Sportul, decembrie 1967 (Anul 23, nr. 21-50)

1967-12-01 / nr. 21

t****A»~~.-------------- ———-------.«■■—Mtaa? AM0L xxm Mu. 21 (S4SSÎ | O VINERI 1 ÖcCEMBRl£ 1957 i O !­4 pagini 30 bani I j PROLETARI DIN TOATE TARILEfafftfjfjkvai ZIAR Al COMSILIULUI NATIONAL ipNTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT PANORAMIC SPORTIV INTERN A­şadar, început de decembrie. Panoramicul nostru intră, încet, încet, în această iarnă încă fără viscol şi troiene. Ar trebui să ne bucurăm. Timpul frumos e prietenul stadionului. Dar, motivat sau nu, pe scena atletismului, pe cea a ciclismu­lui sau echitaţiei, cortina s-a tras de mult, după un prematur fi­nal de stagiune. Fără să fie o lună „­­cadouri­lor“ (cum am fi dorit-o), cu competiţii de anvergură, cu ten­tative — bineînţeles reuşite — de recorduri, cu derbiuri care să concureze serialele cu Tarzan şi cu El Fugitivo, decembrie oferă destule subiecte panoramicului săptămânal şi selecţia lor rămâne, în continuare, cea mai dificilă sarcină a reporterului de ser­viciu. A­r trebui, poate, să începem cu sporturile de sezon. Pe­nuria de echipe a determi­nat însă o fortuită vacanţă com­­petiţională la hochei, iar de la schiori n-am primit încă veşti, deşi portiile şi-au pus, de cîteva zile, manşoane groase de zăpa­dă. Patinajul, in schimb, îşi sem­nează perseverent (ar trebui lău­dat pentru aceasta) prezenţa. Sîmbătă după-amiază — de la ora 17 — după tradiţionala des­chidere oficială a sezonului (care in acest an precede, de fapt, o intensă activitate de antrenament şi competiţională), pe patinoarul Floreasca este programată o atractivă demonstraţie a sporti­vilor fruntaşi — un spectacol to­nifiant, cu piruete şi arabescuri. Invitaţia ni se pare de prisos, vis-­-vis de tentaţia concursului. D­ouă zile de graţie şi măies­trie sunt rezervata şi clu­jenilor, amatori nu de pa­tinaj, ci de gimnastică. Reţinem, în primul rind, iniţiativa fede­raţiei de specialtate de a pro­grama marile competiţii în dife­rite centre ale ţării. După Ba­cău, Bucureşti şi Timişoara, este riadul oraşului de pe Someş să figureze în panoramicul nostru sportiv. Campionatul maeştrilor (sâmbătă şi duminică) pare ţinu până problem* In Întrecere* pe echipe — teoretic Dinamo tre­buie să cişfiga 1* pas_. In schimb la individual luptă deschisă. Ceampelea, Chiriţă sau Apătea­­nu ? Tohăneanu, Cadar sau (ce-ar fi?) Mihalue ? Vom aplauda din toată Inima pe Învingători, dar am dori ca finalele campionate­lor de la Cluj —­­in ansamblul lor — să ne facă să uităm re­zultatele atît de modeste de la Dessau, Orléans sau Vernon. Şi să ne mai dea ceva speranţe pentru anul olimpic— D­in nou la volei! Duminică Începe campionatul. S-a spus ce trebuia spus după europenele din Turda şi vrem să credem că sugestiile şl cri­­ticile noastre vor fi luate In sea­mă de cei In drept Multe se pot schimba, fără Îndoială, dacă acest campionat va primi de la prima etapă valenţa de calitate (galeria de peste tot, această en­tuziastă lume * voleiului le va prefera desigur, unor­ erori de arbitraj). Startul viguros — 20 de echipe masculine şi feminine (meciul Dinamo — Drapelul roşu Sibiu este amm­at) — prilejuieşte reîntâlnire* publicului cu echipe da prima mină, redate de ani de zile In campionat dar şi cu formalii car* Încearcă emoţiile debutului In „A* (I.G.F., Parul Constanţa, Medicina Bucureşti). Dan CARLEŞTEANU (Continuare in pap. a l-a) Iată un atac al rapidistelor in partida susţinută cu handbalistele de la Universitatea Timişoara. Mâine, feroviarele debutează în actuala ediție a „C.Q.E.*. 0 CERTITUDINE: Campionatul de box pe echipe şi-a dovedit utilitatea 0 PROPUNERE: Echipe de club, şi nu selecţionate regionale După aproape trei luni de În­treceri — unele de calitate mai bună, altele de nivel mediocru — campionatul republican de box pe echipe s-a încheiat. Noua campioană a ţării, reprezentativa oraşului Bucureşti, figurează acum pe lista cîştigătoarelor acestei competiţii. Boxerii care au alcă­tuit selecţionata Capitalei, ca şi antrenorii Ion Stoianovici şi Lu­cian Popescu se bucură, deopo­trivă, de roadele muncii lor. Bucureştenii s-au dovedit cei mai bine pregătiţi în această între­cere de durată, care a angrenat 16 selecţionate de regiuni. Este firesc ca după disputele dîrze la care am asistat, să ve­dem în ce măsură campionatul şi-a dovedit utilitatea, ce trebuie făcut în viitor pentru ca întrece­rile să devină mai pasionante, de un nivel calitativ superior. Am apelat în această privinţă la părerile unor factori autorizaţi. MIHAI TRANCA (secretarul ge­neral al F. R. Box) : „Au fost multe păreri cu privire la modul de disputare a campionatului în­cheiat recent. Aceasta dovedeşte că dorinţa de a ridica clasa boxu­lui este unanimă, că antrenorii şi tehnicienii noştri se frămîntă ca să găsească cea mai bună for­mulă de organizare a competi­ţiei. Evident, anul acesta între­cerile din campionat au fost mult mai echilibrate, datorită faptului că boxerii fruntaşi de la Dinamo şi Steaua n-au mai urcat treptele ringului, deşi aceasta a dus — în mod firesc — la o scădere a nivelului general. Separînd cam­pionatul în cele două categorii (A şi B) — 16 formaţii faţă de 10 In 1966 — s-a dat posibili­tatea unui număr destul de mare de tineri să intre în competiţie, înaintea Începerii campionatului, biroul federal a ajuns la conclu­zia că este în folosul boxului ca la întreceri să participe selecţio­nate de regiuni, şi nu echipe de club. De ce ? Pentru că aceste selecţionate sunt oricum mai pu­ternice decit formaţiile de club, antrenorii avind posibilitatea să folosească tot ce au mai valoros în sălile din regiunea respectivă. Cu toate acestea, acum, după în­cheierea întrecerilor, nu ne putem declara întrutotul satisfăcuți de calitatea unor partide, îndeosebi cele din categoria B, nemaivor­­bind de faptul că o parte dintre echipe au fost incomplete. Mă gîndesc, de pildă, la selecţionata regiunii Oltenia care, în unele etape din campionat, nu s-a putut urca pe ring cu 11 sportivi. Ple­dez şi de aci înainte în favoa­rea selecţionatelor regionale, dar numai acolo unde nu există po­sibilitatea alcătuirii unor puterni­ce echipe de club­. MARCU SPAROV (antrenor la clubul Steaua): .Ideea de a or­ganiza campionatul fără prezenţa boxerilor de la Steaua şi Dinamo a fost bună deoarece în caz con­trar, disproporţia dintre sportivii acestor cluburi şi ceilalţi era foarte mare. Ce s-ar fi întîmplat dacă Steaua şi Dinamo s-ar fi în­scris în campionat ? Cunoscînd că în turneul final vor încrucişa mănuşile cu pugiliştii respectivi, boxerii din provincie n-ar mai fi dovedit interes în pregătire şi ar fi urcat în ring considerîndu-se învinşi dinainte. In afara sportivilor chemaţi in diferite loturi, la clubul nostru au mai rămas destui boxeri care R. CALARASANU (Continuare in pag. a 3-a) UNIVERSITATEA TIMIŞOARA - TOPOLCIANKA PASKATOPOLA 53-49, LA BASCHET După un joc frumos şi viu disputat, echipa feminină de baschet Universitatea Timişoara a învins formaţia iugoslavă Topolcianka Paskatopola cu 53—49 (22—27). (P. Arcan — coresp. principal). Competiţii şcolare în cinstea celei de a XX-a aniversări , proclamăm Republicii Consiliul orăşenesc al pionieri­lor organizează, în colaborare cu Consiliul orăşenesc pentru cultură fizică şi sport cupa „30 Decembrie“ la handbal, tenis de masă şi şah, cîte 16 echipe masculine şi ferni­­sate’ din Pfiecare^radon talei tn campionatele școlilor ge­­nerale. La tenis "de masă, care Incepe în ziua de n decembrie, SâPărafomCtia?Tom.?.mian'!de șah va avea ioc între ?3 28 decembrie. to, I, „mi run— — —... HAJDUK VELKO ~ POLITEHNICA BRAŞOV 32_22 LA HANDBAL nn.PAW , . . , * » T BRAŞOV, 30 (prin telefon). In a fr • tnK|n.r.a cnetiniiM în rnHruI treia intiimre susţinută in cadrul La handbal (întrecerile încep du­­turneului din ţara noastră, echipaminică 3 decembrie), participă w . ,, . , , masculina de handbal Hajduk Velko (Iugoslavia) a învins forma­tia braşoveana Politehnica cu scorul de 32-22 (14-1­1). Oaspeţii * Scheie h»meul jucînd sîmbătă la Bucureşti, cu Steaua. (C. ~ • • i\ Gruia - coresp. principal). „„ „„ r.------------------------------------------------------------, U.E.F.A. a delegat un observator la meciul Ungaria—România (juniori). KOSTA POPOVICI (R.S.F. Iugoslavia) U.E.F.A. a delegat ca observator, la meciul de juniori Ungaria — România (preliminariile turneu­lui U.E.F.A.), ce se va desfășura duminică la Buda­pesta, pe KOSTA POPOVICI din R.S.F. Iugoslavia. VERIFICAREA LOTULUI REPUBLICAN Ieri după amiaza a avut loc încă o verificare a lotului naţional de rugby. Desigur, însă, că ulti­mul cuvnit înaintea examenului de la Nantes îl va avea partida de duminică dimineaţa, în care lo­tul va primi replica unei Combinate di­vizionare Foto I Th. Roibu CINE SĂ REDRESEZE GIMNASTICA? Vă mai aminţiţi ? Acum vreo câţiva ani aveam o echipă fe­minină de gimnastică, cuceream medalii la Jocurile Olimpice, la campionatele mondiale, aspiram la primul loc în „Cupa Europei“. Era suficient să aminteşti numele Elenei Leuştean, Son­iel Iovan, Emiliei Liţă, Elenei Dobr­ovolschi, Atanasiei Ionescu, Utei Schlandt-Ionescu — şi sala Floreasca devenea arhiplină. Astăzi ? Nu, nu intenţionăm să vorbim din nou despre terenul şu­bred pe care se află gimnastica noastră feminină. Ne-am propus doar să urmăm firul activităţii desfăşurate de sportivele aminti­te, mai sus în timpul care a trecut după ce ele au abandonat activi­tatea competiţională şi pentru a vedea în ce măsură vasta lor ex­perienţă a fost sau nu pusă în folosul progresului general al a­­cestei ramuri sportive, cum con­tribuie ele la depistarea, la creş­terea şi la instruirea unor noi gimnaste, care să ajungă mîine la înălţimea profesoarelor lor. Dacă nu chiar mai sus. Pentru că, nu e suficient, după opinia noa­stră, să ne tînguim doar că gim­nastica feminină face paşi... în urmă. Să vedem mai bine dacă s-au folosit toate mijloacele pen­tru obţinerea progresului mult aşteptat.­­ Unul dintre acestea este, fără îndoială, experienţa de ani a gim­nastelor care au adus glorie spor­tului nostru. In condiţiile penurie­ pronunţate de cadre pasionate, de­votate gimnasticii, devine şi mai important aportul pe care îl aduc sau l-ar putea aduce Elena Leuş­tean, Sonia Iovan, Emilia Liţă, A­­tanasia Ionescu, Elena Dobrovol­­schi, Uta Schlandt-Ionescu ş.a. la relansarea gimnasticii noastre fe­minine pe pista succeselor autenti­ce. Chiar în condiţiile cînd, în ultimii 10 ani, multe ţări au făcut paşi uriaşi înainte supunîndu-ne unui handicap greu de recuperat. Surprinzător, cele mai multe dintre fostele glorii ale gimnas­ticii noastre nu activează în ramu­ra sportivă care le-a consacrat, care le-a adus faima mondială. Cu excepţia Emiliei Liţă (antrenoare la Dinamo Bucureşti), Utel Schlandt-Ionescu (asistentă de educaţie fizică la Institutul peda­gogic) şi — oarecum — a Soniel Iovan (antrenoare federală) care îşi continuă activitatea în gim­nastică, celelalte nu au posibili­tatea să-şi fructifice cunoştinţele şi experienţa într-un domeniu în care se pricep foarte bine. Şi nici n-ar putea-o face, de vreme ce toa­te sunt asistente de educaţie fizică în institute de învăţămînt supe­rior : la Institutul de construcţii, la Institutul medico-farmaceutic şi, respectiv, la­­ Institutul agronomic. Se înţelege că lucrînd în învăţă­­mîntul superior ele îşi îndeplinesc o îndatorire cetăţenească, îşi aduc contribuţia la dezvoltarea pregă­tirii fizice a studenţilor noştri. In învăţămîntul superior, educaţia fi­zică este însă obligatorie doar în anul I şi nu este absolut necesar ca ea să fie predată de maestre emerite sau maestre ale sportului. Orice profesor de educaţie fizică, absolvent al I.C.F., poate îndeplini cu succes această muncă. Am discutat cu Elena Leuştean despre această problemă. Iată ce ne-a spus ea : „Doresc mult să lu­crez în gimnastică, dar nu e sufi­cient să mă gîndesc numai eu la Emilia Liţă, Uta Schlandt-Ionescu, Atanasia Ionescu, Sonia Iovan, Elena Leuştean şi Elena Dobrovolschi (de la stingă la dreapta) sînt răsplătite cu flori pentru medalia olimpică de bronz cucerită la Roma. Cînd vom auzi oare că elevele lor au realizat o performanţă asemănătoare ? aceasta. Fac cu stu­denţii mei atletism, jocuri sportive, in­clusiv fotbal(!), dar am senzaţia că aş pu­tea fi mai utilă în altă muncă, aş pu­tea aduce o contribu­ţie concretă la redre­sarea gimnasticii noas­tre feminine. La fi­nalele juniorilor de la Timişoara am vă­zut multe fete talen­tate şi am convinge­rea că, dacă aş lucra cu ele, aş putea da peste cîţiva ani ve­detele de care avem atîta nevoie". Intr-adevăr, se cere imperios să vedem dacă, în interesul ge­neral al mişcării noas­tre sportive, al gim­nasticii feminine din România în special, nu cumva se impune studierea aportului pe care gimnastele de ieri îl aduc la pro­gresul de azi al aces­tei ramuri sportive şi adoptarea unor măsuri corespunză­toare. Răspunsul nostru este categoric: DA ! Federaţia română de gimnastică, cu sprijinul Consiliului Naţional pentru Edu­­­caţie Fizică şi Sport, trebuie să acţioneze de îndată. Soluţii pen­tru rezolvarea echita­bilă a acestei situaţii sunt: Se cere doar curaj să fie aplicate. Constantin MACOVEI CITIŢI IN CORPUL­ ZIARULUI: CUM A FOST „ÎNVINSA" STEAUA LA ATENA Memoriul baschetbaliştilor bucureşteni, înaintat F.I.B.A. (Pap. a 7-a) SĂ AVEM, ÎN SFÎRSIT, RĂBDARE! Un articol despre europe­nele de volei. (Pag. a 7-a) • „JUVENTUS NU Si-A ASIGURAT LA TORINO ELIMINAREA RAPIDULUI" Comentariile presei de specialitate după prima manşă a meciului Rapid - Juventus. (Pag. a 3-a) LOTUL DE JUNIORI A PLECAT LA BUDAPESTA „11 "-le maghiar a fost al­cătuit. (Pag. a 3-a) VALENCIA, 30 (prin telefon). La lumina reflectoarelor, pe sta­dionul Mestalla, s-a desfăşurat meciul contînd pentru turul II al „Cupei Cupelor", dintre forma­ţiile F. G. Valencia şi Steaua. Nici nu se încheiase primul mi­nut Şi Steaua s-a şi văzut con­dusă cu 1-0. o acţiune pe aripa dreaptă a lui Ansola, o centrare şi Claramont a reluat direct în colţul lung al porţii lui Haidu. Era întîia acţiune a spaniolilor, dar ea prefigura maniera în care aceştia aveau să se desfăşoare pe parcursul întregului meci. Adică, ritm, viteză de joc debor­dantă, atacuri concepute simplu, dar deosebit de rapid lucrate. Jucătorii noştri au primit această lovitură, ripostînd imediat prin acţiuni ofensive curajoase, care sînt aplaudate în tribune. Sorin Avram obţine un corner In min. 7, apoi Constantin şi Soo combină in marginea careului spa­niolilor, dar nu reuşesc să şu­­teze l la poartă. Gazdele revin în atac şi vor urma 35 de minute infernale în careul Stelei. Spaniolii pasează în mare viteză şi cu precizie şi schimbă direcţia atacurilor de pe o parte pe alta, şutind des la poarta lui Haidu. Consemnăm situaţii dificile în min. 17: 24 (Haidu a fost obligat să pion­­­jeze la picioarele lui Ansola ajuns la 5 m distanţă de linia porţii), 37 şi 38. Jenei ezită să intervină, este lipsit de vlagă şi dezechilibrează sistemul defensiv al Stelei. După acest minut, spa­niolii au o perioadă de relaxare şi, în min. 43, Soo are o mare ocazie de a egala (la o centrare excelentă a lui S. Avram). La numai un minut, gazdele majo­rează scorul printr-un contra­atac iniţiat de Cayuela şi fina­lizat de Ansola, cu capul. Haidu a greşit, neieşind în întâmpina­rea balonului. După reluare, spaniolii atacă cu aceeaşi forţă, obligînd pe a­­părătorii bucureşteni să respingi la întîmplare. încet, încet Steaua scapă din strînsoarea adversa­rului şi, în minutele 61 şi 6?„ Voinea şi Constantin au ocazii clare de a înscrie, dar de fie­care dată nu obţin decît cor­­nere. Spaniolii revin în atac şi în minutul 74 reuşesc să majo­reze scorul prin Ansola, în urma unei mari erori a lui Haidu care a boxat greşit balonul. După 6-0, partida creşte din nou în intensitate şi spectatorii apreciază nivelul tehnic al jocu­lui. Bucureştenii mizează acum total pe cartea atacului, sperînd să marcheze golul care ar... va­lora cu­ două. Minutele 76 şi 78 ne dau emoţii, Constantin fiind din nou în excelente poziţii de şut la poartă­­ în minutul 78, el a fost la 6 m de buturile apă­rate de Abelardo. Jocul se încheie cu acest scor, determinat îndeosebi de greşelile elementare ale apărării imediate a echipei bucureştene, de obicei punctul ierte al formaţiei. Dar, în ceea ce priveşte aspectele de ordin tehnic ale evoluţiei re­prezentanţilor noştri vom re­veni într-unul din numerele vi­itoare. F. C. Valencia a demonstrat în această partidă că este o va­loroasă reprezentantă a fotbalu­lui spaniol, jucătorii săi distin­­gîndu-se printr-o tehnică indivi­duală remarcabilă, printr-o pre­gătire fizică deosebită, precum şi printr-o concepţie tactică moder­nă. Publicul bucureştean va a­­vea prilejul să se convingă de toate aceste lucruri la 14 decem­brie cînd va avea loc returul întîlnirii. A arbitrat bine Francesco Francesconi — Italia. F. C. VALENCIA : Abelardo — Tatono, Vidagany, Cayuela, Mes­­tre — Roberto, Guillot — Waldo, Ansola, Paquito, Claramont. STEAUA : Haidu — Sătmăreanu, Jenei, D. Nicolae, Hălmăgeanu — D. Popescu, Negrea — S. Avram, Constantin, Soo, Voinea. Trimisul nostru special, CRISTIAN MANTU, transmite: F.C. VALENCIA - STEAUA 3-0 (2­0) CASA CU IEDERA­ tadionul Republicii. Meciul s-a terminat. Jucătorii au dispărut de mult în tunel, îndrepîndu-se spre vestiarul cald. Valuri de ceață coboară dinspre Dealu Spirei. Nu mai e nimeni. Doar ziarele uitate pe bănci mai freamătă stîrnite de vînt. Urc treptele spre ieșire, sub cozorocul de beton al stadionului. În curtea Institu­tului de Cultură Fizică, un grup de stu­denţi în trening a „prins" roata ultimei maşini, pentru ultimul sprint al serii. Mă uit spre bătrînul ceas din turn. E trei şi un sfert. Pe neaşteptate, aud un sunet de clopot. Cadranul înnegrit de vreme se deplasează. Tn rama rotundă apare un cap de bătrîn. Mă privește. îmi face semn să mă apropii. — Te văd ! Ca întotdeauna, dai bir cu fugiții. Pentru că spectacolul s-a terminat. — Sînt grăbit. Trebuie să scriu. — Așa sînteți voi, reporterii. întotdeauna grăbiți. Pentru că vă interesează doar spectacolul. Cele 90 de minute. Cele 80. Sau 60. Iar dacă se poate, doar timpul efectiv. — Ce-ai vrea să fac ? — Să urci aici, la mine, un turn. — De ce ? — Ca să privești puțin și spre casa asta veche, cu iederă uscată. — Am mai fost. — Da, ai mai fost. îmi aduc aminte. Acum vreo 9 ani. Ai scris un reportaj : „Prima zi de curs la I.C.F.". — De ce-mi reproşezi ? Sînt atîtea şi atîtea lucruri de scris. — Nu-ți reproşez. Dar vreau să-ți încre­dinţez nişte gînduri. Mîine, poimîine, n-am să mai fiu, și-ar fi păcat să nu ţi le spun. — Te ascult. — Bine. Răspunde-mi atunci la o între­bare : Ce ştii, hai să zicem, despre hand­balul românesc ? — Că la Dortmund... — Şi ce mai ştii ? — Că Mozer... — Şi mai înainte ? — Că Lache, Kunst, Pilică Popescu, Vlase, Liţă... — Ce-i cu ei ? — Au pus bazele unei şcoli romă... — Asta-i tot ce ştii ? — Pentru un reporter, cred că... — Nu. Nu-i destul. Ar trebui să ştii că profesorii lui Mozer au fost şi ei, la rîndul lor, elevii lui Victor Cojocaru,d­in casa asta cu iederă, iar Victor Cojocaru a trudit şi el, ani în şir, privind prin fe­reastra aceea... spre Dortmund şi spre Praga. — Nu ştiam. — Dar de Moş Kiriţescu, ce ştii ? — Că a scris „Palestrica". — Tot în casa asta. A scris „Palestrica" amintindu-i secolului XX că dispreţuieşte tot mai mult palestrele de acum 3000 de ani. — Kiriţescu a fost un om de ştiinţă care s-a cufundat tn lumea lui de idei, făcînd elogiul trupului desăvîrşit al lui Hermes, prosternîndu-se în fața lui Juvenal, preamărindu-l pe taica Rousseau pentru felul în care-l creștea pe Emil. Nu văd ce legătură are asta cu faptul că Viorica trebuie să sară 6,60 în Mexic. — Mă aşteptam la vorbele astea. Vorbe de reporter grăbit. — Prea multă istorie. — Prea puţină istorie ! Şi asta, cînd totul e istorie. Pentru tine Moina înseamnă 10,4 şi 21,3, pentru mine, însă, e istoria cîtorva ani de trudă cu blockstartul, cu cronometrul, cu panglica ruletei, cu creionul şi cu echerul, în casa asta cu iederă. Pentru tine, Herold e Steaua, cu Folbert şi cu nepoţii. Pentru mine — Herold e un principiu, principiul sporti­vului total, crescut în spiritul casei acesteia, din care au descins apoi şi Horaţiu Nico­­lan, şi Mihai Nedef, şi Vernescu, şi toţi ceilalţi. — Şi de ce îmi spui toate astea tocmai acum ? — Pentru un motiv foarte lesne de în­ţeles. Dacă-mi amintesc bine, acum 45 de ani, în prima zi a lui decembrie, s-au adunat aici, în casa cu iederă, cîţiva cu­tezători care şi-au dat seama că educaţia trupului va fi ceva mai mult decît cei 660 de cm ai Vioricăi Viscopoleanu. Ţi le-am spus toate astea pentru că — cine știe ? — poate peste cinci ani, cînd se va serba jumătate de veac a „închipuirii* celor adunați atunci aici, eu, „ceasul din turn", am să mă aflu într-un clopot de sticlă, ca o simplă amintire a unor vremi de început. Valurile de ceață coborau mereu dinspre Dealu Spirei. Peste cîteva minute mă aflam în fața machetei de unde inefabile ale stadionului comunal din Torino. Dar, „vorbele" ceasului din turn le auzeam clar printre vocile torinezilor care încercau să o îmbărbăteze pe „bătrîna doamnă"... loan CHIRILA MM SHI «Ml S ★

Next