Sportul, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 712-741)

1969-11-01 / nr. 712

P 20. 6­5-a k DINAMO BUCUREŞTI LA AL 13-LEA TITLU CONSECUTIV S-a încheiat un nou cam­­pion­at de polo, al XXII-lea, care nu s-a deosebit prea mult de cele precedente. Di­­namoviştii bucureşteni şi-au mai adăugat un trofeu în vasta lor panoplie, asigurîn­­du-şi de astă dată succesul cu cîteva etape înaintea dis­putei lor decisive cu Steaua. Distanţa valorică dintre pri­mele trei reprezentante ale Capitalei şi formaţiile pro­vinciale (exceptînd Voinţa Cluj) a rămas identică. Cu alte cuvinte, întreaga compe­tiţie a purtat din nou pece­tea unui nivel valoric scă­zut, cele cîteva meciuri mai echilibrate nereuşind a- i con­feri o cît de mică strălucire. Nu ne propunem, deocam­dată, o analiză asupr­a edi­ţiei recent încheiate deşi, poate mai mult ca oricind, ea ne-ar prilejui o serie de dezbateri interesante : des­pre sistemul de joc al echi­pelor noastre fruntaşe, pre­gătirea tehnică a tinerilor ju­cători, modul de selecţie şi promovare a acestora, sau — lucru mai puţin plăcut — atmosfera de nesportivitate ce înconjoară (vezi cazurile petrecute la Arad) desfăşu­rarea partidelor de campio­nat. Dar toate la timpul lor. O simplă lectură a clasa­mentului poate duce la pă­rerea că pentru campionii ţării cucerirea celui de al 13-lea titlu consecutiv a fost un simplu galop de sănă­tate. Lucrurile nu s-au pe­trecut însă întocmai. Pentru a-şi menţine frumoasa au­reolă de echipă neînvinsă în meciuri oficiale interne de mai bine de 6 ani, Dinamo a trebuit să depună eforturi, mai ales în partidele cu Steaua şi Rapid, în care ju­cătorii din Ştefan cel Mare au fost serios întinşi de mai tinerii lor adversari. Ca şi in anii trecuţi, Zahan, Kroner, Grinţescu, Blajec şi Frăţilă, secondaţi cu mai multă ma­turitate de Zamfirescu şi Novac, au dus tot greul for­maţiei, mai ales în partidele­­ amintite mai sus. Dar cvin­tetul dinamovist nu se mai află la prima sa tinereţe, motiv pentru care antrenorul C. Corcec a încercat să a­­corde mai mult credit lui Popa, Mihăilescu şi să ape­leze mai des (dar nu într-un mod convingător) la juniorii Roşianu, Nastasiu, Rus, Bă­­dinici şi Zabu. Intr-un nou angrenaj, in­suficient rodat, mecanismul formaţiei a prezentat slăbi­ciuni ce s-au repercutat di­rect în potenţialul valoric al întregii formaţii. Cu atît mai mult, cu cît în cea mai mare parte a sezonului, întregul lot al echipei, care anul tre­cut se confunda cu cel al na­ţionalei, s-a văzut împărţit în două tabere de pregătire (la club şi naţională) total distincte. De unde şi lipsa de omogenitate, de înţelege­re (a sensului de joc), şi în­­tr-ajutorare permanentă din­tre jucători, care cu nu prea mult timp în urmă se do­vedeau atuuri preţioase pen­tru echipa campioană. Aglomerat cu sarcini mul­tiple — pregătirea jucători­lor la club şi a celor din lotul reprezentativ — antre­norul C. Corcec nu şi-a pu­tut duce pînă la capăt unele intenţii ce vizau o infuzie de tineret în echipa dinamo­­vistă. De acum înainte, însă, el va trebui să se preocupe cu precădere de această pro­blemă, fiindu-i necesar mult tact pentru împletirea ar­monioasă într-o formaţie a forţelor unor jucători mai vechi, cu o pregătire tehnică superioară şi o vastă expe­rienţă (care au dovedit că-şi merită încă locul), cu cele ale mai tinerilor coechipieri, dornici de o afirmare cit mai rapidă, dar care mai au încă mult de învăţat. Dinamo are posibilităţi de a redeveni una dintre cele mai valoroase formaţii de pe continent. Cu condiţia, însă, ca antrenorul, cu mai multă personalitate şi autoritate (în bunul sens al cuvîntului), să se transforme într-un verita­bil catalizator al unor forţe evidente. A. VASILIU Clasamentul golgeterilor 1. Cl. Rusu (Voinţa) 45, 2. Gh. Zamfirescu (Dinamo) 32, 3. Urcan (CSM Met.­roşu) 28, 4-5. R. Lazăr (Rapid) şi I. Popa (Dinamo) 27, 6. Şt. Kroner (Dinamo) 26, 7-8. A. Zahan (Dinamo) şi I­. Po­­pescu (Steaua) 25. Noua formulă a echipei campioane : In rindul de sus, de la stingă la dreapta : I. Popa, N. Csiszer, B. Mihăilescu, St. Kroner, prof. C. Corcec, G. Novac, C. Frăţilă, I. Capşa (antrenorul echipei de juniori) şi A. Grinţescu ; rundul de jos : G­. Blajec, A. Zabu, G. Roşianu şi Gh. Zamfirescu. Din fotografie lipseşte maestrul emerit al sportului, Aurel Zahan. Clasamentul final 1. Dinamo 18 17 1 0 174— 61 33 2. Steaua­­ 18 15 2 1 122- 52 32 3. Rapid 18 13 1 4 113— 53 27 4. Voința 18 12 0 6 114—103 24 5. Vagonul 18 6 0 12 68— 91 12 6. Progresul 18 6 0 12 55— 90 12 7. I.E.F.S. 18 5 1 12 57— 97 11 8. Poli. Cluj 18 4 3 11 76-126 11 9. Crişul 18 4 1 13 47—113 9 10. C.S.M. Met.­rosu Cluj 18 3 1 14 76—116 7 SIMBATA BASCHET : Sala Floreasca, de la ora 17 : Rapid — Sc. sp. Giur­giu (Junioare), Rapid — Politeh­nica Bucureşti (f.A.), Politehnica — Steaua (m.A.); sala Progresul, de la ora 17 : Progresul — I.E.F.S. (f.A)* Progresul — Poli­tehnica Iasi (m. B), I.E.F.S. II — Petrolul Ploiesti (m. B). VOLEI : Sala Giuleşti, de la ora 18 : Rapid — Politehnica Timişoa­ra (m. A), sala Dinamo, de la ora 16.30 : Aurora — Medicina (m. B), Viitorul — Universitatea, Flacăra roşie — Constructorul (f. B). SCRIMA : Sala Facultăţii de Drept, de la ora 16 : Cupa speran­ţelor. DUMINICA BASCHET : Sala Floreasca, ora 9.30 : Voinţa Bucureşti — Univer­sitatea Timişoara (m. A), I.E.F.S. — Universitatea Cluj (m. A) ; sala Constructorul, ora 11.30 : Constructorul Bucureşti — Mure­şul Tg. Mureş (f. A); sala Giuleşti, ora 12 : Rapid — Comerţul Tg. Mureş (m. A). POPICE : arena Constructorul, de la ora 8 : Constructorul Bucu­reşti — Olimpia Reşiţa (n. A). minde mergem DIRT-TRACK : stadionul Meta­lul (Pantelimon), ora 10 : etapă In cadrul Cupei Metalul. SCRIMA : sala Facultăţii de Drept, de la ora 9 : Cupa speran­ţelor. LUPTE GRECO-ROMANE : Sa­­la Steaua (cal. Plevitel), de la ora 10 : C.S.M. Reşiţa — Steaua — Metalul Bucureşti (div. A). VOLEI : sala Dinamo, de la ora 8­­ Dinamo — Lie. Piteşti (jr. f), I.E.F.S. — Ceahlăul P. Neamţ (f. A), Dinamo — Rapid (m. jr.); sala Progresul de la ora 8 : Şc. sp. 3 — Lie. Mat­ei Basa­rab (jr. m), steaua — Minerul B. Mare (m. A), Şc. sp. 2 — Şc. sp. Con­stanţa, Viitorul — Şc. sp. î. C.s.ş. — Steaua (m. jr.); sala Giuleşti, de la ora 8 : Rapid — Constructorul (f. jr.), Rapid — Universitatea Timişoara (f. A), Unirea Tricolor Brăila — Viitorul Bacău (m. A); sala Constructorul de la ora 8 : I.E.F.S. — ştiinţa Petroşani, Universitatea — Con­structorul Suceava, Electro — Vi­itorul Săvineşti (nr. B) ; sala Pa­latul pionierilor, de la ora 8.30: Sp. sp. 3 — Viitorul, Sc. sp. 2 — Sb. sp. 1 (f. jr.). FOTBAL : stadion Dinamo I, o­ra 12.45 : Dinamo Bucureşti — U.T.A. (tineret), ora 14.30 : Dina­mo Bucureşti — U.T.A. (div. A); stadion Dinamo H, ora 13 : Dina­mo Bucureşti — Carpaţi Sinaia (juniori) ; stadion Republicii, ora 12.45 : Steaua Bucur­şti — Uni­versitatea Cluj (tineret), ora 14.30: Steaua — Universitatea Cluj (div A) ; stadion 23 August­­, ora 13: sc. sp. Energia — Unirea Minăs­­tirea (juniori); stadion 23 August LV, ora 9 : Centrul 23 August — Sc. sp. 2 Bucureşti (juniori); sta­­dion Progresul, ora 11 : Progresul Bucureşti — flacăra Moreni (div. B); stadion Electronica, ora 11 : Electronica Obor — Unirea Foc­şani (div. C); stadionul Giuleşti, ora 8 : Rapid Bucureşti — Spor­­tul studenţesc (juniori)­­; stadion Gloria, ora 11 : Maşini unelte - Petrolul Videle (div. C), ora 13 : Maşini unelte — Steaua (juniori); teren Laromet, ora 11 : Laromet — Marina Mangalia (div. c), ora 13 : Laromet — Marina Mangalia (junion); teren Metalul, ora 12 30- FI. roşie Bucureşti - Unirea cim-­ pulung (div. c); teren T.u.âf., oră 11 : T.U.G. — Chimia Tr. Măgu­rele (div )* ora 13 s T.U.G. — Metalul Tirgovişte (juniori) ; teren Olimpia, ora 13 : FI. roşie — Uni­rea Cîmpulung (Juniori) . Puţin sport n-ar strica­ INTERESAŢILOR Să lămurim mai întîi ce în­ţeleg prin „interesat“ ; nu e vorba neapărat de cel rapace, „călcătorul pe cadavre“, afa­ceristul incurabilAceste e­­xemplare aparţin unei alte categorii, mult mai primej­dioase, pe cînd omul nostru, căruia îi recomand sport în această rubrică, e destul de benign şi, deseori, blajin. El apelează la bunul simţ — al meu, al dumitale, al societăţii însăşi, care garantează răs­plătirea oricărui efort ; el are nu numai bun simţ, ci şi prin­cipii, atunci cînd refuză, din capul locului, o investiţie de muncă sau de elan neurmate de „rezultate concrete“. Aşa ceva, spune interesatul, s-a demodat, ţine de un „sufle­­tism" al pionieratului, e gra­­tuit şi deci absurd. Iţi spune asta, ţie, şi mie, o spune pu­blic, şi e greu să nu-i dai dreptate, fiindcă, într-adevăr, nu există, nu trebuie să existe legi care să te oblige la un efort dezinteresat. „Ce iese din asta ?“ — întreabă, cinic, doar afaceristul; interesatul nu e cinic, el e doar logic şi vor­beşte atenuat, argumentat: „Trebuie stimul, trebuie efi­cienţă, trebuie să existe în­totdeauna un rezultat direct, nemijlocit între ceea ce faci şi ceea ce ciştigi în urma a ceea ce faci...“ Şi trebuie, intr-adevăr. Pe plan legal, pe plan oficial, dreptatea e de partea sa. Dar pe plan uman ? Nu fac elogiul efortului nerăsplătit, ar fi ne­­realist şi ar da apă la moară celor ce obişnuiesc să profite de efortul altora... Spun doar atît: interesatul, veşnicul ob­sedat de rezultatul concret, ar trebui să facă niţel sport. Să înveţe să se bucure dacă a sărit 1,80 înălţime şi să se întristeze dacă n-a sărit. La ce-ţi foloseşte să sari 1,80 inăl­­ţi­e ? (Cifra « modestă, re­cunosc). Uite aşa, ca să sari. In viaţa cotidiană e puţin probabil că vei beneficia vreo­dată, concret, de posibilitatea de-a face acest salt. In viaţa cotidiană, tu, care ai reuşit si dobori mai multe popice de­cit înainte, care ai mai scăzut cu o zecime de secundă durata celor 100 de metri plat, ne­­fiind un performer, neaştep­­tînd medalii, titluri sau bani de la asta, te-ai luptat fără o finalitate aparentă. Te-ai luptat numai pentru a-ţi do­vedi ţie însuţi că poţi mai mult... Dar şi mai multe are de in­­văţat interesatul în tribune: e 1-0 pentru echipa ta favo­rită... Bravo, splendid... Dar s-a făcut 1—1: periculos, în­fiorător ? ...Şi acum e 1—2: tragedie... Dar iată 2—2, şi acum, din nou, echipa favo­rită ia conducerea, iar tu eşti incintat, entuziasmat. Şi pleci acasă cu o stare tonică, şi a doua zi eşti parcă mai ener­gic. Şi mai generos... Pentru ce, în definitiv ?... Fiindcă a intrat o minge de cîteva ori în spaţiul de 7 metri al unei porţi ?— La ce-ţi foloseşte ţip, asta ?... Poate echipei în cauză, care ia două puncte, iar jucătorii nişte recompense şi nişte flori, dar ţie, care ai trăit clipe de tensiune, spaimă şi bucurie în mod absolut de­zinteresat ? Mare lecţie, nobilă şi inepui­zabilă lecţie de participare gratuită la o cauză care, fără să aibă raporturi concrete cu tine, e totuşi a ta... Dacă în toate domeniile vieţii s-ar pu­tea obţine această fantastică angajare, această copilăreasă, sublimă angajare la cauze lipsite de „ce profit", cum ar arăta viaţa noastră, cum ar arăta sufletele noastre !... Ionel HRISTEA //CUPA POIANA" LA ATLETISM BRAŞOV (prin telefon). Azi şi mâine se va desfăşura pe sta­dionul din Poiana Braşov tradi­ţionala competiţie atletică dotată cu­­Cupa Poiana". La startul În­trecerii, aflată la a IX-a ediţie, alături de atleţii braşoveni vor lua startul selecţionatele Judeţelor Covasna, Prahova, Sibiu, precum şi sportivi ai clubului Rapid Bucureşti. Concomitent vor avea loc Întreceri din cadrul „Memo­rialului Emil Pandrea“. C. GRUIA — coresp. principal UNII ABSOLVENŢI I.E.F.S. CAD LA EXAMENUL PREZENTĂRII LA POSTURI... (Urmare din pag. I) Aşa s-a născut reportajul acesta, ceea ce vrea să fie... Trista istorie a celor doi pro­fesori de educaţie fizică, pre­ocupaţi de... probe de foraj ! Şantierul nr. 1 al I.C.H.F. - ulii, sus pe „Uranus“, la nu­mărul 7... O curte uriaşă, plină ochi cu maşini care intră şi ies cu o frecvenţă de-a drep­tul înnebunitoare... Pe stînga, o clădire scundă, lungă ca o cazarmă. Ultima uşă — „comitetul sindical“. Pătrund, şi mă aflu faţă în faţă cu Mihai Chiciu şi Gal Nistor. Desigur, ştiau că voi veni — simt asta din privirile lor —așa îneît formalitățile de rigoare devin inutile... îi rog să-mi explice para­doxul care m-a adus acolo, și ei tac uitîndu-se unul la altul, calmi, surîzători. Dar — poate mă înșel — privirea lor mi se pare goală. Intr-un tîrziu, Chiciu își ia inima în dinţi . — Cînd am terminat facul­tatea şi­ am ajuns la comisia de repartizare puteam să aleg orice... Ştiu eu, Cluj, Timi­şoara, Arad, Iaşi, Constanţa. Orice. Luasem 9,60 la exame­nul de stat şi aş fi vrut să aleg Clujul, ba chiar vorbisem cu Gal să ne ducem acolo, să jucăm în continuare baschet la „U“. Dar n-am ales Clujul şi-mi pare rău. — De ce nu l-ai ales ? — întreb. Tace. Tace cu încăpăţînare şi simt că mi-ar fi greu să mai aflu ceva. Mă întorc spre Nistor : — Pare-mi-se, aţi fost a­­mîndoi în aceeaşi situaţie, eraţi, şi sînteţi, prieteni la ca­taramă, aţi vrut să plecaţi împreună. Atunci ? O nouă clipă de tăcere, stingheră, încărcată parcă cu minereu de fier. — Poate că n-ar fi trebuit s-o spun, dar o voi face ; am fost rugaţi, s-a insistat chiar, să nu ne prezentăm la pos­turi ! Nici la Cluj ! Intr-un fel, era normal : şi eu, şi Chi­ciu şi Satmari (n.n. un alt profesor de educaţie fizică, ju­cător la I.C.H.F.) jucam în echipa de baschet a I.E.F.S.­­ului, reintrată în divizie A, după vreo 10 ani. Toată lumea vorbea de reînvierea tradi­ţiei, cu „I.C.F. Ura, Ura" — ştiţi, refrenul arhicunoscut, al galeriei noastre —, Mişu Nedef făcea eforturi disperate să ţină o echipă cît mai tare. Şi pentru că în faţa comisiei tot trebuia să optăm pentru un post, sfătuiţi să alegem orice în judeţ — da, da, ni se spunea „luaţi, băieţi, orice, mai aproa­pe, că oricum într-o lună — două tot aranjăm situaţia voastră în Bucureşti“ — am ales... Eu, Mănăstirea şi Chi­ciu, Alexandria, unde, bineîn­ţeles, nu ne-am prezentat, pentru că nici nu aveam de gînd s-o facem. — Şi după asta ? Cum aţi ajuns la I.C.H.F. ? Gal reintră în tăcere şi vine rîndul lui Chiciu să vorbeas­că : — Am plecat în armată, ştiţi, stagiul militar. Ni s-a aranjat să nu plecăm la Rad­­na, lingă Arad. Am rămas mai aproape de Capitală, de unde ne mai repezeam din cînd în cînd la cîte un antre­nament. Apoi, după 6 luni, ne-am întors la Institut, unde am mai stat cîteva săptămîni bune, în speranţa că vom pri­mi posturi în Bucureşti. Par­că-mi aduc aminte şi acum : era imediat după Anul Nou şi asistentul Petre Dragomir ne spunea : „fiţi serioşi, măi băieţi, pînă la 1 martie totul este rezolvat“. Dar nu s-a re­zolvat ! Posturile noastre se ocupaseră, perioadă de trans­ferări nu era. Şi pe urmă, nu uitaţi, noi eram un grup, eram prieteni, voiam să jucăm bas­chet împreună... — Cît timp aţi stat așa, fără serviciu, fără nici o ocu­pație ? Poate că întrebarea fusese nelalocul ei. Poate fusese prea dură, cert e că cei doi inter­locutori au făcut un schimb de priviri — totul întîrziat, parcă „au talenti“ — și după cîteva momente au ridicat din umeri, uşor nemulţumiţi: — Vreo două-trei luni! De fapt, stăteam la căminul Insti­tutului şi mîncam la cantină. Doar jucam baschet ! Din nou au tăcut, cu privi­rile ridicate. M-am uitat la ei, pe rînd, şi am avut impre­sia că ochii lor sînt gata să spună, curat, deschis: „asta e ! ce mai vrei!?" Tăcerea căpătase parcă for­me, se putea pipăi, ca o masă, oarecare. Am schimbat discuţia şi am vorbit despre altceva, dezinvolt, ca nişte prieteni vechi. Despre­ colegi, despre campionatul de baschet. Mă chinuia, totuşi, o întrebare şi nu m-am lăsat pînă n-am pus-o : — Spuneţi-mi, acum vă o­­cupaţi cu foraje, cu probe de laborator, cu straturi de rocă, cu eprubete, nu-i aşa ? Ceva care n-are nici în clin nici în mînecă cu meseria dumnea­voastră. Diploma, luată cu medii mari, n-are nici o va­­­loare căci, probabil, angaja­rea aici nu necesită, ca să zic aşa, studii superioare. N-aveţi casă, staţi cu chirie, n-ave­ţi buletine de Bucureşti. Spu­neţi-mi — asta vreau să vă întreb — baschetul, chiar dacă-l adoraţi, vă poate oferi atîtea satisfacţii incit să com­penseze restul ? Nu vă pare rău că una aţi învăţat şi alta faceţi ? Gal a înclinat din cap, cu tristeţe, parcă învins. Chiciu a aruncat uşor, şoptit: — Ce-aş fi putut face ? La Alexandria nu puteam juca baschet. îmi pare rău că n-am ales Clujul, dar acum e, poate, prea tîrziu pentru regrete. In­tr-un timp am încercat cu Braşovul, era un post, m-am dus cîteva zile, dar s-a des­fiinţat. — Bine, bine, dar acum de ce nu vă duceţi să profesaţi la Cluj, la Oradea, oriunde ?! — Ştiu eu, poate o să ne ducem. Păcat că a trecut luna septembrie cînd se puteau face transferurile. Acum trebuie să mai stăm aici aproape un an. — Şi ce-o să faceţi ? — Hm, ce-o să facem ?­­ Foraje, analize. Vocea lui Chiciu era spar­tă, parcă a altuia. Voia bună pierise brusc, iremediabil. E­­rau, într-adevăr, trişti şi în­cercau să aibă umor. Un umor negru, absurd. Ca în­săşi situaţia lor, nefericită... Nefericirea celor doi pro­fesori de educaţie fizică, care abdică, deliberat, de la con­diţia lor de pedagogi, celor doi profesori care ignoră, cu bună ştiinţă, efortul material şi intelectual depus pentru obţinerea unei diplome de învăţămînt superior... Care profesori, zicem, sunt încă aşteptaţi la catedre... PINA CÎND ? Semnale fie alarmă UN STADION MOARE IA BRĂILA! In lunga sa existenţă, Brăi­la n-a prea fost răsfăţată cu stadioane, săli şi terenuri de sport, deşi contribuţia ve­chiului oraş dunărean la dez­voltarea mişcării sportive ro­mâneşti nu era chiar printre cele din urmă. Există, aşa­dar, din acest punct de ve­dere, un paradox. Localnicii sînt tentaţi (şi cu temei, poa­te) să-l pună pe seama de­pendenţei, pînă mai ieri, de vecinul vînjos, Galaţiul, în umbra căruia a stat m­ulţi ani Brăila. Cert este că în materie de baze sportive la Brăila s-a construit puţin, aproape de loc, dar — şi mai grav — modestul capital existent a fost risipit cu uşurinţă, după o mentalitate proprie omului sărac, care îşi cheltuieşte toa­tă agoniseala, fiindcă ştie că niciodată nu va putea fi bo­gat. Raţiune de boem, potri­vită poeţilor fără contracte la edituri, sau pictorilor am­bulanţi din parcuri şi gră­dini publice, în nici un caz, însă, celor însărcinaţi cu ad­ministrarea bazelor sportive. Mai ales la Brăila ! Singurul stadion al oraşu­lui („1 Mai“) arată rău de tot, ca un om care trage să moară. Tribunele de lemn s-au şubrezit şi fiecare pas făcut pe ele reprezintă un act de veritabil curaj bărbă­tesc ; crampoanele au mîn­­cat gazonul, lăsînd mari zone defrişate; pista e acoperită de praf (Fabrica de ciment se află în vecinătate), n-a mai cunoscut de ani şi ani tăvălug sau mătură, iar apă capătă doar cînd plouă. Din stimă faţă de adevărul istoric vom arăta aici că baza sportivă la care ne referim a fost construită de asocia­ţia sportivă Marina (a Şan­tierului naval) care l-a în­grijit ca pe propriul său co­pil. Pînă cînd stadionul a fost dat în custodia clubului Progresul, cu echipă în di­vizia B. Ajunsă pe mîna u­­nor părinţi vitregi, baza sportivă a început să fie ex­ploatată intens, ceea ce n-ar fi fost rău, cu condiţia, însă, ca uzura inerentă unei ase­menea folosiri să fie corec­tată prin Investiţiile de ri­goare. Dar, clubul Progresul s-a mulţumit doar să ÎNCA­SEZE bani din folosirea sta­dionului nu să şi CHELTU­IASCĂ. Azi aşa, mîine aşa, şi clubul a ajuns să creadă că stadionul acesta Împru­mutat ar fi de fapt al său. Şi, culmea ironiei, cînd aso­ciaţia sportivă Marina (pro­prietara legitimă, a stadionu­lui) şi-a înscris­ echipa de fotbal în campionatul jude­ţean, a trebuit să aducă o adeverinţă de la... clubul Pro­gresul, precum că acesta îi permite să joace meciurile pe stadionul „1 Mai" . Săptămîna trecută am vizi­tat stadionul din Brăila. La ora 10, cei doi îngrijitori ai bazei veneau la... serviciu ca să ude o jumătate de teren, deoarece cealaltă jumătate era afectată, cu începere «3« la ora 13, unui antrenament, întrebat de preşedintele Consiliului municipal pentru educaţie fizică şi sport de ce întîrzie, unul din îngrijitori i-a răspuns că seara trecută a plecat la ora 19. Ce oare o fi avut de făcut, pentru că — aşa cum arătam mai sus — toaleta stadionului este deplorabilă. Se pune foarte serios pro­blema destinului acestei ba­ze sportive. Oricum, în sta­rea în care se află acum este greu de crezut că ea va mai putea înfrunta o iarnă. Ploile, lapoviţa, zăpada vor lăsa riduri adinei pe faţa de vreme îmbătrînită a stadio­nului. Dar, lovitura de gra­ţie i-o va aplica o intempe­rie pe care nu o prevede nici un buletin meteorologic. NEPASAREA celor care uită un principiu de viaţă cu to­tul elementar: de unde iei şi nu pui, se termină ! Valeria CHIOSE Paul IOVAN ■ HI DRAGĂ PRIETENE!... Mai intîi, vreau să-ţi mulţu­mesc pentru Încrederea pe care mi-o arăţi, adresindu-mi-te pen­tru un sfat, la un moment de răscruce în activitatea sportivă. Ai aproape 21 de ani, eşti spor­tiv de categoria I, ai reuşit să obţii o serie de rezultate impor­tante pe plan Intern şi te sur­prinde faptul că n-ai fost so­licitat, pînă In prezent, să-ţi e­­talezi posibilităţile şi valoarea Intr-o competiţie Internaţională, deşi alţi tineri, cu rezultate chiar ceva mai slabe, au fost chemaţi de mai multe ori. Ba chiar te descurajează acest fapt şi te găseşti, se pare, într-un moment de cumpănă. Prietene Ştefan Alexiu, chiar dacă personal n-am discutat prea multe prin sălile de con­curs, te cunosc totuşi, pentru că te-am văzut trăgind şi am să-ţi mărturisesc că te-au surprins şi pe mine rezultatele pe care le-ai obţinut, cu un stil pe care redactorul de specialitate l-a calificat amabil ^aparent dezor­donat*. Fără să Încerc a-ţi a­­duce o critică, ci, pur şi sim­plu* luîndu-te aşa cum eşti, eu* un acord şi cu alţi tehni­cieni te văd un trăgător cu un stil foarte dezordonat* care tin­de spre naturalism. întotdeauna aceste stiluri ie­şite din comun* cu pregnante manifestări ale personalităţii In­dividuale, dar ieşite din limite­le clasice ale disciplinei respec­tive, prezintă două alternative : ori rămân simple acţiuni de­zordonate, care se sting cu vre­mea ; ori, dacă au **ceva“ de­osebit, care se încadrează armo­nios în calităţile Individului, ţişnesc spre marile perfor­manţe. Din păcate, a doua alternativă prezintă un procentaj redus şi din această precizare vei înţe­lege, probabil, scepticismul celor ce se ocupă de selecţia cadrelor şi întîrzierea solicitării tale. In situaţia dată, ochiul an­­trenorului-selecţioner se asea­mănă cu cel al artistului dăltu­­itor, care-şi alege modelele in funcţie de vederile sale creatoa­re. In aceasta vei găsi, sper, şi explicaţia­­selecţionării, înain­tea ta* a unor tineri cu rezul­tate mai slabe, dar cu un stil clasic, în care posibilităţile de progres sunt evidente* precum şi rezerva asupra stilului tău, în care rezultatele trebuie bine aşe­zate spre a căpăta credit. Cu scuzele de rigoare pentru unele adevăruri, poate prea crud prezentate* prefer să-ţi prezint o situaţie reală* în ideea că adevărul pur* chiar dacă e uneori supărător* te face să deschizi ochii mari. Ceea ce-ţi scriu Ins­ă aci nu trebuie să fie deloc descurajator sau demobi­lizator. Să ştii că, cu citeva zeci de ani In urmă, scrimerul care folosea prima oară fleșa era privit de contemporanii săi ca „bramburist“, dar aceasta nu l-a împiedicat să introducă fleșa ca element de bază în tehnica clasică a scrimei. La fel, pe Constantin Stelian nu l-a putut împiedica nimeni să câștige nu­meroase titluri de campion, cu stilul său personal și nici lui Grigorie Kriss nu-i va contesta nimeni titlul de campion olim­pic, obţinut In stil propriu. A­cestea sunt, de altfel, ele­mentele care mă îndeamnă, pe această cale, să te propun în vederile selecţionerilor, iar a­­cestora să le sugerez să obser­ve dacă victoriile tale In com­pania unor nume consacrate ca Drimbă, Ardeleanu, Haukler, nu au cumva la bază resurse care, modelate şi dezvoltate, pot duce la rezultate bune. Personal, cred că acel scevar, pe care-l po­meneam mai sus, nu-ţi lipseşte. Rămâne însă ca tu să lucrezi şi pe mai departe cu aceeaşi perseverenţă, animat de pasiu­nea pentru scrimă* de care m-ai convins, şi călăuzit în con­tinuare de aceeaşi năzuinţă în­drăzneaţă : obţinerea de re­zultate mari. Şi tncă ceva e mi-ar face mare plăcere să ştiu că, Înain­te de a-mi fi scris mie, te-ai consultat şi cu antrenorul tău. El este cel mal in măsură să te Îndrume pe calea rezultatelor sportive de valoare. Dacă cum­va ai greșit și n-ai făcut-o, nu e încă timpul pierdut... Cornel GEORGESCU ! CAMPIONATUL NAŢIONAL DL HOCHEI „ REPETIŢIA“ ARBITRILOR BRAŞOV, 31 (prin telefon de la trimisul nostru). „ A­propierea campionatelor mon­diale (grupele B şi C) pe care ţara noastră are cinstea să le găzduiască în luna februarie a anului viitor, se simte şi in rindurile arbitrilor prezenţi la Poiana Braşov. In această am­plă repetiţie se lucrează cu posturi duble, adică funcţio­nează doi scoreri în loc de unul, patru cronometruri in loc de doi etc, întrucît la C.M. e nevoie de două echipe (buna pregătite) a cite 10 arbitri. In angrenajul arbitrajului au apărut şi cîteva elemente ine­dite. Arbitrii de teren, de e­­xemplu, care se ocupă în pau­ză şi înaintea meciului de pregătirea gheţii, controlează starea materialelor de joc. De asemenea „capul limpede“, un fel de şef al mesei juriului, are menirea să observe even­tualele scăpări ale colegilor săi.In lipsa internaţionalilor N. Turceanu, FI. Gubernu şi M. Husanu, aflaţi în străinătate să arbitreze diverse meciuri, sarcina de a conduce actualul campionat a revenit, în cea mai mare parte, tinerilor ca­valeri ai fluierului, remarcaţi în ultimele competiţii repu­blicane. Din păcate, însă, ei n-au mai fost la înălţimea de altădată, comiţînd cu sau fără intenţie — greşeli supărătoare. Le concretizăm. 1. Oscilaţii în aplicarea re­gulamentului : s-au penalizat fără ezitări actele de nespor­tivitate ale unor jucători ti­neri sau mai puţin cunoscuţi şi s-au închis ochii cînd a fost vorba de Varga, sau de alţi jucători de prim rang. 2. Din cauza plasamentului defectuos nu s-au apreciat cu exactitate multe poziţii de of­said, la meciul Dinamo—Tîr­­nava Odorheiul Secuiesc acor­­dindu-se un gol dintr-o ast­fel de fază. 3. Nu s-a sancţionat — nu ştim de ce — jocul cu crosele pe sus şi rareori s-a aplicat legea avantajului. 4. Se răscumpără uneori gre­şelile printr-un arbitraj in compensaţie. 5. In sfîrşit, a existat şi un regretabil caz de incorectitu­dine. In min. 43 al întîlnirii dintre I.P.G.G.—Agronomia Cluj, la scorul de 4—2 pentru geologi, Gheorghe Taşnadi (Miercurea Ciuc) a acordat clujenilor un gol deşi arbitrul de poartă, Ştefan Peter (Bra­şov), i-a atras atenţia că pucul n-a intrat regulamentar în plasă. Prin fapta sa, Gheor­ghe Taşnadi a viciat rezulta­tul meciului Încheiat cu 4—4. Tr. IOANIȚESCU „COLO­R“ Uzina de lacuri şi vopsele Bucureşti calea 13 Septembrie 192 — telefon 31.79.17 şoseaua Gării Căţelu 96 — telefon 21.29.83 Livrează prompt, fără repartiţie, pe bază de comandă fermă, orice cantitate de vopsea VINAROM (VINACET) intr-o gamă largă de culori deschise, pentru vopsirea fațadelor, decorări interioare, pe tencuială, cărămidă sau asbociment. (2816) Nr. 712 16146] I.C.S. BUCUREŞTI vă invită să vizitaţi magazinul „CLUB-SPORT" din str. Băcani nr. 1 A în care se vînd cu numerar şi cu plata prin virament echipament pent sport (confecţii, tricotaje, încălţă­minte), articole pentru camping precum şi aparate de gimnastică. Magazinul funcţionează după următorul program­­ zilnic 7—20, joi 7—13; 16—29, duminică 7—13.

Next