Sportul, ianuarie 1968 (Anul 24, nr. 51-79)
1968-01-03 / nr. 51
Pag. a 2-a Intr-un meci — fie el fi prin intermediul calculatorului electronic — care ar opune principalele noastre staţiuni climaterice fi de sporturi de iarnă, Predealul poate emite justificate pretenţii la un loc fruntaş. Poate chiar şi la minietate, dacă Poienii Braşovului cornul cu belşug al Fortunei, să zicem prescurtat prin metaforă, nu i-ar fi revărsat mai multe daruri de la o vreme încoace. La Predeal, ca şi la Poiana, au crescut şi continuă să crească generaţii de campioni ai schiului, spre pîrtiile sale albe pornesc un pelerinaj, iarnă de iarnă, nenumăraţi pasionaţi ai sportului zăpezii, dătător de sănătate, vigoare şi cuget curat. Predeal, oraşul dintre cele trei masive care-l privesc semeţ din zări — Bucegii, Postăvarul şi Piatra — aşezat pe o imensă şa de poieni şi crîngun despărţind văile Prahovei şi Timişului, din plin luminat de soare, ferit de răsuflarea aspră a crivăţului, la o înălţime ideală pentru sportivul in efort (1 000 m şi ceva), acest loc binecuvîntat de natură era din totdeauna sortit să devină un minunat centru al turismului şi al sporturilor de iarnă. Aşa a şi fost de-a lungul anilor. . . Istoria consemnează concursuri de schi la Predeal încă din perioada imediat următoare primului război. In 1923 se disputau aci concursuri ale schiorilor militari. Apoi aria întrecerilor pe pîrtiile predelene se lărgeşte, culminind cu campionate naţionale şi concursuri cu invitaţi de peste hotare. A fost totuşi, in acei ani, o activitate restrinsă, dusă cu mijloacele modeste caracteristice acelor timpuri. Predealul sportiv de astăzi manifestă desigur o superioritate marcată faţă de trecut, în multe privinţe. S-au înmulţit posibilităţile de acces ale amatorilor de sport spre staţiune. Trenurile O.N.T.ului şi autobuze confortabile aduc săptămînal mii de noi oaspeţi înălţimilor. Condiţiile de cazare se îmbunătăţesc considerabil. In localitate fiinţează acum 3 hoteluri mari, cabane moderne, vilele administrate de I.S.C. Predeal. Un teleferic ii duce pe schiori pini in virful pirtei Clobucetului şi tot acolo se află, nou inaugurat, un schi-lift, iar pirda iluminată cu neon oferă condiţii optime de practicare a schiului pini la miez de noapte. ’ Mina omului a folosit cu hărnicie posibilităţile oferite de cadrul natural, existente aci. Le-a folosit însă pe toate? Sau măcar pe cele mai multe, la nivelul cerinţelor moderne ale sporturilor de iarnă ? Ce s-ar mai putea face, într-o perioadă apropiată, pentru ridicarea staţiunii ? Iată întrebări, şi nu singurele, ce le-am adresat cîtorva predeleni cu dragoste pentru sport, toţi foşti schiori de mare performanţă, legaţi trup şi suflet de locurile unde au pus pentru prima oară schiurile în picioare. Am improvizat o „masă rotundă“ cu aceştia, lăsindu-i să-şi spună păsul, exprimindu-şi părerile competente şi deosebit de interesante. Răspunsurilor primite, într-o ordine arbitrar asamblată, le facem loc in această pagină. GHEORGHE ZĂPADĂ - Şef de şantier al I.R.C. Braşov. A făcut parte din echipa României, cîştigatoarea concursului internaţional de schiţă la „Micii Antonte", în 1934. La 19 ani devine cel măi tînăr. aptrenor din ţară, conduce Şcoala ‘de schit din Predeal, in 1936. Fost antrenor al secţiei del schi a clubului sportiv Dinamo,ro „Am fost unul dintre primii schiori de performanţa care s-au ridicat din Predeal. De aceste locuri, unde am cunoscut succese şi am muncit apoi ca să cresc generaţii noi de schiori, mă leagă cele mai dragi amintiri. Cu satisfacţie şi mîndrie privesc cum creşte şi se lărgeşte baza materială de care dispun astăzi iubitorii sporturilor de iarnă. în Predealul nostru există acum un teleferic, schi-lift, pirtie iluminată. Condiţii de practicare a schiului pe care noi nu le-am avut. Dar tocme aceea, privind prin pris acestor condiţii superioare , azi, mă doare cînd văd că asemenea posibilităţi nu sint folosite cum trebuie, in mod intensiv, pentru o adevăraţă activitate de popularizare a schiului, de ridicare a noilor cadre de schiori. Sunt zile din iarnă cînd pîrtiile predelene rămîn pustii. Ele se înviorează doar când vin şcolarii şi studenţii in vacanţă, duminicile dimineaţa cu grupurile de turişti şi, bineînţeles, atunci cînd sunt aci loturile republicane. De ce, însă, nu ocupăm întreg sezonul de iarnă cu un program susţinut de activitate ? Şi pentru performanţă şi pentru mase. In ce priveşte propaganda schiului, cred că măsura cea mai bună este ca O.N.T.-ul — care este direct interesat in exploatarea staţiunii pe toată durata anului , să formeze şi să salarizeze un corp de instructori, având la dispoziţie schiuri şi bocanci de închiriat pentru toţi doritorii de a învăţa şi a se perfecţiona în acest sport. Predealul dispune de cel mai bun teren de şcoală de schi din ţară. El nu este însă folosit dorit în măsură cu totul redusă. De pildă, pîrtiile de pe Cioplea (terenul Vestea, cum îi spunem noi) este practic abandonat. Acolo stau două trambuline — pentru sărituri de 50 m şi 20 m — nefolosite de şapte ani. Trambulina mică ar fi ideală pentru iniţierea celor ce vor să-şi încerce puterile in sărituri. Contrar părerii necunoscătorilor, aceasta este cea mai uşoară probă in schi şi o poate încerca oricine posedă noţiunile de bază. Reamenajarea acestor trambuline şi dotarea lor cu materialul necesar ar atrage numeroşi amatori, schiori de toate forţele. Schiul de performanţă nu va ...Şi iată pe campionii noştri de mine. Sub privirile atente ale profesoarei de educaţie fizică Rodica Munteanu, elevii clasei a V-a a liceului predelean coboară in iureş panta Clibucetului. Foto: I. Mihăică avea decit de câştigat din asemenea acţiuni de impulsionare a activităţii sportive în Predeal. In această privinţă, consider că acţiunile de la centru, cele ale federaţiei de specialitate, de pildă, oricît de bine intenţionate ar fi, nu pot suplini iniţiativele locale, ale acelor oameni care sunt in permanenţă legaţi de staţiune. Socotesc imperios necesară formarea unui club puternic în Predeal, care să fie oaspetele permanent al bazelor sale sportive. Pe vremuri, noi aveam aci două cluburi sportive: C.S. Predeal şi Amicii Predealului. Din rivalitatea lor se năşteau performanţele. Un nou club, ori mai multe, puse pe baze sănătoase, ar trezi Predealul din inerţia in care se află, ar face să răsară iarăşi campionii şi performerii pe pîrtiile noastre“. Electricieni : Ionimo , de autocamioane Braşov. Fost deţinător a*7 titluri de campion republican^,, la arabele de fond, individuale., și de ştafetă. .• .A reprezentat fara noastră lă‘ Jocurile Mondiale Universitare de la Poiana (1951),la concursurile internationale de , la . Oberhof fi 951) și ’'vTătrănska . Lomnice (1952). Pînă în 1957 a condus pregătirile schiorilor fruntaşi ai clubului Steagul roşu Braşov. „Dacă stau să compar condiţiile pe care le au astăzi schiorii noştri fruntaşi şi cele existente atunci când am început eu să concurez, atunci pot spune că noi, cei vechi, am făcut schi pe furate... Era mult mai greu pe atunci, dar rezultatele — să mă ierte băieţii noştri mai tineri ! — nu erau cu mult inferioare. Cronometrele ar trebui să indice timpi mult mai buni pentru schiorii de azi, care au la dispoziţie material excelent, programe de pregătire pe baze ştiinţifice şi un contact cu străinătatea mult mai strins. De ce nu progresăm mai repede în schi, un pas cu alte ţări ? Eu cred că sunt două cauze. Prima este aceea că mulţi schiori buni, dintre cei vechi, nu mai sunt folosiţi azi ca să-i ajute pe cei tineri. Din punct de vedere teoretic, antrenorii noştri în activitate sunt bine pregătiţi, dar cînd e vorba de practică ei nu dispun de cunoştinţele, de experienţa necesară. Pe aceea o avem noi, foştii campioni. Dar noi venim pe pirtie doar ca spectatori... A doua cauză, Predealul, deşi a dat ţăţii fondişti de clasă şi are o tradiţie în această specialitate, nu mai este un centru al schiului nordic. Aci vin să concureze fondişti din alte oraşe, sau de peste hotare, dar predeleni pe pirtie nu mai sînt. Şi este păcat. S-a trasat pe Poliştoaca o pirtie nouă de fond, frumoasă, variată, dar ea prinde viaţă numai cînd vin loturile sau e concurs. Trebuie ca Predealul să fie chemat din nou să facă şcoala schiului nordic, de aci să se ridice fondiştii noştri de frunte. Copii talentaţi avem destui. Schiuri în picioare şi un profesor bun le trebuie !“ Responsabil al telefericului ,,Clăbucet“ — I.S.C. Predeal. Fost multiplu campion republican în probele de fond şi combinată nordică. A deţinut recordul ţării la sărituri de la trambulină cu performanţa de 75,. m, stabilită la Zakopane, în 1949. A activat ca antrenor între anii 1955- 1963. . u /„După o perioadă de oarecare stagnare a activităţii de schi în Predeal, un început bun s-a făcut în această toamnă, cînd s-a înfiinţat la liceul nostru din localitate o clasă cu program special de educaţie fizică, în care schiul este predat de profesori specializaţi. Deocamdată se lucrează doar cu clasa a V-a, dar în fiecare an numărul claselor se va mări, iar din toamna viitoare va exista aci o grupă de elevi interni, tineri schiori selecţionaţi din întreaga ţară. Ei vor avea posibilitatea de a se pregăti in cele mai bune condiţii, fără a întrerupe Învăţătura. Este, repet, un Început bun. Dar nu trebuie să ne mulţumim cu atit. In primul rînd, am de observat că la această clasă, experimentală deocamdată, se predau numai disciplinele alpine, pe când specificul Predealului il constituie probele nordice. Deci, nu de curînd, vor trebui formate grupe de elevi cu specializarea in schifond şi in sărituri. Pentru acestea din urmă va fi nevoie de amenajarea unei trambuline noi, in apropierea şcolii. Cind activitatea schiului predelean va creşte — şi eu sint convins că aceasta se va produce in ritm foarte rapid acum, cînd avem la dispoziţie instalaţii noi şi moderne — atunci se va pune inevitabil problema altor amenajări. Aceasta va fi necesar mai ales dacă vom reuşi să-i angrenăm în practicarea schiului pe turişti şi pe cei veniţi în concediile de odihnă în staţiune. Personal, am studiat posibilitatea trasării unei noi pirtii pe Clăbucet, variantă a celei existente, pierind de la Creasta Susaiului. Ea ar putea fi deservită tot de telefericul nostru. Tot printre investiţiile pe care le consider urgente este amenajarea unei pirtii speciale pentru săniuţe, ceea ce nu avem noi pentru moment. Amatorii de săniuş vin pe pîrtia de la Clăbucet şi o deteriorează, puţind provoca accidente. Iată deci câteva obiective ale noastre, privind atit schiul de performanţă rit şi cel de mase, de care trebuie să ţinem seama in viitorul apropiat. Să nu ne neglijăm, căci altfel vom fi depăşiţi din nou de creşterea firească a volumului de activitate a schiului în Predeal, ca şi în întreaga ţară“. „Predelencele au uitat că s-au născut fondiste... Ca şi băieţii, fetele noastre sânt atrase mai mult către schiul alpin. Acesta este mai elegant, mai spectaculos, e drept. Dar şi fondul face să răsară o luptă frumoasă pe pirtie, în care înving cei mai dotaţi, cei mai bine pregătiţi. La noi în Predeal, însă, s-a uitat parcă ce trebuie făcut ca să valorificăm talentul tineretului nostru, să folosim mai intens pîrtiile pe care le avem. Ele stau părăsite cea mai mare parte a sezonului. Este nevoie, după părerea mea, de înfiinţarea unui centru de schi cu specific pentru probe nordice, la care să fie chemaţi toţi tinerii şi copiii de pe Valea Prahovei şi Împrejurimi, doritori să facă performanţă. Oameni pricepuţi, care ar putea preda schiul nordic ca instructori, avem suficienţi. Cine să-i înveţe pe alţii schiulfond şi săriturile dacă nu noi predelenii, care într-o vreme ciştigam toate campionatele ţării ? Eu, am spus-o, nu mă dau la o parte să pun schiurile in picioare şi cînd voi avea 80 de ani !“ MIHAI BÎRĂ Jurisconsult, şeful Oficiului juridic de la Uzina 2 Braşov.Fost de 118 ori, campion republican la toate probele alpine. Participant la J.O. de iarnă de la St. Moritz (1948) şi Oslo (1952). Campion mondial universitar la Jocurile de la Poiana (1951) şi locul II la combinata alpină. Triplu campion internaţional al Iugoslaviei (Sara, Planina, 1956). Campion international al Romaniei '1954-1957. „Problema rămînerii in urmă a schiului predelean comportă mai multe aspecte. Unul dintre acestea — și-l consider cel primordial — este lipsa unor acţiuni eficiente in rîndul maselor. Noi, toţi cei ce v-am vorbit la această „masă rotundă“, am început schiul competiţional de mici copii. Cluburile vechi din Predeal, care au fost amintite aci, organizau duminică de duminică întreceri pentru copii, concursurile „cocoşeilor“ cum se numeau. Diplomele de inştigător la aceste concursuri, acordate „cocoşelului“ Bîră Mihai, le păstrez şi acum. Simple bucăţi de hîrtie, vor spune unii. Dar vă daţi seama ce importanţă au avut ele informarea, în stimularea unui viitor campion . Asemenea concursuri nu se mai fac. Evident, federaţia noastră întreprinde frumoase acţiuni de depistare a tinerilor schiori talentaţi. Dar ele sunt adesea greoaie, îndreptate unilateral. Lipsesc facilităţile pe plan general pentru ca schiul să fie adoptat de toţi copiii de la munte şi din alte regiuni. De pildă, echipamentul de schi, bocancii In special, sunt considerate articole de lux, foarte costisitoare încă. Nu se găsesc de loc bocanci de schi pentru copii, iar schiurile de 1,60 m sunt rare şi de slabă calitate. Am mai adăuga şi lipsa unor reduceri pe mijloacele de transport, pe teleferic şi schilifturi, acordate copiilor care schiază. Iată deci o primă condiţie care trebuie îndeplinită pentru ca schiul nostru, din Întreaga ţară, să aibă acea necesară bază de masă. Revenind pe plan local, la Predeal, trebuie notat că schiul din această localitate a suferit întotdeauna de lipsa unor cadre de seniori. Tinerii, o dată ce termină şcoala, pleacă la studii superioare sau în producţie, în alte oraşe, ei nu mai sunt legaţi de Predeal. Iată una din explicaţiile logice, de ce schiul ii fac aci mai mult oaspeţii. Aceste considerente mă duc la concluzia că acel duo puternic care trebuie format in Predeal — şi de care s-a vorbit aci — nu poate fi decit un club sportiv şcolar. Predealul trebuie să devină un centru al schiului şcolar şi junior. Pentru aceasta avem un cadru natural excelent. Intr-adevăr, Predealul posedă cele mai bune terenuri de şcoală din ţară. Dar folosit intens este numai Clăbucetul. Rămîne să punem in valoare din nou pîrtiile de la Veştea, Fetifoiu, peie de pe Rîşnoava. Aci trebuie ridicate noile baze de schi care să devină şcoli ale campionilor de mîine. Se ştie, Predealul nu poate fi profilat pe schiul alpin de mare performanţă. Aceasta rămine specialitatea Poienii Braşov. La Predeal nu avem în imediata apropiere pante cu diferenţa de nivel necesară pentru o pirtie de coborire la cerinţele campionatelor naţionale şi ale celor internaţionale. Dar pîrtiile noastre sunt ideale pentru juniori şi — bineînţeles — împreună cu cele de schi fond, cu trambulinele de sărituri, azi neglijate, ele vor trebui chemate din nou la viaţă. Deci , un club sportiv şcolar, în continuarea acţiunii foarte preţioase de a se organiza clasele cu program special de educaţie fizică de la liceul din localitate. Eu văd chiar mai mult. Predealul să fie locul de întâlnire a tuturor schiorilor şcolari din ţară. Prin tabere, prin cursuri speciale pentru elevii care practică schiul, să furnizăm pârtiilor predelene materia primă de prelucrare, pentru ca ele să ne dea Înapoi cadrele de schiori fruntaşi, la toate disciplinele, de care ducem atâta lipsă azi. Subscriu la părerea ziarului „Sportul“, expusă de redactorul care a condus discuţia noastră, de a se studia posibilitatea organizării la Predeal a taberei permanente sau a unei şcoli speciale, dînd posibilitatea elevilor din alte oraşe să practice intens schiul, prin rotaţie, pe o perioadă de o lună sau mai mult Toate aceste acţiuni ar avea drept rezultat Înflorirea rapidă a generaţiei tinere de schiori din ţara noastră. Să nu se Înţeleagă însă că aş fi de părere că pot fi neglijate acţiunile de popularizare a schiului şi în rîndul amatorilor de alte virate. Aci este un vast timp de acţiune, care trebuie să înceapă tot de la anumite facilităţi acordate celor care vor să practice acest sport frumos şi util. S-a scris şi la dv. în ziar despre necesitatea de a se crea un corp de instructori în staţiunile de munte, care să predea schiul oamenilor muncii veniţi la odihnă. Trebuie să existe şi mai multe centre de închiriere a materialelor sportive, iar acestea să fie de calitate. Astfel ca trenurile de excursionişti să transporte la munte numai pe schiuri, nu şi schiurile! Acestea să se găsească din belşug la pirtie. Propun un sistem unic de învăţare a schiului — pe care personal l-am şi definitivat — care să funcţioneze in toate staţiunile noastre montane. Cel venit la odihnă va învăţa schiul timp de 12 zile sau mai mult, i se va elibera un tichet de absolvire a unui ciclu cu care se poate prezenta anul viitor, indiferent in ce staţiune se va afla, pentru a continua cu alt instructor iniţierea Începută. Este şi acesta un aspect foarte important pentru răspindirea schiului in ţara noastră. Să facem totul ca Predealul, ca şi alte staţiuni de munte din ţară. Încă insuficient exploatate pentru sport, să devină o şcoală de schi pentru tineri şi viratnici, acea trambulină de lansare a campionilor, ca şi a suporterilor acestui sport Avem nevoie de ei, deopotrivă“. HMIIl Dl 111 VSRBESTI CHIU Dl illll Ziarul SportUl a organizat o „masă rotundă" cu foştii campioni ai schiului predelean Tema discuţiei LA PREDEAL POT CREŞTE VIITORII -------------------------- NOŞTRI CAMPIONI DE SCHIT Concluzii la discuţiile purtate la această masă rotundă nu mai sînt necesare. Ele reies cu limpezime şi pregnantă cuvintul invitaţilor_ noştri. Ne permitem doar mici completări, care să sublinieze unele din ideile expuse. In primul rînd, reluăm o temă abordată de Mihai Bîră. Cele spuse aci despre Predeal sînt valabile pentru o serie întreagă de alte localităţi, frumoasele noastre staţiuni de munte din Carpaţi şi Apuseni, Azuga, Branul, Muntele Mic, Stîna din Vale, Borşa, Vatra Dornei şi altele — au toate nevoie de mai multă viață sportivă, de un nou impuls pentru schi. Sugestiile formulate de campionii predeleni sunt deci actuale şi pentru alte locuri cu tradiţie în sporturile de iarnă. Cu privire la schiul in Predeal, părerile exprimate converg asupra a două puncte: 1) revenire la tradiţiile probelor nordice; 2) crearea unui centru al schiului şcolar. Vom relua doar pe cel de-al doilea. Mulţi din cei consultaţi, prezenţi aci, ca şi alţii, şi-au manifestat entuziasmul pentru înfiinţarea clasei experimentale cu program special de educație fizică, la liceul din Predeal. Sîntem de acord cu ei, este un început bun. Dar tot acestora va trebui să le spunem că, față de carențele generale ale schiului nostru, acest Început reprezintă încă prea puțin, chiar foarte puțin. Acțiuni de felul clasei de schi predelene trebuie extinse cît mai grabnic, completate cu altele de popularizare a sportului printre copii. Reînfiinţarea concursurilor duminicale deschise copiilor din alte clase, sau chiar şi din alte localităţi, ar fi una din formele eficiente. Ne gîndim şi mai departe. Celor consultaţi le-am împărtăşit sugestia noastră de a se crea la Predeal o tabără şcolară d® schi permanentă şi ei s-au arătat foarte interesaţi de aceasta. Să precizăm. Cu cîțiva ani în urmă la Predeal, pe Cioplea, a existat o Şcoală specială a Ministerului Invățămîntului, la care copii debili erau trimişi pentru o perioadă de o lună sau două, urmînd un tratament adecvat şi continued în acelaşi timp cursurile şcolare. Această şcoală nu mai există azi, iar fostele sale clădiri (din bd. Republicii nr. 30) sînt afectate cazării turiştilor. Ne-am gîndit la posibilitatea reînfiinţării unei asemenea şcoli speciale, care să-i reunească însă pe acei elevi din întreaga ţară ce dovedesc aptitudini pentru schi, membri ai secţiilor de performanţă ai asociaţiilor sportive şcolare. Cîteva sute de seniori şcolari ar putea parcurge astfel, în timpul iernii, treptele unei instruiri care altfel nu le este accesibilă. Alături de necesitatea, categoric imperioasă, a formării unui puternic club sportiv școlar la Predeal, această tabără permanentă, pe care o propunem spre studiere forurilor în drept, ar avea darul să aducă impulsul dorit pentru activizarea unui centru al sporturilor de iarnă cu tradiție, posedînd dotări materiale importante, dar pentru moment redus la o viață molcomă, mult sub posibilitățile sale latente. Prin cele scrise în această pagină, sperăm să aducem o contribuție efectivă la ridicarea Predealului sportiv pe treapta la care este chemat să urce, cît de curînd, pentru a deveni din nou un pion de bază pe eşichierul sportului românesc. Radu VOIA FLOREA LEPĂDAŢII .. DUMITRU FRĂŢILĂ „Cocoşelul“ Dumitru Frăţilă ciştigă premiul I In concursul unei duminici a anului 1937 ELENA TAMPA .Şefă de unitate a magazinului Textile-îmbrăcăminte, Predeal. Campioană republicană la schi-fond 10 km şi, ştafetă în anii 1951, 1952, 1953, 1954. A reprezentat România la Jocurile Mondiale Universitare de la Poiana (1951) şi în alte competiţii internaţionale. Din anul 1954 a antrenat secţia de schi Flamura roşie Braşov. A abandonat activitatea sportivă în 1957. Ca o nălucă trecea prin porţile de slalom Mihai Bică, cel mai mare campion al schiului alpin pe care ni l-a dat Predealul sportál Nr. 51 (5485)