Sportul Popular, aprilie 1967 (Anul 22, nr. 5244-5268)

1967-04-01 / nr. 5244

„Gimnastica la domiciliu-o activitate necesară și la indemina fiecăruia“­afirmă prof. dr. docent ADRIAN IONESCU REDACTORUL : Pentru început, v-am ruga să ne arătaţi avanta­jele gimnasticii practicate la domiciliu. PROF. DR. AD. IONESCU : Gimnastica la domiciliu oferă cele mai variate exerciţii posibile prin intermediul cărora oricine poate să prelucreze grupe, „lanţuri“ de muşchi. Pentru torace — în cazul celor cu insuficienţă respiratorie; pentru abdomen — cînd este vorba de... exces respiratoriu ; pentru membrele inferioare — la cei cu tendinţă de atrofiere etc. Intr-un cuvînt, să aducă substanţiale corective organis­mului, paralel , se înţelege, cu menţinerea sănătăţii. Personal execut, dimineaţa, sărituri laterale şi antero-posterioare. De asemenea, pun ac­cent pe mişcări de respiraţie. Dacă într-o zi n-am reuşit să respect pro­gramul de gimnastică pe care mi l-am fixat, realizez, în compensaţie, plimbări pe jos, intr-un ritm deseori alert şi pe zone ale oraşului care sa constituie şi o delectare de ordin estetic. REDACT­­ORUL : Cum şi cind consideraţi că este util să se execute exerciţiile de gimnastică şi prin ce mijloace ? PROF. DR. AD. IONESCU : Fireşte, dimineaţa. Aşa-zisa gimnastică de înviorare. Ea poate fi repetată în cursul zilei. Exerciţiile de gimnas­tică pot fi asociate cu plimbări uşoare, cu înot — vara, cu schi — iarna, cu d­rumeţie şi turism, cu plimbări pe bicicletă. De asemenea pot fi folosite extensoare, haltere mici şi mijlocii (cele mari sunt contraindicate). Asemenea aparate vin să îmbogăţească conţinutul exerciţiilor. O com­pletare utilă — un uşor automasaj, uscat sau umed, în timpul duşului, dă satisfacţia unei reconfortări. Un duş, o frecţie asociată gimnasticii de dimineaţă înviorează organismul, iţi dă o senzaţie de sănătate şi de voie bună REDACT­­ORUL : Ce reguli speciale apreciaţi că este necesar să se respecte de către cei care practică gimnastica la domiciliu ? PROF. DR. AD. IONESCU : Ceea ce „ameninţă“ gimnastica, în ca­zul nostru, sunt discontinuitatea şi tendinţa de exces. Discontinuitatea se poate remedia uşor printr-un mic efort de voinţă. Înţelegerea deplină a necesităţii de a practica ZILNIC cîteva exerciţii, iată una din regulile elementare pentru FIECARE om. In ceea ce priveşte tendinţa spre exces, aş vrea să subliniez un aspect esenţial , şi anume, acela că gimnastica la domiciliu nu trebuie să ducă la performanţe, să aibă un caracter competitiv. Ea este o întrecere cu tine însuţi, şi atît ! Gimnas­tica la domiciliu trebuie înţeleasă ca o odihnă activă, indispensabilă atît celor care lucrează fizic intens cit şi intelectualilor REDACTORUL : Se vorbeşte mult despre gimnastica în calitate de corectiv în convalescenţă. PROF­. DR. AD. IONESCU : Orice boală slăbeşte organismul, îl scoate din mediul social, un timp oarecare. Trecerea de la boală la activitatea anterioară se face treptat. Vindecarea clinică nu înseamnă şi vindecarea funcţională. Convalescentul nu-i nici bolnav, nici sănătos. Ideea reeducării funcţionale, a recuperării neuromotoare se identifică cu ceea ce numim „reabilitare fizică“. Şi exerciţiile fizice au, în această privinţă, un rol m­ajor. Iată de ce sunt oameni care, mulţumiţi de rezul­tate, păstrează obişnuinţa exerciţiului fizic şi în convalescenţă pentru a-şi menţine sănătatea, dar şi în ideea profilaxiei. Recomand celor care au avut un accident, o boală, un plan de exerciţii fizice pentru tot ris­cul vieţii Un veritabil regim de gimnastică medicală. O menţiune : ar fi foarte indicat ca exerciţiul fizic individual să fie dirijat periodic de medic. REDACTORUL : Unii membri ai cercului nostru cred că la o anu­­mită vîrstă gimnastica la domiciliu ar trebui limitată. PROF. DR. AD. IONESCU : Vă referiţi la bătrîni. Dar nu este obligatoriu ca un om bătrîn să fie şi un om bolnav. Mai mult, bătrînii de astăzi vor să trăiască în condiţii de preţuire a capacităţilor lor de muncă, să desfăşoare o activitate cît de cît utilă. Pentru această cate­gorie recomand o gimnastică preventivă care să le păstreze vigoarea, sănătatea şi capacitatea funcţională. Totodată este bine să intervină şi o activitate cu caracter fizic , puţin grădinărit, creşterea iepurilor, stu­­pâritul. Adică posibilităţi de întreţinere a „priceperii motrice“. Gimnas­tica poate fi practicată la orice vîrstă, fără nici o limită. REDACTORUL : Concluzia este deci că gimnastica la domiciliu are o sferă largă, de la tinereţe pînă la bătrîneţe. PROF­. DR. AD. IONESCU : Da, aceasta este realitatea. Redactor: TIBERIU STAMA ★ N.R. Miercuri, secţia „gimnastică la domiciliu* stă la dispoziţia citi­toarelor ziarului nostru. I I­I I I­I­I • I­I I­I­I SE CAUTA UN... PROFESOR ! La Liceul „M. Sadoveanu“ din Iaşi educaţia fizică se bucură de multă atenţie, ca şi activitatea sportivă a sutelor de elevi. Este, deci, multă treabă de făcut ! De aceea, conducerea şcolii s-a bucurat nespus cînd, în toamnă, cadrelor de spe­cialitate li s-a adăugat şi profesorul de educaţie fi­­z­ică VIRGIL CÂINARU. Profesorul s-a prezentat la post. Apoi a lipsit mo­tivat o scurtă perioadă de timp. Şi pe urmă... n-a mai venit de loc ! Conducerea şcolii a aş­­teptat (aşteaptă şi acum) măcar două-trei rînduri din partea profesorului înca­drat, probabil, în altă par­te. Nimic ! Şi pe unde nu l-au căutat Intr­e ceilalţi profesori, elevi, părinţi­­... Poate îl găseşte vreunul din cititorii noştri. Le re­amintim numele : VIRGIL CAINARU... GAZDE NEPOLITICOASE... Campionatul de copii a programat deunăzi in Bucu­reşti un meci interesant : Dinamo—Metalul. Tinerii fot­balişti de la Metalul şi-au aranjat cu grijă echipamen­tul, şi-au lustruit bocancii şi au plecat spre stadionul Dinamo. O dată cu ei şi unii pa­sionaţi ai fotbalului. Au cău­tat cele două echipe pe toate terenurile. Zadarnic ! Ce să mai lungim povestea ! Meciul n-a avut loc. Nu s-a prezentat... Dinamo. Politi­coase gazde, n-avem ce zi­ce ! In schimb, conducerea tehnică a echipei Metalul a fost rugată să ceară repro­­primarea jocului. Şi să păs­treze discreţie. Că altfel „aude" consiliul clubului Di­namo şi o să ia măsuri. Să ia !... FARA LAUTARI Asociaţia sportivă din co­muna Jebel are un fel cu totul original de a rezolva problemele. Echipamentul sportiv — pentru cumpărarea căruia s-au cheltuit destui bani — este împărţit pe la jucătorii de fotbal. E drept, nu în întregime. O bună parte se află în păstrare la... Aprozar ! Foarte des, echipa de fotbal este defini­tivată la......bufetul“ din co­mună. Lipsesc doar... lăutarii ! Motiv pentru care le-am fă­cut această... cîntare. FORMĂ ŞI CONŢINUT O valoroasă lucrare a prof. Mihai Epuran, „Pregă­tirea psihologică pentru con­curs" a fost „îmbrăcată" intr-o copertă nereuşită. Cu­loarea (o asociere nefericită de vişiniu cu negru), scrisul, lacul (care in loc să dea strălucire cartonului se... lipeşte de mină), contrastea­ză cu calitatea hirtiei şi a tiparului. Este regretabil că Editura UCFS, care şi-a făcut o tra­diţie în a prezente excelent din punct de vedere grafic cărţile scoase de sub tipar, a acceptat o copertă neco­­respunzătoare, executată de Întreprinderea poligrafică „Crişana" din Oradea. Sperăm că această conce­sie făcută exigenţei va fi ultima. Nu de alta, dar să nu uităm vechiul proverb, cum că „fata vinde marfa !" TACTICA Fotbalul contemporan a­­bundă de „tactici" in ceea ce priveşte aşezarea pe te­ren a jucătorilor. Adevărate avalanşe de cifre, fiecare sis­tem reprezentînd o idee, de­seori o inovaţie : 1 —1-4-1-2-­-4 ; 1+3+4+3 ; 1+10+0 etc. etc, toate menite să aducă o noutate care — nesesizată de adversar - să chezășu­­iască succesul. Oare nu prin tactică au cîștigat brazilienii de două ori consecutiv cam­­pionatul mondial ? ----------------------------------1 Dar, iată că antrenorii echipei Minerul Baia Sprie au hotărit in meciul ca for­maţia Voinţa Reghin (cate­­goria C) să-şi surprindă ad­­versarii cu o „tactică“ ne­­maiîntîlnită pe terenurile de fotbal. Nu în ceea ce pri­veşte aşezarea jucătorilor pe teren, ci în ceea ce priveşte aşezarea... numerelor pe tri­courile fotbaliştilor. Astfel, fundaşul central Thordai purta numărul 10 : Trifu (a­­tacant central) fusese gratu­­lat cu un tricou avind nr... 1 15 ; Barkoczi (nr. 10 in rea- • litate) acceptase tricoul nr. 1 13 (nefiind... superstiţios) şi ■ aşa mai departe. Păcăliţi au fost doar spec- . tatorii şi pe alocuri, arbitrii. | Rubrică redactată de VALERIU CHIOSE şi DAN GÂRLEŞTEANU după scrisorile coresponden­ţilor noştri. • I * . ) I I | I * e însemnări din Galaţi în săli, pe terenuri şi stadioane... Ziarul nostru a consemnat, mai ales în ultima vreme, numeroase iniţiative ale activiştilor sportivi din Galaţi în direcţia întăririi bazei ma­teriale pentru activitatea de perfor­manţă. Pentru că e primăvară şi ca­lendarul sportiv a început firesc să devină mai consistent, ne-am propus să vizităm cîteva din bazele sporti­ve gălăţene, acum la începutul se­zonului în aer liber... * La stadionul „Metalosport“ o plă­cută surpriză : sala acoperită de atletism. Ordine, curăţenie, preocu­pare pentru crearea unor condiţii optime de pregătire. Dar, o vreme frumoasă şi antrenorul Catană lu­crează afară cu numeroşii tineri câş­­tigaţi de frumuseţea acestui sport. Pe stadion, în schimb, pasiunea cu care îşi desfăşoară antrenamentul fotbaliştii centrului UCFS nu se... împacă de loc cu aspectul terenului. De jur împrejur noroi şi bălţi, gazo­nul neîngrijit, uitat apa parcă de toată lumea. Ce păcat ! + Bazinul acoperit. Grija gospodari­lor se simte de la intrare. Intr-ade­văr, aici se poate lucra cu­ „motoa­rele“ în plin. In bazin, însă, numai... 5 copii (unul a venit azi pentru pri­ma oară­. Antrenorul D. Mititelu ne explică : „Tocmai acum a început vacanţa ! Altfel vin mult mai mulţi la pregătire“. Bine ar fi să fie aşa. Pentru că la bazin se plăteşte anual o chirie de 200 000 de lei !... ★ Secţia de haltere nu are progra­mat antrenament. Antrenorul P. Gospodinov este însă prezent în sala excelent pregătită și dotată cu ab­solut tot ce este necesar. „Niciodată n-am avut asemenea condiţii de lucru“ — ne spune antre­norul. Foarte bine ! Dar, atunci, de ce numai 17 halterofili, dintre care 10— 12 vin cu regularitate la antrena­ment? Aflăm că a fost înfiinţat şi un centru de iniţiere care — deşi, e drept, a beneficiat de o bază mate­rială corespunzătoare abia în ulti­mul timp — nu a avut aproape nici un fel de activitate. Din acest cen­tru, luîndu-se legătura cu diferite şcoli şi în primul rînd cu Şcoala profesională a Combinatului siderur­gic (­ 500 de elevi), urmărindu-se întrecerile din satele apropiate, or­gan­izîndu-se concursuri de selecţie, ar fi trebuit să fie descoperite ele­mente talentate care să completeze efectivul secţiei de performanţă. Cum spuneam, nu s-a făcut însă mai nimic şi antrenorul P. Gospodinov continuă să-şi numere elevii pe . . . degete. Pare cu atît mai nefiresc, cu cît de centrul de copii răspunde. . . fiul acestuia, antrenorul Gh. Gos­­podinov. « Luminoasă, curată, îngrijită foarte bine şi dotată cu toate instalaţiile, aparatele ?» materialele necesare, sala de lupte este, în general, judi­cios folosită. Se munceşte cu un număr corespunzător de sportivi şi notăm preocuparea pentru realiza­rea performaţei pe toate „treptele” — copii, juniori mici şi mari, se­niori ★ „Şi noi avem acum la dispoziţie tot ce ne trebuie“ — ne spune an­trenorul de box Petre Mihai. Din sală nu lipseşte nimic. „Greul“ Le­­hăduş — marea speranţă a gălăţeni­­lor — mărturiseşte şi el bucuria de a se pregăti în astfel de condiţii. Aşadar, fără observaţii critice. Poate că, totuşi, numărul copiilor ar trebui să fie mai mare. Pentru ca peste 2—3 ani să fie asigurat schim­bul de mîine al valoroşilor juniori pe care îi are astăzi voxul gălăţean. * Din nou pe stadion, „Portul roşu“ arăta in toamnă ca un maidan. A­­cum, da, este intr-adevăr o bază sportivă. Terenul a fost regazonat, instalaţiile revizuite, tribunele repa­rate ş.a. Se vor juca meciurile de „Eu, dar tot aici i­şi va desfăşura activitatea şi centrul de iniţiere (ce bine !). + Baza sportivă de lingă Casa de cultură a studenţilor. Terenul de handbal e o lunăToate felicitările. Cel pentru antrenamente abia poate fi, însă, identificat printre morma­nele de lemne. Este drept că se pre­conizează — pe acest spaţiu — ame­najarea unor terenuri de antrena­ment pentru handbal, volei şi pas­­chet. Dar pînă atunci de ce trebuie să domnească aici praful şi murdăria?­­¥■ In construcţie — sala de gimnasti­că şi cea de box. Un complex care îşi anunţă o serioasă contribuţie la dezvoltarea acestor ramuri de sport. In „finisaju­l complexul de patru terenuri de tenis, o construcţie mo­dernă care, în curînd, va găzdui o bogată activitate. ★ Cîteva concluzii. Evidente preocu­pările pentru ca toate secţiile de per­formanţă să aibă condiţii bune de ac­tivitate. S-au amenajat şi se amena­jează o serie de terenuri, sunt în construcţie noi baze sportive. In general antrenorii folosesc mai bine aceste posibilităţi de organizare la un nivel superior al procesului de instruire. Dar, după cum se vede, nu peste tot există o pre­ocupare corespunzătoare pentru com­pletarea efectivelor secţiilor (şi aceasta nu oricum, ci pe baza unei munci de selecţie caracterizată de principiul continuităţii). Condiţiile create — ca şi cele care vor fi, în plus asigurate activităţii de performanţă în acest sezon — obligă, deopotrivă, pe sportivii şi an­trenorii gălăţeni. SILVIU FLORESCU O carte utilă oricărui automobilist *. Menită să constituie un „a.b.c.“ pentru automobilistul amator, car­tea „învăţarea conducerii automobi­lului şi normele de circulaţie“ de Radu Constantin, recent apărută în Editura Uniunii de Cultura Fizică şi Sport, îşi depăşeşte cu mult sar­cina, fiind o lucrare deosebit de in­teresantă şi utilă, chiar pentru cei care se consideră — în virtutea multor ani „de volan“ — maeştri in conducerea unui automobil. Pornind de la noţiunile cele mai simple, pe care trebuie să le cu­noască un conducător auto (capito­lul „Ce trebuie să ştie fiecare con­ducător începător”) autorul reuşeşte ca încetul cu încetul să ne introducă în studiul unor probleme tehnice (frînarea, virajul, stabilitatea auto­vehiculului etc.), iar de aici la sfa­turi practice foarte folositoare, aţit pentru securitatea cît şi pentru ex­ploatarea raţională a maşinii. Cartea este scrisă cu mult gust, într-un stil atrăgător, vioi şi antre­nant, care pasionează cu atît mai mult cu cit datele tehnice — de obi­cei atît de aride pentru unii — sînt strecurate pe nesimţite în text şi rămîn fixate în mintea cititorului Partea finală a cărţii cuprinde re­gulamentul pentru aplicarea Decre­tului nr. 32/ 1966 privind circulaţia pe drumurile publice, ceea ce con­feră lucrării încă o calitate : aceea de a pune la îndemina cititorului, alături de o serie de date tehnico­­ştiinţifice, sfaturi practice etc. şi regulile şi semnele de circulaţie, a căror cunoaştere este mai mult de­cit obligatorie, (s.n.). *) Editura UCFS, 176 pag. 6 lei. mim m:-.m wmmm­­mmm­i m mmm „GRÎUŞOR DE BĂRĂGAN“... LA SPORT Sportivi şi artişti amatori din zece comune s-au adunat în comuna Băile (raionul Făurei, regiunea Galaţi), ca să petreacă o duminică plăcută. înainte de a începe concursul cul­­tural-artistic şi sportiv, pe uliţele sa­tului era un necontenit şuvoi de oa­meni. ...O comandă scurtă şi defilarea sportivilor şi a echipelor artistice în­cepe in aplauzele mulţimii. Tineri şi virstnici din comunele Ianca, Şuteşti, Grădiştea, Balta Albă, Amara, Cîi­­neni, Vişani, Draga, Surdila greci, împreună cu gazdele, alcătuiesc o fru­moasă coloană multicoloră. Atleţii, luptătorii, cicliştii, trăgătorii, pesca­rii (iislaşi prin tradiţie), handbaliş­­tii şi voleibaliştii, aşteaptă cu ne­­răbdare momentul întrecerii. Tot­ul se desfăşoară după un program riguros. Arbitrii şi concurenţii primesc ulti­mele sfaturi. Zeci de pionieri, membri ai ansamblului de gimnastică al şco­lii din Ianca au început programul. Numerele sunt mult aplaudate. Pe margine, moş Dumitru Stan pri­veşte şi oftează : — Care-i necazul, moş Stane? — De, mă, taică... timpul, duşma­nul tinereţii, nu mă lasă să iau şi eu jurte la întreceri. Pînă la urmă moș Stan nu s-a lă­sat. Cînd a fost la trasul fringhiei și-a format o echipă și a provocat la întrecere pe cei cu un mieatu mai tineri. Pe lac — cu toate că batea vin­­ul — bărcile pescărești s-au avîntat în întrecere. De pe mal cineva strigă cît îl fin puterile: — Hai Vernescu ! Cine ştie,­­toate chiar printre ti­nerii din barcă se află un urmaş al cunoscutului caiacist... Cînd întrecerile sportive au luat sfîrşit, un grup de prichindei băgaţi în sac pînă la gît, sar şi se căznesc să ajungă cît mai repede la sosire. Cine credeţi că erau cei mai însu­fleţiţi sup­orteri la sosire ? Cei mai bătrîni din sat. Ei trebuiau să ducă ştafeta mai de mul­te. Dar nu în sud­, ci cu oul în lingură. ~ Veselie şi voie bună ! Către asfin­ţitul soarelui cînd totul s-a sfîrşit mulţimea încerca,­­nncă, un regret: ziua fusese prea scurtă... GH. BALAŞA . *

Next