Sportul Popular, aprilie 1967 (Anul 22, nr. 5244-5268)
1967-04-01 / nr. 5244
„Gimnastica la domiciliu-o activitate necesară și la indemina fiecăruia“afirmă prof. dr. docent ADRIAN IONESCU REDACTORUL : Pentru început, v-am ruga să ne arătaţi avantajele gimnasticii practicate la domiciliu. PROF. DR. AD. IONESCU : Gimnastica la domiciliu oferă cele mai variate exerciţii posibile prin intermediul cărora oricine poate să prelucreze grupe, „lanţuri“ de muşchi. Pentru torace — în cazul celor cu insuficienţă respiratorie; pentru abdomen — cînd este vorba de... exces respiratoriu ; pentru membrele inferioare — la cei cu tendinţă de atrofiere etc. Intr-un cuvînt, să aducă substanţiale corective organismului, paralel , se înţelege, cu menţinerea sănătăţii. Personal execut, dimineaţa, sărituri laterale şi antero-posterioare. De asemenea, pun accent pe mişcări de respiraţie. Dacă într-o zi n-am reuşit să respect programul de gimnastică pe care mi l-am fixat, realizez, în compensaţie, plimbări pe jos, intr-un ritm deseori alert şi pe zone ale oraşului care sa constituie şi o delectare de ordin estetic. REDACTORUL : Cum şi cind consideraţi că este util să se execute exerciţiile de gimnastică şi prin ce mijloace ? PROF. DR. AD. IONESCU : Fireşte, dimineaţa. Aşa-zisa gimnastică de înviorare. Ea poate fi repetată în cursul zilei. Exerciţiile de gimnastică pot fi asociate cu plimbări uşoare, cu înot — vara, cu schi — iarna, cu drumeţie şi turism, cu plimbări pe bicicletă. De asemenea pot fi folosite extensoare, haltere mici şi mijlocii (cele mari sunt contraindicate). Asemenea aparate vin să îmbogăţească conţinutul exerciţiilor. O completare utilă — un uşor automasaj, uscat sau umed, în timpul duşului, dă satisfacţia unei reconfortări. Un duş, o frecţie asociată gimnasticii de dimineaţă înviorează organismul, iţi dă o senzaţie de sănătate şi de voie bună REDACTORUL : Ce reguli speciale apreciaţi că este necesar să se respecte de către cei care practică gimnastica la domiciliu ? PROF. DR. AD. IONESCU : Ceea ce „ameninţă“ gimnastica, în cazul nostru, sunt discontinuitatea şi tendinţa de exces. Discontinuitatea se poate remedia uşor printr-un mic efort de voinţă. Înţelegerea deplină a necesităţii de a practica ZILNIC cîteva exerciţii, iată una din regulile elementare pentru FIECARE om. In ceea ce priveşte tendinţa spre exces, aş vrea să subliniez un aspect esenţial , şi anume, acela că gimnastica la domiciliu nu trebuie să ducă la performanţe, să aibă un caracter competitiv. Ea este o întrecere cu tine însuţi, şi atît ! Gimnastica la domiciliu trebuie înţeleasă ca o odihnă activă, indispensabilă atît celor care lucrează fizic intens cit şi intelectualilor REDACTORUL : Se vorbeşte mult despre gimnastica în calitate de corectiv în convalescenţă. PROF. DR. AD. IONESCU : Orice boală slăbeşte organismul, îl scoate din mediul social, un timp oarecare. Trecerea de la boală la activitatea anterioară se face treptat. Vindecarea clinică nu înseamnă şi vindecarea funcţională. Convalescentul nu-i nici bolnav, nici sănătos. Ideea reeducării funcţionale, a recuperării neuromotoare se identifică cu ceea ce numim „reabilitare fizică“. Şi exerciţiile fizice au, în această privinţă, un rol major. Iată de ce sunt oameni care, mulţumiţi de rezultate, păstrează obişnuinţa exerciţiului fizic şi în convalescenţă pentru a-şi menţine sănătatea, dar şi în ideea profilaxiei. Recomand celor care au avut un accident, o boală, un plan de exerciţii fizice pentru tot riscul vieţii Un veritabil regim de gimnastică medicală. O menţiune : ar fi foarte indicat ca exerciţiul fizic individual să fie dirijat periodic de medic. REDACTORUL : Unii membri ai cercului nostru cred că la o anumită vîrstă gimnastica la domiciliu ar trebui limitată. PROF. DR. AD. IONESCU : Vă referiţi la bătrîni. Dar nu este obligatoriu ca un om bătrîn să fie şi un om bolnav. Mai mult, bătrînii de astăzi vor să trăiască în condiţii de preţuire a capacităţilor lor de muncă, să desfăşoare o activitate cît de cît utilă. Pentru această categorie recomand o gimnastică preventivă care să le păstreze vigoarea, sănătatea şi capacitatea funcţională. Totodată este bine să intervină şi o activitate cu caracter fizic , puţin grădinărit, creşterea iepurilor, stupâritul. Adică posibilităţi de întreţinere a „priceperii motrice“. Gimnastica poate fi practicată la orice vîrstă, fără nici o limită. REDACTORUL : Concluzia este deci că gimnastica la domiciliu are o sferă largă, de la tinereţe pînă la bătrîneţe. PROF. DR. AD. IONESCU : Da, aceasta este realitatea. Redactor: TIBERIU STAMA ★ N.R. Miercuri, secţia „gimnastică la domiciliu* stă la dispoziţia cititoarelor ziarului nostru. I II I III • II III SE CAUTA UN... PROFESOR ! La Liceul „M. Sadoveanu“ din Iaşi educaţia fizică se bucură de multă atenţie, ca şi activitatea sportivă a sutelor de elevi. Este, deci, multă treabă de făcut ! De aceea, conducerea şcolii s-a bucurat nespus cînd, în toamnă, cadrelor de specialitate li s-a adăugat şi profesorul de educaţie fizică VIRGIL CÂINARU. Profesorul s-a prezentat la post. Apoi a lipsit motivat o scurtă perioadă de timp. Şi pe urmă... n-a mai venit de loc ! Conducerea şcolii a aşteptat (aşteaptă şi acum) măcar două-trei rînduri din partea profesorului încadrat, probabil, în altă parte. Nimic ! Şi pe unde nu l-au căutat Intre ceilalţi profesori, elevi, părinţi... Poate îl găseşte vreunul din cititorii noştri. Le reamintim numele : VIRGIL CAINARU... GAZDE NEPOLITICOASE... Campionatul de copii a programat deunăzi in Bucureşti un meci interesant : Dinamo—Metalul. Tinerii fotbalişti de la Metalul şi-au aranjat cu grijă echipamentul, şi-au lustruit bocancii şi au plecat spre stadionul Dinamo. O dată cu ei şi unii pasionaţi ai fotbalului. Au căutat cele două echipe pe toate terenurile. Zadarnic ! Ce să mai lungim povestea ! Meciul n-a avut loc. Nu s-a prezentat... Dinamo. Politicoase gazde, n-avem ce zice ! In schimb, conducerea tehnică a echipei Metalul a fost rugată să ceară reproprimarea jocului. Şi să păstreze discreţie. Că altfel „aude" consiliul clubului Dinamo şi o să ia măsuri. Să ia !... FARA LAUTARI Asociaţia sportivă din comuna Jebel are un fel cu totul original de a rezolva problemele. Echipamentul sportiv — pentru cumpărarea căruia s-au cheltuit destui bani — este împărţit pe la jucătorii de fotbal. E drept, nu în întregime. O bună parte se află în păstrare la... Aprozar ! Foarte des, echipa de fotbal este definitivată la......bufetul“ din comună. Lipsesc doar... lăutarii ! Motiv pentru care le-am făcut această... cîntare. FORMĂ ŞI CONŢINUT O valoroasă lucrare a prof. Mihai Epuran, „Pregătirea psihologică pentru concurs" a fost „îmbrăcată" intr-o copertă nereuşită. Culoarea (o asociere nefericită de vişiniu cu negru), scrisul, lacul (care in loc să dea strălucire cartonului se... lipeşte de mină), contrastează cu calitatea hirtiei şi a tiparului. Este regretabil că Editura UCFS, care şi-a făcut o tradiţie în a prezente excelent din punct de vedere grafic cărţile scoase de sub tipar, a acceptat o copertă necorespunzătoare, executată de Întreprinderea poligrafică „Crişana" din Oradea. Sperăm că această concesie făcută exigenţei va fi ultima. Nu de alta, dar să nu uităm vechiul proverb, cum că „fata vinde marfa !" TACTICA Fotbalul contemporan abundă de „tactici" in ceea ce priveşte aşezarea pe teren a jucătorilor. Adevărate avalanşe de cifre, fiecare sistem reprezentînd o idee, deseori o inovaţie : 1 —1-4-1-2--4 ; 1+3+4+3 ; 1+10+0 etc. etc, toate menite să aducă o noutate care — nesesizată de adversar - să chezășuiască succesul. Oare nu prin tactică au cîștigat brazilienii de două ori consecutiv campionatul mondial ? ----------------------------------1 Dar, iată că antrenorii echipei Minerul Baia Sprie au hotărit in meciul ca formaţia Voinţa Reghin (categoria C) să-şi surprindă adversarii cu o „tactică“ nemaiîntîlnită pe terenurile de fotbal. Nu în ceea ce priveşte aşezarea jucătorilor pe teren, ci în ceea ce priveşte aşezarea... numerelor pe tricourile fotbaliştilor. Astfel, fundaşul central Thordai purta numărul 10 : Trifu (atacant central) fusese gratulat cu un tricou avind nr... 1 15 ; Barkoczi (nr. 10 in rea- • litate) acceptase tricoul nr. 1 13 (nefiind... superstiţios) şi ■ aşa mai departe. Păcăliţi au fost doar spec- . tatorii şi pe alocuri, arbitrii. | Rubrică redactată de VALERIU CHIOSE şi DAN GÂRLEŞTEANU după scrisorile corespondenţilor noştri. • I * . ) I I | I * e însemnări din Galaţi în săli, pe terenuri şi stadioane... Ziarul nostru a consemnat, mai ales în ultima vreme, numeroase iniţiative ale activiştilor sportivi din Galaţi în direcţia întăririi bazei materiale pentru activitatea de performanţă. Pentru că e primăvară şi calendarul sportiv a început firesc să devină mai consistent, ne-am propus să vizităm cîteva din bazele sportive gălăţene, acum la începutul sezonului în aer liber... * La stadionul „Metalosport“ o plăcută surpriză : sala acoperită de atletism. Ordine, curăţenie, preocupare pentru crearea unor condiţii optime de pregătire. Dar, o vreme frumoasă şi antrenorul Catană lucrează afară cu numeroşii tineri câştigaţi de frumuseţea acestui sport. Pe stadion, în schimb, pasiunea cu care îşi desfăşoară antrenamentul fotbaliştii centrului UCFS nu se... împacă de loc cu aspectul terenului. De jur împrejur noroi şi bălţi, gazonul neîngrijit, uitat apa parcă de toată lumea. Ce păcat ! + Bazinul acoperit. Grija gospodarilor se simte de la intrare. Intr-adevăr, aici se poate lucra cu „motoarele“ în plin. In bazin, însă, numai... 5 copii (unul a venit azi pentru prima oară. Antrenorul D. Mititelu ne explică : „Tocmai acum a început vacanţa ! Altfel vin mult mai mulţi la pregătire“. Bine ar fi să fie aşa. Pentru că la bazin se plăteşte anual o chirie de 200 000 de lei !... ★ Secţia de haltere nu are programat antrenament. Antrenorul P. Gospodinov este însă prezent în sala excelent pregătită și dotată cu absolut tot ce este necesar. „Niciodată n-am avut asemenea condiţii de lucru“ — ne spune antrenorul. Foarte bine ! Dar, atunci, de ce numai 17 halterofili, dintre care 10— 12 vin cu regularitate la antrenament? Aflăm că a fost înfiinţat şi un centru de iniţiere care — deşi, e drept, a beneficiat de o bază materială corespunzătoare abia în ultimul timp — nu a avut aproape nici un fel de activitate. Din acest centru, luîndu-se legătura cu diferite şcoli şi în primul rînd cu Şcoala profesională a Combinatului siderurgic ( 500 de elevi), urmărindu-se întrecerile din satele apropiate, organizîndu-se concursuri de selecţie, ar fi trebuit să fie descoperite elemente talentate care să completeze efectivul secţiei de performanţă. Cum spuneam, nu s-a făcut însă mai nimic şi antrenorul P. Gospodinov continuă să-şi numere elevii pe . . . degete. Pare cu atît mai nefiresc, cu cît de centrul de copii răspunde. . . fiul acestuia, antrenorul Gh. Gospodinov. « Luminoasă, curată, îngrijită foarte bine şi dotată cu toate instalaţiile, aparatele ?» materialele necesare, sala de lupte este, în general, judicios folosită. Se munceşte cu un număr corespunzător de sportivi şi notăm preocuparea pentru realizarea performaţei pe toate „treptele” — copii, juniori mici şi mari, seniori ★ „Şi noi avem acum la dispoziţie tot ce ne trebuie“ — ne spune antrenorul de box Petre Mihai. Din sală nu lipseşte nimic. „Greul“ Lehăduş — marea speranţă a gălăţenilor — mărturiseşte şi el bucuria de a se pregăti în astfel de condiţii. Aşadar, fără observaţii critice. Poate că, totuşi, numărul copiilor ar trebui să fie mai mare. Pentru ca peste 2—3 ani să fie asigurat schimbul de mîine al valoroşilor juniori pe care îi are astăzi voxul gălăţean. * Din nou pe stadion, „Portul roşu“ arăta in toamnă ca un maidan. Acum, da, este intr-adevăr o bază sportivă. Terenul a fost regazonat, instalaţiile revizuite, tribunele reparate ş.a. Se vor juca meciurile de „Eu, dar tot aici işi va desfăşura activitatea şi centrul de iniţiere (ce bine !). + Baza sportivă de lingă Casa de cultură a studenţilor. Terenul de handbal e o lunăToate felicitările. Cel pentru antrenamente abia poate fi, însă, identificat printre mormanele de lemne. Este drept că se preconizează — pe acest spaţiu — amenajarea unor terenuri de antrenament pentru handbal, volei şi paschet. Dar pînă atunci de ce trebuie să domnească aici praful şi murdăria?¥■ In construcţie — sala de gimnastică şi cea de box. Un complex care îşi anunţă o serioasă contribuţie la dezvoltarea acestor ramuri de sport. In „finisajul complexul de patru terenuri de tenis, o construcţie modernă care, în curînd, va găzdui o bogată activitate. ★ Cîteva concluzii. Evidente preocupările pentru ca toate secţiile de performanţă să aibă condiţii bune de activitate. S-au amenajat şi se amenajează o serie de terenuri, sunt în construcţie noi baze sportive. In general antrenorii folosesc mai bine aceste posibilităţi de organizare la un nivel superior al procesului de instruire. Dar, după cum se vede, nu peste tot există o preocupare corespunzătoare pentru completarea efectivelor secţiilor (şi aceasta nu oricum, ci pe baza unei munci de selecţie caracterizată de principiul continuităţii). Condiţiile create — ca şi cele care vor fi, în plus asigurate activităţii de performanţă în acest sezon — obligă, deopotrivă, pe sportivii şi antrenorii gălăţeni. SILVIU FLORESCU O carte utilă oricărui automobilist *. Menită să constituie un „a.b.c.“ pentru automobilistul amator, cartea „învăţarea conducerii automobilului şi normele de circulaţie“ de Radu Constantin, recent apărută în Editura Uniunii de Cultura Fizică şi Sport, îşi depăşeşte cu mult sarcina, fiind o lucrare deosebit de interesantă şi utilă, chiar pentru cei care se consideră — în virtutea multor ani „de volan“ — maeştri in conducerea unui automobil. Pornind de la noţiunile cele mai simple, pe care trebuie să le cunoască un conducător auto (capitolul „Ce trebuie să ştie fiecare conducător începător”) autorul reuşeşte ca încetul cu încetul să ne introducă în studiul unor probleme tehnice (frînarea, virajul, stabilitatea autovehiculului etc.), iar de aici la sfaturi practice foarte folositoare, aţit pentru securitatea cît şi pentru exploatarea raţională a maşinii. Cartea este scrisă cu mult gust, într-un stil atrăgător, vioi şi antrenant, care pasionează cu atît mai mult cu cit datele tehnice — de obicei atît de aride pentru unii — sînt strecurate pe nesimţite în text şi rămîn fixate în mintea cititorului Partea finală a cărţii cuprinde regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 32/ 1966 privind circulaţia pe drumurile publice, ceea ce conferă lucrării încă o calitate : aceea de a pune la îndemina cititorului, alături de o serie de date tehnicoştiinţifice, sfaturi practice etc. şi regulile şi semnele de circulaţie, a căror cunoaştere este mai mult decit obligatorie, (s.n.). *) Editura UCFS, 176 pag. 6 lei. mim m:-.m wmmmmmmi m mmm „GRÎUŞOR DE BĂRĂGAN“... LA SPORT Sportivi şi artişti amatori din zece comune s-au adunat în comuna Băile (raionul Făurei, regiunea Galaţi), ca să petreacă o duminică plăcută. înainte de a începe concursul cultural-artistic şi sportiv, pe uliţele satului era un necontenit şuvoi de oameni. ...O comandă scurtă şi defilarea sportivilor şi a echipelor artistice începe in aplauzele mulţimii. Tineri şi virstnici din comunele Ianca, Şuteşti, Grădiştea, Balta Albă, Amara, Cîineni, Vişani, Draga, Surdila greci, împreună cu gazdele, alcătuiesc o frumoasă coloană multicoloră. Atleţii, luptătorii, cicliştii, trăgătorii, pescarii (iislaşi prin tradiţie), handbaliştii şi voleibaliştii, aşteaptă cu nerăbdare momentul întrecerii. Totul se desfăşoară după un program riguros. Arbitrii şi concurenţii primesc ultimele sfaturi. Zeci de pionieri, membri ai ansamblului de gimnastică al şcolii din Ianca au început programul. Numerele sunt mult aplaudate. Pe margine, moş Dumitru Stan priveşte şi oftează : — Care-i necazul, moş Stane? — De, mă, taică... timpul, duşmanul tinereţii, nu mă lasă să iau şi eu jurte la întreceri. Pînă la urmă moș Stan nu s-a lăsat. Cînd a fost la trasul fringhiei și-a format o echipă și a provocat la întrecere pe cei cu un mieatu mai tineri. Pe lac — cu toate că batea vinul — bărcile pescărești s-au avîntat în întrecere. De pe mal cineva strigă cît îl fin puterile: — Hai Vernescu ! Cine ştie,toate chiar printre tinerii din barcă se află un urmaş al cunoscutului caiacist... Cînd întrecerile sportive au luat sfîrşit, un grup de prichindei băgaţi în sac pînă la gît, sar şi se căznesc să ajungă cît mai repede la sosire. Cine credeţi că erau cei mai însufleţiţi suporteri la sosire ? Cei mai bătrîni din sat. Ei trebuiau să ducă ştafeta mai de multe. Dar nu în sud, ci cu oul în lingură. ~ Veselie şi voie bună ! Către asfinţitul soarelui cînd totul s-a sfîrşit mulţimea încerca,nncă, un regret: ziua fusese prea scurtă... GH. BALAŞA . *