Sportul, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 712-741)
1969-11-01 / nr. 712
P 20. 65-a k DINAMO BUCUREŞTI LA AL 13-LEA TITLU CONSECUTIV S-a încheiat un nou campionat de polo, al XXII-lea, care nu s-a deosebit prea mult de cele precedente. Dinamoviştii bucureşteni şi-au mai adăugat un trofeu în vasta lor panoplie, asigurîndu-şi de astă dată succesul cu cîteva etape înaintea disputei lor decisive cu Steaua. Distanţa valorică dintre primele trei reprezentante ale Capitalei şi formaţiile provinciale (exceptînd Voinţa Cluj) a rămas identică. Cu alte cuvinte, întreaga competiţie a purtat din nou pecetea unui nivel valoric scăzut, cele cîteva meciuri mai echilibrate nereuşind a- i conferi o cît de mică strălucire. Nu ne propunem, deocamdată, o analiză asupra ediţiei recent încheiate deşi, poate mai mult ca oricind, ea ne-ar prilejui o serie de dezbateri interesante : despre sistemul de joc al echipelor noastre fruntaşe, pregătirea tehnică a tinerilor jucători, modul de selecţie şi promovare a acestora, sau — lucru mai puţin plăcut — atmosfera de nesportivitate ce înconjoară (vezi cazurile petrecute la Arad) desfăşurarea partidelor de campionat. Dar toate la timpul lor. O simplă lectură a clasamentului poate duce la părerea că pentru campionii ţării cucerirea celui de al 13-lea titlu consecutiv a fost un simplu galop de sănătate. Lucrurile nu s-au petrecut însă întocmai. Pentru a-şi menţine frumoasa aureolă de echipă neînvinsă în meciuri oficiale interne de mai bine de 6 ani, Dinamo a trebuit să depună eforturi, mai ales în partidele cu Steaua şi Rapid, în care jucătorii din Ştefan cel Mare au fost serios întinşi de mai tinerii lor adversari. Ca şi in anii trecuţi, Zahan, Kroner, Grinţescu, Blajec şi Frăţilă, secondaţi cu mai multă maturitate de Zamfirescu şi Novac, au dus tot greul formaţiei, mai ales în partidele amintite mai sus. Dar cvintetul dinamovist nu se mai află la prima sa tinereţe, motiv pentru care antrenorul C. Corcec a încercat să acorde mai mult credit lui Popa, Mihăilescu şi să apeleze mai des (dar nu într-un mod convingător) la juniorii Roşianu, Nastasiu, Rus, Bădinici şi Zabu. Intr-un nou angrenaj, insuficient rodat, mecanismul formaţiei a prezentat slăbiciuni ce s-au repercutat direct în potenţialul valoric al întregii formaţii. Cu atît mai mult, cu cît în cea mai mare parte a sezonului, întregul lot al echipei, care anul trecut se confunda cu cel al naţionalei, s-a văzut împărţit în două tabere de pregătire (la club şi naţională) total distincte. De unde şi lipsa de omogenitate, de înţelegere (a sensului de joc), şi într-ajutorare permanentă dintre jucători, care cu nu prea mult timp în urmă se dovedeau atuuri preţioase pentru echipa campioană. Aglomerat cu sarcini multiple — pregătirea jucătorilor la club şi a celor din lotul reprezentativ — antrenorul C. Corcec nu şi-a putut duce pînă la capăt unele intenţii ce vizau o infuzie de tineret în echipa dinamovistă. De acum înainte, însă, el va trebui să se preocupe cu precădere de această problemă, fiindu-i necesar mult tact pentru împletirea armonioasă într-o formaţie a forţelor unor jucători mai vechi, cu o pregătire tehnică superioară şi o vastă experienţă (care au dovedit că-şi merită încă locul), cu cele ale mai tinerilor coechipieri, dornici de o afirmare cit mai rapidă, dar care mai au încă mult de învăţat. Dinamo are posibilităţi de a redeveni una dintre cele mai valoroase formaţii de pe continent. Cu condiţia, însă, ca antrenorul, cu mai multă personalitate şi autoritate (în bunul sens al cuvîntului), să se transforme într-un veritabil catalizator al unor forţe evidente. A. VASILIU Clasamentul golgeterilor 1. Cl. Rusu (Voinţa) 45, 2. Gh. Zamfirescu (Dinamo) 32, 3. Urcan (CSM Met.roşu) 28, 4-5. R. Lazăr (Rapid) şi I. Popa (Dinamo) 27, 6. Şt. Kroner (Dinamo) 26, 7-8. A. Zahan (Dinamo) şi I. Popescu (Steaua) 25. Noua formulă a echipei campioane : In rindul de sus, de la stingă la dreapta : I. Popa, N. Csiszer, B. Mihăilescu, St. Kroner, prof. C. Corcec, G. Novac, C. Frăţilă, I. Capşa (antrenorul echipei de juniori) şi A. Grinţescu ; rundul de jos : G. Blajec, A. Zabu, G. Roşianu şi Gh. Zamfirescu. Din fotografie lipseşte maestrul emerit al sportului, Aurel Zahan. Clasamentul final 1. Dinamo 18 17 1 0 174— 61 33 2. Steaua 18 15 2 1 122- 52 32 3. Rapid 18 13 1 4 113— 53 27 4. Voința 18 12 0 6 114—103 24 5. Vagonul 18 6 0 12 68— 91 12 6. Progresul 18 6 0 12 55— 90 12 7. I.E.F.S. 18 5 1 12 57— 97 11 8. Poli. Cluj 18 4 3 11 76-126 11 9. Crişul 18 4 1 13 47—113 9 10. C.S.M. Met.rosu Cluj 18 3 1 14 76—116 7 SIMBATA BASCHET : Sala Floreasca, de la ora 17 : Rapid — Sc. sp. Giurgiu (Junioare), Rapid — Politehnica Bucureşti (f.A.), Politehnica — Steaua (m.A.); sala Progresul, de la ora 17 : Progresul — I.E.F.S. (f.A)* Progresul — Politehnica Iasi (m. B), I.E.F.S. II — Petrolul Ploiesti (m. B). VOLEI : Sala Giuleşti, de la ora 18 : Rapid — Politehnica Timişoara (m. A), sala Dinamo, de la ora 16.30 : Aurora — Medicina (m. B), Viitorul — Universitatea, Flacăra roşie — Constructorul (f. B). SCRIMA : Sala Facultăţii de Drept, de la ora 16 : Cupa speranţelor. DUMINICA BASCHET : Sala Floreasca, ora 9.30 : Voinţa Bucureşti — Universitatea Timişoara (m. A), I.E.F.S. — Universitatea Cluj (m. A) ; sala Constructorul, ora 11.30 : Constructorul Bucureşti — Mureşul Tg. Mureş (f. A); sala Giuleşti, ora 12 : Rapid — Comerţul Tg. Mureş (m. A). POPICE : arena Constructorul, de la ora 8 : Constructorul Bucureşti — Olimpia Reşiţa (n. A). minde mergem DIRT-TRACK : stadionul Metalul (Pantelimon), ora 10 : etapă In cadrul Cupei Metalul. SCRIMA : sala Facultăţii de Drept, de la ora 9 : Cupa speranţelor. LUPTE GRECO-ROMANE : Sala Steaua (cal. Plevitel), de la ora 10 : C.S.M. Reşiţa — Steaua — Metalul Bucureşti (div. A). VOLEI : sala Dinamo, de la ora 8 Dinamo — Lie. Piteşti (jr. f), I.E.F.S. — Ceahlăul P. Neamţ (f. A), Dinamo — Rapid (m. jr.); sala Progresul de la ora 8 : Şc. sp. 3 — Lie. Matei Basarab (jr. m), steaua — Minerul B. Mare (m. A), Şc. sp. 2 — Şc. sp. Constanţa, Viitorul — Şc. sp. î. C.s.ş. — Steaua (m. jr.); sala Giuleşti, de la ora 8 : Rapid — Constructorul (f. jr.), Rapid — Universitatea Timişoara (f. A), Unirea Tricolor Brăila — Viitorul Bacău (m. A); sala Constructorul de la ora 8 : I.E.F.S. — ştiinţa Petroşani, Universitatea — Constructorul Suceava, Electro — Viitorul Săvineşti (nr. B) ; sala Palatul pionierilor, de la ora 8.30: Sp. sp. 3 — Viitorul, Sc. sp. 2 — Sb. sp. 1 (f. jr.). FOTBAL : stadion Dinamo I, ora 12.45 : Dinamo Bucureşti — U.T.A. (tineret), ora 14.30 : Dinamo Bucureşti — U.T.A. (div. A); stadion Dinamo H, ora 13 : Dinamo Bucureşti — Carpaţi Sinaia (juniori) ; stadion Republicii, ora 12.45 : Steaua Bucurşti — Universitatea Cluj (tineret), ora 14.30: Steaua — Universitatea Cluj (div A) ; stadion 23 August, ora 13: sc. sp. Energia — Unirea Minăstirea (juniori); stadion 23 August LV, ora 9 : Centrul 23 August — Sc. sp. 2 Bucureşti (juniori); stadion Progresul, ora 11 : Progresul Bucureşti — flacăra Moreni (div. B); stadion Electronica, ora 11 : Electronica Obor — Unirea Focşani (div. C); stadionul Giuleşti, ora 8 : Rapid Bucureşti — Sportul studenţesc (juniori); stadion Gloria, ora 11 : Maşini unelte - Petrolul Videle (div. C), ora 13 : Maşini unelte — Steaua (juniori); teren Laromet, ora 11 : Laromet — Marina Mangalia (div. c), ora 13 : Laromet — Marina Mangalia (junion); teren Metalul, ora 12 30- FI. roşie Bucureşti - Unirea cim- pulung (div. c); teren T.u.âf., oră 11 : T.U.G. — Chimia Tr. Măgurele (div )* ora 13 s T.U.G. — Metalul Tirgovişte (juniori) ; teren Olimpia, ora 13 : FI. roşie — Unirea Cîmpulung (Juniori) . Puţin sport n-ar strica INTERESAŢILOR Să lămurim mai întîi ce înţeleg prin „interesat“ ; nu e vorba neapărat de cel rapace, „călcătorul pe cadavre“, afaceristul incurabilAceste exemplare aparţin unei alte categorii, mult mai primejdioase, pe cînd omul nostru, căruia îi recomand sport în această rubrică, e destul de benign şi, deseori, blajin. El apelează la bunul simţ — al meu, al dumitale, al societăţii însăşi, care garantează răsplătirea oricărui efort ; el are nu numai bun simţ, ci şi principii, atunci cînd refuză, din capul locului, o investiţie de muncă sau de elan neurmate de „rezultate concrete“. Aşa ceva, spune interesatul, s-a demodat, ţine de un „sufletism" al pionieratului, e gratuit şi deci absurd. Iţi spune asta, ţie, şi mie, o spune public, şi e greu să nu-i dai dreptate, fiindcă, într-adevăr, nu există, nu trebuie să existe legi care să te oblige la un efort dezinteresat. „Ce iese din asta ?“ — întreabă, cinic, doar afaceristul; interesatul nu e cinic, el e doar logic şi vorbeşte atenuat, argumentat: „Trebuie stimul, trebuie eficienţă, trebuie să existe întotdeauna un rezultat direct, nemijlocit între ceea ce faci şi ceea ce ciştigi în urma a ceea ce faci...“ Şi trebuie, intr-adevăr. Pe plan legal, pe plan oficial, dreptatea e de partea sa. Dar pe plan uman ? Nu fac elogiul efortului nerăsplătit, ar fi nerealist şi ar da apă la moară celor ce obişnuiesc să profite de efortul altora... Spun doar atît: interesatul, veşnicul obsedat de rezultatul concret, ar trebui să facă niţel sport. Să înveţe să se bucure dacă a sărit 1,80 înălţime şi să se întristeze dacă n-a sărit. La ce-ţi foloseşte să sari 1,80 inălţie ? (Cifra « modestă, recunosc). Uite aşa, ca să sari. In viaţa cotidiană e puţin probabil că vei beneficia vreodată, concret, de posibilitatea de-a face acest salt. In viaţa cotidiană, tu, care ai reuşit si dobori mai multe popice decit înainte, care ai mai scăzut cu o zecime de secundă durata celor 100 de metri plat, nefiind un performer, neaşteptînd medalii, titluri sau bani de la asta, te-ai luptat fără o finalitate aparentă. Te-ai luptat numai pentru a-ţi dovedi ţie însuţi că poţi mai mult... Dar şi mai multe are de invăţat interesatul în tribune: e 1-0 pentru echipa ta favorită... Bravo, splendid... Dar s-a făcut 1—1: periculos, înfiorător ? ...Şi acum e 1—2: tragedie... Dar iată 2—2, şi acum, din nou, echipa favorită ia conducerea, iar tu eşti incintat, entuziasmat. Şi pleci acasă cu o stare tonică, şi a doua zi eşti parcă mai energic. Şi mai generos... Pentru ce, în definitiv ?... Fiindcă a intrat o minge de cîteva ori în spaţiul de 7 metri al unei porţi ?— La ce-ţi foloseşte ţip, asta ?... Poate echipei în cauză, care ia două puncte, iar jucătorii nişte recompense şi nişte flori, dar ţie, care ai trăit clipe de tensiune, spaimă şi bucurie în mod absolut dezinteresat ? Mare lecţie, nobilă şi inepuizabilă lecţie de participare gratuită la o cauză care, fără să aibă raporturi concrete cu tine, e totuşi a ta... Dacă în toate domeniile vieţii s-ar putea obţine această fantastică angajare, această copilăreasă, sublimă angajare la cauze lipsite de „ce profit", cum ar arăta viaţa noastră, cum ar arăta sufletele noastre !... Ionel HRISTEA //CUPA POIANA" LA ATLETISM BRAŞOV (prin telefon). Azi şi mâine se va desfăşura pe stadionul din Poiana Braşov tradiţionala competiţie atletică dotată cuCupa Poiana". La startul Întrecerii, aflată la a IX-a ediţie, alături de atleţii braşoveni vor lua startul selecţionatele Judeţelor Covasna, Prahova, Sibiu, precum şi sportivi ai clubului Rapid Bucureşti. Concomitent vor avea loc Întreceri din cadrul „Memorialului Emil Pandrea“. C. GRUIA — coresp. principal UNII ABSOLVENŢI I.E.F.S. CAD LA EXAMENUL PREZENTĂRII LA POSTURI... (Urmare din pag. I) Aşa s-a născut reportajul acesta, ceea ce vrea să fie... Trista istorie a celor doi profesori de educaţie fizică, preocupaţi de... probe de foraj ! Şantierul nr. 1 al I.C.H.F. - ulii, sus pe „Uranus“, la numărul 7... O curte uriaşă, plină ochi cu maşini care intră şi ies cu o frecvenţă de-a dreptul înnebunitoare... Pe stînga, o clădire scundă, lungă ca o cazarmă. Ultima uşă — „comitetul sindical“. Pătrund, şi mă aflu faţă în faţă cu Mihai Chiciu şi Gal Nistor. Desigur, ştiau că voi veni — simt asta din privirile lor —așa îneît formalitățile de rigoare devin inutile... îi rog să-mi explice paradoxul care m-a adus acolo, și ei tac uitîndu-se unul la altul, calmi, surîzători. Dar — poate mă înșel — privirea lor mi se pare goală. Intr-un tîrziu, Chiciu își ia inima în dinţi . — Cînd am terminat facultatea şi am ajuns la comisia de repartizare puteam să aleg orice... Ştiu eu, Cluj, Timişoara, Arad, Iaşi, Constanţa. Orice. Luasem 9,60 la examenul de stat şi aş fi vrut să aleg Clujul, ba chiar vorbisem cu Gal să ne ducem acolo, să jucăm în continuare baschet la „U“. Dar n-am ales Clujul şi-mi pare rău. — De ce nu l-ai ales ? — întreb. Tace. Tace cu încăpăţînare şi simt că mi-ar fi greu să mai aflu ceva. Mă întorc spre Nistor : — Pare-mi-se, aţi fost amîndoi în aceeaşi situaţie, eraţi, şi sînteţi, prieteni la cataramă, aţi vrut să plecaţi împreună. Atunci ? O nouă clipă de tăcere, stingheră, încărcată parcă cu minereu de fier. — Poate că n-ar fi trebuit s-o spun, dar o voi face ; am fost rugaţi, s-a insistat chiar, să nu ne prezentăm la posturi ! Nici la Cluj ! Intr-un fel, era normal : şi eu, şi Chiciu şi Satmari (n.n. un alt profesor de educaţie fizică, jucător la I.C.H.F.) jucam în echipa de baschet a I.E.F.S.ului, reintrată în divizie A, după vreo 10 ani. Toată lumea vorbea de reînvierea tradiţiei, cu „I.C.F. Ura, Ura" — ştiţi, refrenul arhicunoscut, al galeriei noastre —, Mişu Nedef făcea eforturi disperate să ţină o echipă cît mai tare. Şi pentru că în faţa comisiei tot trebuia să optăm pentru un post, sfătuiţi să alegem orice în judeţ — da, da, ni se spunea „luaţi, băieţi, orice, mai aproape, că oricum într-o lună — două tot aranjăm situaţia voastră în Bucureşti“ — am ales... Eu, Mănăstirea şi Chiciu, Alexandria, unde, bineînţeles, nu ne-am prezentat, pentru că nici nu aveam de gînd s-o facem. — Şi după asta ? Cum aţi ajuns la I.C.H.F. ? Gal reintră în tăcere şi vine rîndul lui Chiciu să vorbească : — Am plecat în armată, ştiţi, stagiul militar. Ni s-a aranjat să nu plecăm la Radna, lingă Arad. Am rămas mai aproape de Capitală, de unde ne mai repezeam din cînd în cînd la cîte un antrenament. Apoi, după 6 luni, ne-am întors la Institut, unde am mai stat cîteva săptămîni bune, în speranţa că vom primi posturi în Bucureşti. Parcă-mi aduc aminte şi acum : era imediat după Anul Nou şi asistentul Petre Dragomir ne spunea : „fiţi serioşi, măi băieţi, pînă la 1 martie totul este rezolvat“. Dar nu s-a rezolvat ! Posturile noastre se ocupaseră, perioadă de transferări nu era. Şi pe urmă, nu uitaţi, noi eram un grup, eram prieteni, voiam să jucăm baschet împreună... — Cît timp aţi stat așa, fără serviciu, fără nici o ocupație ? Poate că întrebarea fusese nelalocul ei. Poate fusese prea dură, cert e că cei doi interlocutori au făcut un schimb de priviri — totul întîrziat, parcă „au talenti“ — și după cîteva momente au ridicat din umeri, uşor nemulţumiţi: — Vreo două-trei luni! De fapt, stăteam la căminul Institutului şi mîncam la cantină. Doar jucam baschet ! Din nou au tăcut, cu privirile ridicate. M-am uitat la ei, pe rînd, şi am avut impresia că ochii lor sînt gata să spună, curat, deschis: „asta e ! ce mai vrei!?" Tăcerea căpătase parcă forme, se putea pipăi, ca o masă, oarecare. Am schimbat discuţia şi am vorbit despre altceva, dezinvolt, ca nişte prieteni vechi. Despre colegi, despre campionatul de baschet. Mă chinuia, totuşi, o întrebare şi nu m-am lăsat pînă n-am pus-o : — Spuneţi-mi, acum vă ocupaţi cu foraje, cu probe de laborator, cu straturi de rocă, cu eprubete, nu-i aşa ? Ceva care n-are nici în clin nici în mînecă cu meseria dumneavoastră. Diploma, luată cu medii mari, n-are nici o valoare căci, probabil, angajarea aici nu necesită, ca să zic aşa, studii superioare. N-aveţi casă, staţi cu chirie, n-aveţi buletine de Bucureşti. Spuneţi-mi — asta vreau să vă întreb — baschetul, chiar dacă-l adoraţi, vă poate oferi atîtea satisfacţii incit să compenseze restul ? Nu vă pare rău că una aţi învăţat şi alta faceţi ? Gal a înclinat din cap, cu tristeţe, parcă învins. Chiciu a aruncat uşor, şoptit: — Ce-aş fi putut face ? La Alexandria nu puteam juca baschet. îmi pare rău că n-am ales Clujul, dar acum e, poate, prea tîrziu pentru regrete. Intr-un timp am încercat cu Braşovul, era un post, m-am dus cîteva zile, dar s-a desfiinţat. — Bine, bine, dar acum de ce nu vă duceţi să profesaţi la Cluj, la Oradea, oriunde ?! — Ştiu eu, poate o să ne ducem. Păcat că a trecut luna septembrie cînd se puteau face transferurile. Acum trebuie să mai stăm aici aproape un an. — Şi ce-o să faceţi ? — Hm, ce-o să facem ? Foraje, analize. Vocea lui Chiciu era spartă, parcă a altuia. Voia bună pierise brusc, iremediabil. Erau, într-adevăr, trişti şi încercau să aibă umor. Un umor negru, absurd. Ca însăşi situaţia lor, nefericită... Nefericirea celor doi profesori de educaţie fizică, care abdică, deliberat, de la condiţia lor de pedagogi, celor doi profesori care ignoră, cu bună ştiinţă, efortul material şi intelectual depus pentru obţinerea unei diplome de învăţămînt superior... Care profesori, zicem, sunt încă aşteptaţi la catedre... PINA CÎND ? Semnale fie alarmă UN STADION MOARE IA BRĂILA! In lunga sa existenţă, Brăila n-a prea fost răsfăţată cu stadioane, săli şi terenuri de sport, deşi contribuţia vechiului oraş dunărean la dezvoltarea mişcării sportive româneşti nu era chiar printre cele din urmă. Există, aşadar, din acest punct de vedere, un paradox. Localnicii sînt tentaţi (şi cu temei, poate) să-l pună pe seama dependenţei, pînă mai ieri, de vecinul vînjos, Galaţiul, în umbra căruia a stat mulţi ani Brăila. Cert este că în materie de baze sportive la Brăila s-a construit puţin, aproape de loc, dar — şi mai grav — modestul capital existent a fost risipit cu uşurinţă, după o mentalitate proprie omului sărac, care îşi cheltuieşte toată agoniseala, fiindcă ştie că niciodată nu va putea fi bogat. Raţiune de boem, potrivită poeţilor fără contracte la edituri, sau pictorilor ambulanţi din parcuri şi grădini publice, în nici un caz, însă, celor însărcinaţi cu administrarea bazelor sportive. Mai ales la Brăila ! Singurul stadion al oraşului („1 Mai“) arată rău de tot, ca un om care trage să moară. Tribunele de lemn s-au şubrezit şi fiecare pas făcut pe ele reprezintă un act de veritabil curaj bărbătesc ; crampoanele au mîncat gazonul, lăsînd mari zone defrişate; pista e acoperită de praf (Fabrica de ciment se află în vecinătate), n-a mai cunoscut de ani şi ani tăvălug sau mătură, iar apă capătă doar cînd plouă. Din stimă faţă de adevărul istoric vom arăta aici că baza sportivă la care ne referim a fost construită de asociaţia sportivă Marina (a Şantierului naval) care l-a îngrijit ca pe propriul său copil. Pînă cînd stadionul a fost dat în custodia clubului Progresul, cu echipă în divizia B. Ajunsă pe mîna unor părinţi vitregi, baza sportivă a început să fie exploatată intens, ceea ce n-ar fi fost rău, cu condiţia, însă, ca uzura inerentă unei asemenea folosiri să fie corectată prin Investiţiile de rigoare. Dar, clubul Progresul s-a mulţumit doar să ÎNCASEZE bani din folosirea stadionului nu să şi CHELTUIASCĂ. Azi aşa, mîine aşa, şi clubul a ajuns să creadă că stadionul acesta Împrumutat ar fi de fapt al său. Şi, culmea ironiei, cînd asociaţia sportivă Marina (proprietara legitimă, a stadionului) şi-a înscris echipa de fotbal în campionatul judeţean, a trebuit să aducă o adeverinţă de la... clubul Progresul, precum că acesta îi permite să joace meciurile pe stadionul „1 Mai" . Săptămîna trecută am vizitat stadionul din Brăila. La ora 10, cei doi îngrijitori ai bazei veneau la... serviciu ca să ude o jumătate de teren, deoarece cealaltă jumătate era afectată, cu începere «3« la ora 13, unui antrenament, întrebat de preşedintele Consiliului municipal pentru educaţie fizică şi sport de ce întîrzie, unul din îngrijitori i-a răspuns că seara trecută a plecat la ora 19. Ce oare o fi avut de făcut, pentru că — aşa cum arătam mai sus — toaleta stadionului este deplorabilă. Se pune foarte serios problema destinului acestei baze sportive. Oricum, în starea în care se află acum este greu de crezut că ea va mai putea înfrunta o iarnă. Ploile, lapoviţa, zăpada vor lăsa riduri adinei pe faţa de vreme îmbătrînită a stadionului. Dar, lovitura de graţie i-o va aplica o intemperie pe care nu o prevede nici un buletin meteorologic. NEPASAREA celor care uită un principiu de viaţă cu totul elementar: de unde iei şi nu pui, se termină ! Valeria CHIOSE Paul IOVAN ■ HI DRAGĂ PRIETENE!... Mai intîi, vreau să-ţi mulţumesc pentru Încrederea pe care mi-o arăţi, adresindu-mi-te pentru un sfat, la un moment de răscruce în activitatea sportivă. Ai aproape 21 de ani, eşti sportiv de categoria I, ai reuşit să obţii o serie de rezultate importante pe plan Intern şi te surprinde faptul că n-ai fost solicitat, pînă In prezent, să-ţi etalezi posibilităţile şi valoarea Intr-o competiţie Internaţională, deşi alţi tineri, cu rezultate chiar ceva mai slabe, au fost chemaţi de mai multe ori. Ba chiar te descurajează acest fapt şi te găseşti, se pare, într-un moment de cumpănă. Prietene Ştefan Alexiu, chiar dacă personal n-am discutat prea multe prin sălile de concurs, te cunosc totuşi, pentru că te-am văzut trăgind şi am să-ţi mărturisesc că te-au surprins şi pe mine rezultatele pe care le-ai obţinut, cu un stil pe care redactorul de specialitate l-a calificat amabil ^aparent dezordonat*. Fără să Încerc a-ţi aduce o critică, ci, pur şi simplu* luîndu-te aşa cum eşti, eu* un acord şi cu alţi tehnicieni te văd un trăgător cu un stil foarte dezordonat* care tinde spre naturalism. întotdeauna aceste stiluri ieşite din comun* cu pregnante manifestări ale personalităţii Individuale, dar ieşite din limitele clasice ale disciplinei respective, prezintă două alternative : ori rămân simple acţiuni dezordonate, care se sting cu vremea ; ori, dacă au **ceva“ deosebit, care se încadrează armonios în calităţile Individului, ţişnesc spre marile performanţe. Din păcate, a doua alternativă prezintă un procentaj redus şi din această precizare vei înţelege, probabil, scepticismul celor ce se ocupă de selecţia cadrelor şi întîrzierea solicitării tale. In situaţia dată, ochiul antrenorului-selecţioner se aseamănă cu cel al artistului dăltuitor, care-şi alege modelele in funcţie de vederile sale creatoare. In aceasta vei găsi, sper, şi explicaţiaselecţionării, înaintea ta* a unor tineri cu rezultate mai slabe, dar cu un stil clasic, în care posibilităţile de progres sunt evidente* precum şi rezerva asupra stilului tău, în care rezultatele trebuie bine aşezate spre a căpăta credit. Cu scuzele de rigoare pentru unele adevăruri, poate prea crud prezentate* prefer să-ţi prezint o situaţie reală* în ideea că adevărul pur* chiar dacă e uneori supărător* te face să deschizi ochii mari. Ceea ce-ţi scriu Insă aci nu trebuie să fie deloc descurajator sau demobilizator. Să ştii că, cu citeva zeci de ani In urmă, scrimerul care folosea prima oară fleșa era privit de contemporanii săi ca „bramburist“, dar aceasta nu l-a împiedicat să introducă fleșa ca element de bază în tehnica clasică a scrimei. La fel, pe Constantin Stelian nu l-a putut împiedica nimeni să câștige numeroase titluri de campion, cu stilul său personal și nici lui Grigorie Kriss nu-i va contesta nimeni titlul de campion olimpic, obţinut In stil propriu. Acestea sunt, de altfel, elementele care mă îndeamnă, pe această cale, să te propun în vederile selecţionerilor, iar acestora să le sugerez să observe dacă victoriile tale In compania unor nume consacrate ca Drimbă, Ardeleanu, Haukler, nu au cumva la bază resurse care, modelate şi dezvoltate, pot duce la rezultate bune. Personal, cred că acel scevar, pe care-l pomeneam mai sus, nu-ţi lipseşte. Rămâne însă ca tu să lucrezi şi pe mai departe cu aceeaşi perseverenţă, animat de pasiunea pentru scrimă* de care m-ai convins, şi călăuzit în continuare de aceeaşi năzuinţă îndrăzneaţă : obţinerea de rezultate mari. Şi tncă ceva e mi-ar face mare plăcere să ştiu că, Înainte de a-mi fi scris mie, te-ai consultat şi cu antrenorul tău. El este cel mal in măsură să te Îndrume pe calea rezultatelor sportive de valoare. Dacă cumva ai greșit și n-ai făcut-o, nu e încă timpul pierdut... Cornel GEORGESCU ! CAMPIONATUL NAŢIONAL DL HOCHEI „ REPETIŢIA“ ARBITRILOR BRAŞOV, 31 (prin telefon de la trimisul nostru). „ Apropierea campionatelor mondiale (grupele B şi C) pe care ţara noastră are cinstea să le găzduiască în luna februarie a anului viitor, se simte şi in rindurile arbitrilor prezenţi la Poiana Braşov. In această amplă repetiţie se lucrează cu posturi duble, adică funcţionează doi scoreri în loc de unul, patru cronometruri in loc de doi etc, întrucît la C.M. e nevoie de două echipe (buna pregătite) a cite 10 arbitri. In angrenajul arbitrajului au apărut şi cîteva elemente inedite. Arbitrii de teren, de exemplu, care se ocupă în pauză şi înaintea meciului de pregătirea gheţii, controlează starea materialelor de joc. De asemenea „capul limpede“, un fel de şef al mesei juriului, are menirea să observe eventualele scăpări ale colegilor săi.In lipsa internaţionalilor N. Turceanu, FI. Gubernu şi M. Husanu, aflaţi în străinătate să arbitreze diverse meciuri, sarcina de a conduce actualul campionat a revenit, în cea mai mare parte, tinerilor cavaleri ai fluierului, remarcaţi în ultimele competiţii republicane. Din păcate, însă, ei n-au mai fost la înălţimea de altădată, comiţînd cu sau fără intenţie — greşeli supărătoare. Le concretizăm. 1. Oscilaţii în aplicarea regulamentului : s-au penalizat fără ezitări actele de nesportivitate ale unor jucători tineri sau mai puţin cunoscuţi şi s-au închis ochii cînd a fost vorba de Varga, sau de alţi jucători de prim rang. 2. Din cauza plasamentului defectuos nu s-au apreciat cu exactitate multe poziţii de ofsaid, la meciul Dinamo—Tîrnava Odorheiul Secuiesc acordindu-se un gol dintr-o astfel de fază. 3. Nu s-a sancţionat — nu ştim de ce — jocul cu crosele pe sus şi rareori s-a aplicat legea avantajului. 4. Se răscumpără uneori greşelile printr-un arbitraj in compensaţie. 5. In sfîrşit, a existat şi un regretabil caz de incorectitudine. In min. 43 al întîlnirii dintre I.P.G.G.—Agronomia Cluj, la scorul de 4—2 pentru geologi, Gheorghe Taşnadi (Miercurea Ciuc) a acordat clujenilor un gol deşi arbitrul de poartă, Ştefan Peter (Braşov), i-a atras atenţia că pucul n-a intrat regulamentar în plasă. Prin fapta sa, Gheorghe Taşnadi a viciat rezultatul meciului Încheiat cu 4—4. Tr. IOANIȚESCU „COLOR“ Uzina de lacuri şi vopsele Bucureşti calea 13 Septembrie 192 — telefon 31.79.17 şoseaua Gării Căţelu 96 — telefon 21.29.83 Livrează prompt, fără repartiţie, pe bază de comandă fermă, orice cantitate de vopsea VINAROM (VINACET) intr-o gamă largă de culori deschise, pentru vopsirea fațadelor, decorări interioare, pe tencuială, cărămidă sau asbociment. (2816) Nr. 712 16146] I.C.S. BUCUREŞTI vă invită să vizitaţi magazinul „CLUB-SPORT" din str. Băcani nr. 1 A în care se vînd cu numerar şi cu plata prin virament echipament pent sport (confecţii, tricotaje, încălţăminte), articole pentru camping precum şi aparate de gimnastică. Magazinul funcţionează după următorul program zilnic 7—20, joi 7—13; 16—29, duminică 7—13.