Sportul, decembrie 1967 (Anul 23, nr. 21-50)
1967-12-01 / nr. 21
t****A»~~.-------------- ———-------.«■■—Mtaa? AM0L xxm Mu. 21 (S4SSÎ | O VINERI 1 ÖcCEMBRl£ 1957 i O !4 pagini 30 bani I j PROLETARI DIN TOATE TARILEfafftfjfjkvai ZIAR Al COMSILIULUI NATIONAL ipNTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT PANORAMIC SPORTIV INTERN Aşadar, început de decembrie. Panoramicul nostru intră, încet, încet, în această iarnă încă fără viscol şi troiene. Ar trebui să ne bucurăm. Timpul frumos e prietenul stadionului. Dar, motivat sau nu, pe scena atletismului, pe cea a ciclismului sau echitaţiei, cortina s-a tras de mult, după un prematur final de stagiune. Fără să fie o lună „cadourilor“ (cum am fi dorit-o), cu competiţii de anvergură, cu tentative — bineînţeles reuşite — de recorduri, cu derbiuri care să concureze serialele cu Tarzan şi cu El Fugitivo, decembrie oferă destule subiecte panoramicului săptămânal şi selecţia lor rămâne, în continuare, cea mai dificilă sarcină a reporterului de serviciu. Ar trebui, poate, să începem cu sporturile de sezon. Penuria de echipe a determinat însă o fortuită vacanţă competiţională la hochei, iar de la schiori n-am primit încă veşti, deşi portiile şi-au pus, de cîteva zile, manşoane groase de zăpadă. Patinajul, in schimb, îşi semnează perseverent (ar trebui lăudat pentru aceasta) prezenţa. Sîmbătă după-amiază — de la ora 17 — după tradiţionala deschidere oficială a sezonului (care in acest an precede, de fapt, o intensă activitate de antrenament şi competiţională), pe patinoarul Floreasca este programată o atractivă demonstraţie a sportivilor fruntaşi — un spectacol tonifiant, cu piruete şi arabescuri. Invitaţia ni se pare de prisos, vis--vis de tentaţia concursului. Două zile de graţie şi măiestrie sunt rezervata şi clujenilor, amatori nu de patinaj, ci de gimnastică. Reţinem, în primul rind, iniţiativa federaţiei de specialtate de a programa marile competiţii în diferite centre ale ţării. După Bacău, Bucureşti şi Timişoara, este riadul oraşului de pe Someş să figureze în panoramicul nostru sportiv. Campionatul maeştrilor (sâmbătă şi duminică) pare ţinu până problem* In Întrecere* pe echipe — teoretic Dinamo trebuie să cişfiga 1* pas_. In schimb la individual luptă deschisă. Ceampelea, Chiriţă sau Apăteanu ? Tohăneanu, Cadar sau (ce-ar fi?) Mihalue ? Vom aplauda din toată Inima pe Învingători, dar am dori ca finalele campionatelor de la Cluj —in ansamblul lor — să ne facă să uităm rezultatele atît de modeste de la Dessau, Orléans sau Vernon. Şi să ne mai dea ceva speranţe pentru anul olimpic— Din nou la volei! Duminică Începe campionatul. S-a spus ce trebuia spus după europenele din Turda şi vrem să credem că sugestiile şl criticile noastre vor fi luate In seamă de cei In drept Multe se pot schimba, fără Îndoială, dacă acest campionat va primi de la prima etapă valenţa de calitate (galeria de peste tot, această entuziastă lume * voleiului le va prefera desigur, unor erori de arbitraj). Startul viguros — 20 de echipe masculine şi feminine (meciul Dinamo — Drapelul roşu Sibiu este ammat) — prilejuieşte reîntâlnire* publicului cu echipe da prima mină, redate de ani de zile In campionat dar şi cu formalii car* Încearcă emoţiile debutului In „A* (I.G.F., Parul Constanţa, Medicina Bucureşti). Dan CARLEŞTEANU (Continuare in pap. a l-a) Iată un atac al rapidistelor in partida susţinută cu handbalistele de la Universitatea Timişoara. Mâine, feroviarele debutează în actuala ediție a „C.Q.E.*. 0 CERTITUDINE: Campionatul de box pe echipe şi-a dovedit utilitatea 0 PROPUNERE: Echipe de club, şi nu selecţionate regionale După aproape trei luni de Întreceri — unele de calitate mai bună, altele de nivel mediocru — campionatul republican de box pe echipe s-a încheiat. Noua campioană a ţării, reprezentativa oraşului Bucureşti, figurează acum pe lista cîştigătoarelor acestei competiţii. Boxerii care au alcătuit selecţionata Capitalei, ca şi antrenorii Ion Stoianovici şi Lucian Popescu se bucură, deopotrivă, de roadele muncii lor. Bucureştenii s-au dovedit cei mai bine pregătiţi în această întrecere de durată, care a angrenat 16 selecţionate de regiuni. Este firesc ca după disputele dîrze la care am asistat, să vedem în ce măsură campionatul şi-a dovedit utilitatea, ce trebuie făcut în viitor pentru ca întrecerile să devină mai pasionante, de un nivel calitativ superior. Am apelat în această privinţă la părerile unor factori autorizaţi. MIHAI TRANCA (secretarul general al F. R. Box) : „Au fost multe păreri cu privire la modul de disputare a campionatului încheiat recent. Aceasta dovedeşte că dorinţa de a ridica clasa boxului este unanimă, că antrenorii şi tehnicienii noştri se frămîntă ca să găsească cea mai bună formulă de organizare a competiţiei. Evident, anul acesta întrecerile din campionat au fost mult mai echilibrate, datorită faptului că boxerii fruntaşi de la Dinamo şi Steaua n-au mai urcat treptele ringului, deşi aceasta a dus — în mod firesc — la o scădere a nivelului general. Separînd campionatul în cele două categorii (A şi B) — 16 formaţii faţă de 10 In 1966 — s-a dat posibilitatea unui număr destul de mare de tineri să intre în competiţie, înaintea Începerii campionatului, biroul federal a ajuns la concluzia că este în folosul boxului ca la întreceri să participe selecţionate de regiuni, şi nu echipe de club. De ce ? Pentru că aceste selecţionate sunt oricum mai puternice decit formaţiile de club, antrenorii avind posibilitatea să folosească tot ce au mai valoros în sălile din regiunea respectivă. Cu toate acestea, acum, după încheierea întrecerilor, nu ne putem declara întrutotul satisfăcuți de calitatea unor partide, îndeosebi cele din categoria B, nemaivorbind de faptul că o parte dintre echipe au fost incomplete. Mă gîndesc, de pildă, la selecţionata regiunii Oltenia care, în unele etape din campionat, nu s-a putut urca pe ring cu 11 sportivi. Pledez şi de aci înainte în favoarea selecţionatelor regionale, dar numai acolo unde nu există posibilitatea alcătuirii unor puternice echipe de club. MARCU SPAROV (antrenor la clubul Steaua): .Ideea de a organiza campionatul fără prezenţa boxerilor de la Steaua şi Dinamo a fost bună deoarece în caz contrar, disproporţia dintre sportivii acestor cluburi şi ceilalţi era foarte mare. Ce s-ar fi întîmplat dacă Steaua şi Dinamo s-ar fi înscris în campionat ? Cunoscînd că în turneul final vor încrucişa mănuşile cu pugiliştii respectivi, boxerii din provincie n-ar mai fi dovedit interes în pregătire şi ar fi urcat în ring considerîndu-se învinşi dinainte. In afara sportivilor chemaţi in diferite loturi, la clubul nostru au mai rămas destui boxeri care R. CALARASANU (Continuare in pag. a 3-a) UNIVERSITATEA TIMIŞOARA - TOPOLCIANKA PASKATOPOLA 53-49, LA BASCHET După un joc frumos şi viu disputat, echipa feminină de baschet Universitatea Timişoara a învins formaţia iugoslavă Topolcianka Paskatopola cu 53—49 (22—27). (P. Arcan — coresp. principal). Competiţii şcolare în cinstea celei de a XX-a aniversări , proclamăm Republicii Consiliul orăşenesc al pionierilor organizează, în colaborare cu Consiliul orăşenesc pentru cultură fizică şi sport cupa „30 Decembrie“ la handbal, tenis de masă şi şah, cîte 16 echipe masculine şi fernisate’ din Pfiecare^radon talei tn campionatele școlilor generale. La tenis "de masă, care Incepe în ziua de n decembrie, SâPărafomCtia?Tom.?.mian'!de șah va avea ioc între ?3 28 decembrie. to, I, „mi run— — —... HAJDUK VELKO ~ POLITEHNICA BRAŞOV 32_22 LA HANDBAL nn.PAW , . . , * » T BRAŞOV, 30 (prin telefon). In a fr • tnK|n.r.a cnetiniiM în rnHruI treia intiimre susţinută in cadrul La handbal (întrecerile încep duturneului din ţara noastră, echipaminică 3 decembrie), participă w . ,, . , , masculina de handbal Hajduk Velko (Iugoslavia) a învins formatia braşoveana Politehnica cu scorul de 32-22 (14-11). Oaspeţii * Scheie h»meul jucînd sîmbătă la Bucureşti, cu Steaua. (C. ~ • • i\ Gruia - coresp. principal). „„ „„ r.------------------------------------------------------------, U.E.F.A. a delegat un observator la meciul Ungaria—România (juniori). KOSTA POPOVICI (R.S.F. Iugoslavia) U.E.F.A. a delegat ca observator, la meciul de juniori Ungaria — România (preliminariile turneului U.E.F.A.), ce se va desfășura duminică la Budapesta, pe KOSTA POPOVICI din R.S.F. Iugoslavia. VERIFICAREA LOTULUI REPUBLICAN Ieri după amiaza a avut loc încă o verificare a lotului naţional de rugby. Desigur, însă, că ultimul cuvnit înaintea examenului de la Nantes îl va avea partida de duminică dimineaţa, în care lotul va primi replica unei Combinate divizionare Foto I Th. Roibu CINE SĂ REDRESEZE GIMNASTICA? Vă mai aminţiţi ? Acum vreo câţiva ani aveam o echipă feminină de gimnastică, cuceream medalii la Jocurile Olimpice, la campionatele mondiale, aspiram la primul loc în „Cupa Europei“. Era suficient să aminteşti numele Elenei Leuştean, Soniel Iovan, Emiliei Liţă, Elenei Dobrovolschi, Atanasiei Ionescu, Utei Schlandt-Ionescu — şi sala Floreasca devenea arhiplină. Astăzi ? Nu, nu intenţionăm să vorbim din nou despre terenul şubred pe care se află gimnastica noastră feminină. Ne-am propus doar să urmăm firul activităţii desfăşurate de sportivele amintite, mai sus în timpul care a trecut după ce ele au abandonat activitatea competiţională şi pentru a vedea în ce măsură vasta lor experienţă a fost sau nu pusă în folosul progresului general al acestei ramuri sportive, cum contribuie ele la depistarea, la creşterea şi la instruirea unor noi gimnaste, care să ajungă mîine la înălţimea profesoarelor lor. Dacă nu chiar mai sus. Pentru că, nu e suficient, după opinia noastră, să ne tînguim doar că gimnastica feminină face paşi... în urmă. Să vedem mai bine dacă s-au folosit toate mijloacele pentru obţinerea progresului mult aşteptat. Unul dintre acestea este, fără îndoială, experienţa de ani a gimnastelor care au adus glorie sportului nostru. In condiţiile penurie pronunţate de cadre pasionate, devotate gimnasticii, devine şi mai important aportul pe care îl aduc sau l-ar putea aduce Elena Leuştean, Sonia Iovan, Emilia Liţă, Atanasia Ionescu, Elena Dobrovolschi, Uta Schlandt-Ionescu ş.a. la relansarea gimnasticii noastre feminine pe pista succeselor autentice. Chiar în condiţiile cînd, în ultimii 10 ani, multe ţări au făcut paşi uriaşi înainte supunîndu-ne unui handicap greu de recuperat. Surprinzător, cele mai multe dintre fostele glorii ale gimnasticii noastre nu activează în ramura sportivă care le-a consacrat, care le-a adus faima mondială. Cu excepţia Emiliei Liţă (antrenoare la Dinamo Bucureşti), Utel Schlandt-Ionescu (asistentă de educaţie fizică la Institutul pedagogic) şi — oarecum — a Soniel Iovan (antrenoare federală) care îşi continuă activitatea în gimnastică, celelalte nu au posibilitatea să-şi fructifice cunoştinţele şi experienţa într-un domeniu în care se pricep foarte bine. Şi nici n-ar putea-o face, de vreme ce toate sunt asistente de educaţie fizică în institute de învăţămînt superior : la Institutul de construcţii, la Institutul medico-farmaceutic şi, respectiv, la Institutul agronomic. Se înţelege că lucrînd în învăţămîntul superior ele îşi îndeplinesc o îndatorire cetăţenească, îşi aduc contribuţia la dezvoltarea pregătirii fizice a studenţilor noştri. In învăţămîntul superior, educaţia fizică este însă obligatorie doar în anul I şi nu este absolut necesar ca ea să fie predată de maestre emerite sau maestre ale sportului. Orice profesor de educaţie fizică, absolvent al I.C.F., poate îndeplini cu succes această muncă. Am discutat cu Elena Leuştean despre această problemă. Iată ce ne-a spus ea : „Doresc mult să lucrez în gimnastică, dar nu e suficient să mă gîndesc numai eu la Emilia Liţă, Uta Schlandt-Ionescu, Atanasia Ionescu, Sonia Iovan, Elena Leuştean şi Elena Dobrovolschi (de la stingă la dreapta) sînt răsplătite cu flori pentru medalia olimpică de bronz cucerită la Roma. Cînd vom auzi oare că elevele lor au realizat o performanţă asemănătoare ? aceasta. Fac cu studenţii mei atletism, jocuri sportive, inclusiv fotbal(!), dar am senzaţia că aş putea fi mai utilă în altă muncă, aş putea aduce o contribuţie concretă la redresarea gimnasticii noastre feminine. La finalele juniorilor de la Timişoara am văzut multe fete talentate şi am convingerea că, dacă aş lucra cu ele, aş putea da peste cîţiva ani vedetele de care avem atîta nevoie". Intr-adevăr, se cere imperios să vedem dacă, în interesul general al mişcării noastre sportive, al gimnasticii feminine din România în special, nu cumva se impune studierea aportului pe care gimnastele de ieri îl aduc la progresul de azi al acestei ramuri sportive şi adoptarea unor măsuri corespunzătoare. Răspunsul nostru este categoric: DA ! Federaţia română de gimnastică, cu sprijinul Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, trebuie să acţioneze de îndată. Soluţii pentru rezolvarea echitabilă a acestei situaţii sunt: Se cere doar curaj să fie aplicate. Constantin MACOVEI CITIŢI IN CORPUL ZIARULUI: CUM A FOST „ÎNVINSA" STEAUA LA ATENA Memoriul baschetbaliştilor bucureşteni, înaintat F.I.B.A. (Pap. a 7-a) SĂ AVEM, ÎN SFÎRSIT, RĂBDARE! Un articol despre europenele de volei. (Pag. a 7-a) • „JUVENTUS NU Si-A ASIGURAT LA TORINO ELIMINAREA RAPIDULUI" Comentariile presei de specialitate după prima manşă a meciului Rapid - Juventus. (Pag. a 3-a) LOTUL DE JUNIORI A PLECAT LA BUDAPESTA „11 "-le maghiar a fost alcătuit. (Pag. a 3-a) VALENCIA, 30 (prin telefon). La lumina reflectoarelor, pe stadionul Mestalla, s-a desfăşurat meciul contînd pentru turul II al „Cupei Cupelor", dintre formaţiile F. G. Valencia şi Steaua. Nici nu se încheiase primul minut Şi Steaua s-a şi văzut condusă cu 1-0. o acţiune pe aripa dreaptă a lui Ansola, o centrare şi Claramont a reluat direct în colţul lung al porţii lui Haidu. Era întîia acţiune a spaniolilor, dar ea prefigura maniera în care aceştia aveau să se desfăşoare pe parcursul întregului meci. Adică, ritm, viteză de joc debordantă, atacuri concepute simplu, dar deosebit de rapid lucrate. Jucătorii noştri au primit această lovitură, ripostînd imediat prin acţiuni ofensive curajoase, care sînt aplaudate în tribune. Sorin Avram obţine un corner In min. 7, apoi Constantin şi Soo combină in marginea careului spaniolilor, dar nu reuşesc să şuteze l la poartă. Gazdele revin în atac şi vor urma 35 de minute infernale în careul Stelei. Spaniolii pasează în mare viteză şi cu precizie şi schimbă direcţia atacurilor de pe o parte pe alta, şutind des la poarta lui Haidu. Consemnăm situaţii dificile în min. 17: 24 (Haidu a fost obligat să pionjeze la picioarele lui Ansola ajuns la 5 m distanţă de linia porţii), 37 şi 38. Jenei ezită să intervină, este lipsit de vlagă şi dezechilibrează sistemul defensiv al Stelei. După acest minut, spaniolii au o perioadă de relaxare şi, în min. 43, Soo are o mare ocazie de a egala (la o centrare excelentă a lui S. Avram). La numai un minut, gazdele majorează scorul printr-un contraatac iniţiat de Cayuela şi finalizat de Ansola, cu capul. Haidu a greşit, neieşind în întâmpinarea balonului. După reluare, spaniolii atacă cu aceeaşi forţă, obligînd pe apărătorii bucureşteni să respingi la întîmplare. încet, încet Steaua scapă din strînsoarea adversarului şi, în minutele 61 şi 6?„ Voinea şi Constantin au ocazii clare de a înscrie, dar de fiecare dată nu obţin decît cornere. Spaniolii revin în atac şi în minutul 74 reuşesc să majoreze scorul prin Ansola, în urma unei mari erori a lui Haidu care a boxat greşit balonul. După 6-0, partida creşte din nou în intensitate şi spectatorii apreciază nivelul tehnic al jocului. Bucureştenii mizează acum total pe cartea atacului, sperînd să marcheze golul care ar... valora cu două. Minutele 76 şi 78 ne dau emoţii, Constantin fiind din nou în excelente poziţii de şut la poartă în minutul 78, el a fost la 6 m de buturile apărate de Abelardo. Jocul se încheie cu acest scor, determinat îndeosebi de greşelile elementare ale apărării imediate a echipei bucureştene, de obicei punctul ierte al formaţiei. Dar, în ceea ce priveşte aspectele de ordin tehnic ale evoluţiei reprezentanţilor noştri vom reveni într-unul din numerele viitoare. F. C. Valencia a demonstrat în această partidă că este o valoroasă reprezentantă a fotbalului spaniol, jucătorii săi distingîndu-se printr-o tehnică individuală remarcabilă, printr-o pregătire fizică deosebită, precum şi printr-o concepţie tactică modernă. Publicul bucureştean va avea prilejul să se convingă de toate aceste lucruri la 14 decembrie cînd va avea loc returul întîlnirii. A arbitrat bine Francesco Francesconi — Italia. F. C. VALENCIA : Abelardo — Tatono, Vidagany, Cayuela, Mestre — Roberto, Guillot — Waldo, Ansola, Paquito, Claramont. STEAUA : Haidu — Sătmăreanu, Jenei, D. Nicolae, Hălmăgeanu — D. Popescu, Negrea — S. Avram, Constantin, Soo, Voinea. Trimisul nostru special, CRISTIAN MANTU, transmite: F.C. VALENCIA - STEAUA 3-0 (20) CASA CU IEDERA tadionul Republicii. Meciul s-a terminat. Jucătorii au dispărut de mult în tunel, îndrepîndu-se spre vestiarul cald. Valuri de ceață coboară dinspre Dealu Spirei. Nu mai e nimeni. Doar ziarele uitate pe bănci mai freamătă stîrnite de vînt. Urc treptele spre ieșire, sub cozorocul de beton al stadionului. În curtea Institutului de Cultură Fizică, un grup de studenţi în trening a „prins" roata ultimei maşini, pentru ultimul sprint al serii. Mă uit spre bătrînul ceas din turn. E trei şi un sfert. Pe neaşteptate, aud un sunet de clopot. Cadranul înnegrit de vreme se deplasează. Tn rama rotundă apare un cap de bătrîn. Mă privește. îmi face semn să mă apropii. — Te văd ! Ca întotdeauna, dai bir cu fugiții. Pentru că spectacolul s-a terminat. — Sînt grăbit. Trebuie să scriu. — Așa sînteți voi, reporterii. întotdeauna grăbiți. Pentru că vă interesează doar spectacolul. Cele 90 de minute. Cele 80. Sau 60. Iar dacă se poate, doar timpul efectiv. — Ce-ai vrea să fac ? — Să urci aici, la mine, un turn. — De ce ? — Ca să privești puțin și spre casa asta veche, cu iederă uscată. — Am mai fost. — Da, ai mai fost. îmi aduc aminte. Acum vreo 9 ani. Ai scris un reportaj : „Prima zi de curs la I.C.F.". — De ce-mi reproşezi ? Sînt atîtea şi atîtea lucruri de scris. — Nu-ți reproşez. Dar vreau să-ți încredinţez nişte gînduri. Mîine, poimîine, n-am să mai fiu, și-ar fi păcat să nu ţi le spun. — Te ascult. — Bine. Răspunde-mi atunci la o întrebare : Ce ştii, hai să zicem, despre handbalul românesc ? — Că la Dortmund... — Şi ce mai ştii ? — Că Mozer... — Şi mai înainte ? — Că Lache, Kunst, Pilică Popescu, Vlase, Liţă... — Ce-i cu ei ? — Au pus bazele unei şcoli romă... — Asta-i tot ce ştii ? — Pentru un reporter, cred că... — Nu. Nu-i destul. Ar trebui să ştii că profesorii lui Mozer au fost şi ei, la rîndul lor, elevii lui Victor Cojocaru,din casa asta cu iederă, iar Victor Cojocaru a trudit şi el, ani în şir, privind prin fereastra aceea... spre Dortmund şi spre Praga. — Nu ştiam. — Dar de Moş Kiriţescu, ce ştii ? — Că a scris „Palestrica". — Tot în casa asta. A scris „Palestrica" amintindu-i secolului XX că dispreţuieşte tot mai mult palestrele de acum 3000 de ani. — Kiriţescu a fost un om de ştiinţă care s-a cufundat tn lumea lui de idei, făcînd elogiul trupului desăvîrşit al lui Hermes, prosternîndu-se în fața lui Juvenal, preamărindu-l pe taica Rousseau pentru felul în care-l creștea pe Emil. Nu văd ce legătură are asta cu faptul că Viorica trebuie să sară 6,60 în Mexic. — Mă aşteptam la vorbele astea. Vorbe de reporter grăbit. — Prea multă istorie. — Prea puţină istorie ! Şi asta, cînd totul e istorie. Pentru tine Moina înseamnă 10,4 şi 21,3, pentru mine, însă, e istoria cîtorva ani de trudă cu blockstartul, cu cronometrul, cu panglica ruletei, cu creionul şi cu echerul, în casa asta cu iederă. Pentru tine, Herold e Steaua, cu Folbert şi cu nepoţii. Pentru mine — Herold e un principiu, principiul sportivului total, crescut în spiritul casei acesteia, din care au descins apoi şi Horaţiu Nicolan, şi Mihai Nedef, şi Vernescu, şi toţi ceilalţi. — Şi de ce îmi spui toate astea tocmai acum ? — Pentru un motiv foarte lesne de înţeles. Dacă-mi amintesc bine, acum 45 de ani, în prima zi a lui decembrie, s-au adunat aici, în casa cu iederă, cîţiva cutezători care şi-au dat seama că educaţia trupului va fi ceva mai mult decît cei 660 de cm ai Vioricăi Viscopoleanu. Ţi le-am spus toate astea pentru că — cine știe ? — poate peste cinci ani, cînd se va serba jumătate de veac a „închipuirii* celor adunați atunci aici, eu, „ceasul din turn", am să mă aflu într-un clopot de sticlă, ca o simplă amintire a unor vremi de început. Valurile de ceață coborau mereu dinspre Dealu Spirei. Peste cîteva minute mă aflam în fața machetei de unde inefabile ale stadionului comunal din Torino. Dar, „vorbele" ceasului din turn le auzeam clar printre vocile torinezilor care încercau să o îmbărbăteze pe „bătrîna doamnă"... loan CHIRILA MM SHI «Ml S ★