Sportul, ianuarie 1968 (Anul 24, nr. 51-79)

1968-01-03 / nr. 51

Pag. a 2-a Intr-un meci — fie el fi prin inter­mediul calculatorului electronic — care ar opune principalele noastre staţiuni climaterice fi de sporturi de iarnă, Pre­dealul poate emite justificate pretenţii la un loc fruntaş. Poate chiar şi la m­­­inietate, dacă Poienii Braşovului cornul cu belşug al Fortunei, să zicem pre­scurtat prin metaforă, nu i-ar fi revăr­sat mai multe daruri de la o vreme în­coace. La Predeal, ca şi la Poiana, au crescut şi continuă să crească generaţii de campioni ai schiului, spre pîrtiile sale albe pornesc un pelerinaj, iarnă de iarnă, nenumăraţi pasionaţi ai sportului zăpezii, dătător de sănătate, vigoare şi cuget curat. Predeal, oraşul dintre cele trei ma­sive care-l privesc semeţ din zări — Bu­­cegii, Postăvarul şi Piatra — aşezat pe o imensă şa de poieni şi crîngun des­­părţind văile Prahovei şi Timişului, din plin luminat de soare, ferit de răsufla­rea aspră a crivăţului, la o înălţime ideală pentru sportivul in efort (1 000 m şi ceva), acest loc binecuvîntat de natu­ră era din totdeauna sortit să devină un minunat centru al turismului şi al sporturilor de iarnă. Aşa a şi fost­ de-a lungul anilor. . . Istoria consemnează concursuri de schi la Predeal încă din perioada ime­diat următoare primului război. In 1923 se disputau aci concursuri ale schiori­lor militari. Apoi aria întrecerilor pe pîrtiile predelene se lărgeşte, culminind cu campionate naţionale şi concursuri cu invitaţi de peste hotare. A fost to­tuşi, in acei ani, o activitate restrinsă, dusă cu mijloacele modeste caracteris­tice acelor timpuri. Predealul sportiv de astăzi manifestă desigur o superioritate marcată faţă de trecut, în multe privinţe. S-au înmulţit posibilităţile de acces ale amatorilor de sport spre staţiune. Trenurile O.N.T.­­ului şi autobuze confortabile aduc săp­­tămînal mii de noi oaspeţi înălţimilor. Condiţiile de cazare se îmbunătăţesc considerabil. In localitate fiinţează acum 3 hoteluri mari, cabane moderne, vilele administrate de I.S.C. Predeal. Un tele­feric ii duce pe schiori pini in virful pirt­ei Clobucetului şi tot acolo se află, nou inaugurat, un schi-lift, iar pird­a iluminată cu neon oferă condiţii optime de practicare a schiului pi­ni la miez de noapte. ’ Mina omului a folosit cu hărnicie po­sibilităţile oferite de cadrul natural, existente aci. Le-a folosit însă pe toate? Sau măcar pe cele mai multe, la nive­lul cerinţelor moderne ale sporturilor de iarnă ? Ce s-ar mai putea face, în­­tr-o perioadă apropiată, pentru ridica­rea staţiunii ? Iată întrebări, şi nu singurele, ce le-am adresat cîtorva predeleni cu dra­goste pentru sport, toţi foşti schiori de mare performanţă, legaţi trup şi suflet de locurile unde au pus pentru prima oară schiurile în picioare. Am improvi­zat o „masă rotundă“ cu aceştia, lăsin­­du-i să-şi spună păsul, exprimindu-şi părerile competente şi deosebit de in­teresante. Răspunsurilor primite, într-o ordine arbitrar asamblată, le facem loc in această pagină. GHEORGHE ZĂPADĂ - Şef de şantier al I.R.C. Braşov. A făcut parte din­ echipa României, cîştigatoarea concursului internaţional de schi­ţ­ă l­a „Micii Antonte", în 1934.­ La 19 ani devine­ cel­ măi tînăr. aptrenor din ţară,­ conduce Şcoala ‘de schit din Predeal, in 1936. Fost­­ antrenor al secţiei del schi a­ clubului­ sportiv Dinamo,­­r­o „Am fost unul dintre primii schiori de performanţa care s-au ridicat din Predeal. De a­­ceste locuri, unde am cunoscut succese şi am muncit a­poi ca să cresc generaţii noi de schiori, mă leagă cele mai dragi amintiri. Cu satisfacţie şi mîn­­drie privesc cum creşte şi se lărgeşte baza materială de care dispun astăzi iubitorii sporturi­lor de iarnă. în Predealul nos­tru există acum un teleferic, schi-lift, pirtie iluminată. Con­diţii de practicare a schiului pe care noi nu le-am avut. Dar tocm­­e aceea, privind prin pris acestor condiţii superi­oare , azi, mă doare cînd văd că asemenea posibilităţi nu sint folosite cum trebuie, in mod intensiv, pentru o adevăraţă activitate de popularizare a schiului, de ridicare a noilor cadre de schiori. Sunt zile din iarnă cînd pîrtiile predelene ră­­mîn pustii. Ele se înviorează doar când vin şcolarii şi stu­denţii in vacanţă, duminicile dimineaţa cu grupurile de tu­rişti şi, bineînţeles, atunci cînd sunt aci loturile republicane. De ce, însă, nu ocupăm întreg sezonul de iarnă cu un pro­gram susţinut de activitate ? Şi pentru performanţă şi pentru mase. In ce priveşte propaganda schiului, cred că măsura cea mai bună este ca O.N.T.-ul — care este direct interesat in ex­ploatarea staţiunii pe toată du­rata anului , să formeze şi să salarizeze un corp de instruc­tori, având la dispoziţie schiuri şi bocanci de închiriat pentru toţi doritorii de a învăţa şi a se perfecţiona în acest sport. Predealul dispune de cel mai bun teren de şcoală de schi din ţară. El nu este însă folo­sit dorit în măsură cu totul re­dusă. De pildă, pîrtiile de pe Cioplea (terenul Vestea, cum îi spunem noi) este practic aban­donat. Acolo stau două tram­buline — pentru sărituri de 50 m şi 20 m — nefolosite de şapte ani. Trambulina mică ar fi ideală pentru iniţierea celor ce vor să-şi încerce puterile in sărituri. Contrar părerii necu­noscătorilor, aceasta este cea mai uşoară probă in schi şi o poate încerca oricine posedă noţiunile de bază. Reamenaja­­rea acestor trambuline şi dota­rea lor cu materialul necesar ar atrage numeroşi amatori, schiori de toate forţele. Schiul de performanţă nu va ...Şi iată pe campionii noştri de m­ine. Sub privirile atente ale pro­fesoarei de educaţie fi­zică Rodica Munteanu, elevii clasei a V-a a li­ceului predelean coboa­ră in iureş panta Clibu­­c­etului. Foto: I. Mihăică avea decit de câştigat din ase­menea acţiuni de impulsionare a activităţii sportive în Predeal. In această privinţă, consider că acţiunile de la centru, cele ale federaţiei de specialitate, de pildă, oricît de bine intenţio­nate ar fi, nu pot suplini ini­ţiativele locale, ale acelor oa­meni care sunt in permanenţă legaţi de staţiune. Socotesc im­perios necesară formarea unui club puternic în Predeal, care să fie oaspetele permanent al bazelor sale sportive. Pe vre­muri, noi aveam aci două clu­buri sportive: C.S. Predeal şi Amicii Predealului. Din rivali­tatea lor se năşteau performan­ţele. Un nou club, ori mai multe, puse pe baze sănătoase, ar trezi Predealul din inerţia in care se află, ar face să ră­sară iarăşi campionii şi perfor­merii pe pîrtiile noastre“. Electricieni : Io­nimo , de autocamioane Bra­şov. Fost deţinător a­*7 titluri­ de campion repu­blican^,, la arabele de fond, individuale., și de ştafetă. .• .A reprezentat fara noastră lă‘ Jocurile Mondiale Universitare de la Poiana (1951),­­la con­cursurile internationale de , la . Oberhof fi 951) și ’'vTătrănska . Lomnice (1952). Pînă în 1957 a condus pregătirile s­chio­­rilor fruntaşi ai clubului Steagul roşu Braşov. „Dacă stau să compar condi­ţiile pe care le au astăzi schio­rii noştri fruntaşi şi cele exis­tente atunci când am început eu să concurez, atunci pot spune că noi, cei vechi, am făcut schi pe furate... Era mult mai greu pe atunci, dar rezultatele — să mă ierte băieţii noştri mai ti­neri ! — nu erau cu mult infe­rioare. Cronometrele ar trebui să indice timpi mult mai buni pentru schiorii de azi, care au la dispoziţie material excelent, programe de pregătire pe baze ştiinţifice şi un contact cu străinătatea mult mai strins. De ce nu progresăm mai re­pede în schi, un pas cu alte ţări ? Eu cred că sunt două cauze. Prima este aceea că mulţi schiori buni, dintre cei vechi, nu mai sunt folosiţi azi ca să-i ajute pe cei tineri. Din punct de vedere teoretic, an­trenorii noştri în activita­te sunt bine pregătiţi, dar cînd e vorba de prac­tică ei nu dispun de cunoştin­ţele, de experienţa necesară. Pe aceea o avem noi, foştii cam­pioni. Dar noi venim pe pirtie doar ca spectatori... A doua cauză, Predealul, deşi a dat ţăţii fondişti de cla­să şi are o tradiţie în a­­ceastă specialitate, nu mai este un centru al schiului nordic. Aci vin să concureze fondişti din alte oraşe, sau de peste ho­tare, dar predeleni pe pirtie nu mai sînt. Şi este păcat. S-a trasat pe Poliştoaca o pirtie nouă de fond, frumoasă, va­riată, dar ea prinde viaţă nu­mai cînd vin loturile sau e concurs. Trebuie ca Predealul să fie chemat din nou să facă şcoala schiului nordic, de aci să se ridice fondiştii noştri de frunte. Copii talentaţi avem destui. Schiuri în picioare şi un profesor bun le trebuie !“ Responsabil al telefe­ricului ,­,Clăbucet“ — I.S.C. Predeal. Fost mul­tiplu campion republican în probele de fond şi combinată nordică. A deţinut recordul ţării la sărituri de la trambulină cu performanţa de­ 75,. m, stabilită la Zakopane, în 1949. A activat ca an­trenor între anii 1955­- 1963. . u /­„După o perioadă de oarecare stagnare a activităţii de schi în Predeal, un început bun s-a făcut în această toamnă, cînd s-a înfiinţat la liceul nostru din localitate o clasă cu pro­gram special de educaţie fizică, în care schiul este predat de profesori specializaţi. Deocam­dată se lucrează doar cu clasa a V-a, dar în fiecare an nu­mărul claselor se va mări, iar din toamna viitoare va exista aci o grupă de elevi interni, tineri schiori selecţionaţi din întreaga ţară. Ei vor avea po­sibilitatea de a se pregăti in cele mai bune condiţii, fără a întrerupe Învăţătura. Este, repet, un Început bun. Dar nu trebuie să ne mulţu­mim cu atit. In primul rînd, am de observat că la această clasă, experimentală deocamda­tă, se predau numai discipli­nele alpine, pe când specificul Predealului il constituie probe­le nordice. Deci, nu­ de curînd, vor trebui formate grupe de elevi cu specializarea in schi­­fond şi in sărituri. Pentru a­­cestea din urmă va fi nevoie de amenajarea unei trambuline noi, in apropierea şcolii. Cind activitatea schiului pre­­delean va creşte — şi eu sint convins că aceasta se va pro­duce in ritm foarte rapid acum, cînd avem la dispoziţie instalaţii noi şi moderne — atunci se va pune inevitabil problema altor amenajări. A­­ceasta va fi necesar mai ales dacă vom reuşi să-i angrenăm în practicarea schiului pe tu­rişti şi pe cei veniţi în conce­diile de odihnă în staţiune. Personal, am studiat posibilita­tea trasării unei noi pirtii pe Clăbucet, variantă a celei exis­tente, pierind de la Creasta Su­saiului. Ea ar putea fi deser­vită tot de telefericul nostru. Tot printre investiţiile pe care le consider urgente este amenajarea unei pirtii speciale pentru săniuţe, ceea ce nu a­­vem noi pentru moment. Ama­torii de săniuş vin pe pîrtia de la Clăbucet şi o deteriorea­ză, puţind provoca accidente. Iată deci câteva obiective ale noastre, privind atit schiul de performanţă rit şi cel de mase, de care trebuie să ţinem seama in viitorul apropiat. Să nu ne neglijăm, căci altfel vom fi depăşiţi din nou de creşterea firească a volumului de activi­tate a schiului în Predeal, ca şi în întreaga ţară“. „Predelencele au uitat că s-au născut fondiste... Ca şi băieţii, fetele noastre sânt atrase mai mult către schiul alpin. Acesta este mai elegant, mai specta­culos, e drept. Dar şi fondul face să răsară o luptă frumoa­să pe pirtie, în care înving cei mai dotaţi, cei mai bine pregă­tiţi. La noi în Predeal, însă, s-a uitat parcă ce trebuie făcut ca să valorificăm talentul tine­retului nostru, să folosim mai intens pîrtiile pe care le avem. Ele stau părăsite cea mai mare parte a sezonului. Este nevoie, după părerea mea, de înfiinţarea unui centru de schi cu specific pentru pro­be nordice, la care să fie che­maţi toţi tinerii şi copiii de pe Valea Prahovei şi Împreju­rimi, doritori să facă perfor­manţă. Oameni pricepuţi, care ar putea preda schiul nordic ca instructori, avem suficienţi. Cine să-i înveţe pe alţii sch­iul­­fond şi săriturile dacă nu noi predelenii, care într-o vreme ciştigam toate campionatele ţării ? Eu, am spus-o, nu mă dau la o parte să pun schiurile in picioare şi cînd voi avea 80 de ani !“ MIHAI BÎRĂ Jurisconsult, şeful Ofi­ciului juridic de la Uzi­na 2 Braşov.­­Fost de 118 ori, campion republi­can la toate probele alpine. Participant la J.O. de iarnă de la St. Moritz (1948) şi Oslo (1952). Campion mondial universitar la Jocurile de­ la Poiana (1951) şi locul II la­­ combinata alpină. Triplu campion internaţional al Iugosla­viei (Sara, Planina, 1956). Campion international al Romaniei '1954-1957.­ „Problema rămînerii in urmă a schiului predelean comportă mai multe aspecte. Unul dintre acestea — și-l consider cel pri­mordial — este lipsa unor ac­ţiuni eficiente in rîndul mase­lor. Noi, toţi cei ce v-am vor­bit la această „masă rotundă“, am început schiul competiţio­­nal de mici copii. Cluburile vechi din Predeal, care au fost amintite aci, organizau duminică de duminică întreceri pentru copii, concursurile „cocoşeilor“ cum se numeau. Diplomele de inştigător la aceste concursuri, acordate „cocoşelului“ Bîră Mi­hai, le păstrez şi acum. Simple bucăţi de hîrtie, vor spune unii. Dar vă daţi seama ce im­portanţă au avut ele in­forma­rea, în stimularea unui viitor campion . Asemenea concursuri nu se mai fac. Evident, federaţia noastră întreprinde frumoase acţiuni de depistare a tinerilor schiori talentaţi. Dar ele sunt adesea greoaie, îndreptate uni­lateral. Lipsesc facilităţile pe plan general pentru ca schiul să fie adoptat de toţi copiii de la munte şi din alte regiuni. De pildă, echipamentul de schi, bocancii In special, sunt consi­derate articole de lux, foarte costisitoare încă. Nu se găsesc de loc bocanci de schi pentru copii, iar schiurile de 1,60 m sunt rare şi de slabă calitate. Am mai adăuga şi lipsa unor reduceri pe mijloacele de transport, pe teleferic şi schi­­lifturi, acordate copiilor care schiază. Iată deci o primă condiţie care trebuie îndeplinită pentru ca schiul nostru, din Întreaga ţară, să aibă acea necesară bază de masă. Revenind pe plan local, la Predeal, trebuie notat că schiul din această lo­calitate a suferit întotdeauna de lipsa unor cadre de seniori. Tinerii, o dată ce termină şcoa­la, pleacă la studii superioare sau în producţie, în alte oraşe, ei nu mai sunt legaţi de Pre­deal. Iată una din explicaţiile logice, de ce schiul ii fac aci mai mult oaspeţii. Aceste considerente mă duc la concluzia că acel duo pu­ternic care trebuie format in Predeal — şi de care s-a vor­bit aci — nu poate fi decit un club sportiv şcolar. Predealul trebuie să devină un centru al schiului şcolar şi junior. Pentru aceasta avem un cadru natural excelent. Intr-adevăr, Predealul posedă cele mai bune terenuri de şcoală din ţară. Dar folosit intens este numai Clăbucetul. Rămîne să punem in valoare din nou pîrtiile de la Veştea, Fetifoiu, peie de pe Rîşnoava. Aci trebuie ridicate noile baze de schi care să devină şcoli ale campionilor de mîine. Se ştie, Predealul nu poate fi profilat pe schiul alpin de mare performanţă. Aceasta ră­­mine specialitatea Poienii Bra­şov. La Predeal nu avem în imediata apropiere pante cu di­ferenţa de nivel necesară pen­tru o pirtie de coborire la ce­rinţele campionatelor naţionale şi ale celor internaţionale. Dar pîrtiile noastre sunt ideale pen­tru juniori şi — bineînţeles — împreună cu cele de schi­ fond, cu trambulinele de sărituri, azi neglijate, ele vor trebui che­mate din nou la viaţă. Deci , un club sportiv şco­lar, în continuarea acţiunii foarte preţioase de a se organi­za clasele cu program special de educaţie fizică de la liceul din localitate. Eu văd chiar mai mult. Predealul să fie locul de întâlnire a tuturor schiori­lor şcolari din ţară. Prin tabe­re, prin cursuri speciale pentru elevii care practică schiul, să furnizăm pârtiilor predelene materia primă de prelucrare, pentru ca ele să ne dea Înapoi cadrele de schiori fruntaşi, la toate disciplinele, de care du­cem atâta lipsă azi. Subscriu la părerea ziarului „Sportul“, ex­pusă de redactorul care a con­dus discuţia noastră, de a se studia posibilitatea organizării la Predeal a taberei permanen­te sau a unei şcoli speciale, dînd posibilitatea elevilor din alte oraşe să practice intens schiul, prin rotaţie, pe o peri­oadă de o lună sau mai mult Toate aceste acţiuni ar avea drept rezultat Înflorirea rapidă a generaţiei tinere de schiori din ţara noastră. Să nu se În­ţeleagă însă că aş fi de părere că pot fi neglijate acţiunile de popularizare a schiului şi în rîndul amatorilor de alte virate. Aci este un vast timp de ac­ţiune, care trebuie să înceapă tot de la anumite facilităţi a­­cordate celor care vor să prac­tice acest sport frumos şi util. S-a scris şi la dv. în ziar des­pre necesitatea de a se crea un corp de instructori în staţiunile de munte, care să predea schiul oamenilor muncii veniţi la o­­dihnă. Trebuie să existe şi mai multe centre de închiriere a materialelor sportive, iar aces­tea să fie de calitate. Astfel ca trenurile de excursionişti să transporte la munte numai pe schiuri, nu şi schiurile! Aces­tea să se găsească din belşug la pirtie. Propun un sistem unic de în­văţare a schiului — pe care personal l-am şi definitivat — care să funcţioneze in toate staţiunile noastre montane. Cel venit la odihnă va învăţa schiul timp de 12 zile sau mai mult, i se va elibera un tichet de ab­solvire a unui ciclu cu care se poate prezenta anul viitor, in­diferent in ce staţiune se va afla, pentru a continua cu alt instructor iniţierea Începută. Este şi acesta un aspect foarte important pentru răspindirea schiului in ţara noastră. Să facem totul ca Predealul, ca şi alte staţiuni de munte din ţară. Încă insuficient ex­ploatate pentru sport, să de­vină o şcoală de schi pentru tineri şi viratnici, acea trambu­lină de lansare a campionil­or, ca şi a suporterilor acestui sport Avem nevoie de ei, deo­potrivă“. HMIIl Dl 111 VSRBESTI CHIU Dl illll Ziarul SportUl a organizat o „masă rotundă" cu foştii campioni ai schiului predelean Tema discuţiei­ LA PREDEAL POT CREŞTE VIITORII -------------------------- NOŞTRI CAMPIONI DE SCHIT Concluzii la discuţiile purtate la această masă rotundă nu mai sînt necesare. Ele reies cu limpezime şi pregnantă­­ cuvintul invitaţilor_ noştri. Ne permitem doar mici com­pletări, care să sublinieze unele din ideile expuse. In primul rînd, reluăm o temă abordată de Mihai Bîră. Cele spuse aci despre Predeal sînt valabile pentru o serie întreagă de alte­­ localităţi, frumoasele noastre staţiuni de munte din Carpaţi şi Apuseni, Azuga, Branul, Muntele Mic, Stîna din Vale, Borşa, Vatra Dornei şi altele — au toate nevoie de mai multă viață sportivă, de un nou impuls pentru schi. Sugestiile formulate de campionii predeleni sunt deci actuale şi pentru alte locuri cu tradiţie în sporturile de iarnă. Cu privire la schiul in Predeal, părerile exprimate converg asupra a două puncte: 1) revenire la tradiţiile probelor nordice; 2) crearea unui centru al schiului şcolar. Vom relua doar pe cel de-al doilea. Mulţi din cei consultaţi, prezenţi aci, ca şi alţii, şi-au ma­nifestat entuziasmul pentru înfiinţarea clasei experimentale cu program special de educație fizică, la liceul din Predeal. Sîntem de acord cu ei, este un început bun. Dar tot acestora va trebui să le spunem că, față de carențele generale ale schiului nostru, acest Început reprezintă încă prea puțin, chiar foarte puțin. Acțiuni de felul clasei de schi predelene trebuie extinse cît mai grabnic, completate cu altele de popularizare a sportului printre copii. Reînfiinţarea concursu­rilor duminicale deschise copiilor din alte clase, sau chiar şi din alte localităţi, ar fi una din formele eficiente. Ne gîndim şi mai departe. Celor consultaţi le-am împărtăşit sugestia noastră de a se crea la Predeal o tabără şcolară d® schi permanentă şi ei s-au arătat foarte interesaţi de aceasta. Să precizăm. Cu cîțiva ani în urmă la Predeal, pe Cioplea, a existat o Şcoală specială a Ministerului Invăță­­mîntului, la care copii debili erau trimişi pentru o perioadă de o lună sau două, urmînd un tratament adecvat şi con­tinued în acelaşi timp cursurile şcolare. Această şcoală nu mai există azi, iar fostele sale clădiri (din bd. Republicii nr. 30) sînt afectate cazării turiştilor. Ne-am gîndit la posi­bilitatea reînfiinţării unei asemenea şcoli speciale, care să-i reunească însă pe acei elevi din întreaga ţară ce dovedesc aptitudini pentru schi, membri ai secţiilor de performanţă ai asociaţiilor sportive şcolare. Cîteva sute de seniori şcolari ar putea parcurge astfel, în timpul iernii, treptele unei instruiri care altfel nu le este accesibilă. Alături de necesitatea, categoric imperioasă, a formării unui puternic club sportiv școlar la Predeal, această tabără permanentă, pe care o propunem spre studiere forurilor în drept, ar avea darul să aducă impulsul dorit pentru activi­zarea unui centru al sporturilor de iarnă cu tradiție, posedînd dotări materiale importante, dar pentru moment redus la o viață molcomă, mult sub posibilitățile sale latente. Prin cele scrise în această pagină, sperăm să aducem o contribuție efectivă la ridicarea Predealului sportiv pe treapta la care este chemat să urce, cît de curînd, pentru a deveni din nou un pion de bază pe eşichierul sportului românesc. Radu VOIA FLOREA LEPĂDAŢII .. DUMITRU FRĂŢILĂ „Cocoşelul“ Dumitru Frăţilă ciştigă premiul I In concursul unei duminici a anului 1937 ELENA TAMPA­­ .Şefă de unitate a ma­gazinului Textile-îmbră­­căminte, Predeal. Cam­pioană republicană la schi-fond 10 km şi,­ şta­fetă în anii 1951, 1952, 1953, 1954. A reprezen­tat România la Jocurile­­ Mondiale Universitare de la Poiana (1951) şi în alte competiţii interna­ţionale. Din anul 1954 a antrenat secţia de schi Flamura roşie Bra­şov. A abandonat acti­vitatea sportivă în 1957. Ca o nălucă trecea prin porţile de slalom Mihai Bică, cel mai mare campion al schiului alpin pe care ni l-a dat Predealul sp­ortál Nr. 51 (5485)

Next