Sportul, ianuarie 1969 (Anul 25, nr. 413-441)
1969-01-03 / nr. 413
\ ■ftóM p& gtfîtaiotM pe gurbi • CIUDAD DE MEXICO, 2 (Agerpres). — Aproape 90 000 de spectatori au urmărit întîlnirea internaţională dintre echipele Mexicului şi Italiei. La capătul unui joc spectaculos, fotbaliştii italieni au obţinut victoria cu scorul de 3—2 (0—1). Scorul a fost deschis în minutul 44 de mexicani prin Borja, care a înscris plasat. Riva a egalat în minutul 56, iar cîteva minute mai tirziu echipa italiană a preluat conducerea printr-un punct marcat de Anastasi. După o scurtă dominare, mexicanii au obţinut egalarea prin Gonzales. Cu un minut înaintea fluierului final, Riva a înscris punctul victoriei. Cele două echipe vor susţine, la 5 ianuarie, o nouă întilnire. • La Cagliari, Spartak Moscova a învins cu scorul de 3-1 (3--0) echipa U. S. Cagliari, lidera campionatului italian. Din formaţia gazdă au lipsit internaţionalii Riva şi Boninsegna, care se află în Mexic cu echipa Italiei. Un dribling in faţa porţii, efectuat de Franz Beckenbauer (in dreapta), cel mai bun jucător al reprezentativei vest-germane de fotbal • In cadrul turneului pe care îl întreprinde în Franţa, echipa cehoslovacă Kosice a jucat la Nantes cu formația F. C. Nantes, de care a dispus cu scorul de 2—0 (1—0). liftul || sT * 'YL 0 I [ ■• I | I Uf m I îfl I I I B I M 11 LI J I M rî B fcribim imJwi m rtfLiftiJfci nÉnJwiflfc ékmA Si Margitta a deschis o poartă spre performantele de proporţii incredibile locul II (clasamentul feminin) in ancheta II. In concernul de performante atletice al Olimpiadei mexicane, Margitta Gummel a realizat, cu brio, un acord final maiestuos care desăvîrşea impresia uluitoare — prin dimensiunile rezultatelor şi ale surprizelor — produsă de întrecerile de pe pista de tartan, sau de la sectoarele de sărituri şi aruncări ale stadionului Cetăţii universitare din Mexico. Era, intr-adevăr, ultima zi a concursului olimpic de atletism şi privirea, care înregistrase — cu cîteva zile înainte — săritura de domeniul fantasticului a lui Bob Beamon, urmărea acum — aproape la fel de uimită — traiectoria, prelungită pînă dincolo de limite considerate posibile, a bilei de metal azvîrlite de brațul viguros al Margittei Gummel. Studenta din Leipzig făcuse, cu noul său record olimpic şi mondial de 19,61 m, un pas uriaş, incredibil, peste propriile performanţe, peste tot ceea ce realizaseră mai bun pină atunci toate celelalte aruncătoare din lume. UN FUNDAMENT SOLID Ce drum a străbătut această atletă pînă la răsunătoarea-i consacrare de pe platoul mexican ? Cit de sinuos a fost el ? „Mi-e greu să spun cînd am început să am de-a face cu sportul — mărturisește ea. După mine, aș socoti că din clipa în care am început să mă pregătesc cu antrenorul Bauersfeld. De fapt, eu făceam ceva sport de vreo 5—6 ani. Am înotat, am jucat handbal, am făcut gimnastică sportivă, în şcoală eram considerată o pentatlonistă bunicică. Dar toate astea — aşa cum zice şi antrenorul meu — au constituit doar un fundament pentru pregătirea ulterioară în domeniul aruncării greutăţii”. Margitta Gummel s-a născut la 29 iunie 1941 în oraşul Magdeburg. La vîrsta de 17 ani s-a mutat la Leipzig unde va termina, curind, Institutul de educaţie fizică. La plecarea ei din Magdeburg, a însoţit-o o recomandare sportivă destul de elocventă , o performanţă de 13,32 m, care constituia un record de junioare mici al R.D. Germane. ÎNCEPE DANSUL RECORDURILOR La Leipzig, după numai trei sferturi de an, ea şi-a ameliorat acest record urcîndu-l la 14,85 m. Foarte curînd, Margitta avea să ajungă „în umbra“ celor trei mari aruncătoare din ţara sa: Ludge, Hoffmann şi Garisch. A stat ciţiva ani în această postură, timp în care antrenorul ei o sfătuia adeseori: „Aşteaptă, Margitta, o să-ţi vină şi ţie rîndul !” Şi Margittei i-a venit rîndul în 1364, anul Olimpiadei de la Tokio. A stabilit un nou record al R.D. Germane cu o performanţă de 17,54 m care o situa pe locul II în lume, imediat după Tamara Press. La J.O. a trebuit să se mulţumească, însă, cu locul 5, colbcurînd bolmtifă, cu o accentuată stare febrilă. Din această cauză ea a şi fost nevoită să facă apoi o pauză de un an. Reluîndu-şi activitatea, Margitta reuşeşte să se claseze a 11-a, la C.E. de la Budapesta, în urma Nadejdei Cijova. ANTRENORUL COLABOREAZĂ CU SOŢUL In anul următor, Margitta începe un dialog al recordurilor, servind replici prompte compatrioatei sale Renate Roy- Garisch. Era şi nu era mulţumită. Ardea de nerăbdare să treacă de limita celor 18 m. „Mai trebuie să-ţi îmbunătăţeşti tehnica“ —i spunea antrenorul. Au făcut un plan minuţios de pregătire avind ca ţel fival J.O. de la Mexico. Trebuie să precizăm că momentul elaborării planului se situa în a doua jumătate a anului 1967. Şi încă un amănunt : K. H. Bauersfeld a colaborat, în acest scop, şi cu soţul Margittei, un medic apreciat şi, cu ani în urmă, un remarcabil săritor în lungime. Margitta Gummel a urmat cu o sîrguinţă de elevă cuminte toate indicaţiile programului de pregătire şi... rezultatul s-a văzut la Mexico: titlul de campioană olimpică şi un record mondial de 19,61 m pe care Tamara Press îl comentează astfel: „Gummel a trecut nu numai de 19 m, considerată limita maximă pentru performanţele feminine, dar a pornit, serios pe drumul către graniţa celor 20,00 de metri.“ S. BONIFACIU Un clasament al celor mai bune echipe naţionale din Europa PARIS: 1. — Revista săptămînală de specialitate „FRANCE FOOTBALL“ a alcătuit un clasament al celor mai bune echipe naţionale de :■ fotbal din Europa pe baza rezultatelor înregistrate în anul 1968. , Fs , primul joc este clasată^ selecţionata R. F. a Germaniei (cu 5 victorii, 5 meciuri nule și o înfrîngere), urmată ele Cehoslovacia, Anglia, Italia, U.R.S.S., Iugoslavia, Belgia, Bulgaria, Ungaria etc. In acest clasament România figurează pe locul 13*—14, la egalitate cu Irlanda de Nord. Tiparul I. P. „Informaţia“, str. Brezoianu nr. 23—25, Bucureşti Val d’Isère, o localitate situată in Haute Tarentaise, era considerată, nu de mult, ca un mic „Far West“ pentru pionierii care, după război, se instalau in Alpi cu speranţa cuceririi „aurului alb“. Printre ei, René Laferque, echipier al naţionalei franceze, tatăl lui Jean-Claude Killy, şi Goitschel, nume la fel de bine cunoscut prin fiicele sale Christine şi Marielle. că se adăugau unor localnici inimoşi, printre care Henri Oreiller, cel care avea să devină o glorie a schiului francez. Fericită intuiţie, căci schiul, nu numai ciţiva ani, a transformat Val d’Isère şi locuri greu accesibile inveritabile „Champs- Elisées“ la peste 2800 m altitudine. Şi tot schiul, cel de competiţie, avea ,să aducă prestigiul de gazdă al unei mari competiţii, „Criteriul primei zăpezi“, considerată din acest an prima etapă în „Cupa Mondială“. Pentru acest debut, in numai un an, a luat naştere noua staţiune „Daille“, cu piste croite in masivul Bellegarde, care satisfac cele mai exigente pretenţii tehnice. De altfel, pista de coborire „O.K.“ (iniţialele lui Oreiller şi Killy) de 3420 m este considerată printre marile clasice : Hahnenkam, I,auberhorn, Emile Allais, Megève etc. Privind aceste locuri, nu pot să nu mă gîndesc la marile posibilităţi pe care le are Valea lalomiţei, in zona Peştera, sau Dihamul, cărora le întrevăd, în ciţiva ani, o existenţă strălucită. Dar pentru aceasta, trebuie început ceva. Ediţia din acest an a reunit la start peste 200 schiori din 18 ţări. Doar absenţa americanilor, recent învingători ai francezilor intr-un meci inedit, a fost resimţită şi ne-a împiedicat să cintărim, la ora actuală, potenţele în schiul alpin, dar ne-a oferit, în schimb, un vast timp de reflexii. Dacă la ediţia de anul trecut prezenţa la Jocurile Olimpice impunea soluţionarea unor probleme legate strict de antrenament şi obţinerea formei sportive, iată că, de această data, aria preocupărilor a fost mult mai largă. Ecourile Congresului pentru învăţămîntul schiului, „Interski“, desfăşurat in aprilie 1968 la Aspen-Colorado şi, mai ales cele ale „Consiliului de la Zermatt“, din septembrie, la care au luat parte reprezentanţi ai şcolilor austriacă şi franceză (în jurul cărora gravitează şi alte şcoli), în frunte cu Krakenhauseh, Höppichler şi G. Cathiard, încă nu s-au stins şi repun în actualitate o problemă cheie pentru evoluţia viitoare a schiului alpin : instituirea unei metode unice internaţionale de predare — logică, naturală, simplă — desprinsâ de rivalităţile împrumutate din competiţiile internaţionale, interese comerciale etc. Evoluţia schiului francez şi, mai recent, a celui elveţian şi canadian a probat valabilitatea unui sistem de învăţămînt eliberat de corsetul unor canoane scolastice, în favoarea unui schi natural, a cărui finalitate este nu numai cunoaşterea „mersului“ pe toate terenurile şi zăpezile, ci şi însuşirea tehnicii de competiţie de timpuriu, izvor de nebănuite valori etice şi morale şi a atîtor schiori de clasă. Roadele acestei concepţii s-au putut vedea pe viu la Val d Isére şi nimeni nu le-a putut ignora. Este poate factorul determinant în reorientarea poziţiei austriece faţă de conţinutul învăţămintului şi căutarea unor puncte de legătură cu poziţia franceză. Şi dacă lucrurile par mai complicate la nivelul învăţămintului de bază (mai mult de ordin teoretic), privind evoluţia competitorilor rămîi surprins de universalitatea tehnicii. Aşadar, totul este posibil. Dar despre aceasta mai pe larg intr-un alt articol. Cei care au crezut că prin plecarea lui Lacroix, Killy, Goitschel, schiul francez va capota, s-au înşelat. Am citit uimirea pe feţele tuturor antrenorilor străini privind evoluţia plutoanelor franceze de „espoirs, gargons et filles“. Ce este mai edificator decit gestul antrenorului austriac care, la felicitarea lui René Sulpice pentru victoria lui Schranz, îi arăta in clasamentul slalomului uriaş pe cei 7 francezi în primele 10 locuri? Situaţia s-a repetat şi mai strălucit la coborire. O realitate al cărui punct de plecare a fost anul 1956, cînd s-au pus bazele unui sistem organizatoric şi tehnic cu pretenţii de ceasornic. Honoré Bonnet a plecat de la conducerea tehnică a schiului alpin francez, dar a lăsat destinele în miini sigure, în mîinile unui corp de antrenori şi instructori devotaţi şi pricepuţi. Exportul de antrenori francezi spre alte echipe naţionale (Italia, Canada, Anglia, Spania şi Grecia) este concludem. Jean Vuarnet, actualul director tehnic al „naţionalei“ italiene, spunea că a găsit schiul alpin italian în aceeaşi situaţie în care se găsea cel francez în 1956. Punctele sale direcţionale sunt un sistem corect de selecţie, pregătirea atletică şi îmbunătăţirea punctajelor F.I.S. a competitorilor săi La Val d'Isere pistele au fost invadate de noile promoţii de schiori alpini. Şi dacă la băieţi nota este generală, evidenţiind valori certe, îndeosebi în taberele elveţiană, franceză, canadiană, germană, la fete, noua generaţie franceză va face epocă. Această echipă admirabil dotată cu fete între 14—17 ani, cu o constituţie fizică neobişnuită, de adevărate dansatoare suple f abile, cu un potenţial motrice tehnic şi psihologic surprinzător, a constituit o adevărată revelaţie, poate am avut ocazia să vedem tipul ideal de schioară alpină al anilor următori. Val d’Isere a confirmat Grenoble şi Mexico : timpul „debutantului de geniu“ a apus. Henri Duvillard. Franchise Macchi, ale căror victorii au fost atît de larg comentate, nusunt celebri necunoscuţi sau stele căzătoare dintr-un alt univers. La 21 şi 17 ani ai lor, au „în picioare“ 17 şi, respectiv, 13 ani de schi şi cel puţin 10 ani de competiţie, ceea ce atestă că succesele lor nu au fost fondate pe ştiinţa unui antrenor vrăjitor, ci pe o achiziţie solidă. Concluzii care se desprind : 1. învăţarea schiului trebuie făcută de la cea mai fragedă vîrstă ; 2. prezenţa elementului de întrecere şi apoi competiţional de timpuriu ; 3. posibilitatea aplicării unor intensităţi maximale (ca, de altfel, şi în nataţie), cu condiţia corelării în volumul şi gradul de complexitate. In metodica antrenamentului se pare că francezii, şi nu numai ei, ci şi americanii şi elveţienii, au mai probat o dată că sînt adversarii dogmatismului, căutînd şi aplicînd mereu noul. Ei folosesc o gamă largă de intensităţi cu care jonglează în diferite etape şi perioade de antrenament. Aşa se face că au abordat întrecerile de la Aspen în luna noiembrie cu o intensitate rar întîlnită, cind alţii abia îşi puneau schiurile pentru acomodare. Dar coborirea din cadrul „Cupei H. Oreiller“, în care viteza medie a fost de 90 km/oră pe o lungime de 3240 m, pe una din cele mai grele piste din lume, nu spune acelaşi lucru ? în această iarnă, chiar din toamnă de fapt, francezii au reorientat pregătirea pe uscat, dindu-i un conţinut şi mai pregnant atletic şi acrobatic, pentru ca, în final, sutelor de km parcurşi în coborire să li se adauge cele efectuate pe zăpadă. Este explicaţia pe care o dă Sulpice tuturor celor care au asistat la „recitalul francez“ din proba de coborire. Jean Béranger a alternat in antrenamentul cu fetele, in afara celor de mai sus, schiul de vară cu patinajul pe role pe pante uşoare cu iarbă, fără să-i fie teamă de interferenţa deprinderilor şi neîu tind să organizeze chiar concursuri de slalom la Adevard. Dar, pe această temă, exemplele ar putea fi şi mai numeroase. S-ar părea că mulţi tehnicieni sunt adepţii specializării în schiul alpi : slalom, slalom uriaş, coborire. Elveţienii şi suedezii, mai recent polonezii şi alţii, au format grupe de schiori specializăţi pe probe, pregătindu-i în consecinţă. Alţii merg pe o formaţie multilaterală : austriecii, francezii. Ce ne va rezerva viitorul ? Am văzut pîrtiile de la Chamrousse şi, recent, pe cele de la Val Gardena, viitoarea gazdă a campionatelor mondiale din 1970, am amintit de cele de la Val d’Isere. Toate lasă impresia de simplitate deşi au un mart grad de tehnicitate pentru că urmează un traseu natural, sînt lipsite de improvizaţii tehnice în genul „cine poate trece, cine nu, râmîne“, nu sfidează cele mai elementare legi ale fizicii, biomecanicii , fără a atenta la integritatea anatomo-fiziologică a sportivului. Ele stimulează concurentul, îi dau posibilitatea să atace şi să-şi desfăşoare întreaga gamă de cunoştinţe, în limita unei depline securităţi. De acest lucru va trebui să ţinem şi noi seamă In construirea unor noi pirtii de care vom avea nevoie in următorii ani. Valoarea ridicată a schiului se datoreşte în mare măsură şi materialelor de cursă executate la cel mai înalt grad de tehnicitate. Elita schiului nu mai concurează decit pe schiuri speciale, adevărate „Ferrari“ ale zăpezii. In sezonul trecut echipa Franţei a beneficiat de 600 perechi schiuri, preferinţele concurenţilor indreptindu-se spre diferite case şi mărci. Aşa se face că mulţi dintre ei au devenit reprezentanţi ai acestora pentru schiuri, bocanci, legături etc. Schwartz, Demetz, Lesch etc. etc. Serviciul este reciproc : unii dau materiale, ceilalţi au obligaţia să se fotografieze cu ele, să vorbească despre calitatea lor, într-un cuvint.T. reclama, profitul. Conflictul dintre C.I.O. şi Federaţia internaţională de Schi, declanşat la Grenoble şi a planat ad-hoc printr-un compromis, a izbucnit din nou, fiindcă nimeni nu mai ascunde nimic. De altfel, H. Bonnet făcea o remarcă plastică în acest sens : „Eu nu cunosc decit un amator veritabil, Karim Aga Khan, şi încă... (este vorba de prinţul Aga Khan). ★ Participarea a doi schiori români la primele competiţii ale anului s-a făcut în condiţii dificile. Lipsiţi de un suport material, în absenţa unui punctaj F.I.S. corespunzător (ca urmare a unui număr mic de competiţii internaţionale la care participă anual) * care să le permită a concura în condiţii cit decit egale cu ceilalţi deşi calităţile fizice şi tehnice le dau această perspectivă* prizonieri ai unui complex de timiditate care le afectează puterea de luptă şi combativitate, ei depăşesc cu greu o criză de început de sezon. Nădăjduim ca experienţa căpătată prin acest contact internaţional, pe care încercăm să o transmitem şi Celorlalţi sportivi şi antrenori, precum şi învăţămintele trase, ne vor călăuzi în activitatea viitoare pentru a munci cu mai multă ambiţie şi dăruire. Ion MATEI REFLEXII DUPĂ PRIMELE COMPETIŢII INTERNATIONALE IN SCHIUL ALPIN Francezul Orcel atacă vijelios o poartă in cursa de slalom uriaș Foto : I. MATEI* PE mim $1 PE WIRKOLA ÎNVINGĂTOR LA GARMISCH Concursul internaţional de sărituri cu schiurile, desfăşurat la Garmisch Partenkirchen, s-a încheiat cu victoria sportivului norvegian Bjoern Wirkola învingătorul a totalizat 241,2 puncte (sărituri de 94 şi respectiv 92,5 m). Pe locurile următoare : Anatoli Şceglanov (U.R.S.S.) — 235,4 p (91,5 in ; 93 m) ; Vladimir Belousov (U.R.S.S.) — 233,6 p (92,5 m ; 90 m) ; Frantisek Rid val (Cehoslovacia) — 233,3 p (94,5 m ; 91 rh); IN „CUPA AHEARNE" La Stockholm, în cadrul tradiţionalei competiţii de hochei pe gheaţă dotată cu „Cupa Ahearne“ A.I.K. Stockholm a învins cu 5—1 (1—0, 2—1, 1—0) formaţia finlandeză I.F.K. Helsinki. In meci vedetă s-au întîlnit formaţiile Sparta Praga şi „Tigers" (Canada), victoria revenind hocheiştilor cehoslovaci cu 4—1 (0—1 1—0, 3—0). SCHIORI ROMANI IN CUPA EUROPEI LA SCHI Competiţia internaţională de schi „CUPA EUROPEI", rezervată juniorilor, va avea loc în zilele de 9, 10 şi 11 ianuarie în staţiunea de sporturi de iarnă Madonna di Campiglio. Concursul cuprinde o probă de coborire şi un slalom special (masculin şi feminin). Printre ţările participante figurează Austria, Italia, Norvegia, ROMANIA, Franţa, Elveţia, U.R.S.S., Iugoslavia etc. ROMANIA LA STARTUL C.M. DE BOB La campionatele mondiale de bob, care se vor desfăşura in luna februarie la Lake Placid (S.U.A.), şi-au anunţat participarea sportivi din 11 ţari : Austria, Canada, Cehoslovacia, Elveţia, R. F. a Germaniei, Italia, Insulele Antice, Japonia, ROMÂNIA, Suedia şi S.U.A. întrecerile vor avea loc în zilele de 15 şi 16 februarie (pentru bob de două persoane) şi în zilele de 22 şi 23 februarie (pentru bob de patru persoane) INTÂLNIRI AMICALE DE HOCHEI Reprezentativa secundă de hochei a Suediei a jucat la Ottawa cu o selecţionată locală. Hocheiştii canadieni au ciştigat cu 9—3 (3—1, 5—1, 1—1). La Oberstdorf, echipa cehoslovacă de hochei Slavia Praga a învins selecţionata locală cu 11—1 (2—0, 2—1, 7—0). La Budapesta, o selecţionată a oraşului a întîlnit formaţia poloneză Baildon Kattowice. Victoria a revenit oaspeţilor cu 2—1 (0—1, 2—0, 0—0). Bjoern Wirkola îşi ia zborul spre victorie, la marea trambulină de la Garmisch Partenkirchen Telefoto . AGERPRES Selecţionata masculină de handbal a oraşului Praga a ciştigat turneul internaţional desfăşurat la Friburg. Handbaliştii cehoslovaci au învins cu scorul de 12—2 echipa oraşului Paris, cu 9—1 echipa Aarhus şi cu 6—4, în finală, echipa oraşului Friburg. Pentru locul 3, echipa Aarhus a întrecut cu N—2 echipa Parisului. ■ Tradiţionalul cros internaţional desfăşurat pe străzile oraşului Madrid a revenit la această ediţie alergătorului spaniol Javier Saggado, care a parcurs distanţa de 5 000 m în 15:35.6. Pe locurile urmă............................................................. toate s-au clasat belgienii Puttemans și Lismont. ■ In prezent se află un turneu în R.D. Germană echipa maghiară de baschet Honved Budăpesta. In primul joc, baschetbaliștii de la Honved au învins cu scorul de 82—78 (48—48) echipa ASK Vorwärts. ■ In cursa ciclistă de 6 zile, care se desfășoară în prezent pe velodromul acoperit din München, conduce cuplul vest-german Altig-Benz cu 120 puncte. Ii urmează perechile Post (Olanda) — Sercu (Belgia) cu 86 p, Oldenburg- Kemper (R. I- a Germaniei) 82 p etc. ■ Selecţionata de tenis a S.U.A., care a ciştigat „Cupa Davis“, va întreprinde un turneu în India. Jucătorii americani vor susţine primele meciuri in zilele de 24 şi 25 ianuarie la Calcutta. telex raifiatelefwi TURNEUL DE HASTINGS După 4 runde, în turneul internaţional de şah de la Hastings în clasamentul general conduce Tukmacov (U.R.S.S.) cu 3/2 puncte, urmat de Smîslov (U.R.S.S.) V12 (T) p, Grigorici (Iugoslavia) 272 p şi Hübner (R.F.G.) 2 p. Gaston Roelants a ciştigat a patra „Corrida" SAO PAULO (Agerpres). Pentru a patra oară, atletul belgian Gaston Roelants a ciştigat tradiţionalul oraş internaţional „Corrida de Sao Silvestro“, desfăşurat în noaptea de 31 decembrie pe străzile oraşului brazilian Sao Paulo. Peste 500 000 de spectatori înşiruiţi de-a lungul traseului au urmărit palpitanta dispută la care au participat aproape 350 de atleţi. La jumătatea cursei conducea italianul Ardizzone, care a cedat însă. Pe ultima parte a traseului au alergat cot la cot belgianul Roelants şi japonezul Sawaki. Cu 150 m înainte de sosire, Roelants a sprintat irezistibil şi s-a detaşat, obţinînd o victorie categorică. Clasament: 1. Roelartts (Belgia) 8,5 km în 24:32,9 ;2. Sawaki (Japonia) 24:51,1; 3. Ardizzone (Italia) 25:17,1 ; (4. Kuha (Finlanda) 25:18,9 ; ; 5. Hesşeiwali (Suedia) 25:21,7 ; 6. Dulong (S.U.A.) 25:25,0 etc. ---------------------------—-----------i— PRIMUL „OPEN“ AL ANULUI MELBOURNE, 2 — La Hobart (Australia) se desfăşoară, în aceste zile, campionatele internaţionale „open“ de tenis ale Tasmanien In turul trei al probei de simplu masculin, jucătorul profesionist australian Fred Stolle l-a învins cu 9—7, 6—2 pe japonezul Watanabe. Alţi doi dintre favoriţii turneului, profesioniştii Tony Roche (Australia) şi Roger Taylor (Anglia), au obţinut victorii la jucători amatori. Roche a dispus cu 6—1, 6—2 de francezul Rouyer, iar Taylor l-a întrecut cu 4—6, 6—4, 9—7 pe australianul Masters. . . 40368