Sportul, iulie 1969 (Anul 25, nr. 591-621)

1969-07-22 / nr. 612

rAnul XXV - Nr. 612 (6046) CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT I­ntr-o revistă apăruseră, cu ani in urmă, două imagini alăturate, sub titlul comun : „InversareCea dinţii reprezenta un atlet pe stadion, iar dedesubt scria : „Acesta nu e cunoscutul cam­pion sportiv X, ci savantul Y într-un moment liber...“. Cea­laltă arăta un cercetător in faţa microscopului, legenda precizind: „Acesta nu e cu­noscutul savant Y, ci campionul spor­tiv X, care-şi pre­găteşte doctora­tul...“ Inspirată a­­lăturare, deşi in ce mă priveşte, aş fi căutat un alt titlu. De ce „Inversare“ ? De unde şi pină unde sportul este „inver­sul“ activităţii intelectuale ? E drept, pe vremea adolescenţei subsemnatului, ceea ce, in tra­ducere, înseamnă acum vreo trei decenii, în ciuda lui „Mens sana in corpore sano“ — a­­tirnat de zidul sălii de gim­nastică a mai tuturor şcolilor — cel ce se voia intelectual depozita osinză în spaţiul des­tinat muşchilor, iar „braţul da fier" se fălea, in compensaţie, cu sărăcia intelectului. „Dacă ştii să aplici un pumn la plex, ce-ţi mai trebuie Shake­speare ?“ Or fi fost şi excepţii, dar, îndeobşte, 10 la filozofie în­semna 3 la gimnastică şi in­vers. Mai ales invers... Cum şi cine se ajunsese aci ? Pentru că ceva mai de mult, adică acum vreo două milenii şi mai bine, filozoful care nu ştia să arunce discul se chema că nu-i bun de nimic. Platon nu-şi ştirbea bogăţia ideilor slăvind frumuseţea corpului atletic, iar Sofocle, între două trage­dii, realiza, pe stadion, citeva performanţe... Se chema, deci, după vreo două milenii şi mai bine, că degenerasem. Şi mulţi se resemnaseră, ba chiar afir­mau că e inevitabil, că ţine, vezi, doamne, de specializare... Dar iată că nişte lunateci, pe nume Armstrong y Aldrin, ne-au reamintit că drumul spre cea mai inaltă tehnică trece prin sala de gimnastică, înaintea lor, un alt lunatec, ce se numea He­mingway, dezbră­ca mănuşa de box pentru a scrie o nuvelă răsplătită cu pre­miul Nobel. Şi înaintea lui, cel mai fragil dintre poeţii prozei (aşa ai fi spus citindu-l) minuia manşa de comandă a avionului, la fel de bine ca şi jocul cu care scrisese „Micul Prinţ“. Excepţii ?... Nu! Mai degrabă modele spre care,da­­că nu mă înşel, ne îndreptăm vertiginos, cu toţii. Visam de pe vremea când îl devoram pe Jules Verne, la in­failibilul intelectual dotat cu nervi şi muşchi de oţel, gata să înfrunte marea aventură a veacului nostru. Ca de obicei, scriitorul a fost profetic. In ziua cind deţinătorul unui mare trofeu sportiv se va răs­plăti cu un concert de Bach, vom avea senzaţia că o ener­gie, poate mai puternică decit cea atomică, propulsează uma­nitatea. Nu-i departe, cred... Spre acea zi se îndreaptă, deo­potrivă, cei din arene şi cei din biblioteci, pe traiectorii în­crucişate. Aşa ar fi trebuit să se numească fotografiile din revistă... Ionel HRISTEA­ n noiembrie 1954, pe har­ta României socialiste, la 31 km de Făgăraş, era trecut un oraş nou : VICTO­RIA. Şi dacă, crescut în jurul unui combinat chimic, el a primit acest nume, sunt ten­tat să afirm că altul nici nu i s-ar fi potrivit. Pentru că apariţia lui simbolizează VICTORIA forţelor creatoare ale poporului, conduse şi în­drumate de partid, VICTO­RIA noului, VICTORIA so­cialismului ! ORAŞUL TINEREŢII în şiragul de oraşe-perle, Victoria precede cronologic Oraşul Gheorghe Gheorghiu- Dej, fapt prin care, dacă-l a­­mintim, nu-i aducem un pre­judiciu, ci doar un plus de maturitate. Aşa cum menţionam, prin decretul 467/954 al Prezidiu­lui Marii Adunări Naţionale, este consfinţită fiinţa nouă, mlădiţa proaspătă a Româ­niei socialiste, oraşul Victo­ria, a cărui piatră de teme­lie fusese pusă, însă, cu 5 ani mai înainte. De atunci s-a scurs un in­terval de timp neînsemnat in perspectiva istoriei, un inter­val de timp care nu acordă aureola majoratului, dar cite realizări n-au fost obţinute de cetăţenii Victoriei ! Ca aceşti cetăţeni care, cei mai mulţi, nu s-au născut în pe­rimetrul lui, dar care, prin munca lor înfrăţită şi prin idealurile ce le-au fost im­bold, s-au ataşat profund de aceste locuri. Resortul care le-a dat im­puls este de găsit atît în ti­nereţea lor (medie de virstă 30 ani !) cit şi in conştiinţa şi mîndria de a fi cetăţenii oraşului al cărui nume con­stituie el însuşi un simbol. Iar, mai presus de toate, îl găsim, desigur, în ataşa­mentul profund faţă de poli­tica partidului, o politică care răspunde celor mai înaripate năzuinţe. Aria oraşului se întinde an de an. In întîmpinarea măre­ţelor evenimente — cel de al X-lea Congres al partidu­lui şi a 25-a aniversare a Eliberării — constructorii Niki Mihail BURILEANU (Continuar« In pag. aia) ! In întîmpinarea celui DE AL X-LEA CONGRES AL PARTIDULUI Traiectorii încrucişate Pe magistralele socialismului I I SE SPUNE VICTORIA!... • MÎNDRIA DE A FI CETĂŢENI AI PRIMULUI ORAŞ NOU APĂRUT PE HARTA ROMÂNIEI SOCIALISTE 9 O MIŞCARE SPORTIVĂ CARE OBŢINE SUCCESE REMARCABILE 9 SPORTIVII DE IERI ŞI OAMENII DE AZI FLORIN CRISTIAN FAN­EL LUICA DORIN BUIMOVICI EUGEN IENCEC Văzuţi de AL. CLENCIU Premianţii Criteriului ziarului „Sportul“ se intilnesc de astăzi cu M. Niculescu şi G. Moiceanu Prima ediţie a Criteriului ziarului „Sportul“ la ciclism s-a încheiat duminică. Ea continuă însă să fie comentată favorabil în rindurile şcolarilor, părinţilor şi specialiştilor federaţiei. Epilogul acestei competiţii va avea loc astăzi. Cei 4 premianţi ai „Criteriului“ — Fiorin Cris­tian, Dorin Buimovici, Fănel Luică şi Eugen Iencoc — sunt invitaţi la amiază la redacţie. La aceeaşi oră (14) vor fi prezenţi la sediul zia­rului „Sportul“ din str. Vasile Conta 16 (etaj IV) şi Marin Niculescu şi Gabriel Moiceanu. După vizita la redacţie, premianţii competiţiei încheiată duminică în bd. Leontin Sălăjan vor participa la dejunul oferit de Marin Niculescu şi Gabriel Moiceanu la restaurantul Ambasa­dor. Desigur, cel mai important lucru va­ fi acela că viitorii ciclişti vor face cunoştinţă cu idolii lor sportivi, vor asculta povestea dru­mului lor spre piscurile măiestriei, vor primi utile sfaturi pentru viitor. Cei doi aşi ai ci­clismului românesc vor răspunde întrebărilor celor patru şcolari, le vor satisface curiozitatea destăinuindu-se cite ceva din secretele ciclis­mului de performanţă. Va fi pentru micii con­curenţi o întîlnire memorabilă, o întilnire care are toate şansele să influenţeze în bine viitorul lor sportiv. Intîii pămînteni pe Lună „Fantastica aventură a devenit o glorioasă faptă Acad. ELIE CARAFOLI, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Astronautie vorbeşte ziarului „SPORTUL" Om de înaltă creaţie teh­nică, savant cuprins în apo­geul aerodinamicii mon­diale, academicianul Elie Carafoli, a scris şi a vorbit deseori şi pentru tineretul sportiv, relevînd imensele va­lenţe educative ale sporturilor aviatice, opiniile sale fiind continue îndemnuri construc­tive. Nu de mult, a vorbit citi­torilor ziarului SPORTUL a­­rătînd uriaşele atribute ale aeromodelismului şi racheto­­modelismului ca poartă de intrare spre marele miracol al cuceririlor tehnice din do­meniul văzduhului şi al spa­ţiului cosmic. Intr-o delegaţie românească a avut prilejul să fie oaspetele oficial al N.A.S.A., vizitînd centrul aerospaţial de la Cape Kennedy, după cum, ca pre­şedinte ales al Federaţiei In­ternaţionale de Astronautică, a urmărit îndeaproape, nu numai ca om de ştiinţă, dar şi ca plenipotenţiar-conducător al forului mondial aerospa­­ţial, toate incursiunile sovie­tice şi americane pentru cuce­rirea Cosmosului. Am socotit util să-i solici­tăm un interviu pentru ziarul Sportul, acum, cind încer­cările omului au izbutit să deschidă o eră nouă in istoria civilizaţiei noastre. -- Ce-am mai putea adăuga noi, ne-a răspuns acad. Elie Carafoli, cei rămaşi pe pă­­mînt, decit să-i aclamăm cu tot entuziasmul unei admiraţii sincere pe cei ce-au realizat fantastica faptă ? Trei oameni au pornit spre Lună şi doi i-au păşit pragul. Să nu uităm însă că aceas­tă epocală izbutire, care des­chide o eră nouă omenirii, este rodul unei munci colec­tive, la care cooperează sa­vanţi, ingineri, astronauţi şi tehnicieni, de ani şi ani, şi că V. FIROIU (Continuare In pag. a 4-a) I­a numai citeva zile de la campionatele seniorilor­­ de miercuri, pe apele lacului Snăgov începe cea mai im­portantă competiţie rezervată juniorilor. Cine vor fi noii campioni ? Foto: A. NEAGU ŢINTAŞII ROMÂNI CONCUREAZĂ LA LEIPZIG Ieri a plecat la Leipzig un lot de tineri trăgători români care va participa la un concurs, între 24 şi 27 iulie, în cadrul Festivalului german de gimnastică şi­­ sport. Au făcut deplasarea Marina Vasiliu, Magda Bor­­cea, Victoria Saiovici, N. Coliban, Şt. Safta, I. Go­­dreanu, M. Stan, D. Haraba­­giu, I. Stanciu, G. Ion, A. Tudorică și antrenorii P. Goreti și N. Prescure­ UNIVERSITARII BUCUREŞTENI ÎNVINGĂTORI LA FLORETĂ Luni dimineaţă, în sala Facultăţii de Drept, echipa de flore­tă bărbaţi a Universi­tăţii Bucureşti a primit replica formaţiei simi­lare a Universităţii din Meinz (R.F. a Germa­niei), care întreprinde un turneu în ţara noas­tră. Mai insistenţi în fa­zele de finalizare, uni­versitarii bucureşteni au obţinut o frumoasă victorie, cu scorul de 9—7. Trăgătorii de ba­ză ai echipei au fost Tă­­nase I.Mureşanu, Petru Habala şi Gh. Budaha­­ziu, toţi realizatori a cîte 3 victorii. Cel de-al­­ patrulea component al­­ echipei, Chiş, n-a reuşit să puncteze. Oaspeţii, în progres faţă de întîlnirea ante­rioară, care a avut loc la Meinz, în primăvară, şi-au realizat cele 7 vic­torii prin Mischke, Bentzig, Raschke (cîte 2) şi Schmeding. Marţi, tot la Drept, de la ora 9 se vor în­­tîlni echipele de spadă ale celor două cluburi. Apoi după-amiază, de la ora 16, va avea loc partida dintre formaţi­ile mixte. „CRITERIUL SPERANŢELOR OLIMPICE“ LA CANOTAJ Ieri a părăsit Capitala lotul naţional de juniori la canotaj cu destinaţia Berlin, pentru a parti­cipa la „Criteriul speranţelor olimpice“. Concursul va avea loc pe apele lacului Grünau între 25 şi 27 iulie. Independenţa Sibiu — Phönix Essen 24-14 la handbal La Sibiu, s-a disputat, ieri, partida de handbal dintre independenţa Sibiu, care activează în categoria B, şi formaţia Phönix Essen (R.F. a Germaniei). ?*ike­r-f.r­. au­ obţinut­­Victoria CU 24—14 (15—9). In continua­rea turneului, handbaliș­­tii din Essen vor­ juca cu Textila Cisnădie. Ilie IANCU coresp. principal mm RENUMIŢI PRINTRE PARTICIPANŢII LA CAMPIONATELE INTERNAŢIONALE ALE ROMÂNIEI (amănunte în pag. a 4-a) Japonezul Sawaki în fruntea unui pluton de alergători pe 5 000 m. CORIOLAN POP, PREŞEDINTELE DE ONOARE AL RIPENHIEI: „Sperăm să aducem echipa in compania marilor formaţii româneşti, U. T. A, Dinamo, Rapid, Steaua...'' pag. a 3-a Austriaca Prokop termină Învingătoare cursa de 200 m la pen­tatlonul olimpic din 1968. Cum îşi pierd strălucirea laurii S­criam în acest col­ de pagină, despre felul în care laurii unor cununi obţinute pe cai ilicite se transformă în spini. Repetăm (exerciţiul, sperăm să fie de această dată util !) ceea ce se spunea în materialul anterior: „...în multe judeţe există o să­nătoasă tendinţă de afirmare, de realizare a unui progres­­ pe scară naţională. O asemenea dorinţă este însă lăudabilă numai atunci cînd nu se încearcă fabricarea performan­ţelor prin birouri, cu ajutorul actelor false, prin ocolirea regulamentului. Căci, întrecerea sportivă, fără temelia certă a egalităţii regulamentare, este absurdă", lucruri evidente, ce n-ar mai trebui nici măcar publicate, lucruri ce ţin, în fond, de educaţia fiecăruia, de gradul de cinste pe care îl punem în ceea ce facem zilnic, şi a cărui masivă doză ne asigură, sub toate aspectele, o certă propăşire. Cu toate acestea, s-au mai găsit amatori să poarte spinii unor victorii sportive arti­ficial edificate, a unor rezultate de vi­trină însuşite fraudulos. Mai grav apare, însă, faptul că în cazul de azi promotorul unor astfel de metode necinstite este chiar pre­şedintele unui consiliu judeţean spor­tiv, un om care, fiind şi antrenor (de ce oare?) şi a permis să abuzeze de funcţia sa şi să măsluiască carnete de legitimare, să treacă sportivi (citiţi bine : ELEVI­I) de la o echipă la alta, fără aprobări şi ilegal, procedînd de parcă activitatea sportivă judeţeană ar fi un domeniu ce-i aparţine şi în ca­drul căruia îşi poate permite orice Regulamente ? Respectul legii şi al adevărului ? Cinste, la urma urmelor ? Noţiuni, după cum se vede, străine pentru Mihai Moldovan, preşedintele Consiliului judeţean pentru educaţie fizică şi sport Suceava şi antrenor al echipei masculine de handbal a Li­ceului nr. 2 Suceava. Vînturînd ideea unei selecţionate şco­lare a municipiului Suceava, care să activeze la Liceul nr. 2 (curioasă coinci­denţă !, tocmai la liceul la a cărui echipă de handbal este M. Moldovan antrenor...), preşedintele consiliului ju­deţean, promiţînd performanţe de pres­tigiu, a găsit solicitudine pe la alte organe locale, unde regulamentele sportive sunt mai puţin cunoscute O dată graţiile cucerite, el a trecut febril la treabă, dornic să se împău­neze cu galoane poleite de munca al­tora. In faţa refuzului unui profesor de la Liceul nr. 1 Suceava de a da dezlegare la patru elevi, M. Moldovan n-a stat pe gînduri şi le-a întocmit carnete false de legitimare (cu nu­merele vechi), încropind astfel o for­maţie cu care s-a prezentat la etapa de calificare. Pare greu de înţeles cum conducă­torul unui organ sportiv, adică acel activist a cărui muncă trebuie să aibă la bază tocmai respectarea legilor sportive, a procedat în felul acesta. Dar, ancheta întreprinsă recent de federaţia de handbal a scos la lu­mina crudă, a realităţii această faptă incredibilă. Cît priveşte consecinţele de ordin educativ, pentru edificarea tuturor, inclusiv a C.N.E.F.S., de la care aşteptăm măsuri drastice, retran­­scriem o parte din scrisoarea unor elevi din Suceava . „Toate aceste fal­suri le-a făcut antrenorul echipei din Suceava, care este şi preşedintele spor­tului pe judeţ, pe nume Moldovan Mihai. Noi vă rugăm să nu-i daţi scri­soarea aceasta că ne temem să nu ne prindă (comparînd scrisul cu cel din ca­ietele de teză)". Ce părere aveţi, tov. Moldovan ? Elevii care au dat spontan această teză a cinstei merită un astfel de antrenor ? Cît despre funcţia de pre­şedinte, vor aprecia, sperăm, alţii ! Călin ANTONESCU .

Next