Sportul, aprilie 1968 (Anul 24, nr. 140-169)
1968-04-01 / nr. 140
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, VNITI-VXI PLECAREA TOVARĂŞULUI ION GHEORGHE MAURER IN FINLANDA Duminică la amiază a părăsit Capitala, plecînd spre Helsinki, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care, Însoţit de ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, va face o vizită oficială în Finlanda, la invitaţia guvernului finlandez. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii Uie Verdeţ, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Alexandru Drăghici, János Fazekas, Gheorghe Rădulescu, Vasile Vilcu, Iosif Banc, Mihai Gere, Petre Lupu, Manea Mănescu, Gheorghe Gaston Marin, membri ai guvernului şi alte persoane oficiale. A fost de faţă Seppo Olavi Ainamo, însărcinat cu afaceri ad-interim al Finlandei la Bucureşti. (Agerpres) U. T. A. - IN DEPLASARE - PERFORMERA ETAPEI REZULTATE TEHNICE Dinamo Buc.—F.C. Argeş Progresul—„U" Craiova Rapid—„U" Cluj Dinamo Bacău—Dinamo Buc. U.T.A.—Petrolul Steagul roşu—Steaua Farul—Jiul F.C. Argeş—A.S.A. Tg. Mureş ETAPA 1—0 (1-0) Jiul—Rapid 2—1 (1—0) „U" Craiova—„U" Cluj 4—1 (1—0) Steagul roşu — Dinamo Bacău 2—0 (1—0) A.S.A. Tg. Mureş—U.T.A. 1—4 (1—3) Petrolul—Progresul 1—0 0—0) 1. STEAUA 2. F.C. ARGES 3. FARUL 4. „U" CLUJ 5. DINAMO BACĂU 6. JIUL 7. „U" CRAIOVA 8. PETROLUL 9. DINAMO BUCUREŞTI 10. U.T.A. 11. RAPID 12. A.S.A. TG. MURES 13. STEAGUL ROŞU 14. PROGRESUL " CLASAMENT 17 9 4 4 31—20 22 17 9 3 5 26—14 21 17 8 3 6 27—18 19 17 7 4 6 29—22 18 17 9 0 8 22—29 18 17 7 3 7 24—19 17 17 8 1 8 24—22 17 17 8 1 8 18—17 17 17 6 5 6 19—21 17 17 7 2 8 17—16 16 17 7 2 8 21—23 16 17 5 5 7 19—28 15 17 5 3 9 12—22 13 17 3 6 8 16—24 12 VIITOARE Luptă surdă pentru balon. Fază din jocul Petrolul — Progresul, 1—0 Foto! TR. GEORGESCU Victorie in primul meci international de juniori al anului ROMÂNIA - POLONIA 2-0 (2-0) CRAIOVA 31 (prin telefon, de la trimisul nostru). — Stadionul Central. Teren bun, timp ideal pentru fotbal. Spectatori, circa 8 000. Au marcat: Marica (min. 24), Ștefănescu (min. 33). A arbitrat P. Nikolov (Bulgaria) ajutat la margine de Iile Drăghici şi C. Petrea. Formaţiile: ROMANIA: Dumbrean — Ciugarin, Radulescu, Cojocaru, Niculescu, Cisar, ştefănescu, R. Ionescu, Marica (Moldovan), Iordănescu, Koneţchi. POLONIA: Skromny — Wroclawskl, Bednarek, Bartoslk, Kendzia, Skorczynskl, Kopicera, Obarzanowskl, Herisz, Kmleclk, Brozdowskl. Rezultatul ne mulţumeşte, dar jocul practicat ieri de către ambele formaţii a fost mediocru. S-a acţionat lent, bătrîneşte, care au fost fazele desfăşurate în viteză, cu schimbări rapide de locuri. Am avut adesea impresia că asistăm la un simplu meci de antrenament. Echipa noastră, deşi a dominat majoritatea în numărul de azi: I RUGBY II Griviţa Roşie — Steaua 15-6 (pag. a 2-a) timpului (raport de cornere 15—4) şi a ratiat numeroase ocazii (Iordănescu min. 5, Marica min. 23, R. Ionescu min. 65 etc.) n-a reuşit să concretizeze din acţiune decit o singură dată, primul gol fiind realizat la o lovitură liberă de la 18 metri, executată magistral de Marica direct la vinciu. Mijlocaşii, surprinşi adesea înainte, au alimentat insuficient pe înaintaşi, iar atacanţii s-au demarcat cu dificultate, trăind, mai ales, prin sclipirile subtilului, dar lentului Iordănescu şi prin cursele lui R. Ionescu. Cu excepţia primului gol din repriza întîi, o singură fază merită subliniată: exasperat de proasta aşezare a atacanţilor, Cisar „simte“ un culoar, pătrunde de stînga pînă în tuşă, de unde „scoate" balonul spre careul mic. Ştefănescu îl reia cu vîrful bocancului şi... 200. Repriza a doua este anostă d’a capo al fine, cu pase la întîmplare date cu nemiluita. De menţionat numai „slalomul“ lui Iordănescu (min. 60) şi frumoasa pasă a acestuia „printre“, irosită de R. Ionescu, datorită unui dribling în plus (min. 65). Cu 5 minute înainte de final, într-o atmosferă de renunţare reciprocă, Iordănescu trage afară un penalti acordat la un henţ în careu comis de Bednarek. Cît despre oaspeţi, aceştia au deplasat o echipă prea tînără şi prea neexperimentată (toţi jucătorii au fost debutanţi în reprezentativă), ca să aibă vreo pretenţie. S-au mişcat bine în teren, s-au demarcat frumos dar... cam atit! Rezultatul, repet, ne mulţumeşte, dar jocul ne-a condus, fără voia noastră, la cuvintele unei cunoscute tragedii: „A învinge fără oprelişti, e-un triumf lipsit de glorie...“ Ov. IOANIŢOAIA Pentru prima oară în activitatea ei, tînăra jucătoare Viorica Ivan s-a calificat în finala campionatului țării — la simplu. (Cronica in pag. a 2-a) VOLEI 1 Politehnica Galaţi în fruntea seriei a ll-a (pag. a 2-a) BASCHET Surprize în etapa de ieri a diviziei A (pag. a 4-a) Pe o vreme splendidă, cicliştii şi-au disputat ieri „Cupa Flacăra“. Iată plutonul în mişcare, imediat după ce starterul i-a dat „cale liberă“. (Amănunte în pag. a 2-a). TURNEUL INTERNAŢIONAL DE POPICE Irene Szilasi (Ungaria) şi P. Purje (România) - învingători Confruntările popicarilor români şi maghiari au continuat ieri, pe arena Voinţa din Capitală, prin desfăşurarea unui turneu individual la probele clasice de 100 bile mixte femei şi 200 bile mixte bărbaţi, lată clasamentele : feminin : 1. Irene Szilasi (Ungaria) 440 p.d., 2. Elena Trandafir 428 p.d., 3. Florica Neguţoiu 420 p.d., 4. Tinca Balaban 418 p.d., 5. Gyorgyne Kiss (Ungaria) 415 p.d., 6. Cornelia Moldoveanu 413 p.d., 7. Kaimane Nadaş (Ungaria) 409 p.d., 8. Ana Marcu 409 p.d., 9. Crista Szeca 408 p. d., 10. Ionasne Rusztan (Ungaria) 407 p.d .masculin — 1. F. Purje 978 p.d., 2. I. Mioaroiu 958 p.d., 3. Gh. Silvestru 835 p.d., 4. G. Rădulescu 932 p.d., 5. V. Măntoiu 930 p.d., 6. G. Varfalvi (Ungaria) 919 p.d., 7. P. Tesi (Ungaria) 916 p.d., 8. A. Sucatu 913 p.d., 9. D. Kridor 912 p.d., 10. X. Féléri (Ungaria) 903 p.d. Dacă în întilnirea pe echipe, sportivii români au dobîndit un dublu succes, în întrecerile individuale victoriile au fost, împărţite, autorii lor, Irene Szilasi şi Petre Purje realizând rezultate de valoare mondială. Acomodindu-se (după cum era de aşteptat) cu pistele de joc, oaspeţii au opus ieri o mai mare rezistenţă, au acţionat cu mai multă siguranţă, obţinând rezultate superioare. In aceste condiţii, cu atit mai merituoasă apare comportarea reprezentanţilor noştri, care au câştigat majoritatea duelurilor, cinci din cei şase medaliaţi fiind popicari ramând. In caraduzie, gîndindu-ne la „mondialele“ care vor avea loc peste două luni în Austria, ba lanţul întrecerilor de la Bucureşti ar fi fost rodnic „pentru toată lumea”, dacă şi fetele ar fi avut duminică o comportare ascendentă sau constantă ca cea a băieţilor. Tr. IOANIŢESCU . Ar însemna să forţăm toate premisele şi să poposim în absurdul pur. Pentru că ar fi o adevărată aventură încercarea de a explica:: — victoria netă a arădenilor la Tg. Mureş, unde Axente şi prietenii săi de joacă au înscris în 90 de minute o treime din golurile realizate în. .. 16 (!) etape. — scorul concludent de la Braşov, unde „lanterna roşie“ a dojenit-o părinteşte pe cea mai modernă — zice-se — echipă a campionatului, — sau, în sfîrşit, caruselul de la Craiova, unde învinşii lui Dinamo Bucureşti i-au surclasat pe învingătorii aceleiaşi echipe.n comentariu general asupra etapei ? Ieşind, deci, din domeniul absurdului duminical, să ne ocupăm puţin de o altă formă de absurd : cazul Dobrin. In Absurdul duminical tr-adevăr, mult discutatul „de-a car“ piteştean n-a mişcat — a’acesta e cuvîntul — în faţa fostului său coechipier Stoenescu, care l-a neutralizat cu mijloacele cele mai corecte. Ce semnificaţie are, de fapt, jocul submediocru al lui Dobrin ? Foarte simplă. Jucătorii noştri, cei mai mulţi dinntre ei, nu suportă rigorile marcajului strict. Dar acest marc***- strict, e o realitate europeană. Dumitriu s-a simţit ca într-o cuşcă în faţa lui Guarneri (România — Italia 0—1). Ileaua a acuzat din plin asprimea marcajului Valenciei. Ieri, pe Dinamo, jucătorul nr. 1 al României a depus armele în faţa unui fotbalist care a acceptat de bună voie o normă de efort in sfîrşit internaţională pentru a-şi găsi un loc în echipă. E foarte posibil ca Dobrin să vrea să joace ca Mario Corso, adică fără om. Intr-un asemenea caz, însă, trebuie să meriţi realmente această concesie, fiind nicăieri şi (mai ales) pretutindeni, aşa cum face faimosul său model milanez. Cu ani în urmă, un Manolache sau un Dridea au îmbrăcat tricoul naţionalei în primul rind datorită hotărîrii cinstite de a se ,,bate“ în prima linie. Din păcate, ,,marile noastre talente“ se înalţă, cu de la sine putere, pe un piedestal din vîrful căruia privesc superior eforturile aşazişilor oameni de rînd de tipul lui Stoenescu, Jenei, Dragomir sau Ghergheli. Şi acest lucru explică multe. Adevărul e că în fotbalul nostru doar oamenii de rînd îşi fac datoria. Favoriţii Talentului sînt convinşi că ne onorează prin simplul fapt că există. Singura soluţie pare să fie.. . transplantul inimii. Un Pîrcălab cu o inimă de tip Greavu, un Dobrin cu o inimă â la Nunweiller III, un Dumitriu cu o inimă gen Năsturescu ne-ar da o mare echipă naţională. Dar poate că există şi o altă soluţie... Ioan CHIRILA Ieri, la deschiderea sezonului de călărie Pe baza hipică din calea Plevnei s-au desfășurat ieri primele probe ale sezonului de călărie. Au avut loc probe de obstacole-începători, juniori, semimijlocie și mijlocie. . Centura „SPORTUL“ polarizează interesul challengerilor GALAȚI, 31 (prin telefon de la trimisul nostru). „ Am fost aseară martorii unei gale interesante care ne întărește convingerea că instituirea centurii „Sportul“ are darul să retrezească gustul pentru spectacolul pugilistic în orice parte a ţării şi cu atît mai mult în oraşul dunărean din care au pornit Toma Aurel, Gr. IJelesneac, D. Panaitescu-Zigotto, Dumitru Ciobotaru şi alţii. Aproape două mii de oameni s-au înghesuit în vechea remiză (pe cînd o mare sală de sporturi la Galaţi, egală în demnitate cu impresionantele eforturi urbanistice ?). Dacă organizatorii ar fi avut fericita idee — favorizată de o admirabilă zi de primăvară — de a ţine gala în aer Victor BANCIULESCU (Continuare în pag. a 4-a) Nimic nu poate caracteriza mai bine dirzenia challengerilor gălățeni decit acest croşeu de stingă, expediat■ de Alexandru Dumbravă (stînga), pe care Constantin Gruiescu îl recepţionează £e plin, . Foto F. BRANDRcVP PIESĂ DE MIZEI! n puţine probleme ale vieţii sportive consensul este atît de larg ca în aceea privind necesitatea creării unui muzeu naţional al sporturilor. Dezideratul este vechi. încercările izolate, locale, particulare, au subliniat posibilităţile şi au agravat tonul solicitărilor. Ceea ce face amatorul pasionat Iosif Sîrbuţ la Arad, ceea ce face o mînă de entuziaşti la Braşov, nu putem face pe scară naţională cu un întreg şi complex aparat organizatoric ? Ideea a luat contur public prin 1955. Anul următor s-au dat asigurări că proiectul va fi luat în consideraţie. în 1964 a început achiziţionarea primelor obiecte. în anii ce au urmat s-au alcătuit comisii şi comitete, s-au întocmit concepte tematice, s-au pus oameni pe drumuri, s-au bifat liste cu sportivi vîrstnici, donatori potenţiali (dintre care unii au decedat între timp, anulînd putinţa obţinerii unor valori muzeale inestimabile). In ultimul an s-au înteţit pledoariile pentru un muzeu naţional al sporturilor, cu o risipă de argumente pe deplin justificată. Ce a urmat ? îţi vine să plîngi aflînd că prima carte românească de gimnastică (1869) a venerabilului dascăl ardelean, strămutat în Bucureşti, Gheorghe Moceanu, zace — supusă degradării — într-un dulap prăfuit din fostul sediu al Comitetului Olimpic Român de pe strada Episcopiei. îţi vine să plîngi aflînd că sofia lui Henri Rang a retras de la sediul C.N.E.F.S. medalia olimpică de argint a celebrului călăreţ român, după ce acest obiect de preţ a stat nefolosit, adică neexpus, multe, multe luni de zile, îţi vine să plîngi aflînd că o seamă de trofee valoroase zac, pierdute în uitare, prin sertarele unor federaţii sau, şi mai grav, prin podurile caselor unor oameni care nici nu le cunosc semnificaţia. Întîrzierea înfiinţării unui muzeu naţional al sporturilor este justificată de factorii responsabili prin cîteva obiecţi subţiri : formalităţi birocratice în procedura de achiziţionare a pieselor ; lipsa unui local de depozitare a obiectelor; absenţa unui sediu adecvat pentru deschiderea muzeului (oare în proiectele pentru o nouă mare sală de sporturi în Bucureşti nu s-ar putea prevede şi un salon de expoziţie ?) ; secţia de propagandă a C.N.E.F.S., într-o componenţă restrînsă, nu este în măsură să rezolve chestiunile îndiscuţie. Şi astfel, se perpetuează neîngăduit, provocînd indignare, stavilele în calea realizării unui muzeu de certă utilitate. Dacă va continua aşa, opoziţia la crearea unui lăcaş de cultură sportiva va deveni ea însăşi piesă de muzeu ! Vocile, pe banca apărării, n-au lipsit. Dar de vom fi obligaţi să ,,ridicăm problema*, iarăşi şi iarăşi, să nu se mire nimeni dacă, potrivit butadei Ecaterinei Oproiu, vom deveni într-o zi halterofili fără voie ! 1. MITROFAN I