Sportul, martie 1969 (Anul 25, nr. 470-500)

1969-03-01 / 470. numărul

Pagi 6 2-a O­RÂNDUNICA ÎN CIULEŞTI... S-a observat încă demult că justeţea anumitor pro­verbe este relativă. Ziua bună, de pildă, se cunoaşte ra­reori după aspectul dimineţii. Totuşi, nu ştiu de ce, am senzaţia că in sezonul care stă să înceapă, vom asista la confirmarea dictonului cu pricina. Mă gîndesc, mai pre­cis, la fotbalul giuleştean. Acest copil teribil, cu numele de Rapid, echipa tutu­ror contradicţiilor, a salturilor mortale, a surprizelor ex­treme, a gasconadelor stupefiante — pare ferm hotărît să ia, în fine, viaţa-n serios ! Ar fi şi cazul, dacă ne amin­tim că, mîine-poimiine, copilul teribil va sărbători o jumătate de veac de la naştere... Impresia de mai sus se bizuie pe cîteva observaţii mă­runte, dacă vreţi, dar semnificative. In primul rind, din­tre formaţiile româneşti care au întreprins recent turnee de pregătire peste hotare, singura reprezentantă demnă a fost ex-campioana ţării, învingătoare în toate cele pa­tru meciuri. S-ar putea replica, fireşte, cu un zîmbet de ironie, că adversarii nu erau chiar de prima mină, însă, dacă vom arunca o primre spre bilanţul liderilor arădeni în campania unor preopinenţi cam pe-acolo — replica îşi va pierde automat efectul caustic. Abia întorşi la do­miciliu, feroviarii au dat un nou examen, destul de se­ver, de astă dată, în faţa acelei tinere dar ambiţioase echipe slovace, care i-a „întins" ca intr-o veritabilă partidă de campionat. Dincolo de succesul la limită, con­semnăm cu legitimă satisfacţie atitudinea generală a gaz­delor, pofta lor de joc, ameliorarea manifestă în atac şi — mai ales — în defensivă, unde reintrarea lui Dan se anunţă de pe acum de bun augur. In sfîrşit, o ultimă remarcă, pe linia semnelor încura­jatoare , ieri după amiază, întregul lot (inclusiv rezerve, tineret, antrenori) a fost prezent la întilnirea organizată de conducerea clubului cu susţinătorii din Capitală. Din cite ştiu, este una din rarele iniţiative de acest gen prin­tre formaţiile di­ziei naţionale A — şi îmi îngădui să sper că rezultatele sale concrete se vor exprima foarte curind, pe teren. Pentru că, dacă o rîndunică nu înseamnă încă o pri­măvară — ea ne vestește, oricum, că nici mult nu mai e pîn-atunci ! Dan DEȘLIU ARADA­ RIPOSTA este titlul sub care ne vom intîlni de două ori pe lună. Este titlul sub care co­legiul de redacţie mi-a acordat cinstea de a comenta, pentru dumnea­voastră, dragi cititori, în coloanele zia­rului, competiţii, probleme tehnice, ati­tudini, propuneri etc., toate pentru pros­­perarea disciplinei preferate — scrima. Profit de ocazie, să mulţumesc con­ducerii ziarului „Sportul" pentru credi­tul acordat şi o asigur, ca şi pe dum­neavoastră, de altfel, că voi apela la toată priceperea şi experienţa de care dispun,­in interesele sportului pe care l-am Îndrăgit din copilărie, şi căruia i-am acordat o parte Însemnată din viaţa mea. ■j­­ste un titlu care-mi nu convine de minune pentru că, trebuie să vă mărturisesc, în cariera mea sportivă, partenerii de luptă şi de veleităţi sportive­­şi amintesc, probabil, că parada-riposta mi-a fost ac­ţiunea tactică preferată. Cu ajutorul ei am dat, cred, mai mult de două treimi din lo­viturile care mi-au adus nu­meroase victorii de presti­giu şi satisfacţii personale. Mă voi strădui să folosesc şi acum parada-riposta, dar de data aceasta, nu pentru satisfacţii personale, ci nn interesul scrimei însăşi. Şi, sper ca, cu ajutorul lor, să contribui la ridicarea calita­tivă a acestui sport. S-ar putea , ca şi în ac­tivitatea de pe planşă, să nu-mi reuşească toate. A­­tunci, după uzanţele spor­tului, animat de aceeaşi lo­ialitate care trebuie să ca­racterizeze orice trăgător In concurs, voi ridica mina fi voi recunoaşte: „moi tou­­ché"... De data aceasta, insă, do­resc din inimă să nu fiu înpins, pentru că lupta în care mă angajez are un scop major. Şi pentru asta ape­lez la foştii parteneri de lup­tă, la actuala generaţie de trăgători, mânuitori ai ar­melor albe, la tehnicieni şi specialişti in materie, la spectatori şi la cititorii zia­rului „Sportul", care îndră­gesc scrima şi vor să pună umărul, să mi se alăture, pentru susţine­rea intereselor comune. Prin discuţii, prin scrisori la redacţie, prin informări şi propuneri, prin critcii şi luări de atitudine, să contribuim cu toţii la ri­dicarea în continuare a pres­tigiului internaţional şi la consolidarea bazelor interne ale scrimei româneşti. Acestea-mi sunt intenţiile, şi pentru realizarea lor do­resc o colaborare rodnică, asigurindu-i pe toţi cei ce doresc aceasta, de toată so­licitudinea conducerii zia­rului. Cornel GEORGESCU maestru al sportului . ÎN AŞTEPTAREA MECIULUI CU FORMAŢIA ROMÂNIEI BELGRAD (prin telefon). — Echipa naţională de box a Iu­goslaviei pentru întilnirea cu România, ce se va desfăşura la 9 martie la Belgrad, n-a fost încă definitivată oficial. Au fost selecţionaţi 22 de candidaţi — 11 triaţi de către Iviţa Pav­­lici (selecţionerul Iugoslav) şi alţi 11 aleşi de ziariştii din redacţiile din Belgrad pentru întilnirea tradiţională „Ziariş­tii contra selecţionerului unic“. Acest duel neobişnuit se va desfăşura sîmbătă 1 martie in Hala Sporturilor din Novi Beo­grad. In acest fel, un meci a­­tractiv va constitui pentru pri­ma oară şi un trial, deoarece selecţionerul unic a promis ca cei 11 învingători din acest duel să boxeze cu naţionala României. Selecţionerul unic şi colabo­ratorii săi speră ca aleşii lor să fie învingători şi în întîl­­nirea de sîmbătă. Cum, con­form regulamentului, Pavlici îşi alege primul echipa, este de înţeles că el va prefera în­totdeauna pe cei mai buni, şi rar i se întîmplă să greşească. Dar greşeşte. De acest lucru vorbesc şi ultimele două în­­tîlniri: acum trei ani, echipa naţională abia a învins selec­ţionata ziariştilor cu 12—8, iar cu doi ani în urmă n-a reuşit nici măcar să în­vingă, mulţumindu-se cu un rezultat egal, 10—10. Cîţi selec­ţionaţi ai ziariştilor vor reuşi să dezică pe selecţioner nu ştie încă nimeni, dar toţi cred că cel puţin patru membri ai „echipei ziariştilor’­* vor tri­umfa, şi astfel îşi vor asigura locul în garnitura pentru în­­tîlnirea cu echipa României. Acest lucru poate va părea unora curios, deoarece selec­ţionerul Pavlici a chemat în echipa Iul şi patru participanţi la recentele Jocuri Olimpice din Mexic — Parlov (cat. mij­locie), locul 5 în Mexic, Vuin (cat. uşoară) medalia de bronz la Mexic, precum şi pe Pal­­kovici şi Veselinovici, de ase­menea, selecţionaţi de mai multe ori în echipa naţiona­lă, luptători dîrzi. Pe lingă aceşti pa­tru, în echipa lui vor apare şi cîţiva membri perma­nenţi ai naţiona­lei, dar datorită unui aflux mare de tineri, necunos­cuţi încă marelui public, adversarii selecţionerului pot să prezinte, de a­­semenea, o echipă foarte puternică. Ei speră că marea lor speranţă Jo­­van Dzakula, care a uimit anul tre­cut publicul prin­­tr-o victorie sen­zaţională asupra lui Vuin, după Jocurile Olimpice, şi care a cucerit într-o luptă extra­ordinară şi „mă­nuşa de aur“, cel mai important tro­feu intern, el a reuşit să-l scoată din echipa naţională pe excelentul Veseli­­novici, speranţa selecţionerului Pavlici. Interesul pentru meciul de sîmbătă, „meciul anului“, este extraordinar. Spectatorii doresc să fie martorii unui trial se­ver al echipei naţionale, de­oarece ştiu că în întilnirea cu România trebuie să apară un ring numai cei mai puternici şi cei mai iscusiţi. Boxerii români sunt, de alt­fel, foarte apreciaţi, în arenele iugoslave. Cu nici o echipă na­ţională străină, aşii iugoslavi nu au avut întîlniri atît de grele, cum au fost cele cu e­­chipele U.R.S.S. şi României. In ultimii 5 ani, băieţii noştri n-au înregistrat nici o victo­rie, cu echipa U.R.S.S., iar în întîlnirile cu România în a­­ceastă perioadă au reuşit nu­mai un 10—10, şi aceasta pe ringul din Zagreb, în 1964. Ţinînd cont de experienţa din întîlnirile cu boxerii ro­mâni, pregătiţi fizic excepţio­nal, selecţionerul Pavlici şi an­trenorul Bogdanovici, împreu­nă cu specialiştii din cluburi, au pus accent în pregătiri pe forţă şi rezistenţă, sperînd şi crezînd că numai cu aceste ar­me vor obţine un rezultat bun împotriva puternicilor oaspeţi. De duminică, după ce selec­ţionerul unic Pavlici va anunţa lista definitivă a echipei, toţi cei 11 selecţionaţi se vor aduna în „centrul sportiv“ pentru pregătirile definitive, unde vor rămîne pînă la întilnirea cu România de la 9 martie. Tom­a HLADIN redactor la „Sport Beograd" După cîteva lun­i mi-am dat seama că am in mină un bul­găre de aur din care aș putea face o bijuterie. Am început șlefuirea cu „pila cea mai as­pră“, căutînd, în primul rînd, reducerea deficienţelor de creş­tere. Astăzi, Ion Györfi are 1,80 m şi 71 kg. La campionatele de juniori ale României, din 1966, nu blo­chează la timp lateralele lui Dan Bunea, aşa că brăileanul duce acasă titlul. In 1967 se pierde în faţa publicului gălă­­ţean şi upercuturile nu-i reu­şesc, pentru că Cocîrlea se­sizează momentul declanşării lor, Ia cu el — deci — tot lo­cul 11, noduri un gît, şi o dorin­ţă mare de revanşă. In 1968 nu se mai mulţumeşte cu si­tuaţia de finalist şi cucereşte titlul la uşoară. Selecţionat în 1967 în repre­zentativa de juniori a ţării, cîş­­tigă ambele meciuri in partida cu naţionala Ungariei. Semnea­ză apoi debutul în lotul de ti­neret cu una din cele două me­dalii obţinute de români la tur­neul speranţelor olimpice de la Leningrad. La Criteriul tinere­tului, desfăşurat recent la Con­stanţa, convinge juriul cu­uper­cutul de stingă şi croşeul de AGENDA EUROPENELOR BELGRAD: ECHIPA ZIARIŞTILOR ÎNFRUNTĂ ECHIPA SELECŢIONERULUI Jovan Dzakula, câştigătorul „mănuşii de aur“ iugoslave sportál ŢARA ÎNTREAGĂ SE PREGĂTEŞTE DE ALEGERI . ___________________________________________________­____________________________________ PITEŞTI L (Grimare din pag. I) deni, unul singur în legătură cu dezvoltarea oraşului, am alege înaintea celor 9,4 miliarde in­vestiţii în ultimii 4 ani, înain­tea termenului „essior** pe a­­cesta: 1938—Piteşti—25 000 locuitori; 1968—Piteşti—25 000 elevi. • • • • • • Palatul culturii a obţinut di­verse premii de-a lungul ac­tivităţii sale, in oraş funcţio­nează cenacluri de poezie, iar revista „Argeşul“ — literară, socială, artistică — se vinde şi la Bucureşti. Dar, cu toate astea, şi mai mult poate decit in oricare alt oraş, chiar mai mult decit la Constanţa — unde „Farul" are mii de suporteri înverşunaţi — pasiunea fotbalistică pulveri­zează orice fel de alte pre­ocupări şi o înfrângere a echi­pei F. C. Argeş poate declan­şa, aici, un doliu general. Există 45 de asociaţii spor­tive cu 22 000 membri, există atleţi — mai bine zis — atlete junioare — de talent autentic, există Emil Gibu campion la lupte, la cat. 48 kg (un băiat serios, muncitor), există un maestru de sport la lupte (Ma­rin Bobean), un gimnast copil foarte talentat (ah. Predescu), un baschetbalist în lotul de spe­ranţe olimpice (Ctin Rusu) — dar există, mai ales, Ion Barbu, profesor de literatură română, fotbalistul, şi, cu toate tarele sale, există Nicolae Dobrin. In iureşul său de construcţii însă oraşul şi-a înghiţit sălile şi terenurile sportive cu o pof­tă, într-adevăr, pantagruelică (26 de baze jertfite sistemati­zării, noilor locuinţe, spaţiului industrial), iar sala de sport a Institutului pedagogic dată in folosinţă acum trei ani a fost... retrasă din folosinţă după scurt timp fiindcă i se fisurase pla­fonul. Şi cu toate astea, Piteştiul e unul din puţinele oraşe din ţari care în broşurile şi pliantele consacrate alegerilor de depu­taţi a consemnat şi realizările sportive, începind cu stadionul „1 Mai". Sunt în construcţie două săli de gimnastică şi există proiec­tul amenajării unei baze nau­tice în zona „Ştrand“. Vor e­­xista la toamnă terenuri de vo­lei, handbal, baschet bitumina­­te şi va începe să funcţioneze sala de sport cu o mie de locuri (investiţie 5.300.000 lei). Şi, mai ales, aşa cum o de­monstrează şi includerea aces­tor realizări in broşurile mai sus pomenite, există de cîtva timp o preocupare serioasă sus­ţinută din partea organelor lo­cale de partid şi de stat pentru refacerea bazei materiale a sportului piteştean o preocu­pare mergînd până la controlul zilnic al construcţiei sălii cu o mie de locuri, o preocupare ce nu poate izvorî numai din ci­frele de plan şi care işi are ră­dăcina intr-o autentică pasiune sportivă. Şi care constituie o garanţie solidă pentru sportivii muni­cipiului argeşean l­a clubul C.F.R. din Ca­ransebeş, cetăţenii din circumscripţia electo­rală nr 67 Caraş-Se­­verin au avut o nouă întîlnire cu candidatul lor, pro­fesorul de educaţie fizică, Ilie Pătruică. In toate cazurile, do­rinţele alegătorilor au vizat în­frumuseţarea oraşului lor : noi peluze de verdeaţă, noi străzi asfaltate, noi scuaruri de joacă pentru copii. Nu puţini au fost şi cetăţenii care i-au sugerat candidatului lor să aibă, in ve­dere, şi amenajarea unor baze sportive simple în vecinătatea stadionului. Profesorul Ilie Pătruică şi-a notat, cu meticulozitate, toate aceste doleanţe , nu încape nici seniori — Anca Andrei, prima reprezentantă a Reşiţei la J.O., Daniela Coroiu, Eugen Almer, Zeno Giurasa, Mihai Potoceanu, Alexa Băiu, Sorin Păsula etc. De prezenţa profesorului Iile Pătruică, ca director al Şcolii sportive din Reşiţa, de colabo­rarea sa strînsă cu Consiliul popular al municipiului, este legată şi acţiunea de continuă îmbogăţire a bazei materiale a şcolii cu o sală de gimnastică, un bazin olimpic şi terenuri pentru volei şi handbal. Anul trecut, o dată cu reor­ganizarea administrativă a ţă­rii, profesorul Ilie Pătruică a fost numit preşedinte al CJEFS Caraş-Severin. In această cali­tate, intr-un timp relativ scurt ­ ION GYÖRFI CONTRA TURNULUI DIN PISA! A­n 1965, clnd a venit la sală avea 14 ani, un spate cifotic, o lordoză pronunţată, abdomen mărit, arti­culaţii umflate, şi tot ce tre­buia ca să fie admis doar in­­tr-o secţie de gimnastici me­dicală. Dar in faţa dorinţei şi a îndărătniciei sale, am cedat, intrind in culpă cu criteriile de selecţie, dreapta sînt mai tari decât ba­letul lui Collin. Ştiam că după această com­petiţie va avea două zile de odihnă, ea întotdeauna, el a dat şi pe la „casa" noastră comună, sala de antrenament a C.S.S. L-am felicitat pentru turneu, după care l-am apos­trofat pentru „comoditatea“ de la Piatra Artă, aflată din ziar. Mi-a explicat, înţelegînd, i-am ripostat cu cele mai sincere felicitări şi urări de bine pen­tru băieţelul de cîteva zile pe care i l-a dăruit soţia. Am discutat apoi despre principala etapă care o aş­teaptă : campionatele individu­ale ale seniorilor și un loc in echipa pentru europenele din mai. Deşi nu ne pregătim îm­preună pentru acest obiectiv, amîndoi ştim că —■ după spu­sele lui Negrea — „omul de fier" (Covaci) riscă de multe ori intr-o repriză, că turnul din Pisa este înclinat, iar Troia a fost cucerită cu un cal de lemn... Nu uităm însă că Covaci se pregăteşte să rişte cit mai pu­ţin, că turnului din Pisa i se pun proptele, iar din calul de lemn trebuie să scoatem nişte arme bune. Mi-a spus că Titi Dumitrescu îl va ajuta ca ele să fie gata şlefuite pini la finale. Ne spunem pe curind şi ne strîngem mîna ca doi complici la conspiraţia vizînd titlul ca­tegoriei „mijlocie mică". prof. Gheorghe ILIUŢA antrenor de box la Clubul sportiv şcolar Bucureşti Visul lui Ion Györfi Desen de NEAGU RADULESCU • Printre specialiştii solici­taţi să sprijine organizarea a­­propiatelor campionate conti­nentale se numără şi cunoscu­tul arbitru Internaţional Petre Epureanu. Considerăm bineve­nită hotărîrea F. R. Box de a apela la oameni cu experienţă, organizatori pricepuţi al atîtor reuniuni. In principal, P. Epu­reanu va răspunde în perioada C.E. de tragerile la sorţi. In sarcinile sale Intră şi pregăti­rea buletinelor de punctaj, a fişelor medicale şi de cintar, imprimate care sunt deja gata. • A fost stabilit locul unde va fi amplasat panoul luminos telecomandat, vizavi de Intra­rea in patinoarul artificial „23 August”. • Intrucît în ziua de 27 martie selecţionata R. D. Ger­mane va întîlni echipa Scoţiei, forul de specialitate din Ber­lin a Cerut F. R. Box ca meciul Bucureşti Berlin să se dispute la 24 martie (şi nu la 29 mar­tie, aşa cum se stabilise iniţial). Federaţia noastră a răspuns fa­vorabil. • După cum se ştie, pentru a se asigura „rodajul“ boxeri­lor pentru campionatele euro­pene, a fost perfectată şi în­­tîlnirea dintre reprezentativele României şi Bulgariei. Partida va avea loc la 22 martie. Ini­ţial, se stabilise ca această im­portantă confruntare să se dispute la Cluj sau la Galaţi. Se pare însă că meciul va fi organizat în Capitală, deoare­ce organele sportive din Cluj şi Galaţi au anunţat federaţia că preferă să găzduiască în­trecerile din etapa de zonă (fi­xată în aceeaşi perioadă). Co­legiul central de antrenori a propus ca echipa ce va fi o­­pusă selecţionatei Bulgariei să aibă următoarea alcătuire: Drăgan, Ciuco (Gruiescu), Gita, Stanef, Cuţov, Antoniu Vasile, Silberman, Covaci, Chivăr, Monea şi Alexe. Ca arbitru ne­utru a fost invitat dl. Gondré (Franţa). 6: Pentru întilnirea Româ­nia—Algeria, de la Constanţa (13 martie) a fost stabilită e­­chipa: N. Aurel, Tr. Cerchia, N. GîjUj A. Simion (M. Dumi­­traşcu), P. Dobrescu, O. Baciu, I. Piţut H. Stumpf (I. Petrea), P. Pirvu, A. Iancu. • Au început să sosească cererile de acreditare a ziariş­tilor la campionatele europene. Astfel, federaţia de box din Irlanda a trimis, recent, o scri­soare comisiei de organizare, cerînd acreditarea următorilor reporteri: Thomas Cryan (Irish Independent), Peter O’Brien (I­­rish Press), Peter Byrne (Irish Times), Noel Andrews (Radio­­televiziune). Din Anglia şi-a anunţat prezenţa, deocamdată, de George Whiting (Eveniing Standard). PREGĂTIRILE PENTRU C.E. SÎNT ÎN TOI • Meciul Bucureşti — Berlin la 24 martie • Formaţiile României pentru întîlnirile cu Bulgaria şi Algeria • Primele cereri de acreditare a ziariștilor HARNICUL CANDIDAT DIN „CETATEA DE FOC“ o îndoială că ele vor fi împli­nite. O spunem cu toată con­vingerea, cunoscînd entuziasmul, priceperea şi puterea de mun­că a acestui candidat, interesul pe care el l-a dovedit, întot­deauna, pentru rezolvarea unor probleme obşteşti, a celor cu profil sportiv mai ales, în ora­şul in care, de ani de zile, des­făşoară o activitate însufleţită şi rodnică : Reşiţa. Profesorul Ilie Pătruică este cetăţean al „Cetăţii de foc** din anul 1954, unde a funcţionat ca profesor de educaţie fizică la Liceul nr 1 şi director-adjunct la acelaşi liceu. Apoi, a devenit director al Şcolii sportive re­­şiţene, care înregistrează suc­cese de-a dreptul spectaculoa­se : peste 300 de titluri de cam­pioni naţionali şcolari şi de ju­niori ; promovarea unor elevi în diferite loturi de perspectivă (Felicia Grama, Ana Maria Ma­zer, Eugenia Borzea, William Keller, toţi atleţi), şi chiar de­­ el şi-a adus o contribuţie sub­stanţială la amenajarea unor săli de sport la Reşiţa şi Oţelul Roşu, a unui schi-lift pe Seme­­nic şi a unor piste de atle­tism la Oraviţa şi Bocşa. Profesorul Ilie Pătruică vrea să înfăptuiască şi mai mult, în colaborare cu consiliile popu­lare şi cu sindicatele să dea viaţă unor noi construcţii a­­fectate sportului. In municipiul Reşiţa — un complex sportiv rezervat, în exclusivitate, ele­vilor, cu patinoar artificial, o pistă acoperită pentru atletism şi o sală pentru box. In judeţ, cite un complex sportiv la Ora­­viţa şi Oţelul Roşu, terenuri de tenis la Bocşa, o arenă de po­pice la Caransebeş. (Urmare din pag. I) vizită pe la câteva baze spor­tive. Cea mai cochetă dintre acestea ne apare sala de sport a Liceului nr. 7. Construită , anul trecut, această bază în­­­truneşte toate calităţile pen­tru a o denumi modern şi in­stalaţii pentru gimnastică, box, lupte şi pentru alte sporturi, instalaţii sanitare corespun­zătoare (duşuri cu apă caldă, în permanenţă) etc. Moderne, primitoare şi în­căpătoare se prezintă şi cele­lalte baze sportive din oraș , Sala tineretului, sala A.S.A. etc. Aici este momentul să prezentăm cititorului o statis­ tică a bazei materiale a spor­tului din judeţul Bacău , 16 terenuri de fotbal, 30 de vo­lei, 11 de baschet, 20 de săli de handbal, 7 piste de atle­tism, 16 arene de popice, 9 săli de tenis de masă şi şah ş.a.m.d. Şi în municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Tg. Ocna şi la Buhuşi au fost amenajate, de asemenea, baze sportive care permit practicarea celor mai diverse discipline. De alt­fel, ca urmare a condiţiilor excelente create, asistăm as­tăzi la un adevărat asalt al sportului băcăuan către lotu­­r­ile naţionale­­ 39 de sportivi. VERTICALA SPORTULUI BĂCĂUAN descoperiţi şi instruiţi la Ba­cău sau în localităţile judeţu­lui figurează printre compo­nenţii loturilor naţionale de handbal tineret (Sebastian Lascăr, Ion Bocioacă, Emilia Munteanu), lupte juniori şi volei. Recent, conducerea de partid şi de stat a judeţului a apro­bat construirea­­ în zona parcului „23 August* — a unui complex sportiv care va cuprinde săli de sporturi, pis­cină — acoperită — cu bazin de dimensiuni olimpice, cu trambulină de sărituri şi in­stalaţii de polo şi tribune cu 500 de locuri, patinoar artifi­cial (2000 de locuri în tribune), terenuri de handbal, volei şi bas­chet prevăzute cu In­stalaţii pentru noctur­nă, terenuri de fotbal (construcţia a şi în­ceput), arenă pentru popice cu 6 piste etc. Valeria Bufanu — componentă a lotului de atletism al Româ­niei la Jocurile Olimpi­ce de la Giudad de Mexico — şi-a luat zbo­rul, dacă se poate spune aşa, de la Roman, loca­litate care pînă nu demult a ţinut de regiunea Bacău. Aici a făcut primii paşi în sport, studenta — bucureşteancă acum — Doina Munteanu, maestră a sportului, şi aceşti paşi de început au constat in iniţierea în spectaculoasa să­ritură în înălţime. „Cupa Fe­deraţiei române de gimnas­tică“ la pat­e junioare o de­ţine echipa clubului Dinamo din Bacău, iar campionul re­publican la triplu salt, atletul Vlad Iliescu, este băcăuan. Stele ale sportului românesc. Primele stele ale sportului bă­căuan. Nr. §7Q­­5904} ALEGĂTORII IAC PROPUNERI... La recenta întîlnire cu ale­gătorii, a tovarăşului prof. TUDOR VASILE, candidat al Frontului UnităţiI Socialiste In circumscripţia electorală nr. 104 Bucureşti, numeroşi cetăţeni au formulat o serie de sugestii privind îmbunătă­ţirea condiţiilor de practicare a activităţii sportive de către copil şi tineret. Tovarăşul MIRCEA SONIA, de pildă, care este Iniţiatorul unui miniclub pentru copiii din zona şoselei Mihai Bravu, şi-a exprimat convingerea că viitorul deputat va sprijini ideea transformării unor locuri virane din jurul blocurilor, în spaţii în care cei mai mici cetăţeni al cartierului să poată practica un sport sau altul. Un alt participant la întîl­nire, cetăţeanul L BUCATA­­RU reluînd ideea şi susţi­­nînd-şi a solicitat viitorului deputat mai mult sprijin in crearea unor mici sectoare de joacă pentru copii , de pildă, gropi pentru sărituri, care nu necesită condiţii speciale de amenajare. Cetăţeanul SERGIU CUCU a sugerat ideea amenajării unor terenuri de volei pe malul lacului artificial din parcul sportiv „23 August“. El a pro­pus totodată ca pe apele lacului să fie aduse o serie de ambarcaţiuni sportive — care nu mai stat folosite în competiţii — destinate iniţie­rii elevilor. De asemenea, vor­bitorul a arătat că faţă de interesul pe care copiii din această circumscripţie 11 acor­dă tenisului de masă, s-ar cuveni sa se amplaseze mese de tenis confecţionate din beton (asemenea mese au în­ceput să se fabrice chiar la Capitală) în incinta Parcului sportiv „23 August“. Şi o altă sugestie: ca pe aleile de la Intrarea principală a stadionu­lui „23 August“ să fie organi­zate concursuri de biciclete, skattinguri, triciclete şi troti­nete pentru copii şi elevi. In răspunsul său, tovarăşul prof. TUDOR VASILE a asigu­rat pe alegători că va tine seama de toate aceste preţi­oase sugestii căutînd să le transpună­ în viaţă, o parte din ele chiar in viitoarele săptămlni o dată cu reluarea activităţii sportive In aer liber. TINERII CONSTRUCTORI DE MAŞINI ŞI-AU DESEMNAT CAMPIONII LA SCHI Pe pild­a Taeturtea Gircinii din apropierea oraşului Săcele, s-au desfăşurat zilele trecute Întrece­rile de schi din cadrul campiona­tului şcolilor profesionale aparţi­­nînd Ministerului Industriei Con­strucţiilor de Maşini. Un număr de 86 elevi din cele 42 şcoli profesionale ale M.I.C.M. s-au întrecut timp de două zile în probele nordice şi alpine pre­văzute în regulamentul competi­ţiei (aflată la a II-a ediţie), din rîndul cărora au fost selecţionaţi 41 de participanţi care vor concura la finala pe ţară a campionatului republican şcolar (23—25 martie — Poiana Braşov). Iată cîţiva dintre reprezentanţii Ministerului Industriei Construc­ţiilor de Maşini la finală : Dinu Nanu Cezar (Gr. şcolar U.M. Si­naia) — slalom uriaş, Jun. I . Nicolae Barbu (Şcoala profesio­nală Electroprecizia Săcele) — sla­lom uriaş jun. IX; Victor Diboi (Şc. profesională F.S. Rişnov) — fond 10 km; Nicolae Girnilă (Şc. profesională „6 Martie“ Zărneşti) — Jun. II fond 5 km. Proba de ştafeta 8x5 km a fost cîştigata de echipa Şcolii profesionale F.S. Hişnov I, iar cea de fete 3x3 km de echipa Şcolii profesionale E­­lectroprecizia Săcele. Mihai POPA inspector In Direcţiunea Şcoli a M.I.C.M. Astăzi dimineaţă, la orele 10.15, la sediul ofiţerului stării civile din str. Nuferilor 52, se oficiază una dintre cele mai frumoase căsătorii sportive din ultimii ani. Logodnicii care-şi vor da consimţămîntul reciproc astăzi stat fruntaşi ai baschetului românesc : Ecate­­rina Vogel şi Alin Savu, doi dintre cei mai simpatizaţi ju­cători autohtoni. Felicitările noastre !

Next