Sportul, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 321-351)

1968-10-01 / nr. 321

Redacţia ii -administratia : *Dr. Vaiile Coala nr. 16, bel. 11.10.05, •nt­rurblen 72 si 286. Tele*­sportrom buc. 180. Anul XXIV —Nr. 321 (5755) PROLETAR! DIN TOATE ŢĂRILE. UNITI-VAt ZIAR AL CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICA ŞI SPORT Marţi 1 octombrie 1968 RENÉ MAHEU, DIRECTOR GENERAL AL UNESCO. Spiritul ideilor lui Pierre de Coubertin (I) René Maheu, director general al UNESCO, a inclus deseori în evanu­aiul î­m preocupărilor sale problema sportului contempo­ran. Meditaţiile şi invitaţiile sale la meditaţie în jurul feno­­menul­i sportiv,integrat cu toate datele în tabloul societăţii moderne, pornesc din credinţa profundă în umanismul spor­tului şi în rosturile sale de a modela trăsături de nobleţe pe fizionomia morală a fiecărui sportiv. El a înţeles vitalitatea şi mobilitatea fenomenului sportiv, declanşate şi întreţinute atît de forţele interioare ale acestuia, cît şi de influenţele ansamblului social, dominat de către le­gea corelaţiei. Elanuri­ multiple l-au determinat pe René Maheu să evoce, cu ocazia comemorării centenarului naşterii lui Pierre de Coubertin,­ spiritul gîndirii generoase a părintelui olimpismu­­lui modern, esenţă ce trebuie salvgardată de rugina pe care timpul o aşază inevitabil peste expresia ei concretă, vremel­nică, o dată cu schimbările profunde petrecute în universul modern al civilizaţiei şi sportului. In discursul ţinut la Casa UNESCO, la 28 octombrie 1963, după ce s-a referit la seducătoarele laturi ale personalităţii lui Pierre de Coubertin, reflectate în activitatea,­in forţa ideilor şi în opera sa, René Maheu inaugurează o dezbatere impresionantă prin stringenta ei actualitate şi prin sinceri­tatea sa. Se cuvine să ne apropiem cu toată deschiderea inte­ligenţei şi conştiinţei de rîndurile următoare (R. B.). „...Iar visurile sale sînt a­­devărurile noastre. Da, sportul este un rang cavaleresc, căci reprezintă o onoare, o etică şi o estetică, dar el îşi recrutează mem­brii din toate clasele şi din rindul tuturor popoarelor, contopindu-i frăţeşte pe tot pămintul. Da, sportul e un răgaz: in societăţile noastre tehnologice, supuse asprei­­ legi a muncii, in care nu re­prezinţi derect ceea ce ai şi in care nu ai decit ceea ce ciştigi, el e jocul divin care umple timpul liber cu o a­­vuţie gratuită; in epoca noa­stră de antagonisme şi con­flicte, dominată de voinţa puterii de orgoliu, el e ră­gazul divin, in care realita­tea întrecerii se desăvirşeşte prin respect şi prietenie. Da, sportul înseamnă edu­caţie, cea mai concretă, cea adevărată, educaţia caracte­rului. Da, sportul înseamnă Ştiinţă, end form­ . ■«*­noaşterea plină de răbdare a naturii sale sportivul se poa­te perfecţiona. Da, sportul înseamnă cultură , fiindcă prin gesturile efemere pe care le trasează un timp şi spaţiu — pentru nimic, pen­tru plăcere, cum spune Pla­ton — face să iasă la lumi­nă, dramatizindu-le, valorile cele mai elementare, dar, tocmai de aceea, cele mai profunde şi mai extinse ale popoarelor­ şi ale speciei în­seşi, şi, in sfirşit, fiindcă este creator de frumuseţe, mai ales, pentru cei care au cel mai puţin posibilitatea de a gusta bucurii estetice. Pentru toate acestea, pen­tru atîtea intuiţii esenţiale şi demonstraţii definitive pe care ni le-a lăsat ca moşte­nire impunătoare şi ca mi­siune exigentă, îl cinstim pe Pierre de Coubertin. La ho­tarele epocii noastre, el apa­re ca unul dintre acei eroi fondatori sau legislatori ai antichităţii, in care genera­ţiile ce s-au succedat recu­noşteau cu pietate izvorul marilor destine ale Cetăţii“. Există o serie de activităţi adiacente la orice mare mani­festare sportivă, activităţi me­nite să faciliteze desfăşurarea competiţiei, să-i facă imediat cunoscut, in lumea întreagă, orice episod (chiar şi din cele mai puţin semnificative), să desăvîrşească, uneori, ambianţa generală care se creează in ju­rul respectivei manifestări La Ciudad de Mexico — după cum se ştie — se desfă­şoară, încă de pe acum, o „olimpiadă culturală“ care cu­prinde concerte (de la cele de muzică simfonică până la cele de jazz), spectacole de teatru, de folclor, expoziţii, simpozioa­ne etc. Zilele acestea, Comitetul de organizare a Jocurilor Olimpice a anunţat că împreună cu A­­sociaţia Naţională a Actorilor (A.N.D.A.) vor prezenta spor­tivilor olimpici un mare spec­tacol, in ziua de 12 octombrie, în câteva ore după­ ce va avea loc festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice. Fest­iva­lul artistic destinat particpan­­ţilor la J.O. va fi oferit de preşedintele Comitetului de or­­ganizare, arh. Pedro Ramirez Vazquez. In acelaşi timp s-a comuni­cat că, tot cu sprijinul mem­brilor A . . A., se vor orga­niza zilnic in satul olimpic, spectacole de cite 90 de minute Acestea vor angrena aproxi­mativ 3 000 de artişti in afară de orchestre si grupuri folclo­rice. După cum se vede, orga­nizatorii caută să ofere cît mai plăcute mijloace de­ deconec­tare sportivilor angrenaţi in acerbele dispute olimpice. In ceea ce priveşte activi­tatea celor ce vor transmite in lumea întreagă relatările le­­privind competiţiile olimpice — redactori de ziare, de radio şi televiziune — trebuie să ară­tăm că, în afara centrului de presă din satul olimpic a în­ceput să funcţioneze şi cen­trul de la hotelul Maria Isabel Se spune că primii ziarişti străini care l-au vizitat (după cite suntem informaţi, aici îşi i­a desfăşura activitatea şi re­prezentantul ziarului românesc SPORTUL) au rămas deosebit de plăcut impresionaţi nu nu­mai de eleganţa rafinată a in­terioarelor dar şi de condiţiile­e tehnice, le-am spune — care li se oferă : dactilografe cu­noscătoare de limbi strai­ne, maşini de scris cu diferite ca-Alberto SANCHEZ Ciudad de Mexico, septembrie 1963 (Continuare in pag. a 4 a) ADIACENTE UTILE SI AGREABILE LA J.O. Pe pista de apă a canalului artificial de la Xochimilco — un Snagov al capi­talei mexicane — au loc, in aces­te zile, antrena­mentele can­­to­rilor, canoiştilor şi caiaciştilor ve­niţi din diferite părţi ale lumii. Pe margini, obiş­nuiţii curioşi, dornici să-i vadă pe candidaţii la mult rivnitele medalii olimpice In pagina a ll-a: MARGINALII LA „TRIUNGHIULAR“ Corespondenţă specială de la Ciudad de Mexico DOAR DINTR-O GREŞEALĂ DE TIPAR... In ziarul nostru de ieri, dintr-o greşeală a serviciului de corectură, pentru care ce­rem­­scuze cititorilor, în echipa săptămînii în locul mijlocaşu­lui STRIMBEANU a apărut, pe acest post, numele lui SATMA­­REANU. Facem, deci, cuve­nita rectificare şi în acelaşi timp observaţia că, în urma evoluţiilor în meciurile de du­minică, nici un jucător din LOT nu figurează printre selecţio­naţii noştri ! La prima vedere, faptul poate trece neobservat, şi, ne este teamă, chiar de către an­trenorii echipei naţionale, care de la o vreme au devenit, ia­răşi, foarte insensibili la alu­ziile directe ca să nu mai vor­bim de cele indirecte, cum este cazul cu... „echipa săptămînii“ De aceea, vom divulga un secret profesional. Cronicarii şi comentatorii rubricii noastre şi-au propus, de o bucată de vreme, să manifeste o exigenţă afirmind că, împreună cu Boc, au concurat prin greşelile lor la înfrîngerea echipei dinamo­­viste în faţa Rapidului. Coman Cristian MANTU (Continuare in pag. a 3-a) Comentariul nostru spori să fiaţăv def fotbaliştii care ne vor reprezenta în cu­rind în preliminariile campionatului mondial, înţelegind prin aceas­ta un modest ajutor dat jucă­torilor (stimulindu-le ambiţiile) şi selecţionerilor care nu pot urmări în acelaşi timp toate partidele. In speranţa că vom fi bine înţeleşi asupra intenţiei pentru care milităm, ne oprim in rîndurile de faţă, foarte pe scurt, asupra jocului cîtorva dintre cei aleşi să ne repre­zinte în viitoarele partide in­ternaţionale. Din rîndurile fotbaliştilor intraţi în vederile antrenorilor A. Niculescu, Eva. Vogi şi V. Mărdărăscu, foarte puţini, după părerea noastră, au co­respuns în etapa desfăşurată alaltăieri. Coman, de pildă, ca să respectăm ordinea posturi­lor, a avut o comportare ne­mulţumitoare pentru un por­tar de talia lui şi nu greşim Un comentariu asupra întîl­­nirii atletice dintre echipele secunde ale României, R. D. Germane şi Bulgariei, desfă­şurată pe stadionul Republicii la sfîrşitul săptămînii trecute. În imaginea de mai sus, Vasile Sărucan sare în stilul său caracteristic 7,63 m la lungime, probă în care a o­­cupat primul loc. Foto : I. ADRIAN OPINII DE CE NU IN... DECEMBRIE? Oricît s-ar strădui pistarzii, oricîte încercări ar face ini­mosul lor suporter Octavian Amza pentru a ridica nive­lul spectacular al reuniunilor, actualele întreceri ale „naţio­nalelor“ de velodrom provoa­că, totuşi, un sentiment de tristeţe. Pentru că, niciodată, o cursă a băieţilor pe 100 m nu va entuziasma — chiar dacă lupta va fi aprigă — a­­tunci cînd cronometrele se vor opri la 13 s, iar o sări­tură la înălţime, efectuată într-un stil spectaculos, nu va stîrni aplauze atîta timp cît ştacheta se va afla înăl­ţată doar la 150—160 cm... Aşa stau lucrurile şi cu întrecerile pistarzilor. Este evidentă do­rinţa lor de a îi la nivelul exigenţelor impuse de o com­petiţie care decerne titluri de campioni al ţării, este real efortul pe care-l fac pentru creşterea spectaculozităţii pro­belor. Dar, rezultatele, per­formanţele înscrise pe foile arbitrilor sînt atît de slabe încît umbra lor întunecă toată bucuria celor ce vin pe avalul de beton de la Dina­mo. Cu 1:12,2 la 1000 m cu start de pe loc (recordul ţării, fără a avea o ridicată valoare pe plan internaţional, este de 1:10,9), cu 4:52,4 la urmărire pe echipe (italienii îşi propun să realizeze în acest sezon 4:20,0) şi 5:16,0 la urmărire individuală (la aproape 12 se­cunde de recordul nostru — pentru a nu pune în discuţie decit cele mai bune rezul­tate —) nu poţi fi optimist la încheierea probelor, atunci cînd se împart tricourile de campioni naţionali. Desigur, o primă (şi, poate, cea mai importantă) expli­caţie este valoarea scăzută a multora dintre fruntaşii ve­lodromului nostru. Atestă a­­­cest lucru uşurinţa cu care fondiştii se impun în faţa specialiştilor pistei, încetineala cu care sunt îmbunătăţite per­formanţele într-o serie de probe clasice. Geneza lipsuri­lor în acest domeniu este cu­noscută. Păcat, însă, că nu se întreprinde nimic serios pen­tru a se înlătura cauzele. Mai există însă şi o altă explica­ţie a penuriei de performan­ţe la campionatele naţionale. Dintr-un conservatorism greu de înţeles, forul de speciali­tate nu vrea să renunţe la programarea acestor întreceri toamna. Li se oferă pistarzilor o perioadă de timp isfîrşitul lui septembrie ( începutul lui octombrie) cînd condiţiile meteorologice sînt în general nefavorabile. Aerul rece, vîn­­tul şi ploaia devin astfel prin­cipalii adversari ai tuturor concurenţilor, iar rezultatele sunt evident influenţate de aceste dificultăţi. Şi astfel, competiţia care ar trebui să încununeze sezonul, devine o întrecere oarecare, cu perfor­manţe la fel de slabe ca ace­lea din primele concursuri ale anului. Argumentul orga­nizatorilor (numai la încheie­rea sezonului pot fi „prinşi“ şi fondiştii) este pueril. So­licităm F.R.C. să revadă ca­lendarul şi pentru anul 1969 să programeze campionatele naţionale la o dată convena­bilă. Fireşte, nu în... decem­brie (nu sînt liberi ciclocrosiş­­tii...), ci în iulie sau august. Aceasta cu atît mai mult cu cît în 1969 campionatele mon­diale vor avea loc în luna au­gust şi campionatele naţionale ar fi cea mai potrivită veri­ficare a forţelor noastre pen­tru această mare confruntare. Hristache NAUM Intilnire internaţională de tenis Oraşul Cluj va găzdui — miercuri şi joi — întîlnirea internaţională de te­nis dintre echipele (masculină şi femi­nină) Politehnica Cluj şi formaţiile simila­re Inter Bratislava. CĂLĂTORIND SPRE PITEŞTI Echipa Leixoes a sosit ieri în Capitală In drum spre Piteşti, unde vor întîlni miercuri după amia­ză echipa F.C. Argeş, în „Cupa oraşelor tîrguri“ (în primul meci 1-1), fotbaliştii de la Leixoes Porto au poposit asea­ră în Capitală. Deşi drumul a fost lung şi obositor, compo­nenţii delegaţiei sportive por­tugheze au coborît din cursa TAROM de Frankfurt cu un aer de optimism, de bună dis­poziţie. Mai abătut ni s-a părut an­trenorul Jose Aguas : „în der­biul local de duminică — ne-a spus domnia sa — echipa mea a pierdut cu 1—0 în faţa for­maţiei F. C. Porto. Am­ fi pu­tut însă obţine un rezultat de egalitate, dar în repriza a doua Lazaro a ratat un penalti­. De asemenea, au fost ratate alte câteva ocazii. După antrena­mentul de acomodare pe ca­­re-l vom face marţi la Piteşti şi după odihna obligatorie pe care o voi impune jucătorilor mei, sper ca echipa să reintre în plenitudinea posibilităţilor ei fizice. Ne dezavantajează diferenţa orară dintre Portu­galia şi România,­­mai­­ales­ ca la Porto jucăm, de obicei, nu nocturnă. Meciul, din această cauză, este foarte dificil pen­tru noi. Sper, însă, că vom o­­feri spectatorilor un joc bun şi vom obţine un rezultat merito­riu“.. Antrenorul portughez nu s-a fixat încă asupra „ll“-lui de­­finitiv pe care-l­­ va alinia miercuri dar in­formaţia din ■ me­ciul cu F.­­C. Porto (Fonseca— Geraldo, Adriano, Raul, Nicolau II —Gentil, Bene — Ne­ca, Al­­bertino, Horacio, Lazaro) va­­ fi operată cel puţin o schimbare Gentil, eliminat la Porto în partida cu F. C. Argeş, nici nu a făcut deplasarea, şi sunt po­sibile şi alte modificări. Interesul deosebit manifes­tat de oaspeţi faţă de partida retur este reflectat, între alte­le, de faptul că echipa Leixoes este însoţită in România de preşedintele şi vicepreşedinte­le­­ club-ţihii,­ iar detalii despre­­meciul de­ la Piteşti vor fi transmise cititorilor şi ascultă­torilor din Portugalia de Justi­­nia Itonez,­ redactor la ziarul „A Béla­“, precum şi de craini­cul Jose Barroso, trimis spe­cial al­ portului de radio Porto. (CM) O fotografie „protocolară“ la câteva minute după ieșirea din aeroportul Băneasa. ... . . ■—F­oto !-T’. BR’ANDROP Startul­­ universitarilor­D­ e astăzi, o data cu deschi-­­ derea anului universitar, toate categoriile de virstă ale populaţiei tinere a României se află angajate in marea competiţie a învâţămîntului.­­Statistica arată că un sfert din locui­torii patriei asaltează fortăreaţa miri­fică a cunoaşterii şi ştiinţei. Cifra stîrneşte admiraţie. In ţara noastră erudiţia a fost ridicată la rang de principiu. Premiera universitară 1968—1969, ca şi aceea şcolărească, aplaudată cu două săptămîni mai devreme, oferă prilejul unor consemnări tonice, ple­nare. Astăzi îşi deschid porţile, pentru un nou an de studii, 47 INSTITUŢII DE INVAŢAMINT SUPERIOR, CU 187 DE FACULTĂŢI, SITUATE IN 16 ORAŞE ALE ŢĂRII. Numărul celor care pe prima foaie a caietului de notiţie vor scrie data de 1 octombrie se ridică la APROAPE 150000 STUDENŢI înscrişi la cursurile de zi, serale şi fără frec­venţă. Populaţia unui întreg muni­cipiu I Studiul universitar debutează în acest an sub cele mai favorabile auspicii, întreaga activitate din instituţiile de învăţămînt superior va urmări înfăp­tuirea cu succes a măsurilor pentru dezvoltarea necontenită a şcolii româ­neşti, stabilite potrivit Directivelor C.C. al PC.R. în noua Lege a învăţămîntu­­lui. Valorificîndu-se tradiţiile glorioase ale cărturarilor înaintaşi, racordîndu-le stadiului actual de dezvoltare şi nece­sităţilor de perspectivă, se creează pre­misele înarmării generaţiei tinere cu marile cuceriri ale ştiinţei şi gîndirii, pregătindu-se eşaloane de intelectuali cu o înaltă calificare, devotaţi trup şi suflet poporului, patriei, cauzei nobile a socialismului şi comunismului. In contextul înnoirilor majore prefi­gurate în învăţămîntul superior, nu a fost omis exerciţiul fizic, ca un ele­ment de o deosebită însemnătate pen­tru înfăptuirea cetăţeanului complet, necesar prezentului, absolut indispen­sabil viitorului. Trebuie consemnate înnoirile din în­­văţămintul specific sportiv, dar şi mo­dificările în concepţia despre sportul universitar ca atare, entitate chemată să joace un rol tot mai important în viaţa stadionului românesc. Sunt cu totul notabile eforturile, stu­diile care se fac în acest sens, expe­rimentele întreprinse, reunind in atin­gerea ţelului propus pedagogi emi­nenţi, medici şi psihologi cu experien­ţă, antrenori şi tehnicieni încărunţiţi pe terenul de sport. Simbolic, cu 3 zile înaintea începerii anului universitar, dar cu un scop emi­namente practic, prin aria de investi­gaţii, catedra de educaţie fizică a Uni­versităţii Bucureşti a organizat o masă rotundă, propunîndu-şi să dezbată teme atît de actuale şi de acute, cum ar fi : îmbunătăţirea conţinutului lecţiilor de educaţie fizică cu studenţii anului I ; forme noi de organizare a activităţii sportive ; particularităţi în procesul de instruire sportivă a studenţilor ; con­tribuţii la îmbunătăţirea calendarului competiţional universitar ; probleme ac­tuale în activitatea cluburilor sportive universitare. Asemenea preocupări frămîntă toate centrele universitare, masele de cadre didactice. Desigur, în elucidarea tematicii le­gată de problemele sportului studen­ţesc mai sunt de străbătut labirinturi, mai sunt de înlăturat obstacole şi greutăţi. Dar, drumul pe care s-a por­nit este, în mod indiscutabil, bun şi îşi are la capăt reuşita. Startul universitar s-a dat. Să urăm studenţimii noastre o cursă victorioasă ! Valeriu CHIOSE !

Next