Sportul, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 413-441)

1969-01-03 / nr. 413

\ ■ftóM p& gtfîtaiotM pe gurbi • CIUDAD DE MEXICO, 2 (Agerpres). — Aproape 90 000 de spectatori au urmărit întîl­­nirea internaţională dintre echi­pele Mexicului şi Italiei. La capătul unui joc­­ spectaculos, fotbaliştii italieni au obţinut victoria cu scorul de­ 3—2 (0—1). Scorul a fost deschis în minu­tul 44 de mexicani prin Borja, care a înscris plasat. Riva a egalat în minutul 56, iar cîteva minute mai tirziu echipa italia­nă a preluat conducerea prin­tr-un punct marcat de Anastasi. După o scurtă dominare, me­xicanii au obţinut egalarea prin Gonzales. Cu un minut înain­tea fluierului final, Riva a în­scris punctul victoriei. Cele două echipe vor susţine, la 5 ia­nuarie, o nouă întilnire. • La Cagliari, Spartak Mos­cova a învins cu scorul de 3-1 (3--0) echipa U. S. Cagliari, li­dera campionatului italian. Din formaţia gazdă au lipsit inter­naţionalii Riva şi Boninsegna, care se află în Mexic cu echipa Italiei. Un dribling in faţa porţii, efectuat de Franz Becken­bauer (in dreapta), cel mai bun jucător al reprezentati­vei vest-germane de fotbal • In cadrul turneului pe care îl întreprinde în Franţa, echi­pa cehoslovacă Kosice a jucat la Nantes cu formația F. C. Nantes, de care a dispus cu scorul de 2—0 (1—0). l­iftul || sT * 'YL 0 I [ ■• I | I Uf m I îfl I I I B I M 11 LI J I M rî B fcribim imJwi m rtfLiftiJfci nÉnJwiflfc ékmA Si Margitta a deschis o poartă spre performantele de proporţii incredibile locul II (clasamentul feminin) in ancheta I­I.­­ In concernul de performante atletice al Olimpiadei mexicane, Margitta Gummel a realizat, cu brio, un acord final maiestuos care desăvîrşea impresia ului­toare — prin dimensiunile rezul­tatelor şi ale surprizelor — pro­dusă de întrecerile de pe pista de tartan, sau de la sectoarele de sărituri şi aruncări ale sta­dionului­ Cetăţii universitare din Mexico. Era, intr-adevăr, ultima zi a concursului olimpic de atletism şi privirea, care înregistrase — cu cîteva zile înainte — săritura de domeniul fantasticului a lui Bob Beamon, urmărea acum — aproape la fel de uimită — traiectoria, prelungită pînă din­colo de limite considerate posi­bile, a bilei de metal azvîrlite de brațul viguros al Margittei Gummel. Studenta din Leipzig făcuse, cu noul său record olim­pic şi mondial de 19,61 m, un pas uriaş, incredibil, peste pro­priile performanţe, peste tot ceea ce realizaseră mai bun pină atunci toate celelalte arun­cătoare din lume. UN FUNDAMENT SOLID Ce drum a străbătut această atletă pînă la răsunătoarea-i consacrare de pe platoul mexi­can ? Cit de sinuos a fost el ? „Mi-e greu să spun cînd am încep­ut să am de-a face cu sportul — mărturisește ea. După mine, aș socoti că din cli­pa în care am început să mă pre­gătesc cu antrenorul Bauersfeld. De fapt, eu făceam ceva sport de vreo 5—6 ani. Am înotat, am jucat handbal, am făcut gim­nastică sportivă, în şcoală eram considerată o pentatlonis­­tă bunicică. Dar toate astea — aşa cum zice şi antrenorul meu — au constituit doar un funda­ment pentru pregătirea ulterioa­ră în domeniul aruncării greu­tăţii”. Margitta Gummel s-a născut la 29 iunie 1941 în oraşul Mag­deburg. La vîrsta de 17 ani s-a mutat la Leipzig unde va termi­na, curind, Institutul de educa­ţie­ fizică. La plecarea ei din Magde­burg, a însoţit-o o recomandare sportivă destul de elocventă , o performanţă de 13,32 m, care constituia un record de junioa­re mici al R.D. Germane. ÎNCEPE DANSUL RECORDURILOR La Leipzig, după numai trei sferturi de an, ea şi-a amelio­rat acest record urcîndu-l la 14,85 m. Foarte curînd, Margitta avea să ajungă „în umbra“ ce­lor trei mari aruncătoare din ţara sa: Lu­d­ge, Hoffmann şi Garisch. A stat ciţiva ani în această postură, timp în care antrenorul ei o sfătuia adeseori: „Aşteaptă, Margitta, o să-ţi vină şi ţie rîndul !” Şi Margittei i-a venit rîndul în 1364, anul Olimpiadei de la Tokio. A stabilit un nou record al R.D. Germane cu o perfor­manţă de 17,54 m care o situa pe locul II în lume, imediat după Tamara Press. La J.O. a trebuit să se mulţumească, însă, cu locul 5, colbcu­rînd bolmtifă, cu o accentuată stare febrilă. Din această cauză ea a şi fost nevoită să facă apoi o pauză de un an. Reluîndu-şi activitatea, Mar­gitta reuşeşte să se claseze a 11-a, la C.E. de la Budapesta, în urma Nadejdei Cijova. ANTRENORUL COLABOREAZĂ CU SOŢUL In anul următor, Margitta începe un dialog al recorduri­lor, servind replici prompte compatrioatei sale Renate Roy- Garisch. Era şi nu era mulţu­mită. Ardea de nerăbdare să treacă de limita celor 18 m. „Mai trebuie să-ţi îmbunătăţeşti tehnica“ —­­i spunea antrenorul. Au făcut un plan minuţios de pregătire avind ca ţel fi­val J.O. de la Mexico. Trebuie să precizăm că momentul elaboră­rii planului se situa în a doua jumătate a anului 1967. Şi încă un amănunt : K. H. Bauersfeld a colaborat, în acest scop, şi cu soţul Margittei, un medic apre­ciat şi, cu ani în urmă, un re­marcabil săritor în lungime. Margitta Gummel a urmat cu o sîrguinţă de elevă cuminte toate indicaţiile programului de pregătire şi... rezultatul s-a vă­zut la Mexico: titlul de cam­pioană olimpică şi un record mondial de 19,61 m pe care Ta­mara Press îl comentează ast­fel: „Gummel a trecut nu nu­mai de 19 m, considerată limi­ta maximă pentru performan­ţele feminine, dar a pornit, se­rios pe drumul către graniţa celor 20,00 de metri.“ S. BONIFACIU Un clasament al celor mai bune echipe naţionale din Europa PARIS: 1. — Revista săp­­tămînală de specialitate „FRANCE FOOTBALL“ a al­cătuit un clasament al celor­ mai bune echipe naţionale de :■ fotbal din Europa pe baza rezul­tatel­or înregistrate în anul 1968. , Fs , primul joc este clasată^ selecţionata R. F. a Germa­niei (cu 5 victorii, 5 meciuri nule și o înfrîngere), urmată ele Cehoslovacia, Anglia­, Ita­lia, U.R.S.S., Iugoslavia, Bel­gia, Bulgaria, Ungaria etc. In acest clasament România fi­gurează pe locul 13*—14, la egalitate cu Irlanda de Nord. Tiparul I. P. „Informaţia“, str. Brezoianu nr. 23—25, Bucureşti Val d’Isère, o localitate situată in Haute Tarentaise, era consi­derată, nu de mult, ca un mic „Far West“ pentru pionierii care, după răzb­oi, se instalau in Alpi cu speranţa cuceririi „auru­lui alb“. Printre ei, René Lafer­­que, echipier al naţionalei fran­ceze, tatăl lui Jean-Claude Killy, şi Goitschel, nume la fel de bine cunoscut prin fiicele sale Christine şi Marielle. că se adăugau unor localnici inimoşi, printre care Henri Oreiller, cel care avea să devină o glorie a schiului fran­cez. Fericită intuiţie, căci schiul, nu numai ciţiva ani, a transfor­mat Val d’Isère şi locuri greu accesibile in­veritabile „Champs- Elisées“ la peste 2800 m altitu­dine. Şi tot schiul, cel de competi­ţie, avea ,să aducă prestigiul de gazdă a­l unei mari competiţii, „Criteriul primei zăpezi“, consi­derată din acest an prima etapă în „Cupa Mondială“. Pentru a­­cest debut, in numai un an, a luat naştere noua staţiune „Daille“, cu piste croite in masivul Bellegarde, care satisfac cele mai exigente pretenţii tehnice. De alt­fel, pista de coborire „O.K.“ (ini­ţialele lui Oreiller şi Killy) de 3420 m este considerată printre marile clasice : Hahnenkam, I,au­­berhorn, Emile Allais, Megève etc. Privind aceste locuri, nu pot să nu mă gîndesc la marile po­sibilităţi pe care le are Valea lalomiţei, in zona Peştera, sau Dihamul, cărora le întrevăd, în ciţiva ani, o existenţă strălucită. Dar pentru aceasta, trebuie în­ceput ceva. Ediţia din acest an a reunit la start peste 200 schiori din 18 ţări. Doar absenţa americanilor, recent învingători ai francezilor intr-un meci inedit, a fost resim­ţită şi ne-a împiedicat să cintă­­rim, la ora actuală, potenţele în schiul alpin, dar ne-a oferit, în schimb, un vast timp de reflexii. Dacă la ediţia de anul trecut prezenţa la Jocurile Olimpice impunea soluţionarea unor pro­bleme legate strict de antrena­ment şi obţinerea formei spor­tive, iată că, de această data, aria preocupărilor a fost mult mai largă. Ecourile Congresului pentru învăţămîntul schiului, „In­terski“, desfăşurat in aprilie 1968 la Aspen-Colorado şi, mai ales cele ale „Consiliului de la Zer­matt“, din septembrie, la care au luat parte reprezentanţi ai şcolilor austriacă şi franceză (în jurul cărora gravitează şi alte şcoli), în frunte cu Krakenhau­­seh, Höppichler şi G. Cathiard, încă nu s-au stins şi repun în actualitate o problemă cheie pen­tru evoluţia viitoare a schiului alpin : instituirea unei metode unice internaţionale de predare — logică, naturală, simplă — des­­prinsâ de rivalităţile împrumuta­te din competiţiile internaţionale, interese comerciale etc. Evoluţia schiului francez şi, mai recent, a celui elveţian şi canadian a probat valabilitatea unui sistem de învăţămînt elibe­rat de corsetul unor canoane sco­lastice, în favoarea unui schi na­tural, a cărui finalitate este nu numai cunoaşterea „mersului“ pe toate terenurile şi zăpezile, ci şi însuşirea tehnicii de com­petiţie de timpuriu, izvor de ne­bănuite valori etice şi morale şi a atîtor schiori de clasă. Roadele acestei concepţii s-au putut ve­dea pe viu la V­al d Isére şi ni­meni nu le-a putut ignora. Este poate factorul determinant în re­­orientarea poziţiei austriece faţă de conţinutul învăţămintului şi căutarea unor puncte de legătură cu poziţia franceză. Şi dacă lucrurile par mai com­plicate la nivelul învăţămintului de bază (mai mult de ordin teo­retic), privind evoluţia competi­torilor rămîi surprins de univer­salitatea tehnicii. Aşadar, totul este posibil. Dar despre aceasta mai pe larg intr-un alt articol. Cei care au crezut că prin ple­carea lui Lacroix, Killy, Goit­schel, schiul francez va capota, s-au înşelat. Am citit uimirea pe feţele tu­turor antrenorilor străini privind evoluţia plutoanelor franceze de „espoirs, gargons et filles“. Ce este mai edificator decit gestul antrenorului austriac care, la fe­­­licitarea lui René Sulpice pentru victoria lui Schranz, îi arăta in clasamentul slalomului uriaş pe cei 7 francezi în primele 10 locuri? Situaţia s-a repetat şi mai stră­lucit la coborire. O realitate al cărui punct de plecare a fost anul 1956, cînd s-au pus bazele unui sistem organiza­toric şi tehnic cu pretenţii de ceasornic. Honoré Bonnet a plecat de la conducerea tehnică a schiului al­pin francez, dar a lăsat destinele în miini sigure, în mîinile unui corp de antrenori şi instructori devotaţi şi pricepuţi. Exportul de antrenori francezi spre alte echi­pe naţionale (Italia, Canada, An­glia, Spania şi Grecia) este con­cludem­. Jean Vuarnet, actualul director tehnic al „naţionalei“ italiene, spunea că a găsit schiul alpin italian în aceeaşi situaţie în care se găsea cel francez în 1956. Punctele sale direcţionale sunt un sistem corect de selecţie, pregăti­rea atletică şi îmbunătăţirea punctajelor F.I.S. a competitorilor săi La Val d'Isere pistele au fost invadate de noile promoţii de schiori alpini. Şi dacă la băieţi nota este generală, evidenţiind valori certe, îndeosebi în taberele elveţiană, franceză, canadiană, germană, la fete, noua generaţie franceză va face epocă. Această echipă admirabil dotată cu fete între 14—17 ani, cu o constituţie fizică neobişnuită, de adevărate dansatoare suple f abile, cu un potenţial motrice tehnic şi psiho­logic surprinzător, a constituit o adevărată revelaţie, poate am a­­vut ocazia să vedem tipul ideal de schioară alpină al anilor ur­mători. Val d’Isere a confirmat Greno­ble şi Mexico : timpul „debutan­tului de geniu“ a apus. Henri Du­­villard. Franchise Macchi, ale că­ror victorii au fost atît de larg comentate, nu­­sunt celebri necu­noscuţi sau stele căzătoare din­­tr-un alt univers. La 21 şi 17 ani ai lor, au „în picioare“ 17 şi, respectiv, 13 ani de schi şi cel puţin 10 ani de competiţie, ceea ce atestă că succesele lor nu au fost fondate pe ştiinţa unui an­trenor vrăjitor, ci pe o achiziţie solidă. Concluzii care se desprind : 1. învăţarea schiului trebuie făcută de la cea mai fragedă vîrstă ; 2. prezenţa elementului de întrecere şi apoi competiţional de timpu­riu ; 3. posibilitatea aplicării u­nor intensităţi maximale (ca, de altfel, şi în nataţie), cu condiţia corelării în volumul şi gradul de complexitate. In metodica antrenamentului se pare că francezii, şi nu numai ei, ci şi americanii şi elveţienii, au mai probat o dată că sînt ad­versarii dogmatismului, căutînd şi aplicînd mereu noul. Ei folo­sesc o gamă largă de intensităţi cu care jonglează în diferite e­­tape şi perioade de antrenament. Aşa se face că au abordat între­cerile de la Aspen în luna no­iembrie cu o intensitate rar în­­tîlnită, cind alţii abia îşi puneau schiurile pentru acomodare. Dar coborirea din cadrul „Cupei H. Oreiller“, în care viteza medie a fost de 90 km/oră pe o lungime de 3240 m, pe una din cele mai grele piste din lume, nu spune acelaşi lucru ? în această iarnă, chiar din toamnă de fapt, francezii au re­­orientat pregătirea pe uscat, din­­du-i un conţinut şi mai pregnant atletic şi acrobatic, pentru ca, în final, sutelor de km parcurşi în coborire să li se adauge cele e­­fectuate pe zăpadă. Este explica­­ţia pe care o dă Sulpice tuturor celor care au asistat la „recita­lul francez“ din proba de cobo­rire. Jean Béranger a alternat in antrenamentul cu fetele, in afara celor de mai sus, schiul de vară cu patinajul pe role pe pante u­­şoare cu iarbă, fără să-i fie tea­mă de interferenţa deprinderilor şi neî­u­ tind să organizeze chiar concursuri de slalom la Adevard. Dar, pe această temă, exemplele ar putea fi şi mai numeroase. S-ar părea că mulţi tehnicieni sunt adepţii specializării în schiul alp­i : slalom, slalom uriaş, co­borire. Elveţienii şi suedezii, mai recent polonezii şi alţii, au for­mat grupe de schiori specializăţi pe probe, pregătindu-i în conse­cinţă. Alţii merg pe o formaţie multilaterală : austriecii, france­zii. Ce ne va reze­rva viitorul ? Am văzut pîrtiile de la Cham­­rousse şi, recent, pe cele de la Val Gardena, viitoarea gazdă a campionatelor mondiale din 1970, am amintit de cele de la Val d’Isere. Toate lasă impresia de simplitate deşi au un m­art grad de tehnicitate pentru că urmea­ză un traseu natural, sînt lipsite de improvizaţii tehnice în ge­nul „cine poate trece, cine nu, râmîne“, nu sfidează cele mai e­­lementare legi ale fizicii, biome­­canicii , fără a atenta la integri­tatea anatomo-fiziologică a spor­tivului. Ele stimulează concuren­tul, îi dau posibilitatea să atace şi să-şi desfăşoare întreaga gamă de cunoştinţe, în limita unei de­pline securităţi. De acest lucru va trebui să ţinem şi noi seamă In construirea unor noi pirtii de care vom avea nevoie in urmă­torii ani. Valoarea ridicată a schiului se datoreşte în mare măsură şi ma­terialelor de cursă executate la cel mai înalt grad de tehnicitate. Elita schiului nu mai concurează decit pe schiuri speciale, adevă­rate „Ferrari“ ale zăpezii. In sezonul trecut echipa­ Fran­ţei a beneficiat de 600 perechi schiuri, preferinţele concurenţilor indreptindu-se spre diferite case şi mărci. Aşa se face că mulţi dintre ei au devenit reprezentanţi ai acestora pentru schiuri, bo­canci, legături etc. Schwartz, Demetz, Lesch etc. etc. Serviciul este reciproc : unii dau materia­le, ceilalţi au obligaţia să se fo­tografieze cu ele, să vorbească despre calitatea lor, într-un cu­­vint.­­T. reclama, profitul. Con­flictul dintre C.I.O. şi Federaţia internaţională de Schi, declanşat la Grenoble şi a planat ad-hoc printr-un compromis, a izbucnit din nou, fiindcă nimeni nu mai ascunde nimic. De altfel, H. Bonnet făcea o remarcă plastică în acest sens : „Eu nu cunosc decit un amator veritabil, Karim Aga Khan, şi încă... (este vorba de prinţul Aga Khan). ★ Participarea a doi schiori ro­mâni la primele competiţii ale anului s-a făcut în condiţii difi­cile. Lipsiţi de un suport material, în absenţa unui punctaj F.I.S. corespunzător (ca urmare a unui număr mic de competiţii interna­­ţionale la care participă anual) * care să le permită a concura în condiţii cit de­cit egale cu cei­lalţi deşi calităţile fizice şi teh­nice le dau această perspectivă* prizonieri ai unui complex de ti­miditate care le afectează pute­rea de luptă şi combativitate, ei depăşesc cu greu o criză de în­ceput de sezon. Nădăjduim ca experienţa căpătată prin acest contact internaţional, pe care încercăm să o transmitem şi Ce­lorlalţi sportivi şi antrenori, pre­cum şi învăţămintele trase, ne vor călăuzi în activitatea viitoare pentru a munci cu mai multă ambiţie şi dăruire. Ion MATEI REFLEXII DUPĂ PRIMELE COMPETIŢII INTERNATIONALE IN SCHIUL ALPIN Francezul Orcel atacă vijelios o poartă in cursa de slalom uriaș Foto : I. MATEI* PE mim $1 PE WIRKOLA ÎNVINGĂTOR LA GARMISCH Concursul internaţional de sărituri cu schiurile, desfăşu­rat la Garmisch Partenkir­­chen, s-a încheiat cu victoria sportivului norvegian Bjoern Wirkola învingătorul a to­talizat 241,2 puncte (sărituri de 94 şi respectiv 92,5 m). Pe locurile următoare : Anatoli Şceglanov (U.R.S.S.) — 235,4 p (91,5 in ; 93 m) ; Vladimir Belousov (U.R.S.S.) — 233,6 p (92,5 m ; 90 m) ; Frantisek Rid val (Cehoslova­cia) — 233,3 p (94,5 m ; 91 rh); IN „CUPA AHEARNE" La Stockholm, în cadrul tradiţionalei competiţii de hochei pe gheaţă dotată cu „Cupa Ahearne“ A.I.K. Stock­holm a învins cu 5—1 (1—0, 2—1, 1—0) formaţia finlan­deză I.F.K. Helsinki. In meci vedetă s-au întîlnit formaţiile Sparta Praga şi „Tigers" (Ca­nada), victoria revenind ho­­cheiştilor cehoslovaci cu 4—1 (0—1 1—0, 3—0). SCHIORI ROMANI IN CUPA EUROPEI LA SCHI Competiţia internaţională de schi „CUPA EUROPEI", re­zervată juniorilor, va avea loc în zilele de 9, 10 şi 11 ianuarie în staţiunea de spor­turi de iarnă Madonna di Campiglio. Concursul cuprin­de o probă de coborire şi un slalom special (masculin şi feminin). Printre ţările par­ticipante figurează Austria, Italia, Norvegia, ROMANIA, Franţa, Elveţia, U.R.S.S., Iu­goslavia etc. ROMANIA LA STARTUL C.M. DE BOB La campionatele mondiale de bob, care se vor desfăşura in luna februarie­ la Lake Placid (S.U.A.), şi-au anun­ţat participarea sportivi din 11 ţari : Austria, Canada, Ce­hoslovacia, Elveţia, R. F. a Germaniei, Italia, Insulele Antice, Japonia, ROMÂNIA, Suedia şi S.U.A. întrecerile vor avea loc în zilele de 15 şi 16 februarie (pentru bob de două persoa­ne) şi în zilele de 22 şi 23 februarie (pentru bob de pa­tru persoane) INTÂLNIRI AMICALE DE HOCHEI Reprezentativa secundă de hochei a Suediei a jucat la Ottawa cu o selecţionată lo­cală. Hocheiştii canadieni au ciştigat cu 9—3 (3—1, 5—1, 1—1). La Oberstdorf, echipa ce­hoslovacă de hochei Slavi­a Praga a învins selecţionata locală cu 11—1 (2—0, 2—1, 7—0). La Budapesta, o selecţio­nată a oraşului a î­ntîlnit for­maţia poloneză Baildon Kat­­towice. Victoria a revenit oaspeţilor cu 2—1 (0—1, 2—0, 0—0). Bjoern Wirkola îşi ia zborul spre victorie, la marea trambulină de la Garmisch Parten­­kirchen Telefoto . AGERPRES Selecţionata masculină de handbal a oraşului Praga a ciştigat turneul internaţional desfăşurat la Friburg. Hand­­baliştii cehoslovaci au învins cu scorul de 12—2 echipa o­­raşului Paris, cu 9—1 echipa Aarhus şi cu 6—4, în finală, echipa oraşului Friburg. Pen­tru locul 3, echipa Aarhus a întrecut cu N­—2 echipa Pa­risului. ■ Tradiţionalul cros internaţio­nal desfăşurat pe străzile ora­şului Madrid a revenit la a­­ceastă ediţie alergătorului spaniol Javier Saggado, care a parcurs distanţa de 5 000 m în 15:35.6. Pe locurile urmă­­............................................................. toate s-au clasat belgienii Puttemans și Lismont. ■ In prezent se află un turneu în R.D. Germană echipa ma­ghiară de baschet Honved Bu­­dăpesta. In primul joc, bas­­chetbaliștii de la Honved au învins cu scorul de 82—78 (48­—48) echipa ASK Vor­wärts. ■ In cursa ciclistă de 6 zile, care se desfășoară în prezent pe velodromul acoperit din München, conduce cuplul vest-german Altig-Benz cu 120 puncte. Ii urmează pere­chile Post (Olanda) — Sercu (Belgia) cu 86 p, Oldenburg- Kemper (R. I- a Germaniei) 82 p etc. ■ Selecţionata de tenis a S.U.A., care a ciştigat „Cupa Davis“, va întreprinde un turneu în India. Jucătorii americani vor susţine primele meciuri in zilele de 24 şi 25 ianuarie la Calcutta. telex raifiatelefwi TURNEUL DE­­ HASTINGS După 4 runde, în turneul internaţional de şah de la Hastings în clasamentul ge­neral conduce Tukmacov (U.R.S.S.) cu 3­/2 puncte, ur­mat de Smîslov (U.R.S.S.) V12 (T) p, Grigorici (Iugosla­via) 272 p şi Hübner (R.F.G.) 2 p. Gaston Roelants a ciştigat a patra „Corrida" SAO PAULO­­ (Agerpres).­­ Pentru a patra oară, atle­tul belgian Gaston Roelants a ciştigat tradiţionalul oraş internaţional „Corrida de Sao Silvestro“, desfăşurat în noap­tea de 31 decembrie pe stră­zile oraşului brazilian Sao Paulo. Peste 500 000 de spec­tatori înşiruiţi de-a lungul tra­seului au urmărit palpitanta dispută la care au participat­ aproape 350 de atleţi. La ju­mătatea cursei conducea ita­lianul Ardizzone, care a ce­dat însă. Pe ultima parte a traseului au alergat cot la cot belgianul Roelants şi japo­nezul Sawaki. Cu 150 m îna­inte de sosire, Roelants­­ a sprintat irezistibil şi s-a de­taşat, obţinînd o victorie ca­tegorică.­­ Clasament: 1. Roelartts (Belgia) 8,5 km în 24:32,9 ;­2. Sawaki (Japonia) 24:51,1; 3. Ardizzone (Italia) 25:17,1 ; (4. Kuha (Finlanda) 25:18,9 ; ; 5. Hesşeiwali (Suedia) 25:21,7 ; 6. Dulong (S.U.A.) 25:25,0 etc. ---------------------------—-----------i— PRIMUL „OPEN“ AL ANULUI MELBOURNE, 2­ — La Ho­bart (Australia) se desfăşoară, în aceste zile, campionatele in­ternaţionale „open“ de tenis ale Tasmanien In turul trei al probei de simplu masculin, jucătorul pro­fesionist australian Fred Stolle l-a învins cu 9—7, 6—2 pe japo­nezul Watanabe. Alţi doi dintre favoriţii turneului, profesioniştii Tony Roche (Australia) şi Ro­ger Taylor (Anglia), au obţinut victorii la jucători amatori. Roche a dispus cu 6—1, 6—2 de francezul Rouyer, iar Taylor l-a întrecut cu 4—6, 6—4, 9—7 pe australianul Masters. . . 40368

Next