Sportul, august 1968 (Anul 24, nr. 260-290)

1968-08-01 / nr. 260

Pag. a 2-a v\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\m\\\\m\\\\^ Sunt necesare restructurări în programele J.O. In primul rind, am dori să ne spuneţi ciţi sportivi intenţionaţi să trimiteţi la Jocurile Olimpice de la Ciu­dac­ de Mexico şi la ce sporturi veţi participa ? — Comitetul olimpic iugoslav nu a definitivat componenţa delegaţiei noastre la J.O. Acest lucru va fi realizat, curind, in primele zile din luna august cu prilejul unei şedinţe speciale. După toate probabilităţile, de­legaţia iugoslavă va cuprinde circa 85 de sportivi. In ceea ce priveşte disciplinele sportive la care vom lua parte, vă pot spune că acestea sunt stabilite. Este vorba despre polo pe apă, baschet, gimnastică, atletism, nataţie, lupte, box şi probabil tirul, canotajul şi velele.­­ Sportivii iugoslavi au efectuat şi pregătiri la alti­tudine? In cazul că acestea au avut loc, unde şi în ce condiţii s-au desfăşurat ? — Numai o mică parte dintre sportivii noştri au făcut un stagiu de antrenament la Pelis­­ter, o staţiune de munte care întruneşte condiţii naturale a­­semănătoare celor de la Ciudad de Mexico. Lipsa unor amena­jări corespunzătoare in această localitate ne-a împiedicat să asigurăm însă unui număr mai mare de sportivi o perioadă de pregătire. Din experienţa noastră con­siderăm că pentru aclimatizare vor fi suficiente trei săptămîni in Mexic. — Dintre sportivii iugo­slavi, care au cele mai mari şanse — după părerea dv. — să obţină rezultate bune? — Toţi consideră că au şan­se la primele şase locuri. Cred că cei mai mulţi dintre parti­cipanţii la J.O. gindesc aşa. Pretenţiile noastre la medalii declară ZORAN POLICI, preşedintele Comitetului olimpic iugoslav sfi­t, bineînţeles, mai modeste. Cred că şanse mai mari au jucătorii de polo, atleta Vera Nikolici, gimnastul Cerar, unul din luptători, poate baschetbaliştii. Fi­­reşte, nu tebuie să excludem şi posibi­litatea unor sur­prize. — Ce părere aveţi despre programul J.O. de vară ? Con­sideraţi că mai poate fi lărgit sau, dimpotrivă, ar mai trebui restrins 7 — Nici nu înca­pe discuție că tre­buie operate schim­bări in programe­le J.O. de vară, ca și ale celor de iarnă. In primul rind, trebuie să se realizeze inclu­derea „de drept“ in pro­gram a J.O. de iarnă. Aceste întreceri nu sint tratate cu im­portanta cuvenită de C.I.O. Ar fi necesar, cred, să se facă o redistribuire a ramurilor de sport Intre J.O. de vară Şi cele de iarnă pentru a se atenua disproporţia care există acum intre ele. Se impune să se îm­bogăţească, de exemplu, pro­gramul J.O. de iarnă în care s-ar putea include o serie de sporturi care se practică in sală: baschetul, gimnastica, luptele, boxul, scrima s­a. Printr-o asemenea operaţie s-ar realiza posibilitatea de a se include un J.O. de vară şi o serie de discipline care merită să facă parte din programul Jocurilor. Mă gindesc, de exem­plu, la tenisul de cimp, la judo, la tirul cu arcul. Să sperăm că viitoarele dez­bateri din cadrul Comitetului Internaţional Olimpic vor adu­ce înnoirile pe care le aştep­tăm în această direcţie. Interviu realizat de Gheorghe GLISICI Miroslav Cerar, campion olimpic la Tokio SUB SEMNUL CERCURILOR OLIMPICE Ediția a Vih 1020Anvers - 21'IX­­I 29 JABI MIM. . V. • ^ . 26o6 concurenți I?(«Mtemel) 23 disciplinem MINI­M ROMÂN­U­L Jocurilor Olimpice moderne Ceremonialul de deschidere, din ziua de 14 august 1920, de­venit clasic acum, prezintă to­tuși două inovații importante. Pentru prima oară drapelul o­­limpic este înălțat in virful ca­targului central. Pentru prima oară, de asemenea, se prestează jurămintul olimpic, pe care-l rosteşte scrimerul Victor Boin (astăzi preşedintele de onoare al Comitetului olimpic belgian). Dar din coloana defilanţilor lipsesc ţările învinse in război. Toate recordurile anterioare, privitoare la numărul ţărilor participante, concurenţilor, dis­ciplinelor sportive şi probelor, au fost bătute. Americanii s-au distins din nou prin „originali­tate". încă in drum spre An­vers, pe vasul „Mataika", l-au produs incidente intre sportivi si oficiali. Acestea au culminat insă in Belgia, cind sportivii au aflat că vor fi găzduiţi la că­minul unui liceu şi nu la ho­tel. Grevă, sancţiuni, retrimi­terea acasă a unora dintre spor­tivi, printre care şi recordma­nul de triplusalt Dan Aheam, fratele campionului olimpic al probei in 1908. Niciodată pină acum palma­resul la atletism nu a fost atit de variat. Multe ţări au asi­milat tehnica sportivă şi miş­carea olimpică se poate mindri că a contribuit substanţial la această evoluţie. Atleţi din 25 de ţări s-au prezentat la start. Iar dacă entuziasmul in jurul performanţelor şi luptelor nu a fost corespunzător, aceasta se datoreşte timpului vrut, pre­ţurilor mari de intrare şi depăr­tării stadionului. De aseme­nea, unele condiţii tehnice de desfăşurare a întrecerilor au fost destul de rudimentare. La 5 000 m se reeditează e­­popeea franco-finlandeză de la Stockholm. De data aceasta stau faţă în faţă tinărul Joseph Guillemot, descoperit de un o­­fiţer In cadrele armatei de pe Rin, şi Paavo Nurmi, care, la 23 de ani, era încă necunoscut in arena internaţională. După ce şi-au lăsat in urmă adver­sarii, cei doi se îndreaptă liniş­tiţi spre sosire. Dar, prea în­crezător in sine, Nurmi nu e atent şi Guillemot demarează scurt in ultimul tur, invingin­­du-l pe finlandez cu aproape 20 de metri. Nurmi işi ia re­vanşa la 10 000 m şi la cros, incepind drumul spre apogeu, spre o excepţională carieră a­­tletică, in timp ce francezul va dispărea repede. Finlandezii s-au distins cu deosebire, egalind pe americani prin cele 9 titluri pe care le-au obţinut. Ei prezintă pentru pri­ma oară rezultatele celebrei şcoli finlandeze de aruncători de suliţă. Nu numai campio­nul olimpic, Jenni Myrra, ci şi următorii trei clasaţi (toţi fin­landezi !) întrec vechiul record mondial de 60,64 m. Mai este de semnalat sprinterul american Charles W. Paddock care, un an după Jocuri, aleargă primul 10,2 pe 110 yarzi, adică pe o distanţă ceva mai lungă decit 100 m , 100,58 m , înotătorii au concurat intr-un bazin cu apă tulbure şi rece. Americanii şi-au recrutat cam­pionii in Hawai: trei dintre medaliaţi (Kahanamoku şi fra­ţii Kealoha) provin din Poli­nezia. Canotorii s-au întrecut in­tr-un cadru şi mai trist, pe ca­nalul Willebroeck, mărginit in lung de zidurile întunecate ale magaziilor şi fabricilor peri­ferice. Primul boxer campion olim­pic care a folosit titlul drept trambulină spre profesionism a fost Frankie Genaro (categoria muscă); el va deveni, de altfel, campion mondial profesionist la aceeaşi categorie in 1928. Tirul s-a disputat sub sem­nul ironiei. Cu nu mai puţin de 21 de probe — adevărată inflaţie — tirul a stirnit sar­casmul presei, care — sub im­presia războiului — a notat: „nici la Verdun nu s-a tras atita !“ Apoi, un incident ridi­col : suedezii au protestat, con­testind calitatea de amatori a trăgătorilor americani, care ar fi, chipurile „cowboys", ale că­ror fotografii figurează In re­clamele şi cataloagele de puşti şi cartuşe ! Turneul de fotbal a avut un final neaşteptat, nu numai pentru că titlul a revenit Bel­giei, ci mai ales pentru că ul­timul meci s-a încheiat, ca la box, inainte de limită, prin descalificarea adversarului (e­­chipa Cehoslovaciei) pentru joc dur I Victor BANCIULESCU Paddock (al treilea din stingă) învins de compatriotul său Woodring In proba de 200 m sportál Doi dintre candidaţii la medaliile olimpice: francezul Jean Wadoux şi australianul Hon Clarke sportul­ui OLIMPICI SĂRITORUL SIBIAN ION GANEA ESTE GATA Zilele trecute, l-am găsit pe maestrul sportului Ion Ganea la ştrandul din Sibiu, unde se pregăteşte pentru cel mai im­portant eveniment sportiv al anului, Jocurile Olimpice. Intre săriturile de la trambulină şi indicaţiile antrenorului său, pro­fesorul Norbert Hatzak, i-am s'­o­­licitat lui Ion Ganeia citeva de­claraţii : — Cînd aţi început pregă­­tirile pentru Jocurile Olim­pice ? — In luna decembrie 1967 am fost chemat in lot şi am parti­cipat la antrenamentele de la Oradea. — Din cîte am auzit, aţi participat anul acesta la citeva concursuri internaţio­nale. Ne puteţi aminti care au fost acestea şi ce rezul­tate aţi obţinut ? — Am participat la concursul „Ziua internaţională a sărito­rului“ la Rostock, împreună cu cei mai buni săritori din Eu­ropa şi Mexic. Aici am ocupat locul 3 la trambulină. La Mos­cova, la tradiţionalul concurs „Marea zi a săritorilor“, am ocu­pat locul 6. Iar la Minsk, con­­curind accidentat, m-am clasat pe locul 8. Recent, la Bucureşti, cu ocazia concursului internaţio­nal cu echipa R.S.S. Ucraineană, am ocupat primul loc, atit la platformă cit şi la trambulină. — Ca o concluzie a pregă­tirilor pentru Mexic, cum vi se pare stadiul lor la ora actuali ? — Desigur, avind în vedere că anul acesta este anul olim­pic, m-am pregătit asiduu, de­oarece pretenţiile sunt foarte mari şi pentru a le putea face faţă am depus un efort susţinut. — Tn Încheiere am dori sâ ne daţi un pronostic pentru Mexic, privind locul pe care II veţi obţine. — Mă opresc in a face afir­maţii. Cred, insă, că profesorul meu poate să vă ajute in aceas­tă privinţă. Am lăsat pe tinărul sălilor să-şi continue antrenamentele şi i-am solicitat profesorului Norbert Hatzak părerea despre elevul său pe care 11 pregăteşte de ani de zile. — Cum vedeţi participarea lui Ganea la Olimpiadă ? — Avind in vedere că con­cursurile la care a luat parte în acest an s-au ridicat la un înalt nivel — prin participarea elitei săritorilor din Europa si Mexic — consider că obţinerea unei medalii este dificilă, dar speranţele de a ciştiga unul din FIŞA BIOGRAFICA Născut la 10 februarie 1905, la Sibiu, Ion Ganea a făcut cunoştinţă cu săriturile la virsta de 13 ani, in cadrul Şcolii sportive din Sibiu. Pri­mul titlu de campion al tării l-a cucerit in anul 1963, la platformă. A urmat o suită de 4 titluri la platformă şi 3 la trambulină. Pină in anul 1966, s-a pregătit la Şcoala sportivă din Sibiu, iar după satisfacerea stagiului mili­tar (in cadrul clubului Steaua din Bucureşti), revine în Sibiu in toamna lui 196? şi activează in secţia de nataţie a asociaţiei sportive Indepen­denţa, locurile fruntaşe următoare sint realizabile. — Deci. Intre 4—6... — Exact! Aceasta nu exclude, totuşi, nici un loc mai bun, dar nici unul mai slab, deoarece Ştifi foarte bine că săriturile nu se măsoară nici cu centi­metrul, nici cu secundele şi nici cu kilogramele. Totul depinde de precizia şi eleganţa săriturii, precum şi — uneori — de.. . bunăvoinţa arbitrilor. — In ce constă pregătirea lotului pentru Mexic de acum inainte ? — Desigur că nu poate fi vor­ba de un antrenament de învă­ţare, ci de pregătire cu specific de concurs şi verificări, prin participări la diferite întreceri cu caracter internaţional ca, de pildă, marea confruntare de la Bolzano (3—4 august), unde iau parte selecţionatele olimpice din Europa şi, probabil, cei mai buni săritori din S.U.A. Ultima veri­ficare va avea loc in cadrul con­cursului de la Bucureşti (31 au­gust — 1 septembrie), cu ocazia intilnirii internaţionale dintre combinata oraşelor Bucureşti-Si­­biu şi selecţionata Halle-Leipzig. Ilie IONESCU BAGSVAERD-IMPORTANT CRITERIU DE VERIFICARE PENTRU XOCHIMILCO A­pele lacului Bagsvaerd, din apropierea capitalei daneze, s-au liniştit şi toţi partici­panţii la „Regata Copenhaga”­­şi continuă, acasă, intensele pregă­tiri pentru apropiatele întreceri olimpice de caiac-canoe de la Xochimilco. Evident, pentru toate echipele — deci şi pentru for­maţia noastră — competiţia a pri­lejuit o excelentă şi foarte utilă verificare atlt a valorilor indi­viduale, cît şi a diferitelor echi­paje compuse. Importanţa obser­vaţiilor făcute de antrenori pe marginea evoluţiei echipelor pro­prii şi a adversarilor este pusă în evidenţă, mai ales, de faptul că ediţia din acest an a „Regatei Copenhaga“ s-a bucurat de pre­zenţa unui mare număr de spor­tivi, din 13 ţări, mulţi dintre ei campioni olimpici, mondiali sau europeni. De reţinut, de aseme­nea, că marea majoritate a e­­chipelor (Uniunea Sovietică, R. D. Germană, Cehoslovacia, Danemarca, Bulgaria, Finlanda, Norvegia, Polonia, România) au prezentat la Copenhaga garnituri olimpice, ceea ce a asigurat în­trecerilor un foarte ridicat nivel de desfășurare. Amintim toate acestea pentru ca în contextul lor să fixăm cit mai exact valoarea rezultatelor obţinute de sportivii români. Dar, tocmai din acest motiv, se cuvine făcută şi precizarea că de la „Regata Copenhaga“ au lipsit două din cele mai puternice echipe — Ungaria şi R.F. a Ger­maniei — precum şi cei mai buni caiacişti suedezi, printre care se numără şi Petersson, campionul olimpic de la Tokio. La o regată Internaţională nu se întîlnesc, însă, absolut toate formaţiile par­ticipante, de obicei, la campiona­tele europene sau mondiale. Echipa României, formată din 18 sportivi, a avut — prin prisma tuturor acestor considerente — o comportare de ansamblu foarte bună. Participind la 10 din cele 12 probe ale regatei, caiaciştii şi canoiştii noştri au reuşit să ob­ţină­­ victorii, ocupînd — de asemenea — 4 locuri II şi un Joc III. Vorbind de valoarea generală a echipei, trebuie remarcat şi faptul că 17 sportivi români, s-au numărat printre finaliştii compe­tiţiei, numai I. Irimia ratînd ca­lificarea (locul IV în prima serie a semifinalelor, după valoroşii caiacişti Saporenko, Hansen, Mara). Aşadar, un bilanţ îmbucurător, care sporeşte la 48 numărul vic­toriilor repurtate de caiaciştii şi canoiştii români în regatele inter­naţionale din acest sezon. Se cuvine să facem însă — chiar foarte sumar — o recapitulare individualizată, pe probe, a evo­luţiei sportivilor noştri parti­cipanţi la întrecerile de la Bags­vaerd. La caiac simplu 1000 m, A. Con­­ţolenco a ocupat locul 6. Deza­vantajat evident de culoar, spor­tivul nostru nu şi-a făcut cursa la valoarea obişnuită, dar în ori­ce caz trebuie recunoscut că ad­versarii clasaţi înaintea lui, şi in special primii trei — Saporenko, Lange, Will­e­sent, cel puţin la această oră, mai buni. Patzaichin şi S. Covaliov au do­minat categoric proba de canoe simplu 1000 m, dovedindu-se cu o clasă peste adversari, deşi în rîndul acestora se numărau, prin­tre alţii, cunoscuţii canoişti Cvrtska, Ulrich, Eschert. . De altfel, diferenţa de valoare re­iese şi din timpii realizaţi de sportivii români (Patzaichin 4:39,7, Covaliov 4:40,0) şi adversarii lor (Lebenov, clasat pe locul III : 4:52,2). Vernescu şi Solotnic au înche­iat proba de caiac dublu 1000 m pe locul II, la 2,2 secunde de echipajul Saporenko — Moruzov. Caiaciştii sovietici au fost tot timpul la conducerea cursei şi victoria lor nu a stat nici o cli­pă sub semnul Incertitudinii. Am fi dorit, desigur, un succes al e­­chipajului nostru (mai ales ca re­vanşă după locul 4 ocupat la re­gata Snagov), dar, la Copenhaga, Saporenko şi Moruzov au meri­tat locul I ! Cu un start mai rapid, Conţo­­lenco şi H­ Ivanov puteau să in­tre în primele trei echipaje, dar... Din nou Patzaichin şi Covaliov, de data aceasta în proba de du­blu, şi-au dovedit excelenta pre­gătire, rezultat al unei remar­cabile conştiinciozităţi în antre­namente. Cei doi canoişti au cîş­­tigat detaşat în faţa puternicu­lui echipaj sovietic Kaleaghin — Dribas. In aceeaşi întrecere, Io­­nescu — Manea şi Maxim — Si­­mionov au ocupat locurile 3 şi, respectiv, 4, ceea ce subliniază valoarea ridicată a sportivilor noştri specializaţi pentru această probă. La caiac dublu 500 m, reprezen­tantele noastre Viorica Dumitru şi Valentina Serghei au avut o evoluţie bună, fiind întrecute doar de campioanele olimpice şi mondiale Piniaeva şi Seredina, fără îndoială cele mai bune din lume şi în acest sezon. Cu foarte multă nerăbdare a fost aşteptată şi comportarea echipajului de caiac­­, unul din punctele forte ale echipei noastre. Victoria obţinută de cvartetul Ţurcaş, D. Ivanov, C. Covaliov, Calenic — la două secunde de caiaciştii sovietici şi la mai mult de cinci secunde de cei din R. D. Germană — este de prestigiu şi evidenţiază posi­bilităţile mari de care dispune acest echipaj. Specialiştii consacraţi ai probe­lor de fond, talentaţii canoişti p. Maxim şi A. simionov, au ciş­­tigat la ,,,pas" (cu 21,8 rec.­­) pro­ba de dublu 10 000 m, conducînd cursa din start pină la sosire. Este drept, probele de fond nu figurează (deocamdată) în pro­gramul olimpic, dar să nu uitam că anul viitor sint „europenele". După un loc modest (7) la simplu 1000 m, A. Butelchin a cîştigat — şi ca urmare a unei excelente curse tactice — proba de fond, întregind astfel şirul victoriilor realizate la această re­gută de canoiştii noştri. De altfel, comportarea de ansamblu, a ca­­noiştilor se cuvine a fi în mod deosebit evidenţiată. In fine, meritoriu locul II ocupat la K 2 — 10 000 m de Conţolenco şi H. Ivanov. Concluziile cu privire la ierar­hia valorică a echipajelor noastre se desprind acum, după „Regata Copenhaga”, mai lesne şi, fără îndoială, ele sînt de maximă efi­cienţă colectivului de specialişti, condus de antrenorul emerit Radu Huţan, care răspunde de pregătirea lotului olmpic de ca­iac-canoe. Mai ales că — în aş­teptarea regatei internaţionale de la Duisburg — sportivii ro­mâni au de efectuat o impor­tantă etapă de pregătire pe apele lacului Văliug de lingă Reşiţa. Dan GÂRLEŞTEANU MARTOR OCULAR Francezul Joseph Guillemot învinge, printr-un finiş neaşteptat, pe Paavo Nurmi, pe 5000 m. A doua zi, cursa de 10 000 m (un nou duel Guillemot — Nurmi) urma să se dispute la ora 17,30. Dar programul se devansează şi vestea 11 surprinde pe Guillemot la masă. Iată cum po­vesteşte el unnarea, peste mai bine de 40 de ani, publicistei franceze Monique Bern­oux : „Degeaba am protestat, n-a folosit la nimic. Abandonind primul, am sărit într-o mașină și pe drum mi-am pus echipamentul. Am sosit la start grftind. Era ora 14:15. Englezul Wilson a dus tot timpul o trena rapidă. I u cu Nurmi ne priveam cu coada ochiului, ca doi clini înta­­rîtaţi. Finlandezul părea decis să nu se mai lase păcălit de tactica mea. Aşadar am încercat să demarez cu 400 de metri înainte de sosire. I-am surprins pe Nurmi şi pe Wilson, luind un avans de 40 de metri Dar, subit, am simţit ca un bolovan in stomac. Am încetinit. Iar Nurml a trecut pe lingă mine. Crampa a trecut şi ea, dar cu tot efortul depus in urmărirea lui Nurml, n-am putut termina decit la un metru In urma lul. Am fost totuşi creditat cu acelaşi timp". Nr. 260 (5694) La Mexic, o medaliată olimpică de tir? Zilele trecute a fost publi­cată o telegramă Agerpres cu următorul conţinut: „Po­trivit unei ştiri transmise de agenţia France Presse, pentru prima oară în istoria Jocuri­lor Olimpice femeile vor fi admise să participe la pro­bele de tir cu prilejul Olim­piadei de la Ciudad de Mexi­co. Uniunea internaţională de tir a abrogat recent articolul 29 din regulamentul olimpic prin care femeilor le era in­terzisă participarea la Între­cerile de tir". Admiterea femeilor ca să concureze la probele de tir din cadrul J.O. reprezintă într-adevăr un eveniment demn de menţionat. Numai că ştirea amintită cuprinde în final unele inexactităţi, produce anumite nedumeriri. în primul rînd, U.I.T. nu poate să abroge articolul 29 sau oricare altul din sta­tutul olimpic pentru simplul motiv că numai C.I.O. are acest drept, să modifice, să completeze sau să abroge — total sau parţial — regulile pe care le-a elaborat. In realitate U.I.T. a solicitat în­că de acum doi ani ca C.I.O. să accepte, la J.O., probe re­zervate femeilor, iar C.I.O., cu ocazia celei de a 65-a se­siuni, ţinută la Teheran, în zilele de 6—7—8 mai 1967, a hotărît următoarele : „U.I.T. va putea include fe­mei în echipele olimpice de tir" (Buletin C.I.O. 98—99, pag. 41). Prin aceasta, C.I.O. nu a făcut decît să întregeas­că textul art. 29: „Femeile sunt admise la următoarele probe, conform regulamente­lor Federaţiilor Internaţiona­le interesate: atletism, caiac, scrimă, gimnastică, nataţie, patinaj artistic şi viteză, schi, călărie, tir, tir cu arcul, volei şi iahting. Ele pot să participe şi la manifestări­le de artă“. In speţă, la tir, C.I.O. nu a fost de acord cu înscrierea unor probe speciale pentru femei, dar a acceptat ca feme­ile să facă parte d­in echipele olimpice, în cadrul aceluiaşi număr de probe şi de spor­tivi. Adică, fiecare ţară va putea înscrie în total 12 tră­gători bărbaţi şi (sau) fe­mei. Vor putea participa cî­­te doi trăgători la fiecare din cele şapte probe prevăzu­te în program. Să aşteptăm, aşadar, zilele de 18—23 octombrie, cînd au loc întrecerile de tir la J.O. din Mexic, ca să vedem ci­ne va fi — eventual — pri­ma concurentă olimpică de tir şi, poate şi vreo medalia­tă ? C. COMARNISCHI Tot despre „internaţionalele“ de atletism . Cu ani şi ani în urmă, pe vremea cind Glen Morris de­ţinea încă întîietatea mondială la decatlon, se spunea la noi, mai în glumă, mai în serios, că dacă recordmanul lumii ar fi luat startul la campionatele noastre naţionale el ar fi pu­tut ciştiga măcar 5—6 titluri.. De gluma aceasta, căci evi­dent era vorba de o glumă, ne-am amintit acum la „interna­ţionalele“ din Poiana cînd l-am văzut concurind pe unul din suc­cesorii lui Morris, Bill Toomey, căci despre el este vorba, a participat la alergările pe 400 m şi 200 m. La amîndouă s-a calificat pentru finale, ba mai mult la 200 m a urcat chiar şi pe podium, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este o performan­ţă pentru un specialist în de­catlon. In timp ce Toomey e­­volua in finale, specialiştii noştri la aceste probe îl priveau din... tribune, căci nici­iunul dintre ei n-a izbutit să depă­şească cerinţele preliminari­ilor. Comentariile sunt de pri­sos !... “ Vasile Mureşan, pînă mai ieri, specialist şi el al probei celor 10 probe a renunţat la decatlon dedicindu-se în ex­clusivitate săriturii in lungime. Şi cu un 7,49 m, obţinut din prima sa Încercare, Mureşan a devenit campionul internaţional al României! • Cursa de ştafetă 4 x 100 m n-a reunit la start decit patru echipe, trei româneşti şi una a clubului budapestan Dózsa. In mod firesc, victoria trebuia să fie de partea reprezentati­vei de seniori a României (Cio­­banu, Iliescu, Jurcă, Muntea­­nu), dar puştii nu s-au lăsat de loc intimidaţi de faima celor 4 şi l-au întrecut net, stabilind cu 41,T­V şi un nou record re­publican de juniori. Secretul succesului, neaşteptat totuşi, al lui Darvas, Păsulă, Iordache şi Szabó, a stat înainte de toate şi în faptul că aceşti tineri a­­tleţi exersează de­rite 4 ori pe săptămină tehnica transmiterii In maximum de viteză a băţu­lui de ştafetă, in timp ce se­niorii nu o fac! 0 O situaţie identică la pri­ma vedere şi la ştafeta femini­nă în care echipa de junioare a învins prima reprezentativă. 8 Cînd s-a dat plecarea la 10 000 m şi crainicul n-a anun­ţat între Concurenţi nici mă­car un singur alergător român, un spectator din tribună i-a strigat lui Dinu Cristea: „Ce stai nea Dinule ! De ce nu eşti la start ?...* Gluma acestuia a fost savurată de cei din lup, dar ironia lui rămine valabilă. Unde ne-au fost specialiştii cursei de 10 000 m ? Chiar toţi dintre cei care, slavă domnu­lui, beneficiază de condiţii deo­sebite de pregătire s-au mena­jat pentru cursa de 5000 m sau maratonul de duminică ? Pro­blema ni se pare extrem de serioasă şi tocmai de aceea, credem că se impune a fi luate şi unele măsuri. Le aşteptăm ! 9 Din 1957 şi pînă anul tre­cut, pe fişa recordului repu­blican la 80 m garduri îşi în­scriseseră numele mai multe a­­lergătoare, toate cu acelaşi re­zultat de 11.1 s. Anul acesta recordul a fost coborît de Va­leria Bufanu la 10.7 s. Ceea ce ni se pare interesant e faptul că de la 2 iunie şi pînă în ur­mă cu cîteva zile, Valeria Bu­fanu a reuşit să Încheie di­verse curse pe această distan­ţă în 10,7 %. În statistica noas­tră ea figura cu 3 aseme­nea rezultate, pentru că n-am ştiut că la „Memorialul Zna­­menski“ de la Leningrad, mai egalase Încă de două ori re­cordul, in sem­i şi in semifinale. Aşadar, in acest sezon, Va­leria Bufanu are de 5 x 10,7 s­­i­mi mai puţin a lipsit ca şi la Po­iana ea să fi câştigat titlul de campioană tot cu 10,7. Romeo VILARA

Next