Sportul, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 352-381)

1968-11-01 / nr. 352

PROLETARI­ŞTII TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VAI CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ §1 SPOR Vineri 1 noiembrie 1988 APLAUZE ŞI FLORI PENTRU OLIMPICII NOŞTRI I­ eri a fost o zi de toamnă generoasă, cu soare mult şi cer ca sineala. A fost o zi plăcută, parfumată de aromele roadelor anotimpului. Buna dispoziţie creată de atmosfera autumnală, s-a transformat spre sfîrşitul zilei in bucurie, în entuziasm pentru toţi cei ce iubesc sportul, pentru toţi cei ce au fost cu gindul şi cu inima alături de olimpicii noştri în marea confruntare din îndepărtatul Mexic. Spre aeroportul internaţional Băneasa s-au îndreptat nenumăraţi pasionaţi ai atletismului şi scrimei, ai boxului şi luptelor, ai caiacu­lui şi canoei, ai disciplinelor care alcătuiesc, împreună, marea fanuli­e a sportului. Frea­mătul şi-a atins apogeul la ora 16,50 cînd aeronava TAROM, purtind însemnele YR/IML, a aterizat pe pista de beton in uralele celor prezenţi. Pe olimpicii, care în Mexic au adăugat noi şi străl­ucitoare galoane sportului româ­nesc, ii aşteptau reprezentanţi ai Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, ai unor organe şi organizaţii obşteşti şi de stat, ai federaţiilor şi cluburilor sportive, rude şi prieteni, admiratori ai marilor noştri campioni, ziarişti. Momentul mult aşteptat a so­sit, în atmosfera de entuziasm general, în aplauzele celor veniţi să-i întîmpine, au co­­borit din avion surîzători, fericiţi, cei ce ne-au adus din Mexic 15 medalii de aur, ar­gint şi bronz, cei ce au inscris în nemuritoarea carte a sportului o pagină glorioasă: Lia Manoliu, Viorica Viscopoleanu, Ionel Drîmbă, Ivan Patzaichin, Serghei Covaliov, purtind atît de simbolicul şi preţios trofeu al Olimpiadei— ramura de măslin a învingătorului, cei­­celţi sportivi ca­re at­ contribuit s+riducito -pertminuiţi -1. Sporturi nostru Sunt îmbră­ţişaţi şi felicitaţi pentru comportarea şi performanţele lor ! Ii avem, aşadar, din nou în mijlocul nostru. Le vom asculta destăinuirile, le vom citi impresiile, vom consemna tot ce poate intra în patrimoniul sportului nostru. Dar, mai înainte de toate, să ne unim glasul cu toţi acei care în neuitatele zile ale Olimpiadei mexicane au exclamat de nenumărate ori: BRAVO, DRAGII NOŞTRI! DIN INIMA BRAVO! prompt cit cere un Interviu. Totuşi, mă voi strădui. — Ce caracteristici prin­cipale aţi desprins din ma­rea confruntare sportivă a tineretului lumii ? — Mai intii, faptul că la Ciudad de Mexico au fost în­registrate recorduri de nebă­nuit in privinţa participării. Stau mărturie cei 8 000 de com­petitori, reprezentind un număr de ţări cu mult peste cele 14 care au fost prezente la pre­cedentele Jocuri. Este un fapt cu atit mai pozitiv cu cit, ştim cu toţii, Mexicul are o poziţie oarecum excentrică faţă de zo­nele de intensă activitate spor­tivă internaţională. Alt aspect pregnant al întrecerilor de cu­­rînd încheiate este acela al su­medeniei de performanţe, de noi recorduri mondiale şi olim­pice. Ne bucură nespus de mult că primul dintre acestea, inau­gurarea cum s-ar zice, a apar­ţinut României, prin strălucita performanţă a­ Vioricăi Visco­­poleanu — 6,82 m la săritura în lungime. Momentul a fost con­semnat la loc de cinste de ple­nul corespondenţilor de presă din lumea întreagă. La această primă reuşită românească s-a adăugat şi recordul olimpic al Liei Manoliu care, în condiţiile unui traumatism la cot, a găsit nebănuite resurse de energie şi voinţă pentru a lupta, pentru a învinge. Nu pot să trec peste fenomenalele recorduri înregis­trate la atletism, înot, tir şi ci­clism, care au uluit, pur şi simplu. Cred că la unele probe vor trece ani şi ani pentru ca alţi straşnici sportivi, atingind poate perfecţiunea, să depă­şească cifrele stabilite la Ciu­dad de Mexico . Ca martor ocular la ul­timele trei ediţii ale Jocu­rilor Olimpice, ce elemente de comparaţie puteţi scoate in evidenţă, acum, după consumarea celei de a XIX-a Olimpiade ? — Străvechea ţară a azteci­lor a depăşit copios pînă şi cele mai optimiste aşteptări. Gaz­ (continuare In pag. a 4-5) Olimpicii răspund entuziastelor ovaţii ale nenu­măraţilor admiratori care l-au întîmpinat ieri după amiază la sosirea pe aeroportul Băneasa. A fost o caldă manifestaţie adresată celor ce s-au stră­duit şi au reuşit a reprezinte cu cinste sportul românesc la Ciudad de Mexico. ★ ★ Moment emoţionant : din aeronava TAROM coboară — intimpinaţi cu flori şi aplau­ze — olimpicii 11 Emoţii (poate chiar mai mari decit cele din concurs) pentru Ionel Drîmba : clipa revederii cu familia 7 „mondiali“ in echipa Angliei pentru jocul cu România Bobby Charlton şi Bobby Moore fac deplasarea la Bucureşti O telegramă primită ieri din partea federaţiei engleze de fotbal ne face cunoscut lotul de 17 jucători pe care reprezentativa Angliei îi de­plasează la Bucureşti în ve­derea meciului, de la 6 no­iembrie, cu echipa ţării noa­­stre. Lotul cuprinde nu mai pu­ţin de 7 jucători din „l­“-le care, cu doi ani în urmă, a cucerit campionatul mon­dial : pe celebrii Bobby Charlton şi Bobby Moore, pe Banks, Ball, Hurst, Hunt şi Peters. Dar iată lotul complet care soseşte, la Bucureşti, luni 4 noiembrie: G. Banks, T. Wright, K. Newton, A. Mul­­lery, B. Labonne, R. Moore, A. Ball, R. Hunt, R. Chart­­ton, G. Hurst, M. Peters, G. West, R. McNab, N. Hun­ter, C. Bell, P. Thop, E Thompson. Echipa va fi însoţită de re­numitul antrenor al naţiona­lei engleze, sir Alfred Ram­sey. Cu prilejul meciului de la Bucureşti doi jucători debu­tează în prima echipă a An­gliei. Este vorba de fundaşul Bob McNab (Arsenal) şi de portarul Gordon West (Ever­­ton), care a mai jucat de trei ori în selecţionata de ti­neret a Angliei. CĂLĂRIE SIRIENII-ASPIRANŢI LA „CUPA ROMÂNIEI“ Ieri, pe baza hipică din calea Plevnei au continuat în­trecerile din cadrul competi­ţiei dotată cu „Cupa Româ­niei“, cu probe rezervate ju­niorilor, fetelor şi seniorilor. Pentru desemnarea cîştigăto­­rului la juniori au fost nece­sare două baraje. In ultimul, în care se ia în considerare şi timpul, şansele au fost disputate de sibienii Nicolae Filip (cu Luminiş) şi Ion Munteanu (cu Strop) şi de reprezentanta clubului Stea­ua, Irina Cicomata (cu Ger­minal), clasaţi în această or­dine pe primele trei locuri, primul cu 0 p, ceilalţi doi cu 4 p, dar sibianul cu un timp mai bun. In disputa amazoanelor a fost, de asemenea, necesar un baraj, cîştigat de sibianca E­­dith Wärmescher cu Gica 0 P. Mult mai disputate au fost întrecerii­ celor 10 concu­renţi seniori. Dintre ei, 7 au terminat parcursul cu 0 p şi s-au calificat în primul ba­raj, ca apoi să fie necesar al doilea baraj pentru a stabili cîştigătorul. Deşi Steaua a in­trat cu toţi cei trei repre­zentanţi ai săi, nu a reuşit să cucerească primul loc, care a revenit detaşat maes­trului sportului C. Vlad (Di­namo). Iată clasamentul: 1. C. Vlad (Dinamo) cu Splrt 0 p (timp 20,4), 2.3. C. Ilin (Steaua) cu Viteaz şi Alex. Bozan (C.S.M. Sibiu) cu Ri­val 0 p (22,3), 4. D. Velea (Steaua) cu Păunaş 0 p (22,5), 5. A. Costea (Steaua) cu Ze­fir 0 p (24,4), 6. C. Corma­­nenco (C.S.M. Iaşi) 4 p etc. Astăzi, de la ora 10, se dispută proba pe echipe, care va decide cîştigătorul competiţiei şi al trofeului .Cupa României“ C. AURELIAN OLIMPIADA DIN MEXIC A DEPĂŞIT CELE MAI OPTIMISTE Naţional pentru Educaţie Fizi­că şi Sport şi al Comitetului Olimpic Român, a găsit timpul necesar pentru a da ample răspunsuri la întrebările repor­terului nostru — Cu ce impresii vă în­toarceţi din Mexic ? — Sunt covirşit, pur şi sim­plu, de lucrurile văzute, de splendidele întreceri la care am asistat. Sunt atit de multe de spus Incu­ trebuie să încep cu o scuză, aceea de a nu pu­tea sistematiza bogatul material faptic înregistrat, atit de Deşi suprasolicitat de repre­zentanţii presei şi radiotelevi­­ziunii, tovarăşul ANGHEL A­­LEXE, preşedintele Consiliului in pag. a 3-a O ETAPA - PUNTE ÎNTRE DOUĂ EVENIMENTE... Campionatul republican feminin de şah MARGARETA TEODORESCU SE DETAŞEAZĂ ORADEA, 31­­prin telefoni­e Cîştigînd, în runda a 13-a, partida­ derbi cu deţinătoarea titlului la precedenta ediţie, Gertrude Baumstarck, actuala fruntaşă a finalei, Margareta Teodorescu, a mai făcut un pas spre victorie. Ea are acum un avans substanţial faţă de învinsa sa şi de cealaltă prin­cipală pretendentă la titlu, Elisabeta Polihroniade, astfel că îi este suficientă doar o remiză în ultima partidă pe care o susţine în compania Măriei Pogorevici, pentru a se detaşa în cîştigătoare a turneului. Partida Baumstarck — Teo­dorescu a fost un Caro Kann m «phlmhuri rnh­mno f* ceea ce a permis negrului un atac la rocada adversă, în­cheiat cu succes. In altă par­­tidă-cheie, Elisabeta Polihro­­niade făcea remiză cu Marga­reta Perevoznic, elucidînd și mai mult problema luptei pentru primul loc. Celelalte rezultate ale run­dei I Solomonovici — Chiș 0—1, Simu — Juncu 1—0, Pe­tri — Reicher 0—1, Răduca­­nu — Makal 1/2—1/2, Pogo­­revici — Desmireanu 1/2—1/2. Clasamentul, înaintea run­dei a 14-a I Teodorescu 10—3, Polihroniade și Baumstarck 8—4, Pogorevici 7 1/2—4 1/2, Desmireanu 7 1/2—5 1/2, Rădu­­canu 7—5, Reicher, Perevoznic și Makai 6 1/2—5 1/2 etc. ^uiimiiiimiimimmmiiiiiiiiiiimiimiiiiiiiii!iiiiiiiiiiiimimiiiiiiiiiiiiii!iiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiimiM!iiiiii!iiiiiiiiiiiiii>iiiii..... giiiiDHiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiimiiiiim,iii,|I,iiII,ii,iilllll^l,III|II11,liniI|IIIIIlfifl|||||II|||I.....miummmimimHriijmHmîHîmininnmnnja (RENDEZ VOUS OLIMPIC T ) Ştim _ încfl cum s-a tnttm­­plat prin alte părţi de lume. I Poate că decorul a fost a-I celaşi. Sau mai impunător. Este TM chiar posibil ca numărul oa­menilor să fi fost dublu, sau mai mare. Nu avem termeni de com­parație nici pentru buchetele de flori, nici pentru caldele Îmbrăţişări şi săru­tări ale revederii. Ştim, în schimb, cum a fost ieri, la noi, la primirea tricolorilor. Înapoiaţi din marea şi epuizanta bătălie olim­pică de la Ciudad de Mexico. Emoţionantă, pe alocuri poate cu nu­anţe romantice, dar bogată, generos de bogată în semnificaţii ni s-a părut splendida dupa-amiaza din această zi de sfîrşit de octombrie ! Ne-am dus la aeroport, sute şi sute de prieteni ai stadionului, pentru a-i sărbă­tori pe eroii încordărilor olimpice, pentru a strînge mina celor care la mii de kilometri de patrie şi-au demonstrat ta­lentul şi şi-au­ revărsat întreaga forţă şi energie a tinereţii lor pentru ca, în gran­diosul final de pe Stadio Universitario, delegaţia României să primească aplau­zele meritate şi respectul celor o sută de mii de spectatori. Privirile i-au căutat insistent pe campioni. Din avionul care a străbătut lumea de la un capăt la celălalt n-au coborît vedete. Viorica Viscopoleanu e aceeaşi fată timidă care acum nu-şi putea reţine lacrimile bucuriei. Lia Mano­liu n-a pierdut la Ciudad de Mexico nici un dram din modestia cu care i-a cucerit pe toţi cei care au cunoscut-o. Familia Drîmbă nu seamănă deloc cu perechea de muşchetari care a uimit lumea spor­tivă. Cit despre I. Patzaichin şi Serghei Covaliov — sînt aceiaşi pe care îi ştim, ca la Snagov după obişnuitele victorii; sînt ca doi oameni care, deşi înfăptuiesc lucruri măreţe, li se pare că, de fapt, n-au­ făcut decât un lucru firesc şi cind au terminat Îşi caută pagarele şi pleacă a­­casă , fără să aştepte aplauze sau elogii. Ieri, iubitorii sportului prezenţi la aero­gara Băneasa au dovedit că tribuna nu este o şcoală a­­ingratitudinii. S-au bu­curat ca nişte copii atunci cînd s-au aflat pentru o clipă în preajma celor care au adus cu ei din "Ţara aztecilor" ramurile de măslin, dar nu i-au uitat nici pe cei­lalţi care au făcut totul, dar fără să poată urca podiumul medaliaţilor. Fireşte, unii om­ reuşit mai mult, alţii mai puţin. Dar sintem­ mîndri de ei deopotrivă , sin­tem­ mîndri de întreaga această echipă de tricolori care au purtat şi acum cu cinste ştafeta performanţelor olimpice. Să mărturisim că ne-a fost dor de toţi aceşti sportivi şi ca am venit să-i întîmpinăm şi pentru că ni se părea prea departe ziua cînd îi vom reîntîlni în săli sau pe stadioane. De aceea am venit cu dra­goste, cu multă bucurie, cu atîtea flori și gînduri prietenești la rendez-vous-ul cu olimpicii români. A fost poate mai mult decît o festivitate oficială, pe deplin meritată de altfel. A fost o neuitată in­­tîlnire cu solii sportului românesc, cu a­­ceste fete şi aceşti băieţi minunaţi cărora trebuia să le mulţumim pentru profunda lor dăruire şi să le dorim sincer multe şi frumoase alte afirmări, spre gloria spor­tivă a patriei. Dan GÂRLEŞTEANU immmiiimiimmimiMimiiiiiiMiiiiiiiimiiimiiMmiiiiimiimiiiiimiiimimiimuuimmiuimimMiimiimmimmiiiiimiiimimmmmnmmi M

Next