Sportul, aprilie 1968 (Anul 24, nr. 140-169)

1968-04-01 / nr. 140

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, VNITI-VXI PLECAREA TOVARĂŞULUI ION GHEORGHE MAURER IN FINLANDA Duminică la amiază a părăsit Capitala, plecînd spre Helsinki, preşedintele Consiliului de Miniştri al Repu­blicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care, Însoţit de ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, va face o vizită oficială în Finlanda, la invitaţia guver­nului finlandez. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii Uie Verdeţ, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Alexandru Drăghici, János Fazekas, Gheor­ghe Rădulescu, Vasile Vilcu, Iosif Banc, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Mănescu, Gheorghe Gaston Marin, membri ai guvernului şi alte persoane oficiale. A fost de faţă Seppo Olavi Ainamo, însărcinat cu afaceri ad-interim al Finlandei la Bucureşti. (Agerpres) U. T. A. - IN DEPLASARE - PERFORMERA ETAPEI REZULTATE TEHNICE Dinamo Buc.—F.C. Argeş Progresul—„U" Craiova Rapid—„U" Cluj Dinamo Bacău—Dinamo Buc. U.T.A.—Petrolul Steagul roşu—Steaua Farul—Jiul F.C. Argeş—A.S.A. Tg. Mureş ETAPA 1—0 (1-0) Jiul—Rapid 2—1 (1—0) „U" Craiova—„U" Cluj 4—1 (1—0) Steagul roşu — Dinamo Bacău 2—0 (1—0) A.S.A. Tg. Mureş—U.T.A. 1—4 (1—3) Petrolul—Progresul 1—0 0—0) 1. STEAUA 2. F.C. ARGES 3. FARUL 4. „U" CLUJ 5. DINAMO BACĂU 6. JIUL 7. „U" CRAIOVA 8. PETROLUL 9. DINAMO BUCUREŞTI 10. U.T.A. 11. RAPID 12. A.S.A. TG. MURES 13. STEAGUL ROŞU­­ 14. PROGRESUL " CLASAMENT 17 9 4 4 31—20 22 17 9 3 5 26—14 21 17 8 3 6 27—18 19 17 7 4 6 29—22 18 17 9 0 8 22—29 18 17 7 3 7 24—19 17 17 8 1 8 24—22 17 17 8 1 8 18—17 17 17 6 5 6 19—21 17 17 7 2 8 17—16 16 17 7 2 8 21—23 16 17 5 5 7 19—28 15 17 5 3 9 12—22 13 17 3 6 8 16—24 12 VIITOARE Luptă surdă pentru balon. Fază din jocul Petrolul — Progresul, 1—0 Foto! TR. GEORGESCU Victorie in primul meci international de juniori al anului ROMÂNIA - POLONIA 2-0 (2-0) CRAIOVA 31 (prin telefon, de la trimisul nostru). — Stadio­nul Central. Teren bun, timp ideal pentru fotbal. Specta­tori, circa 8 000. Au marcat: Marica (min. 24), Ștefănescu (min. 33). A arbitrat P. Ni­kolo­v (Bulgaria) a­jutat la margine de Iile Dră­­ghici şi C. Petrea. Formaţiile: ROMANIA: Dumbrean — Ciugarin, Radulescu, Cojocaru, Niculescu, Cisar, ştefănescu, R. Ionescu, Marica (Moldo­van), Iordănescu, Koneţchi. POLONIA: Skromny — Wroclawskl, Bednarek, Barto­­slk, Kendzia, Skorczynskl, Kopicera, Obarzanowskl, He­­risz, Kmleclk, Brozdowskl. Rezultatul ne mulţumeşte, dar jocul practicat ieri de că­tre ambele formaţii a fost me­diocru. S-a acţionat lent, bă­­trîneşte, care au fo­st fazele desfăşurate în viteză, cu schim­­bări rapide de locuri. Am a­­vut adesea impresia că asis­tăm la un simplu meci de antrenament. Echipa noastră, deşi a dominat majoritatea în numărul de azi: I RUGBY I­I Griviţa Roşie — Steaua 15-6 (pag. a 2-a) timpului (raport de cornere 15—4) şi a ratiat numeroase ocazii (Iordănescu min. 5, Marica min. 23, R. Ionescu min. 65 etc.) n-a reuşit să concretizeze din acţiune decit o singură dată, primul gol fiind realizat la o lovitură li­beră de la 18 metri, execu­tată magistral de Marica di­rect la vinciu. Mijlocaşii, sur­prinşi adesea înainte, au ali­mentat insuficient pe înain­taşi, iar atacanţii s-au de­­marcat cu dificultate, trăind, mai ales, prin sclipirile subtilului, dar lentului Ior­dănescu şi prin cursele lui R. Ionescu. Cu excepţia primului gol din repriza în­­tîi, o singură fază merită sub­liniată: exasperat de proasta aşezare a atacanţilor, Cisar „simte“ un culoar, pătrunde de stînga pînă în tuşă, de unde „scoate" balonul spre careul mic. Ştefănescu îl reia cu vîrful bocancului şi... 200. Repriza a doua este anostă d’a capo al fine, cu pase la în­­tîmplare date cu nemiluita. De menţionat numai „slalo­mul“ lui Iordănescu (min. 60) şi frumoasa pasă a acestuia „printre“, irosită de R. Iones­cu, datorită unui dribling în plus (min. 65). Cu 5 minute înainte de final, într-o at­mosferă de renunţare recipro­că, Iordănescu trage afară un penalti acordat la un henţ în careu comis de Bednarek. Cît despre oaspeţi, aceştia au de­plasat o echipă prea tînără şi prea neexperimentată (toţi jucătorii au fost debutanţi în reprezentativă), ca să aibă vreo pretenţie. S-au mişcat bine în teren, s-au demarcat frumos dar... cam atit! Re­zultatul, repet, ne mulţumeşte, dar jocul ne-a condus, fără voia noastră, la cuvintele unei cunoscute tragedii: „A învinge fără oprelişti, e-un triumf lip­sit de glorie...“ Ov. IOANIŢOAIA Pentru prima oară în activita­tea ei, tînăra jucătoare Viorica Ivan s-a calificat în finala cam­pionatului țării — la simplu. (Cronica in pag. a 2-a) VOLEI 1 Politehnica Galaţi în fruntea seriei a ll-a (pag. a 2-a) BASCHET Surprize în etapa de ieri a diviziei A (pag. a 4-a) Pe o vreme splendidă, ci­cliştii şi-au disputat ieri „Cupa Flacăra“. Iată plutonul în mişcare, imediat după ce starterul i-a dat „cale liberă“. (Amănunte în pag. a 2-a). TURNEUL INTERNAŢIONAL DE POPICE Irene Szilasi (Ungaria) şi P. Purje (România) - învingători Confruntările popicarilor ro­mâni şi maghiari au continuat ieri, pe arena Voinţa din Ca­pitală, prin desfăşurarea unui turneu individual la probele clasice de 100 bile mixte fe­mei şi 200 bile mixte bărbaţi, lată clasamentele : feminin : 1. Irene Szilasi (Ungaria) 440 p.d., 2. Elena Trandafir 428 p.d., 3. Florica Neguţoiu 420 p.d., 4. Tinca Balaban 418 p.d., 5. Gyorgyne Kiss (Ungaria) 415 p.d., 6. Cornelia Moldovea­­nu 413 p.d., 7. Kaimane Nadaş (Ungaria) 409 p.d.,­ 8. Ana Mar­­cu 409 p.d., 9. Crista Szeca 408 p. d., 10. Ionasne Rusztan (Un­garia) 407 p.d .masculin — 1. F. Purje 978 p.d., 2. I. Mioaroiu 958 p.d., 3. Gh. Silvestru 835 p.d., 4. G. Rădulescu 932 p.d., 5. V. Măntoiu 930 p.d., 6. G. Varfalvi (Ungaria) 919 p.d., 7. P. Tesi (Ungaria) 916 p.d., 8. A. Sucatu 913 p.d., 9. D. Kridor 912 p.d., 10. X. Fél­éri (Unga­ria) 903 p.d. Dacă în întilnirea pe echipe, sportivii români au dobîndit un dublu succes, în întrecerile individuale victoriile au fost, împărţite, autorii lor, Irene Szilasi şi Petre Purje realizând rezultate de valoare mondială. Acomodindu-se (după cum era de a­ştepta­t) cu pistele de joc, oaspeţii au opus ieri o mai mare rezistenţă, au acţionat cu mai multă siguranţă, obţinând rezultate superioare. In aceste condiţii, cu atit mai merituoasă apare comportarea reprezentan­ţilor noştri, care au câştigat majoritatea duelurilor, cinci din cei şase medaliaţi fiind popicari ramând. In caraduzie, gîndindu-ne la „mondialele“ care vor avea loc peste două luni în Austria, ba lanţul întrecerilor de la Bucu­reşti ar fi­ fost rodnic „pentru toată lumea”, dacă şi fetele ar fi­ avut duminică o comportare ascendentă sau constantă ca cea a băieţilor. Tr. IOANIŢESCU . Ar însemna să for­ţăm toate premisele şi să poposim în absur­dul pur. Pentru că ar fi o adevărată aven­tură încercarea de a explica:: — victoria netă a arădenilor la Tg. Mureş, unde Axente şi prietenii săi de joacă au înscris în 90 de minute o treime din go­lurile realizate în. .. 16 (!) etape. — scorul concludent de la Bra­şov, unde „lanterna roşie“ a do­jenit-o părinteşte pe cea mai mo­dernă — zice-se — echipă a cam­pionatului, — sau, în sfîrşit, caruselul de la Craiova, unde învinşii lui Dinamo Bucureşti i-au surclasat pe învingătorii aceleiaşi echipe.­n comentariu general asupra etapei ? Ieşind, deci, din domeniul absurdului duminical, să ne o­­cupăm puţin de o altă formă de absurd : cazul Dobrin. In­ Absurdul duminical tr-adevăr, mult discutatul „de-a car“ piteştean n-a mişcat — a­’a­cesta e cuvîntul — în faţa fos­tului său coechipier Stoenescu, care l-a neutralizat cu mijloacele cele mai corecte. Ce semnificaţie are, de fapt, jocul submediocru al lui Dobrin ? Foarte simplă. Jucătorii noştri, cei mai mulţi dinntre ei, nu su­portă rigorile marcajului strict. Dar acest marc***- strict, e o rea­litate europeană. Dumitriu s-a simţit ca într-o cuşcă în faţa lui Guarneri (România — Italia 0—1). Ileaua a acuzat din plin aspri­mea marcajului Valenciei. Ieri, pe Dinamo, jucătorul nr. 1 al României a depus armele în faţa unui fotbalist care a acceptat de bună voie o normă de efort in sfîrşit internaţională pentru a-şi găsi un loc în echipă. E foarte posibil ca Dobrin să vrea să joace ca Mario Corso, adică fără om. Intr-un asemenea caz, însă, trebuie să meriţi real­mente această concesie, fiind nicăieri şi (mai ales) pretutin­deni, aşa cum face faimosul său model milanez. Cu ani în urmă, un Manolache sau un Dridea au îmbrăcat tri­coul naţionalei în primul rind datorită hotărîrii cinstite de a se ,,bate“ în prima linie. Din pă­cate, ,,marile noastre talente“ se înalţă, cu de la sine putere, pe un piedestal din vîrful căruia privesc superior eforturile aşa­­zişilor oameni de rînd de tipul lui Stoenescu, Jenei, Dragomir sau Ghergheli. Şi acest lucru explică multe. Adevărul e că în fotbalul nos­tru doar oamenii de rînd îşi fac datoria. Favoriţii Talentului sînt convinşi că ne onorează prin simplul fapt că există. Singura soluţie pare să fie.. . transplantul inimii. Un Pîrcălab cu o inimă de tip Greavu, un Dobrin cu o inimă â la Nun­­weiller III, un Dumitriu cu o inimă gen Năsturescu ne-ar da o mare echipă naţională. Dar poate că există şi o altă soluţie... Ioan CHIRILA Ieri, la deschiderea sezonului de călărie Pe baza hipică din calea Plevnei s-au desfășurat ieri primele probe ale sezonului de călărie. Au avut loc probe de obstacole-începători, juniori, semimij­­locie și mijlocie. . Centura „SPORTUL“ polarizează interesul challengerilor GALAȚI, 31 (prin te­lefon de la trimisul nostru). „ Am fost a­­seară martorii unei ga­le interesante care ne întărește convingerea că instituirea centurii „Sportul“ are darul să retrezească gustul pen­tru spectacolul pugilis­tic în orice parte a ţă­rii şi cu­ atît mai mult în oraşul dunărean din care au pornit Toma Aurel, Gr. IJelesneac, D. Panaitescu-Zigotto, Du­mitru Ciobotaru şi al­ţii. Aproape două mii de oameni s-au în­ghesuit în vechea remi­ză (pe cînd o mare sa­­lă de sporturi la Ga­laţi, egală în demnitate cu impresionantele e­­forturi urbanistice ?). Dacă organizatorii­ ar fi avut fericita idee — favorizată de o admi­rabilă zi de primăvară — de a ţine gala în aer Victor BANCIULESCU (Continuare în pag. a 4-a) Nimic nu poate cara­cteriza mai bine dirzenia challengerilor gălățeni decit acest croşeu de stingă, expediat■ de Alexandru Dumbravă (stînga), pe care Constantin Gruiescu îl recepţionează £e plin, . Foto­­ F. BRANDRcVP PIESĂ DE MIZEI!­ n puţine probleme ale vieţii sportive consensul este atît de larg ca în aceea privind necesitatea creării unui muzeu naţional al sporturilor. Dezide­ratul este vechi. încercările izolate, locale, particulare, au subliniat posibilităţile şi au agravat tonul soli­citărilor. Ceea ce face amatorul pasio­nat Iosif Sîrbuţ la Arad, ceea ce face o mînă de entuziaşti la Braşov, nu pu­tem face pe scară naţională cu un în­treg şi complex aparat organizatoric ? Ideea a luat contur public prin 1955. Anul următor s-au dat asigurări că pro­iectul va fi luat în consideraţie. în 1964 a început achiziţionarea primelor o­­biecte. în anii ce au urmat s-au alcă­tuit comisii şi comitete, s-au întocmit concepte tematice, s-au pus oameni pe drumuri, s-au bifat liste cu sportivi vîrst­­nici, donatori potenţiali (dintre care unii au decedat între timp, anulînd putinţa obţinerii unor valori muzeale inestima­bile). In ultimul an s-au înteţit pledoa­riile pentru un muzeu naţional al spor­turilor, cu o risipă de argumente pe deplin justificată. Ce a urmat ? îţi vine să plîngi aflînd că prima carte românească de gimnas­tică (1869) a venerabilului dascăl arde­lean, strămutat în Bucureşti, Gheorghe Moceanu, zace — supusă degradării — într-un dulap prăfuit din fostul sediu al Comitetului Olimpic Român de pe strada Episcopiei. îţi vine să plîngi aflînd că sofia lui Henri Rang a retras de la sediul C.N.E.F.S. medalia olimpică de argint a celebrului călăreţ român, după ce acest obiect de preţ a stat nefolosit, adică neexpus, multe, multe luni de zile, îţi vine să plîngi aflînd că o seamă de trofee valoroase zac, pier­dute în uitare, prin sertarele unor fede­raţii sau, şi mai grav, prin­ podurile caselor unor oameni care nici nu le cunosc semnificaţia. Întîrzierea înfiinţării unui muzeu na­ţional al sporturilor este justificată de factorii responsabili prin cîteva obiecţi subţiri : formalităţi birocratice în pro­cedura de achiziţionare a pieselor ; lip­sa unui local de depozitare a obiecte­lor; absenţa unui sediu adecvat pen­tru deschiderea muzeului (oare în pro­iectele pentru o nouă mare sală de sporturi în Bucureşti nu s-ar putea pre­vede şi un salon de expoziţie ?) ; secţia de propagandă a C.N.E.F.S., într-o com­ponenţă restrînsă, nu­ este în măsură să rezolve chestiunile în­­discuţie. Şi astfel, se perpetuează neîngăduit, provocînd indignare, stavilele în calea realizării unui muzeu de certă utilitate. Dacă va continua aşa, opoziţia la crearea unui lăcaş de cultură sportiva va deveni ea însăşi piesă de muzeu ! Vocile, pe banca apărării, n-au lipsit. Dar de vom fi obligaţi să ,,ridicăm problema*, iarăşi şi iarăşi, să nu se mire nimeni dacă, potrivit butadei Eca­­terinei Oproiu, vom deveni într-o­ zi halterofili fără voie ! 1. MITROFAN I

Next