Sportul, august 1968 (Anul 24, nr. 260-290)
1968-08-01 / nr. 260
Pag. a 2-a v\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\m\\\\m\\\\^ Sunt necesare restructurări în programele J.O. In primul rind, am dori să ne spuneţi ciţi sportivi intenţionaţi să trimiteţi la Jocurile Olimpice de la Ciudac de Mexico şi la ce sporturi veţi participa ? — Comitetul olimpic iugoslav nu a definitivat componenţa delegaţiei noastre la J.O. Acest lucru va fi realizat, curind, in primele zile din luna august cu prilejul unei şedinţe speciale. După toate probabilităţile, delegaţia iugoslavă va cuprinde circa 85 de sportivi. In ceea ce priveşte disciplinele sportive la care vom lua parte, vă pot spune că acestea sunt stabilite. Este vorba despre polo pe apă, baschet, gimnastică, atletism, nataţie, lupte, box şi probabil tirul, canotajul şi velele. Sportivii iugoslavi au efectuat şi pregătiri la altitudine? In cazul că acestea au avut loc, unde şi în ce condiţii s-au desfăşurat ? — Numai o mică parte dintre sportivii noştri au făcut un stagiu de antrenament la Pelister, o staţiune de munte care întruneşte condiţii naturale asemănătoare celor de la Ciudad de Mexico. Lipsa unor amenajări corespunzătoare in această localitate ne-a împiedicat să asigurăm însă unui număr mai mare de sportivi o perioadă de pregătire. Din experienţa noastră considerăm că pentru aclimatizare vor fi suficiente trei săptămîni in Mexic. — Dintre sportivii iugoslavi, care au cele mai mari şanse — după părerea dv. — să obţină rezultate bune? — Toţi consideră că au şanse la primele şase locuri. Cred că cei mai mulţi dintre participanţii la J.O. gindesc aşa. Pretenţiile noastre la medalii declară ZORAN POLICI, preşedintele Comitetului olimpic iugoslav sfit, bineînţeles, mai modeste. Cred că şanse mai mari au jucătorii de polo, atleta Vera Nikolici, gimnastul Cerar, unul din luptători, poate baschetbaliştii. Fireşte, nu tebuie să excludem şi posibilitatea unor surprize. — Ce părere aveţi despre programul J.O. de vară ? Consideraţi că mai poate fi lărgit sau, dimpotrivă, ar mai trebui restrins 7 — Nici nu încape discuție că trebuie operate schimbări in programele J.O. de vară, ca și ale celor de iarnă. In primul rind, trebuie să se realizeze includerea „de drept“ in program a J.O. de iarnă. Aceste întreceri nu sint tratate cu importanta cuvenită de C.I.O. Ar fi necesar, cred, să se facă o redistribuire a ramurilor de sport Intre J.O. de vară Şi cele de iarnă pentru a se atenua disproporţia care există acum intre ele. Se impune să se îmbogăţească, de exemplu, programul J.O. de iarnă în care s-ar putea include o serie de sporturi care se practică in sală: baschetul, gimnastica, luptele, boxul, scrima sa. Printr-o asemenea operaţie s-ar realiza posibilitatea de a se include un J.O. de vară şi o serie de discipline care merită să facă parte din programul Jocurilor. Mă gindesc, de exemplu, la tenisul de cimp, la judo, la tirul cu arcul. Să sperăm că viitoarele dezbateri din cadrul Comitetului Internaţional Olimpic vor aduce înnoirile pe care le aşteptăm în această direcţie. Interviu realizat de Gheorghe GLISICI Miroslav Cerar, campion olimpic la Tokio SUB SEMNUL CERCURILOR OLIMPICE Ediția a Vih 1020Anvers - 21'IXI 29 JABI MIM. . V. • ^ . 26o6 concurenți I?(«Mtemel) 23 disciplinem MINIM ROMÂNUL Jocurilor Olimpice moderne Ceremonialul de deschidere, din ziua de 14 august 1920, devenit clasic acum, prezintă totuși două inovații importante. Pentru prima oară drapelul olimpic este înălțat in virful catargului central. Pentru prima oară, de asemenea, se prestează jurămintul olimpic, pe care-l rosteşte scrimerul Victor Boin (astăzi preşedintele de onoare al Comitetului olimpic belgian). Dar din coloana defilanţilor lipsesc ţările învinse in război. Toate recordurile anterioare, privitoare la numărul ţărilor participante, concurenţilor, disciplinelor sportive şi probelor, au fost bătute. Americanii s-au distins din nou prin „originalitate". încă in drum spre Anvers, pe vasul „Mataika", l-au produs incidente intre sportivi si oficiali. Acestea au culminat insă in Belgia, cind sportivii au aflat că vor fi găzduiţi la căminul unui liceu şi nu la hotel. Grevă, sancţiuni, retrimiterea acasă a unora dintre sportivi, printre care şi recordmanul de triplusalt Dan Aheam, fratele campionului olimpic al probei in 1908. Niciodată pină acum palmaresul la atletism nu a fost atit de variat. Multe ţări au asimilat tehnica sportivă şi mişcarea olimpică se poate mindri că a contribuit substanţial la această evoluţie. Atleţi din 25 de ţări s-au prezentat la start. Iar dacă entuziasmul in jurul performanţelor şi luptelor nu a fost corespunzător, aceasta se datoreşte timpului vrut, preţurilor mari de intrare şi depărtării stadionului. De asemenea, unele condiţii tehnice de desfăşurare a întrecerilor au fost destul de rudimentare. La 5 000 m se reeditează epopeea franco-finlandeză de la Stockholm. De data aceasta stau faţă în faţă tinărul Joseph Guillemot, descoperit de un ofiţer In cadrele armatei de pe Rin, şi Paavo Nurmi, care, la 23 de ani, era încă necunoscut in arena internaţională. După ce şi-au lăsat in urmă adversarii, cei doi se îndreaptă liniştiţi spre sosire. Dar, prea încrezător in sine, Nurmi nu e atent şi Guillemot demarează scurt in ultimul tur, invingindu-l pe finlandez cu aproape 20 de metri. Nurmi işi ia revanşa la 10 000 m şi la cros, incepind drumul spre apogeu, spre o excepţională carieră atletică, in timp ce francezul va dispărea repede. Finlandezii s-au distins cu deosebire, egalind pe americani prin cele 9 titluri pe care le-au obţinut. Ei prezintă pentru prima oară rezultatele celebrei şcoli finlandeze de aruncători de suliţă. Nu numai campionul olimpic, Jenni Myrra, ci şi următorii trei clasaţi (toţi finlandezi !) întrec vechiul record mondial de 60,64 m. Mai este de semnalat sprinterul american Charles W. Paddock care, un an după Jocuri, aleargă primul 10,2 pe 110 yarzi, adică pe o distanţă ceva mai lungă decit 100 m , 100,58 m , înotătorii au concurat intr-un bazin cu apă tulbure şi rece. Americanii şi-au recrutat campionii in Hawai: trei dintre medaliaţi (Kahanamoku şi fraţii Kealoha) provin din Polinezia. Canotorii s-au întrecut intr-un cadru şi mai trist, pe canalul Willebroeck, mărginit in lung de zidurile întunecate ale magaziilor şi fabricilor periferice. Primul boxer campion olimpic care a folosit titlul drept trambulină spre profesionism a fost Frankie Genaro (categoria muscă); el va deveni, de altfel, campion mondial profesionist la aceeaşi categorie in 1928. Tirul s-a disputat sub semnul ironiei. Cu nu mai puţin de 21 de probe — adevărată inflaţie — tirul a stirnit sarcasmul presei, care — sub impresia războiului — a notat: „nici la Verdun nu s-a tras atita !“ Apoi, un incident ridicol : suedezii au protestat, contestind calitatea de amatori a trăgătorilor americani, care ar fi, chipurile „cowboys", ale căror fotografii figurează In reclamele şi cataloagele de puşti şi cartuşe ! Turneul de fotbal a avut un final neaşteptat, nu numai pentru că titlul a revenit Belgiei, ci mai ales pentru că ultimul meci s-a încheiat, ca la box, inainte de limită, prin descalificarea adversarului (echipa Cehoslovaciei) pentru joc dur I Victor BANCIULESCU Paddock (al treilea din stingă) învins de compatriotul său Woodring In proba de 200 m sportál Doi dintre candidaţii la medaliile olimpice: francezul Jean Wadoux şi australianul Hon Clarke sportului OLIMPICI SĂRITORUL SIBIAN ION GANEA ESTE GATA Zilele trecute, l-am găsit pe maestrul sportului Ion Ganea la ştrandul din Sibiu, unde se pregăteşte pentru cel mai important eveniment sportiv al anului, Jocurile Olimpice. Intre săriturile de la trambulină şi indicaţiile antrenorului său, profesorul Norbert Hatzak, i-am s'olicitat lui Ion Ganeia citeva declaraţii : — Cînd aţi început pregătirile pentru Jocurile Olimpice ? — In luna decembrie 1967 am fost chemat in lot şi am participat la antrenamentele de la Oradea. — Din cîte am auzit, aţi participat anul acesta la citeva concursuri internaţionale. Ne puteţi aminti care au fost acestea şi ce rezultate aţi obţinut ? — Am participat la concursul „Ziua internaţională a săritorului“ la Rostock, împreună cu cei mai buni săritori din Europa şi Mexic. Aici am ocupat locul 3 la trambulină. La Moscova, la tradiţionalul concurs „Marea zi a săritorilor“, am ocupat locul 6. Iar la Minsk, concurind accidentat, m-am clasat pe locul 8. Recent, la Bucureşti, cu ocazia concursului internaţional cu echipa R.S.S. Ucraineană, am ocupat primul loc, atit la platformă cit şi la trambulină. — Ca o concluzie a pregătirilor pentru Mexic, cum vi se pare stadiul lor la ora actuali ? — Desigur, avind în vedere că anul acesta este anul olimpic, m-am pregătit asiduu, deoarece pretenţiile sunt foarte mari şi pentru a le putea face faţă am depus un efort susţinut. — Tn Încheiere am dori sâ ne daţi un pronostic pentru Mexic, privind locul pe care II veţi obţine. — Mă opresc in a face afirmaţii. Cred, insă, că profesorul meu poate să vă ajute in această privinţă. Am lăsat pe tinărul sălilor să-şi continue antrenamentele şi i-am solicitat profesorului Norbert Hatzak părerea despre elevul său pe care 11 pregăteşte de ani de zile. — Cum vedeţi participarea lui Ganea la Olimpiadă ? — Avind in vedere că concursurile la care a luat parte în acest an s-au ridicat la un înalt nivel — prin participarea elitei săritorilor din Europa si Mexic — consider că obţinerea unei medalii este dificilă, dar speranţele de a ciştiga unul din FIŞA BIOGRAFICA Născut la 10 februarie 1905, la Sibiu, Ion Ganea a făcut cunoştinţă cu săriturile la virsta de 13 ani, in cadrul Şcolii sportive din Sibiu. Primul titlu de campion al tării l-a cucerit in anul 1963, la platformă. A urmat o suită de 4 titluri la platformă şi 3 la trambulină. Pină in anul 1966, s-a pregătit la Şcoala sportivă din Sibiu, iar după satisfacerea stagiului militar (in cadrul clubului Steaua din Bucureşti), revine în Sibiu in toamna lui 196? şi activează in secţia de nataţie a asociaţiei sportive Independenţa, locurile fruntaşe următoare sint realizabile. — Deci. Intre 4—6... — Exact! Aceasta nu exclude, totuşi, nici un loc mai bun, dar nici unul mai slab, deoarece Ştifi foarte bine că săriturile nu se măsoară nici cu centimetrul, nici cu secundele şi nici cu kilogramele. Totul depinde de precizia şi eleganţa săriturii, precum şi — uneori — de.. . bunăvoinţa arbitrilor. — In ce constă pregătirea lotului pentru Mexic de acum inainte ? — Desigur că nu poate fi vorba de un antrenament de învăţare, ci de pregătire cu specific de concurs şi verificări, prin participări la diferite întreceri cu caracter internaţional ca, de pildă, marea confruntare de la Bolzano (3—4 august), unde iau parte selecţionatele olimpice din Europa şi, probabil, cei mai buni săritori din S.U.A. Ultima verificare va avea loc in cadrul concursului de la Bucureşti (31 august — 1 septembrie), cu ocazia intilnirii internaţionale dintre combinata oraşelor Bucureşti-Sibiu şi selecţionata Halle-Leipzig. Ilie IONESCU BAGSVAERD-IMPORTANT CRITERIU DE VERIFICARE PENTRU XOCHIMILCO Apele lacului Bagsvaerd, din apropierea capitalei daneze, s-au liniştit şi toţi participanţii la „Regata Copenhaga”şi continuă, acasă, intensele pregătiri pentru apropiatele întreceri olimpice de caiac-canoe de la Xochimilco. Evident, pentru toate echipele — deci şi pentru formaţia noastră — competiţia a prilejuit o excelentă şi foarte utilă verificare atlt a valorilor individuale, cît şi a diferitelor echipaje compuse. Importanţa observaţiilor făcute de antrenori pe marginea evoluţiei echipelor proprii şi a adversarilor este pusă în evidenţă, mai ales, de faptul că ediţia din acest an a „Regatei Copenhaga“ s-a bucurat de prezenţa unui mare număr de sportivi, din 13 ţări, mulţi dintre ei campioni olimpici, mondiali sau europeni. De reţinut, de asemenea, că marea majoritate a echipelor (Uniunea Sovietică, R. D. Germană, Cehoslovacia, Danemarca, Bulgaria, Finlanda, Norvegia, Polonia, România) au prezentat la Copenhaga garnituri olimpice, ceea ce a asigurat întrecerilor un foarte ridicat nivel de desfășurare. Amintim toate acestea pentru ca în contextul lor să fixăm cit mai exact valoarea rezultatelor obţinute de sportivii români. Dar, tocmai din acest motiv, se cuvine făcută şi precizarea că de la „Regata Copenhaga“ au lipsit două din cele mai puternice echipe — Ungaria şi R.F. a Germaniei — precum şi cei mai buni caiacişti suedezi, printre care se numără şi Petersson, campionul olimpic de la Tokio. La o regată Internaţională nu se întîlnesc, însă, absolut toate formaţiile participante, de obicei, la campionatele europene sau mondiale. Echipa României, formată din 18 sportivi, a avut — prin prisma tuturor acestor considerente — o comportare de ansamblu foarte bună. Participind la 10 din cele 12 probe ale regatei, caiaciştii şi canoiştii noştri au reuşit să obţină victorii, ocupînd — de asemenea — 4 locuri II şi un Joc III. Vorbind de valoarea generală a echipei, trebuie remarcat şi faptul că 17 sportivi români, s-au numărat printre finaliştii competiţiei, numai I. Irimia ratînd calificarea (locul IV în prima serie a semifinalelor, după valoroşii caiacişti Saporenko, Hansen, Mara). Aşadar, un bilanţ îmbucurător, care sporeşte la 48 numărul victoriilor repurtate de caiaciştii şi canoiştii români în regatele internaţionale din acest sezon. Se cuvine să facem însă — chiar foarte sumar — o recapitulare individualizată, pe probe, a evoluţiei sportivilor noştri participanţi la întrecerile de la Bagsvaerd. La caiac simplu 1000 m, A. Conţolenco a ocupat locul 6. Dezavantajat evident de culoar, sportivul nostru nu şi-a făcut cursa la valoarea obişnuită, dar în orice caz trebuie recunoscut că adversarii clasaţi înaintea lui, şi in special primii trei — Saporenko, Lange, Willesent, cel puţin la această oră, mai buni. Patzaichin şi S. Covaliov au dominat categoric proba de canoe simplu 1000 m, dovedindu-se cu o clasă peste adversari, deşi în rîndul acestora se numărau, printre alţii, cunoscuţii canoişti Cvrtska, Ulrich, Eschert. . De altfel, diferenţa de valoare reiese şi din timpii realizaţi de sportivii români (Patzaichin 4:39,7, Covaliov 4:40,0) şi adversarii lor (Lebenov, clasat pe locul III : 4:52,2). Vernescu şi Solotnic au încheiat proba de caiac dublu 1000 m pe locul II, la 2,2 secunde de echipajul Saporenko — Moruzov. Caiaciştii sovietici au fost tot timpul la conducerea cursei şi victoria lor nu a stat nici o clipă sub semnul Incertitudinii. Am fi dorit, desigur, un succes al echipajului nostru (mai ales ca revanşă după locul 4 ocupat la regata Snagov), dar, la Copenhaga, Saporenko şi Moruzov au meritat locul I ! Cu un start mai rapid, Conţolenco şi H Ivanov puteau să intre în primele trei echipaje, dar... Din nou Patzaichin şi Covaliov, de data aceasta în proba de dublu, şi-au dovedit excelenta pregătire, rezultat al unei remarcabile conştiinciozităţi în antrenamente. Cei doi canoişti au cîştigat detaşat în faţa puternicului echipaj sovietic Kaleaghin — Dribas. In aceeaşi întrecere, Ionescu — Manea şi Maxim — Simionov au ocupat locurile 3 şi, respectiv, 4, ceea ce subliniază valoarea ridicată a sportivilor noştri specializaţi pentru această probă. La caiac dublu 500 m, reprezentantele noastre Viorica Dumitru şi Valentina Serghei au avut o evoluţie bună, fiind întrecute doar de campioanele olimpice şi mondiale Piniaeva şi Seredina, fără îndoială cele mai bune din lume şi în acest sezon. Cu foarte multă nerăbdare a fost aşteptată şi comportarea echipajului de caiac, unul din punctele forte ale echipei noastre. Victoria obţinută de cvartetul Ţurcaş, D. Ivanov, C. Covaliov, Calenic — la două secunde de caiaciştii sovietici şi la mai mult de cinci secunde de cei din R. D. Germană — este de prestigiu şi evidenţiază posibilităţile mari de care dispune acest echipaj. Specialiştii consacraţi ai probelor de fond, talentaţii canoişti p. Maxim şi A. simionov, au ciştigat la ,,,pas" (cu 21,8 rec.) proba de dublu 10 000 m, conducînd cursa din start pină la sosire. Este drept, probele de fond nu figurează (deocamdată) în programul olimpic, dar să nu uitam că anul viitor sint „europenele". După un loc modest (7) la simplu 1000 m, A. Butelchin a cîştigat — şi ca urmare a unei excelente curse tactice — proba de fond, întregind astfel şirul victoriilor realizate la această regută de canoiştii noştri. De altfel, comportarea de ansamblu, a canoiştilor se cuvine a fi în mod deosebit evidenţiată. In fine, meritoriu locul II ocupat la K 2 — 10 000 m de Conţolenco şi H. Ivanov. Concluziile cu privire la ierarhia valorică a echipajelor noastre se desprind acum, după „Regata Copenhaga”, mai lesne şi, fără îndoială, ele sînt de maximă eficienţă colectivului de specialişti, condus de antrenorul emerit Radu Huţan, care răspunde de pregătirea lotului olmpic de caiac-canoe. Mai ales că — în aşteptarea regatei internaţionale de la Duisburg — sportivii români au de efectuat o importantă etapă de pregătire pe apele lacului Văliug de lingă Reşiţa. Dan GÂRLEŞTEANU MARTOR OCULAR Francezul Joseph Guillemot învinge, printr-un finiş neaşteptat, pe Paavo Nurmi, pe 5000 m. A doua zi, cursa de 10 000 m (un nou duel Guillemot — Nurmi) urma să se dispute la ora 17,30. Dar programul se devansează şi vestea 11 surprinde pe Guillemot la masă. Iată cum povesteşte el unnarea, peste mai bine de 40 de ani, publicistei franceze Monique Bernoux : „Degeaba am protestat, n-a folosit la nimic. Abandonind primul, am sărit într-o mașină și pe drum mi-am pus echipamentul. Am sosit la start grftind. Era ora 14:15. Englezul Wilson a dus tot timpul o trena rapidă. I u cu Nurmi ne priveam cu coada ochiului, ca doi clini întarîtaţi. Finlandezul părea decis să nu se mai lase păcălit de tactica mea. Aşadar am încercat să demarez cu 400 de metri înainte de sosire. I-am surprins pe Nurmi şi pe Wilson, luind un avans de 40 de metri Dar, subit, am simţit ca un bolovan in stomac. Am încetinit. Iar Nurml a trecut pe lingă mine. Crampa a trecut şi ea, dar cu tot efortul depus in urmărirea lui Nurml, n-am putut termina decit la un metru In urma lul. Am fost totuşi creditat cu acelaşi timp". Nr. 260 (5694) La Mexic, o medaliată olimpică de tir? Zilele trecute a fost publicată o telegramă Agerpres cu următorul conţinut: „Potrivit unei ştiri transmise de agenţia France Presse, pentru prima oară în istoria Jocurilor Olimpice femeile vor fi admise să participe la probele de tir cu prilejul Olimpiadei de la Ciudad de Mexico. Uniunea internaţională de tir a abrogat recent articolul 29 din regulamentul olimpic prin care femeilor le era interzisă participarea la Întrecerile de tir". Admiterea femeilor ca să concureze la probele de tir din cadrul J.O. reprezintă într-adevăr un eveniment demn de menţionat. Numai că ştirea amintită cuprinde în final unele inexactităţi, produce anumite nedumeriri. în primul rînd, U.I.T. nu poate să abroge articolul 29 sau oricare altul din statutul olimpic pentru simplul motiv că numai C.I.O. are acest drept, să modifice, să completeze sau să abroge — total sau parţial — regulile pe care le-a elaborat. In realitate U.I.T. a solicitat încă de acum doi ani ca C.I.O. să accepte, la J.O., probe rezervate femeilor, iar C.I.O., cu ocazia celei de a 65-a sesiuni, ţinută la Teheran, în zilele de 6—7—8 mai 1967, a hotărît următoarele : „U.I.T. va putea include femei în echipele olimpice de tir" (Buletin C.I.O. 98—99, pag. 41). Prin aceasta, C.I.O. nu a făcut decît să întregească textul art. 29: „Femeile sunt admise la următoarele probe, conform regulamentelor Federaţiilor Internaţionale interesate: atletism, caiac, scrimă, gimnastică, nataţie, patinaj artistic şi viteză, schi, călărie, tir, tir cu arcul, volei şi iahting. Ele pot să participe şi la manifestările de artă“. In speţă, la tir, C.I.O. nu a fost de acord cu înscrierea unor probe speciale pentru femei, dar a acceptat ca femeile să facă parte din echipele olimpice, în cadrul aceluiaşi număr de probe şi de sportivi. Adică, fiecare ţară va putea înscrie în total 12 trăgători bărbaţi şi (sau) femei. Vor putea participa cîte doi trăgători la fiecare din cele şapte probe prevăzute în program. Să aşteptăm, aşadar, zilele de 18—23 octombrie, cînd au loc întrecerile de tir la J.O. din Mexic, ca să vedem cine va fi — eventual — prima concurentă olimpică de tir şi, poate şi vreo medaliată ? C. COMARNISCHI Tot despre „internaţionalele“ de atletism . Cu ani şi ani în urmă, pe vremea cind Glen Morris deţinea încă întîietatea mondială la decatlon, se spunea la noi, mai în glumă, mai în serios, că dacă recordmanul lumii ar fi luat startul la campionatele noastre naţionale el ar fi putut ciştiga măcar 5—6 titluri.. De gluma aceasta, căci evident era vorba de o glumă, ne-am amintit acum la „internaţionalele“ din Poiana cînd l-am văzut concurind pe unul din succesorii lui Morris, Bill Toomey, căci despre el este vorba, a participat la alergările pe 400 m şi 200 m. La amîndouă s-a calificat pentru finale, ba mai mult la 200 m a urcat chiar şi pe podium, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este o performanţă pentru un specialist în decatlon. In timp ce Toomey evolua in finale, specialiştii noştri la aceste probe îl priveau din... tribune, căci niciiunul dintre ei n-a izbutit să depăşească cerinţele preliminariilor. Comentariile sunt de prisos !... “ Vasile Mureşan, pînă mai ieri, specialist şi el al probei celor 10 probe a renunţat la decatlon dedicindu-se în exclusivitate săriturii in lungime. Şi cu un 7,49 m, obţinut din prima sa Încercare, Mureşan a devenit campionul internaţional al României! • Cursa de ştafetă 4 x 100 m n-a reunit la start decit patru echipe, trei româneşti şi una a clubului budapestan Dózsa. In mod firesc, victoria trebuia să fie de partea reprezentativei de seniori a României (Ciobanu, Iliescu, Jurcă, Munteanu), dar puştii nu s-au lăsat de loc intimidaţi de faima celor 4 şi l-au întrecut net, stabilind cu 41,TV şi un nou record republican de juniori. Secretul succesului, neaşteptat totuşi, al lui Darvas, Păsulă, Iordache şi Szabó, a stat înainte de toate şi în faptul că aceşti tineri atleţi exersează derite 4 ori pe săptămină tehnica transmiterii In maximum de viteză a băţului de ştafetă, in timp ce seniorii nu o fac! 0 O situaţie identică la prima vedere şi la ştafeta feminină în care echipa de junioare a învins prima reprezentativă. 8 Cînd s-a dat plecarea la 10 000 m şi crainicul n-a anunţat între Concurenţi nici măcar un singur alergător român, un spectator din tribună i-a strigat lui Dinu Cristea: „Ce stai nea Dinule ! De ce nu eşti la start ?...* Gluma acestuia a fost savurată de cei din lup, dar ironia lui rămine valabilă. Unde ne-au fost specialiştii cursei de 10 000 m ? Chiar toţi dintre cei care, slavă domnului, beneficiază de condiţii deosebite de pregătire s-au menajat pentru cursa de 5000 m sau maratonul de duminică ? Problema ni se pare extrem de serioasă şi tocmai de aceea, credem că se impune a fi luate şi unele măsuri. Le aşteptăm ! 9 Din 1957 şi pînă anul trecut, pe fişa recordului republican la 80 m garduri îşi înscriseseră numele mai multe alergătoare, toate cu acelaşi rezultat de 11.1 s. Anul acesta recordul a fost coborît de Valeria Bufanu la 10.7 s. Ceea ce ni se pare interesant e faptul că de la 2 iunie şi pînă în urmă cu cîteva zile, Valeria Bufanu a reuşit să Încheie diverse curse pe această distanţă în 10,7 %. În statistica noastră ea figura cu 3 asemenea rezultate, pentru că n-am ştiut că la „Memorialul Znamenski“ de la Leningrad, mai egalase Încă de două ori recordul, in semi şi in semifinale. Aşadar, in acest sezon, Valeria Bufanu are de 5 x 10,7 simi mai puţin a lipsit ca şi la Poiana ea să fi câştigat titlul de campioană tot cu 10,7. Romeo VILARA