseori cum trebuie să decurgă munca de pregătire a unui scri­mer fruntaş. Ce ne-aţi putea spune, spre exemplu, despre dv. ? — în mod normal, eu efectuez trei antrenamente pe săptămînă. Durata fie­căruia — circa două ore şi jumătate încep antrenamentul cu o încălzire a tuturor grupelor musculare (15—20 de­­ minute) cu mișcări specifice — fondare,­­ salt fondare, pas fondare etc. Apoi, aler- » gări și lucru la spaliere în programul­­ de pregătire propriu-sis — lucru cu fio-­­ reta, la pernă (îm­pungeri pentru exer- J sarea preciziei), In mănuşă, cu parte-^ neri, lecţii cu­ antrenorul şi în sfîrşit , salturi libere cu parteneri (6—R salturi­­ la fiecare antrenament) în perioada de 4 vîrf, încă două şedinţe de antrenament:­­ unul de pregătire fizică, altul de pre- z gălire tehnică ! Discuţia noastră cu Maria Vîcol s-a­­ apropiat de sfîrşit. 4 ■—Ceva din proiecte ? •— Obiectiv imediat — să cuceresc 7 şi în acest an titlul de campioană a­l ţării... Mai­ departe ? Să obţinem victoria 4 în „triunghiularul“ din primăvară, de 7 la Budapesta... ) Maria Vicol a deschis apoi o agendă. ( s-a gîndit cîteva clipe și în cele din­ urmă, ne-a spus : — Deocamdată atît. E mai bine...­­ T. STAMA ! Vă mai amintiţi ? In paginile zia­rului nostru din ziua de 1 august anul acesta s-a scris despre o frumoasă ,,Duminică cultural-sportivă“ ce a avut loc pe meleagurile Olteniei. A­­ceasta se întîmpla la Poiana Mare, comună de lingă Calafat. A fost a­­tunci o mare sărbătoare. Tineri şi vîrstnici de aici ca şi din satele ve­cine au petrecut clipe minunate in sala căminului cultural şi pe terenul de sport al comunei. Sportul a stat atunci la loc de cinste. Şi nu întâm­plător. Căci poienarii îl iubesc cu pa­siune. Le place să bată mingea, să alerge, să se întreacă la sărituri sau trîntă. „Duminica cultural-sportivă“, iniţia­tă de consiliul asociaţiei sportive din Poiana Mare, trebuia după succesul înregistrat - şi aceasta era părerea fiecăruia — să constituie un pas în­semnat in activitatea sportivă a co­munei. Dar... ...La redacţie a sosit o scrisoare. Apoi incă una. Adresa expeditorului era aceeaşi : Poiana Mare. Le-am deschis cu curiozitate de fiecare dată, doream să aflăm veşti despre dezvol­tarea sportului din această comună. Numai că cele relatate nu bucurau pe nimeni. „In anii regimului burghezo-moşie­­resc - se spunea intr-una din scri­sori - in satele Olteniei nici vorbă nu era de sport. Azi, insă, datorită mi­nunatelor condiţii create de partid sportul e îndrăgit şi practicat de tine­rii satelor noastre. In comuna noas­tră insă, el nu s-a ridicat la nivelul corespunzător, deşi condiţii sunt. Suc­cesul înregistrat cu ocazia „d­umini­­cii cultural-sportive“, a demonstrat cu prisosinţă acest lucru. Poiana Mare este una dintre cele mai mari comu­ne din ţară. Are în jurul a 15.000 de locuitori. Este o comună fruntaşă în multe domenii. Numeroşii tineri din comuna noastră doresc să-şi petreacă timpul uiber pe terenul de sport. Vrem să fim fruntaşi şi în domeniul spor­tului“. PE URMELE SCRISORII... Mai bine-zis pe urmele scrisorilor. Iată-ne aşadar, cu citva timp in urmă, la Poiana Mare. Străzi lungi, curate, case din ce in ce mai multe de con­strucţie nouă, care îţi dau impresia că te afli intr-un orăşel. In biroul preşedintelui Sfatului popular două drapele împodobesc încăperea. Unul e cel de comună fruntaşă în muncile de vară, iar al doilea primit cu un an în urmă, de fruntaşă in munca culturală, întreaga comună a păşit pe drumul vieţii noi. Locuitorii fac parte din trei gospodării agricole co­lective, cu fonduri de bază care se numără in milioane. Gospodării frun­taşe, fiecare cu cite trei autocamioa­ne „Steagul roşu“, cu sectoare zooteh­nice puternice. In comună există, de asemenea, un S.M.T. ale cărei trac­toare brăzdează din plin ogoarele gospodăriilor. O dată cu bunăstarea a pătruns în Poiana Mare şi cultura. Există patru şcoli elementare şi una medie, cămin cultural nou, cu sală de 700 de locuri şi aparat de filmat propriu, bibliotecă cu peste 10.000 de volume şi sute şi sute de cititori. Iată pe scurt reali­zările obţinute de locuitorii din Poia­na Mare, cu care, pe drept cuvint, nu se poate mindri orice altă comună. Şi totuşi, ceva nu se ridică la nive­lul celor arătate : sportul. De acest lucru oamenii sunt nemulţumiţi. Fiind­că in privinţa activităţii sportive au rămas în urma celor din comunele învecinate (Tunari, Ghidiciu, Basarabi), care deşi sunt comune mai mici au o activitate sportivă mult mai intensă-La Poiana există o asociaţie spor­tivă, înfrăţirea, trecută de curind pe lingă G.A.C. „Viaţă nouă“. Con­siliul de conducere al acestei asocia­ţii nu şi-a îndeplinit nici pe departe sarcinile ce îi reveneau. Sunt membri ai consiliului care aproape nici nu ştiau că au fost aleşi. Aşa s-a făcut că situaţia membrilor U.C.F.S. este necorespunzătoare, că nu există o e­­videnţă pusă la punct. Cit priveşte un plan de muncă, de activitate spor­tivă organizată nici vorbă de aşa ceva. Doar echipa de volei ce mai activează, datorită unor iubitori ai voleiului, entuziaşti. Fotbalul, marea pasiune a poienarilor, cind şi cînd mai este jucat deşi băieţi talentaţi sunt destui. Medicii comunei, Gh. Oană şi L. Ţiţirigă, joacă la echipa din Calafat, alţii la Lonea, Craiova şi în alte părţi. Material sportiv e­­xistă suficient la Poiana. Nu se poate plînge nimeni. Numai că el nu e în­grijit cum trebuie. Ori se află pe la sportivi de luni de zile (profesorul V. Stoica, de exemplu­, ori stă nespălat, aşa cum a rămas după un joc, ză­rind intr-o ladă la grajdul comunal, o parte, iar altă parte împărţită la cele trei G.A.C.-uri. Cit priveşte a­­menajarea bazelor sportive situaţia nu e deloc mulţumitoare. Cum e posibil ca o comună cu­ un oraş să aibă doar un teren de volei (intr-ade­văr foarte bun) și un teren de fotbal, a cărui împrejmuire a început cu pri­lejul „Duminicii sportive“ (luna au­gust!!) și care nici pină în prezent nu e terminată definitiv ? Fără să mai vorbim de starea terenului, de groapa de sărituri din care n-au mai rămas decit urmele. Cam acestea sunt bazele sportive intr-o co­mună cu mii de tineri dornici de sport şi care sunt gata oricind ca prin muncă patriotică să amenajeze noi baze sportive. In această direcţie un rol important trebuie să-l aibă con­ducerea asociaţiei, sfatul popular co­munal (preşedinte, tov. Ion Dinu), con­ducerile şcolilor ca şi ale gospodăriilor colective „Viaţă nouă“ (preşedinte tov. T. Dobre), „înainte“ (preşedinte tov Gh. Pasă) şi „Vasile Roaită“ (preşedinte, tov. M. Rusca). Toţi aceştia vor trebui, şi posibilităţi sunt, să contribuie mai activ la dezvoltarea sportului in Po­iana Mare. Factori activi in munca sportivă vor trebui să devină profe­­sorii de educaţie fizică V. Stoica, Speranţa Bulai şi ceilalţi. Pregătirea şi funcţiile pe care le au ii obligă. Recentele alegeri U.C.F.S., care au avut loc In comună trebuiau să con­stituie aşa cum se observă în întrea­ga ţară, un moment de cotitură in activitatea sportivă de aici. Dar acest lucru nu s-a intîmplat. Ce părere are consiliul raional U.C.F.S. ? La slaba activitate sportivă din Poiana Mare o „contribuţie“ o are şi insuficienta muncă de îndrumare şi control a con­siliului raional U.C.F.S. Preşedintele consiliului U.C.F.S., Savu Buică, şi tehnicianul consiliului, C. Carauleanu, trebuiau să ajute mai mult, pentru ca sportul la Poiana Mare, care se află la doi paşi de Calafat, să se ridice la nivelul cerinţelor. In schimb ei au manifestat o completă delăsare. S-au mulţumit să facă promisiuni şi atîta tot. Acum cînd timpul permite, cind ţă­ranii muncitori sint mai puţin ocupaţi, e necesar să se treacă la îmbunătăţi­rea activităţii sportive in comuna Poiana Mare. De aceea, organele sportive locale, ca şi consiliul regio­nal U.C.F.S. Oltenia, vor trebui să ia toate măsurile menite să facă din Poiana Mare, comună fruntaşă in a­­tîtea alte domenii de activitate, frun­taşă şi în sport. E de fapt dorinţa nu­meroşilor iubitori de sport de aici. Şi ea trebuie îndeplinită. CONSTANTIN ALEXE Pe urmele unor scrisori „Vrem să fim fruntaşi şi în sport“ Jumătate tractorişti, Jumătate fotbalişti! Cu blocnotesul prin sălile expoziţiei Tema sportului este bine reprezen­tată la cel de al lll-lea Salon interna­ţional de artă fotografică al R.P.R. ? Privind prin prisma calităţii şi nu a vreunui calcul procentual, răspunsul nu poate fi decit afirmativ. Unul din­tre premiile acordate de juriu revine „Scrimerilor“ un instantaneu al par­ticipantului polonez Edward Hartwig. O tipică „fază“ de sport, in care miş­care plină de elan a scrimerului in atac este măiestru subliniată de teh­nica fotografului. Acesta este premiul III. Alte lucrări inspirate de sport, chiar fără a fi primit lauri, reuşesc totuşi să se impună in acest ansamblu da excepţional nivel al expoziţiei de la Palatul R.P.R. Ne gindim in prim­­ul rind la cele două splendide instanta­nee sovietice, vecine de panou, „Să­ritura“ de V. Sustov şi „Ultimii me­tri“ de G. Vaidla. Sport cu S mare... Cu pioletul in mină, temerarul alpi­nist se avintă în salt deasupra pră­­pastiei. Nu ştii ce să admiri mai mult — performanţa sportivului sau cea a reporterului fotograf care a surprins această imagine cu totul ieşită din co­mun. Alături, ciclistul lansat in sprin­tul final pare a „aspira“ distanţa care il separă de victorie, idee realizată prin estomparea fondului fotografiei. Procedeul diametral opus este folosit de Jan Westik (R.P. Polonă) in reda­rea patinatorului: „Pe gheaţă“. Aci fondul este imobil, viteza fiind suge­rată de silueta aproape ştearsă a aler­gătorului, devenit o nălucă... Idee fo­losită cu succes şi un trecut, dar care lasă inevitabil impresia de artificial. Ceea ce se situează desigur în con­trast cu tendinţa cea mai nouă, bine reprezentată in expoziţie, care în­seamnă tocmai o întoarcere către fi­resc. , Dintre lucrările participanţilor ro­­mâni la expoziţie notăm „Patinaj ar­tistic“ de F. Brandrup, care a sur­prins pe campioana noastră Cristina Patraulea intr-o spectaculoasă săritu­ră, „Turiştii“ văzuţi la orizont de Bazil Roman si „Loz în plic“ (titlul nu ni se pare fericit ales­ de I. Mihăi­­că, o bună imagine de atmosferă de stadion. Unii expozanţi au ales sportul doar ca pretext pentru redarea plastică a altor idei. Alăturarea dă adesea re­zultate frumoase. Cităm schiorii lui Erich Haas (Austria) din „Pe aceeaşi urmă“, spectatorii fără bilet din „Ce se intimplă...“ de T. Peternek (Iugo­slavia), demonstraţiile de mase din „Tinereţe“ de L. Ovsik şi „Sparta­­chiada“ de Z. Vazenilek (ambii din R. S. Cehoslovacă), sau subtila ima­gine „Pe stadion“ de T. Tarasin (R P. Polonă) — două siluete pierdute in imensitatea tribunei, intr-o zi fără meci... Dar, mai ales, am reţinut at­mosfera intimă, sinceră, din „Figură nepermisă“ de Oleg Negoiov (U.R.S.S.). Tatăl şi cu puştiul său se amuză co­pios in joaca de-a... fotbalul. Şi acesta este sport, chiar in sensul său cel mai curat. Nu ne contrazicem, spunind totuşi că viaţa sportivă poate oferi conside­rabil mai multe subiecte de inspira­ţie pentru artiştii fotografiei. Imagini tipice ale luptei sportive, prin exce­lenţă plastică, se intilnesc prea rar pe panourile expoziţiei. Portrete de sportivi, momente caracteristice de meci, de asemenea. Fără îndoială, tema este departe de a fi epuizată. Am zice chiar, abia acum ii descope­rim toate tainele. O invitaţie deci pen­tru toţi fotografii noştri: nu uitaţi a­­casă aparatele cindi veniţi pe sta­dion­­... R. VOIA Fotoreproduceri: P. Romoşan (Cel de al Ill-lea Salon international de artă fotografică al R.P. Romiac) O. Negoiov (U.R.S.S.) „FIGURĂ NE­FERM­ISA“ 1. Mihăică (R.P.R.) „LOZ IN PLIC‘ (Cel de al lll-lea Salon internațional de artă fotografică al R.P. Romiac) „CUPA 13 DECEMBRIE“ ULTIMUL CONCURS AL SEZONULUI DE CICLOCROS Ciclocromiştii îşi vor încheia mime sezonul, participind la ultimul conc­urs din acest an, dotat cu trofeul „Cupa 13 Decembrie“. La prima sa ediţie, desfăşurată în sezonul trecut, această competiţie s-a bucurat de un deosebit succes. Organizatorii au luat şi de data aceasta toate măsurile ca între­cerile de duminică să se desfăşoare in­­cele mai bune condiţiuni. A fost ales un traseu situat in împrejurimile parcului sportiv Dinamo. Plecările şi sosirile vor avea loc în faţa întreprin­derii poligrafice „13 Decembrie 1918“ Concursul este deschis tuturor poseso­rilor de biciclete­ Primul start se dă la ora 9,30. La cea de a doua ediţie a „Cupei 13 Decembrie" au fost invitaţi alergă­tori de la cluburile sportive Dinamo, C.C.A., Flacăra roşie, Voinţa, I.T.B. şi C.S.S. Sperăm că antrenorii acestor cluburi vor mobiliza întregul efectiv disponibil, nu așa cum s-a intimplat duminica trecută, la „Cupa I.T.B.“, cind dinamoviștii, de pildă, nu au participat la nici una din probele concursului. SPORTUL POPULAR Nr. 3938 Pag. a 3-* ^

Next