Sportul, noiembrie 1968 (Anul 24, nr. 352-381)

1968-11-01 / nr. 352

APLAUZE ŞI FLORI PENTRU OLIMPICII NOŞTRI! OLIMPIADA DIN MEXIC A DEPĂŞIT CELE MAI OPTIMISTE AŞTEPTĂRI (Urmare din pag. 1) dele, se vede bine, s-au pregătit cu minuţiozitate, in dorinţa fierbinte de a organiza pină la ultimul amănunt Întrecerile sportive, ca şi celelalte mani­festaţii, de a ne face să ne sim­ţim aproape ca la noi acasă. Le adresez, şi pe această cale, călduroase şi sincere mulţumiri din partea delegaţiei olimpice a României socialiste. — Desigur, nu este mo­mentul şi nici locul de a vi solicita o analiză a compor­tării sportivilor noştri la J. O. Am dori si ne expri­­miţi, vnii, In citeva cuvinte, părerea de ansamblu asupra evoluţiei lotului romăn. — După cum se ştie, am luat startul la 9 ramuri sportive, dintre care la 7 cu obiectivul clasării Intre primele 10 locuri, la ciclism şi Înot participarea fiind mai mult simbolică. La 6 dintre aceste sporturi au fost obţinute medalii , 26,55 la sută din totalul competitorilor ro­mâni inapoindu-se acasă cu astfel de trofee, iar 53 dintre ei înscriindu-şi numele in palma­resul primilor 10 sportivi din lume. 15 medalii realizate şi punctajul de 100,5 — cele mai mari cifre de pînă acum — ne dau dreptul să considerăm un ansamblu, ca reuşită participa­rea noastră la Olimpiada me­xicană. Este, desigur, meritul sportivilor, al antrenorilor, al tuturor celor care, intr-un fel sau altul, au contribuit la a­­cest succes. Tuturor le mulţu­mim şi le adresez urări de să­nătate, de prosperitate în mun­ca profesională şi de pe tere­nurile de sport. — Dacă se poate, v-am ruga citeva sublinieri... — ...Mi-e destul de greu să discern pe loc. Totuşi, Viorica, Lia, Ileana Silai, o fată cu o ambiţie extraordinară (ce bine ar fi să aibă şi fotbaliştii noştri o ambiţie asemănătoare!), je­nată în două rînduri de adver­sare în drumul spre linia de sosire: Marcel Roşea, un e­xemplu de stăpînire de sine în momentele cheie ale concursu­lui de pistol viteză (mă refer in special la barajul pentru locul doi); Ionel Drimbă, calm, lucid, tenace şi exploziv În situaţii hotărâtoare, Ion Baciu care a susţinut nu mai puţin de 8 partide foarte grele în decurs de 4 zile, fără a fi pierdut vreuna ; Patzaichin şi Covaciov, prin dirzenia cu care şi-au a­­părat şansele de a obţine au­rul la canoe, ca şi alţii, alcătu­iesc un catalog de nota 10. Şi o evidenţiere, suplimenta­ră, pentru contribuţia fetelor, decisivă la recolta noastră o­­limpică. — Această recoltă putea fi şi mai bogată . — O spun cu toată convin­gerea, da ! Iată, de pildă, ca­zul floretiştilor care au pier­dut, la limită, şansa de a evo­lua măcar în finala probei, ca să nu spun mai mult. In semi­finale, In meciul cu echipa so­vietică, formaţia noastră con­ducea cu 8—5. La scorul de 4—4, In asaltul cu Sisikin, lui Haukler i-a scăpat floreta din mină şi a pierdut. Au urmat asalturile lui Ţiu şi Mureşan, din care echipa noastră avea nevoie pentru calificarea In fi­nali nici măcar da o victorie, ci doar de... 8 tuşe. Ei bine, spre regretul nostru şi al lor, desigur, floretiştii nu le-au putut realiza. Un alt argument: Nicolae Rotaru. El a pierdut, la „gabarit", o medalie. Nicolae Neguţ, la lupte greco-romane, a fost şi el aproape de aur. In meciul susţinut cu Lothar Metz, trei din cei patru arbitri au dictat avertismentul descalifi­­cator pentru adversarul său. Fără această unică excepţie, curioasă de altfel, l-am fi văzut şi pe Neguţ campion. Aşa, el a trebuit să se mulţumească cu locul 4. Sau poate i-aţi urmărit şi dv. prin intermediul televi­ziunii pe cei patru de la caiac, întrecuţi chiar pe linia de sosi­­re, dub­ă ce conduseseră aproa­pe toată cursa ! Exemple s-ar mai putea da, cu Constantin Ciucă la box, învins de arbitri in partida cu Olech, dar nu vreau să fie considerate ca scuze. Ştim că în sport aseme­nea situaţii au existat şi vor e­­xista. Pentru a Învinge trebuie să dispui nu numai de o pre­gătire tehnică superioară, dar şi să fii şi stăpîn pe nervi, să demonstrezi o rezistenţă deose­bită. In această privinţă vreau sa mai evidenţiez pe Ion Manea, pe Ion Covaci, care s-a bătut „ca un leu”, pe Antoniu Vasile. Avem sportivi valoroşi, plini de talent. Din păcate, însă, nu­mărul lor nu este încă cel do­rit, cel solicitat de anvergura întrecerilor internaţionale din zilele noastre. De aceea, va tre­bui să depunem eforturi şi mai mari pentru a pregăti încă de pe acum participarea sportivilor români la ediţia jubiliară a Jocurilor Olimpice, care, vă daţi seama, este şi firesc, va întrece memorabilele Jocuri din Mexic. In Încheiere, ţin să mulţu­mesc, in numele Consiliului Naţional pentru Educaţie Fi­zică şi Sport, tuturor celor care au contribuit la prezentarea promptă, competentă a mani­festaţiilor sportive din capitala Olimpiadei a XIX-a, şi In mod special colectivului redacţional al ziarului Sportul Vreau să mulţumesc, de asemenea, echi­pajelor avionului TAROM pen­tru grija şi siguranţa cu care a dirijat nava, pe un traseu deo­sebit, de „maraton aerian“, ca şi numeroşilor iubitori ai spor­tului, a căror prezenţă pe ae­roportul Băneasa şi manifesta­ţie spontană de dragoste ne-au emoţionat profund. Un u­rlot de aur : Viorica Viscopoleanu, Iolanda Balaș (venită In Intlmpinarea olimpicilor la aeroport) și Lia Manoliu. PROMISIUNI Mariana Baciu şi micuţul Cristinel îşi­­fac cu greu loc prin mulţime. — Mă bucur mult pentru Ionel, ne-a spus emoţionată fosta jucătoare de tenis de masă, Mariana Jandrescu, şi sper că la München va reuşi să ciştige primul loc. Iată-l. Insă, şi pe Ion Ba­ciu. Văzusem preţioasele tro­fee cucerite de ceilalţi spor­tivi români şi noi, luptătorii, încheiam competiţia. Toate privirile, deci, se îndreptau spre noi. Şi, o dată cu ele, şi speranţa de a îmbogăţi tezau­rul delegaţiei. Trebuia să-mi apăr prestigiul cucerit la „mondiale“ şi nu-mi puteam permite decit acţiuni calcula­te pînă în cele mai mici a­­mănunte. Pe lingă aceasta, i-am intilnit pe cei mai redu­tabili adversari chiar din pri­mele tururi. Dacă nu semifi­nale, în meciul cu fostul cam­pion mondial, Janoş Varga (Ungaria) imi stăteau in spate mai puţine puncte „rele“, in­tram la risc şi sunt sigur că-l învingeam. Aşa insă, cu un bagaj nedorit de 5,5 puncte, îndrăzneala exagerată mi-ar fi periclitat medalia de ar­gint pe care, oricum, o a­­veam asigurată. Masivul Nicolae Martines­­cu cu mersu-i puţin legănat, ne-a spus că în finala cu Ra­­dev a fost prins într-o contu­rare laterală și pentru că nu a trecut cu „pod“, arbitrul din­­ centrul saltelei a fluierat tu­şul. „Or,­­ a încheiat Marti­­nescu , după cum se știe, noul regulament prevede că acest procedeu se execută în­­tr-un timp controlat..." Cel de-al treilea medaliat la lupte, Simion Popescu, a avut la categoria sa nu mai puţin de 23 de concurenţi, dintre care 11 erau de aceeaşi valoare. „Meciul cu japonezul Hideo Fujimoto — spunea S. Popescu — l-am pierdut în ultimele 3 secunde şi astfel am fost nevoit să mă mulţu­mesc cu medalia de bronz. E vina mea, şi acum nu mai pot schimba nimic. In viitor, insă..." ATLETELE NOASTRE AU FOST EXTRAORDINARE Viorica Viscopoleanu coboa­ră sprintenă scara avionului. La jumătatea drumului, dînd cu ochii de mulţimea care a­­clamă, o podideşte plînsul şi se opreşte. Nici Lia Manoliu, aflată alături, nu e mai... vi­tează. Lacrimile curg şiroaie şi pe faţa ei. Lingă scară, marea noastră campioană Iolanda Balaş-So­­ter, este vădit emoţionată. Printre lacrimi de bucurie, Joli mărturiseşte : „Retrăiesc parcă primirea entuziastă care mi s-a făcut şi mie cu ani in urmă. Mă bucur din suflet pentru succesul priete­nelor şi colegelor mele de stadion. Sunt fericită că atle­tismul feminin românesc a devenit o constantă majoră, o prezenţă şi o mîndrie la J.O. Trebuie să menţinem sus steagul victoriei !“ Campioana săritoarelor în lungime abia se mai vede de sub buchetele de flori : „Nici nu mi-aş fi putut închipui vreodată că pot primi atîtea gingaşe atenţii“... Şi, izbuc­nind din nou în plîns, la pieptul Iolandei, Viorica ne mai face o mărturisire para­doxală: „încerc acum mai multe emoţii decit în ziua de 11 octombrie, la finala de pe stadionul olimpic !“ înconjurată de familie, Lia Manoliu îşi îmbrăţişează ma­ma cu multă efuziune : „A fost greu, neînchipuit de greu, aproape că nici nu-mi vine să cred. De n-ar fi medalia aceasta de aur şi ramura de măslin, de n-ar fi puzderia de scrisori pe care le-am pri­mit acolo, mai-mai, aş crede că totul e un vis. Aşa însă...“ — Dacă ai şti, Lia mamă, ce noapte am avut pînă am aflat rezultatul tău. Nici după Campionul olimpic la floretă coboară printre primii din a­­vion. Iată-l răspunzînd cu căl­dură felicitărilor. Sînt colegii de club, de la Steaua, mulţi prieteni. Pare puţin obosit. II rugăm să ne împărtăşească primele impresii. Ezită. Nu ştie cum să înceapă,­ încercăm să-l ajutăm : aceea n-am avut linişte ! , Gheorghe Zîmbreşteanu, an­trenorul federal la atletism, apărat de un... uriaş sombre­ro, nu ştie cui să-i răspundă, fiului său Cătălin (învoit spe­cial de la grădiniţă pentru a fi prezent la sosire), soţiei care a venit cu toată clasa la care este dirigintă, sau ne­număraţilor iubitori ai atletis­mului care-l felicită. „Român­­cuţele noastre au fost extra-Nedespărţiţi, ca şi in barcă, cei doi consăteni ai vestitei aşezări pescăreşti Mila 23, Ivan Patzaichin şi Serghei Co­­valiov luntresc cu greu, îm­preună, prin apele umflate ale entuziasmului. Lipsiţi de pagaie, parcă sunt dezorien­taţi. Ne folosim de un ostrov al liniştei pentru a scoate şi de la aceşti proaspeţi cam­pioni ai Olimpiadei cîte o de­claraţie. Patzaichin, mezinul laurea­ţilor noştri, este atit de sfios că aproape nici nu realizează marea sa performanţă, la că­pătul unui singur an de acti­vitate competiţională . „După duşul rece de la canoe sim­plu, m-am ambiţionat şi am tras din răsputeri, cu Serghei, să nu facem Delta de ruşine. Am pornit-o primii şi tot aşa am terminat-o­­“ Covaciov, un sportiv mai rodat cu succesele (e doar campion mondial la Grib­au) : „Am plecat tare, aşa cum se cerea, am menţinut strocul ridicat şi am ştiut să depăşim momentul oarecum critic de la 750 m, cindi canoiştii ca­ordinare, intr-o Olimpiadă extraordinară !“ L-am lăsat la urmă pe Ion Seter, taciturn recunoscut, pe care-l incomodează, de obicei, manifestările exuberante pri­lejuite chiar de marile vic­torii. „Sunt bucuros de succe­­sul repurtat de întreaga de­legaţie, dar în special de cel al atletelor. Ştafeta medaliilor continuă şi cred că nu este un simplu joc al hazardului !“ Chiari Petrikovics şi Wich­­man ne-au atacat cu hotărire. Eu eram odihnit. Mai tînărul meu tovarăş de barcă venea obosit, după o decepţie. Cum aveam să cucerim aurul olim­pic, atît de mult dorit ? După primele lovituri mi-am dat seama să Ivan este refăcut şi că nu putem pierde me­dalia. Bravo lui!“ In preajma canoei campioa­ne, „aurul“ de la Melbourne, Simion Ismai­ciuc se destăi­­nuie : „Mă bucură sincer că s-a reînnodat şirul succeselor la canoe, început în urmă cu 12 ani in Australia. Rotman, Alexe și cu mine nu mai sin­tem­ singuri!“ Aş fi luptat în finală cu toată dirzenia Ne facem loc cu greu pînă la scara avionului, printre sutele de prieteni, rude şi­­buchete de flori. Linca este la scara avionului şi prima Lui Ion Monea Olimpiada me­xicană i-a lăsat vizibile urme... Ele se vor şterge însă repede, de neuitat rămînînd doar satis­facţia cuceririi medaliei de argint. Ca grijă a fost aceea de a se uita atent la bandajul alb, care acoperă o bună parte din figura cunoscutului nos­tru pugilist. II smulgem pen­tru cîteva momente pe Ion Manea, şi-i luăm un scurt interviu: „Am suferit acci­dentul în meciul cu polone­zul Dragan. Directa sa de dreapta, plasată în ultima repriză, mi-a fracturat osul nazal. Dar, şi el şi-a rupt metacarpienele. A doua zi am făcut radiografia. Fractură sau numai fisură? Din nefe­ricire a fost fractură, aşa că am fost transportat la spital şi operat. Intervenţia chirur­gicală m-a făcut să... transpir mult. Dacă aş fi fost valid, aş fi luptat cu toată dirzenia în finală, ştiind că era ulti­ma mea participare la J.O. Probabil, ca urmare a a­­cestui accident voi abandona boxul“. După 12 ani! Floreta de aur se destâinuie — De pildă, spune-ne două vorbe despre turneul final la individual... — A fost mai ușor decit e­tapele intermediare. Eram ferm convins că dacă ajung in finală, nu mai pierd titlul. Mi-am propus de la primul a­­salt să... nu mă mai joc, să fiu serios. Era prea mare miza pen­tru a risca. De aceea am tras prudent cind a fost cazul, m-am retras tactic cind lupta de pe planşă impunea acest lucru. Magnan, care nu era obișnuit cu acest mod al meu de a abor­­da asalturile, a rămas total descumpănit. Și, la fel. Reve­nit și Kamuli. — Ai avut in vreun moment senzația că te îndepărtezi de ţel ? — Nu, in nici o clipă. Nici chiar atunci cind, faţă in faţă cu Revenu, îmi jucam ultima şansă. Am avut necontenit ini­ţiativa, am fost mai calm decit adversarul meu, mai lucid şi mai tenace. V-aş ruga să-mi iertaţi lipsa de modestie... ★ O felicităm pe Maria Vicol Este puţin stinjenită. — S-ar fi putut mai mult decit o medalie de bronz... — ??? — Nu-i suficient, insă, să vrei să ciştigi. Meciul nostru cu floretistele Ungariei, o a­­devărată finală olimpică, a stat prea mult la discreţia arbitru­lui, polonezul Pawlas. Altfel, în condiţiile unui arbitraj o­­biectiv... Primul care l-a felicitat pe Ion Baciu ii l-a oferit flori a fost Cristinel, băiețelul atu Bucuria a fosti deci, deplină. Radiogramă: „BRAVO ROMÂNIA!“ In iureşul bucuriei generale, ciţiva oameni s-au strecurat in linişte din avion spre clădirea aerogării. Nu l-a aşteptat ni­meni, nu li s-au oferit flori, nu li s-a strins mina, deşi o meritau. Cei 15 oameni care au scăpat atenţiei generale sunt membrii echipajului, piloţii, naviganţii şi stewardesele care le-au asigurat olimpicilor noştri o călătorie plăcută de la Acca­­pulco pînă acasă. Au scăpat atenţiei generale este un fel de a spune, pentru că unul dintre reporterii noştri i-a abordat cu tradiţionalul: — Bun sosit ! — Bine v-am găsit ! ne-a răspuns comandantul aeronavei, T1T1 EN». — Suntem­ pregătiţi să notăm, pentru cititorii noştri, impre­siile dv. din această călătorie peste Atlantic. — Ne-a făcut o deosebită plă­cere si fim primii dintre cei de-acasă care-i felicită pe o­limpici pentru excelentele lor rezultate. Am făcut-o alaltăieri la Accapulco. Sunt fete şi băieţi deosebit de simpatici, oameni cu un farmec aparte. In timpul celor 20 de ore de zbor efec­tiv, in care am parcurs aproape 15 000 km, au constituit o so­cietate veselă, exuberantă. Au cintat, au ris şi, fireşte, au co­mentat întrecerile care abia se terminaseră la Ciudad de Me­xico. l-am auzit vorbind des­pre cei dragi de-acasă, despre dorul care li se cuibărise în inimă, despre nerăbdarea cu care aşteptau să le comunic că am trecut frontiera şi am a­­juns deasupra pămîntului ro­mânesc. — Cum a fost, in general, zborul 7 — Bun, chiar foarte bun. Doar ieri noapte, ctnd traver­sam Atlanticul, am intimpinat o furtuni. Aeronava l-a com­portat Insă admirabil și pasa­gerii n-au avut emoții... — Fără Îndoială că aerona­va lingură n-a putut să Învin­gă vitregia vremii. Avem con­vingerea că măiestria echipaju­lui a fost cea care a avut pri­mul cuvint de spus. (Coman­dantul a zimbit şi, cu modestia care-i caracterizează pe aceşti­aşi ai văzduhului, a trecut peste observaţia mea). Care a fost itinerarul 7 — La ducere: Bucureşti — Londra — Gander — Detroit — Accapulco, iar la întoarcere Accapulco — Detroit — Mont­real — Gander — Londrai — Bucureşti. AM AVUT SI BU­CURIA SA RECEPŢIONAM RADIOGRAME, TRANSMISE DE STAŢIILE DIN DIFERITE PUNCTE ALE ITINERARU­LUI SAU DE AVIOANELE A­­FLATE IN ZBOR IN APRO­PIEREA NOASTRĂ, CU ME­SAJE DE FELICITARE: „BRAVO ROMANIA 1", „FE­LICITĂRI OLIMPICILOR RO­MANI ! T.ara solicitat milionaru­lui (comandantul a parcuri până acum 3 500 000 km cu ae­ronavele TAROM-ului) să ne prezinte echipajul. — M-au însoţit Vasile Do­­garu, A. Cristian şi V. lonescu — comandanţi, Gh. Tulbure şi T. Paradescu — navigatori, Gh. Nica şi T. Podoleanu — me­canici navigatori, V. Hluşcu şi A. Paul — radiotelegrafişti de bord, N. Ghegeliu, Alina Kraus, D. Totilcă, V. Bazan şi LUdmi­­la Ogrinjeanu — însoţitori de bord. Reportaj realizat de­­ Romeo Vilara, Hristache Naum, Neagoe Mardan, Tiberiu Stama, Romeo Că­­lărășanu și Costin Chi­­riac. Fotografii de : Aurel Neagu, Theodor Roibu și Vasile Bageac. Tiparul I. P. „Informaţii“, str. Brezoianu nr. 83—26, Bucureşti mm­iiMiimimiim!mminiiiiiiimiiimiiiimiiiimmiiiiimiiHnmiiimiii!!HnmHHHtiiiHi LA CIUDAD DE MEXICO A VENIT RÂNDUL AUTOMOBILIŞTILOR CIUDAD DE MEXICO 31 (Agerpres).­­ Competiţia au­tomobilistică „Marele pre­miu al Mexicului“, ultima probă din cadrul campiona­tului mondial (formula 1), se va desfăşura duminică pe circuitul de la Magdalena Mixhuca. La startul acestui concurs hotărîtor vor fi pre­zenţi principalii pretendenţi la titlu: englezii Graham Hill, Jacky Stewart şi neo­zeelandezul Denis Hulme. CAMPIONE OLIMPICI DE NATAţlE INVITAT! LA MARSILIA PARIS 81 (Agerpres). Uni­unea de nataţie din Marsilia a anunţat organizarea unui mare concurs internaţional de înot ce urmează să se des­făşoare în luna decembrie la Marsilia. Printre cei invitaţi să ia startul se numără australia­nul Mike Wenden (campion olimpic și recordman mondial la 100 m liber) și americanii Douglas Roussell (campion o­­limpic la 100 m fluture) și Michael Burton (campion o­limpic la 400 m lber). In­ fruntea listei Invitatelor se află multipla campioană și recordmani Debbie Meyer. FINLANDA-CANADA 3-2, LA HOCHEI HELSINKI 31 (Agerpres). La Tampere s-a desfăşurat întîlnirea internaţională ami­cală de hochei pe gheaţă din­tre selecţionatele Finlandei şi Canadei. După un joc echi­librat victoria a revenit gaz­delor cu scorul de 3—2 (1—1, 1—0, 1—1). Golurile învingă­torilor au fost înscrise de Oksanen, Peltonen și Matti. Pentru oaspeți au marcat Heindl și McMillan. Merchi amină tentativa... Ciclistul belgian Eddy Merckx a anunţat că nu va face anul acesta tentativa de a corecta recordul mondial al orei deţinut de danezul Ritter. Merckx a declarat că va încerca doborîrea recordu­lui, anul viitor, pe velodro­mul din Ciudad de Mexico. A XVIII-a Olimpiadă de şah ECHIPELE FRUNTAŞE OBŢIN NOI VICTORII LUGANO, 31. — Echipa României vădeşte o sensibilă scădere de potenţial, în tur­neul final al Olimpiadei. A treia sa înfrîngere consecuti­vă a fost consemnată pe fi­şele rundei a 6-a, şahiştii ro­mâni fiind întrecuţi, la limită de cei ai Ungariei: 11/2—2 1/2. După trei remize, la primele mese, partida decisivă a fost pierdută de Drimer în faţa maestrului internaţional Csom (actualul campion maghiar, în absenţa lui Portisch). La În­trerupere, Csom păstra un pion în plus, în finalul de turnuri, ceea ce a pecetluit soarta luptei. Partidele Szabó — Gheorghiu, Ciocîltea — Lengyel şi Barcza — Ghiţescu s-au încheiat toate înainte de 30 de mutări, certificîndu-se egalitatea prezentă pe tablă. Şahiştii sovietici, fruntaşi ai clasamentului, au obţinut un avans substanţial în primele partide încheiate din confrun­tarea cu echipa S.U.A. Petro­sian l-a învins pe Reshevsky, Smislov pe D. Byrne, în timp ce Spasski făcea remiză cu Evans. Continuă partida Ghel­­ler — Benko. Scor: U.R.S.S. — S.U.A. 21/2—1/2 (1). O victorie la scor a înscris și a doua clasată, echipa Iu­goslaviei, învingătoare cu 4—0 în faţa Filipinelor. La prima înfrîngere se află formaţia Bulgariei, învinsă cu 2 1/2-1 1/2 de către Argentina. Bulgarii au făcut remize la primele trei mese (Robotov — Najdorf, Panno — Tringov, Pîdevski — Sanguinetti), pierzînd la ultima, unde Radulov a fost întrecut de Rossetto. In revenire de formă, Ce­hoslovacia s-a distanţat cu 3—1 în faţa Danemarcei (Lar­sen a fost din nou învins, de Hort). Tot cu 3—1, Polonia — revelaţia incontestabilă a fi­nalei — termină învingătoare in meciul cu Canada. O singură întîlnire s-a în­cheiat egal: R F.G. — R.D.G. 2—2. De asemenea, Portisch a cîştigat ultima întreruptă, cu Hort, a meciului Ungaria — Cehoslovacia din runda pre­cedentă, egalînd scorul 2—2. In clasament, după 1­6 runde, s-a creat o distanţă între pri­mele două clasate şi restul echipelor fruntaşe­­ U.R.S.S. 18 1/2 (1) p, Iugoslavia 17 p, Argentina şi Polonia 13 1/2 p, Bulgaria şi R.F.G. 13 p, S.U.A. 12 1/2 (1) p, Ungaria 12 1/2 p. Echipa României totalizează 101/2 p. In al doilea turneu final (pentru locurile 15—28), con­duce Olanda cu 161/2 p, ur­mată de Anglia 15 (1) p, El­veţia 14 1/2 p, Austria 14 (2) p, Spania și Finlanda 14 p etc. Fotbal pe glob BRAZILIA — REPREZENTA­TIVA LUMII La 8 noiembrie, la Rio de Janeiro va avea loc meciul In­ternaţional de fotbal dintre echipa Braziliei şi o reprezen­tativă a lumii. Din echipa oas­pete va face parte numai un jucător englez: George Beat CUPA ORAŞ­EI­­OR TIROURI In turul II (prima manşă) a Cupei orașelor triguri­e­ au în­registrat următoarele rezultate: Glasgow Rangers—Dundalk 6—1 (2—1) , Sporting Lisabona —Newcastle United 1—1 (0—1), Vittoria Setubal—Olympique Lyon 5—0 (2—0). In turul 11 (a Il-a manşă): Real Saragos­sa—Aberdeen 3—0 (2—0). In tur, 2—1 pentru Saragossa. DWS Amsterdam—Chelsea 0—0. (In tur tot 0—0). DWS Amsterdam s-a calificat prin tragere la sorţi pentru turul III. POLONIA - IRLANDA 1—0 La Chorzow. În meci amical, reprezentativa Poloniei a dis­pus de selecţionata Irlandei cu 1—0 (0—0) prin golul Înscris de Lubanski. „Cupa Europei’’ la atletism la Stockholm în 1970 Federaţia Internaţionala de atletism a anunţat că ediţia din anul 1970 a „Cupei Eu­ropei* pe echipe va avea loc în Suedia, la Stockholm. telex IN CADRUL CAMPIONA­TULUI de hochei pe gheaţă al U.R.S.S. s-au disputat două intîlniri: la Sverdlovsk, Avtomobilist — Dinamo Moscova 3—3 (2—0, 1—2, 0—1); la Celiabinsk, Traktor a obţinut o surprinzătoare victorie asupra echipei ȚSKA Moscova cu 5—1 (2—1, 1—0, 2—0). ■ L­A BUDAPESTA s-a desfă­şurat un turneu internaţional de judo. Iată cîştigătorii : categ. 63 kg: Bechenbech (Dynamo Berlin); categ. 70 kg : Herger (Dynamo Ber­lin) ; categ. 80 kg : Ipacs (Un­garia) ; categ. 93 kg: Kris­tóf (Ungaria). ■ IN TURNEUL internaţional de tenis de la Aberavon (Ţara Galilor) s-a înregistrat o mare surpriză: cunoscutul jucător olandez Tom Okker a fost eliminat în sferturi de finală cu 6—3, 7—9, 12—14 de tînărul englez Gerald Bat­trick. Alt­ rezultat* ■ Kukal (Cehoslovacia) — Sangstet (Anglia) 11—9, 7—9, 6—11 Davidson (Australia) — Ho­­lecek (Cehoslovacia) 13—11, 2—3 (abandon). In proba de simplu femi­nin (sferturi de finală), aus­­tralianca Margaret Court a dispus cu 6—2, 6—0 de R. Lloyd (Anglia), iar Patty Walkden (R.S.A.) a întrecu­t-o cu 6—3, 6—4 pe C. Mo­­lesworth (Anglia). ■ ECHIPA DYNAMO TIRANA are cele mai mari șanse de a cuceri în acest an campio­natul masculin de volei al Albaniei. In ultimul meci disputat, Dynamo Tirana a învins cu 3—0 formația Scan­­derbeg și continuă să se afle neînvinsă In fruntea clasa­mentului. In campionatul feminin, conduce echipa „17 Nendorl*. ttelef'on 40368

Next