Sportul, iulie 1970 (Anul 26, nr. 949-979)

1970-07-01 / nr. 949

Pag.­s 2*. ATLETISMULUI CLUJEAN îi LIPSEŞTE, ÎNTR-ADEVÂR, UN CAL!? Cu ani în urmă, la Cluj, pe gazonul stadionului municipal, putea fi văzut, plimbîndu-se în voie, un cal. Patrupedul, proprietatea administraţiei ba­zelor sportive din oraş, avea... treabă o orâ, două pe zi. In rest... Iubitorii sportului clujean, atleţii cu deosebire, îşi vor aminti cu reverie de acei ani fericiţi, cînd, pe lîngă acest personaj patruped li se în­găduia şi lor accesul ■— fără vreun ucaz special — pe ga­zon, pe pista, la toate cele­lalte sectoare. Acum... Acum, iată, nici chiar re­prezentanţii cei mai de sea- ATITUDINI rivi ai atletismului din locali­tate —■ Sokol, Şepci, Jurcă sau Bogdan — o întreagă echipă de pentatlon, campioană na­ţională, nu găseşte o minimă înţelegere pentru a beneficia de UN SECTOR, UN SINGUR SECTOR, cel rezervat săriturii cu prăjina, de doua ori pe săptămînă, cîte două ore. Principalul cerber, directorul Administraţiei bazelor spor­tive, Liviu Sîngeorzan, printr-o adresă trimisă clubului spor­tiv Universitatea Cluj (nr. 505/1970) aduce imputări atle­ţilor, îi acuză că degradează unele zone ale stadionului. Nu contestăm existenţa unei asemenea stări de lucruri, re­gretabile, fireşte, cu toate că adresa de mai sus nu face nici o nominalizare. Dar ne întrebăm : cum ar putea nişte săritori cu prăjina să afecteze integritatea gazonului, a ce­lorlalte sectoare ? Ne între­băm, totodată , cum poate fi interpretată măsura — arbi­trară — luată de administra­ţia bazelor sportive, de a de­monta instalaţie de prăjină, care, de altfel, nici nu-i apar­ţine ? Se ştie doar, ea a fost donată de către clubul sportiv Universitatea, după ce a fost adusă, cu destule greutăţi, la Cluj. Iată mai degrabă o sursă de şicane care afectează, e­­vident, climatul necesar dez­voltării atletismului clujean. Miopia conducerii administra­ţiei bazelor sportive din acest oraş este o frînă în calea propăşirii unui sport olimpic. O stare de lucruri nefirească, faţă de care C.J.E.F.S. Cluj manifestă, la rîndu-i, o stare de indiferenţă stranie. Atleţii clujeni aşteaptă o in­tervenţie energica. Cu puţin spirit de înţelegere (cum e­­xista, de altfel, în alte do­menii), se poate realiza uşor un modus vivendi. Şi pentru a se evita tendinţa de tempo­rizare, care mai caracterizea­ză munca unor activişti spor­tivi, am sugera ca personal, tovarăşul Alexandru Mureşan, preşedintele C.J.E.F.S. Cluj, sa vină în sprijinul rezolvării a­­cestei anormale situaţii. Tiberiu STAMA N.A. Sceptici, unii iubitori ai sportului afirmă că atletismului clujean îi lipseşte un cal, pentru a reintra in drepturi. Să o luăm ca butadă și să nădăjduim intr-o rezolvare fericită a lucrurilor. Altfel... sportál „VÂLCEA" ÎŞI CAUTĂ TRADIŢIILE... ...dar nu le găseşte! Ziarul „Sportul“ a organizat la Rm. Vîlcea o masă ro­tundă, la care s-au abordat următoarele probleme: • Care este aria sportului în judeţul dumneavoastră şi în ce stadiu de dezvoltare se află ? • Care sunt sporturile tradiţionale în judeţ şi cum spriji­niţi ascensiunea lor ? • Ce greutăţi întîmpinaţi şi care sunt factorii în măsură a contribui la îmbunătăţirea activităţii sportive ? Deşi tov. I. Nicula, preşedintele C.J.E.F.S. Vilcea, a privit cu to­tal dezinteres iniţiativa ziarului nostru, lipsindu-ne de sprijinul pe care-l aşteptam din partea sa în reunirea participanţilor la masa rotundă (negăsind de cuviinţă nici măcar sa participe la dez­bateri­­), am reuşit totuşi să in­vităm — şi au avut amabilitatea să participe — următorii tovarăşi: —■ Niţolae DINESCU, vicepreşe­dintele C.J.E.F.S. — Dumitru RADESCU, şeful secţiei sport-turism şi pregătire militară din Comitetul judeţean U.T.C — Octavian CELIC, şeful secţiei cu probleme de sport din Consi­liul judeţean al sindicatelor. — Ion TEODOR­ES­CU, şeful co­misiei sport-turism din Consiliul judeţean al pionierilor. Scopul scuză... rezultatele ! ? Nicolae DINESCU: Judeţul nos­tru, aflat altădată pe o poliţie de frunte în mişcarea sportivă ro­mânească, înaintează, în momen­tul de faţă, în ritm de... melc ! Din cele 11 echipe divizionare B, C şi juniori, TREI AU RETRO­GRADAT DEJA, singura noastră formaţie din B. Chimia Rm. Vîl­cea, urmind a activa şi ea în viitorul campionat de fotbal în divizia ...C ! Deşi nu ducem lipsă de cadre specializate (189 de pro­fesori), deşi avem 1823 de acti­vişti voluntari, 160 de arbitri, 163 de instructori sportivi şi 42 de antrenori, mişcarea sportivă din judeţul nostru progresează deose­bit de lent, APROAPE INSESI­ZABIL ! Rezultatele mediocre ÎŞI AU RĂDĂCINILE ÎN ÎNSĂŞI MA­NIERA CU CARE ESTE PRI­VITA ACTIVITATEA SPORTIVA (în special cea de performanţă) DE CĂTRE CEI RĂSPUNZĂTORI, CEI CARE O CONDUC. Intr-un CONTRIBUŢII LA PROFILUL SPORTIV AL JUDEŢELOR cuvînt, scopul pe care-1 urmărisc — probabil — antrenorii, nu este acela de a obţine rezultate foarte bune, ci de a-şi justifica, prin existenţa unor echipe modeste, salariile pe care le primesc. Şi aşa, scopul scuză... rezulta­tele . Alături de antrenori, şi noi — consiliul judeţean — avem o mare parte de vină. Sporturile tradiţionale din jude­ţul nostru, atletismul, oină, fotba­lul, m­odelismul, gimnastica, vo­leiul, bobul şi patinajul, ne-au­ adus satisfacţii minore, pînâ acum cucerind numai două titluri de campioni republicani (la atle­tism juniori­— n.n.). Bazele sportive, puţine la nu­măr — mai ales în oraşe — pre­cum şi lipsa unei săli de sport corespunzătoare dimensional prac­ticării jocurilor, reprezintă, de asemenea, greutăţi nu tocmai uşor de depăşit. E drept că în privinţa sportului de masă stăm mai bine — ÎN SPECIAL LA SATE, unde, in 90% din cazuri, existind baze sportive este mult mai uşor să organizăm competi­ţii.Aceasta fiind situaţia — şi tre­buie să recunoaştem că nu e roză — ara luat o serie de măsuri care să ducă la îmbunătăţirea organi­zării şi dezvoltării mişcării spor­tive din judeţ . PORNIND DE LA CONSTRUIREA UNEI MARI SĂLI DE SPORT ŞI PINA LA ÎNTOCMIREA UNUI BOGAT CA­LENDAR COMPETITION­AL, DE LA INIŢIEREA UNOR CURSURI ŞI SECŢII NOI (bob, judo, cul­turism) LA COLABORAREA MAI STRÎNSA CU CELELALTE FO­RURI DIN JUDEŢ. Sperăm ca in viitorul apropiat sportul v­ll­cean să-şi recapete locul de frunte pe care se afla acum cîţiva ani . Apreciind maniera autocritică cu care tinărul vicepreşedinte al C.J.E.F.S. Vîlcea a răspuns între­bărilor noastre, trebuie să subli­niem că — din cite am aflat — el este totuşi unul dintre pilonii de bază, unul dintre puţinii ani­matori ai mişcării sportive din judeţ. Dar... cu o floare... ! Sportul de masă îl eclipsează pe cel de performanţă DUMITRU BIVDESCU : Dacă in alte judeţe sportul de performan­ţă îl eclipsează pe cel de masă, la noi se întîmpla invers. Spun asta pentru că marele număr de competiţii organizate pentru iubi­torii de sport vileeui a angrenat o cifră impresionantă de tineri. Spre exemplu, la „Cupa tineretu­lui de la sate“ — ediţia de iarnă, AU PARTICIPAT PESTE 16 600 DE TINERI. „Olimpiada pietrari­lor“, „Memorialul N. Bălcescu“, ştafeta etelista „Eliberarea“, sunt numai citeva din competiţiile cu caracter tradiţional, care repre­zintă iniţiative foarte bune, gă­sind un larg ecou în rîndurile ti­neretului, întrecerea pentru cea mai frumoasă bază sportivă de la sate, organizată tot de comitetul judeţean U.T.C., a adus, de ase­menea, rezultate frumoase, com­plexele sportive din comunele Fîrtăţeşti, Galicea şi Dragoieşti, fiind exemple concludente. LA CAPITOLUL GREUTĂŢI , aş aminti, în primul rînd, de veş­nica problemă a dezafectării unor baze sportive fără a se asigura altele in loc. Edificatoare în acest sens mi se par cazurile comune­lor Perişani şi Şirineasa, unde I.A.S.-urile au arat terenurile de fotbal ! In judeţul Vîlcea s-ar putea amenaja mai multe terenuri, dar... OCTAVIAN CEIAC : Cele 31 de asociaţii sportive din întreprinde­rile şi instituţiile judeţului Vîl­cea, cu cei peste 17 000 de mem­bri, oglindesc din plin interesul cu care mişcarea sportivă este privită la acest nivel întrecerile organizate de Consiliul sindicate­lor, in colaborare cu U.T.C.-ul şi C.J.E.F.S., au antrenat numeroşi salariaţi, iar cupele — pe profesii — ale ceferistului, forestierului, constructorului, minierului, pre­cum şi „Cupa staţiunilor“ sunt competiţii primite cu deosebită plăcere de către lucrătorii din aceste ramuri. Popicele — sport înrădăcinat în judeţul nostru — au o puternică bază materială, cele 18 popicarii existente oferind condiţii optime de antrenament. Din păcate, AVEM GREUTĂŢI MARI DETERMINATE DE PRO­BLEMA BAZELOR SPORTIVE ÎN ORAŞE de unde acestea LIPSESC APROAPE CU DESAVIRŞIRE ! Şi asta datorită dezinteresului ma­nifestat de cei care se ocupă de afectarea spaţiilor pentru amena­jarea lor, indiferenţi in faţa nu­meroaselor apeluri ale iubitorilor sportului, ale conducerilor unor întreprinderi ce vor să-ş­­i in­struiască baze sportive minimale, dar... nu au unde. Deşi îrn planul de dezvoltare urbanistică a ora­şului au fost prevăzute — evident — şi baze sportive, pasivitatea celor răspunzători de rezolvarea acestei probleme a rămas la fel de condamnabila. Privitor la sportul de masă, în afara competiţiilor „de casă", cele peste 130 de duminici cultu­­nale Sportive ţinute anul trecut şi cele 40 anul acesta, organizate de noi în colaborare cu forurile a­­mintite mai sus, arată că şi acest aspect al activităţii sportive se află în centrul atenţiei. ION TEODORESCU : Consiliul nostru sprijină activitatea spor­tivă a pionierilor prin organiza­rea unui mare număr de compe­tiţii, tabere şi centre de iniţiere. Dintre acestea, „Festivalul sportiv al tinerelor speranţe“ (la mini­­fotbal, tenis de masă, oină şi gimnastică modernă), „Cupa Roza Vînturilor“, la orientare turistică, „Cupa cartierelor“ la fotbal, volei şi handbal, precum şi numeroa­sele excursii ciclo-turistice, au devenit tradiţionale, bucurîndu-se de o largă participare. Lipsa de fonduri pentru sportul pionieresc (fondurile alocate anului în curs s-au epuizat ?), precum şi numă­rul infim de baze sportive, ne stingheresc foarte mult. Şi pentru câ s-a discutat despre dezafecta­rea bazelor sportive, dau şi eu un exemplu : la şcoala generală nr. 4 din Rm. Vîlcea (care nu avea un teren de sport), în curtea asfaltată unde s­e puteau totuşi desfăşura orele de educaţie fizică şi iniţia diferite întreceri spor­tive, a fost construit un edificiu administrativ. Am căutat ca în materialul de faţă să prezentăm cît mai fidel cele spuse de participanţii la masa rotundă, subliniind — în­deosebi — greutăţile întîmpinate de mişcarea sportivă d­in acest judeţ. Sportul vîlcean prezintă încă serioase carenţe, iar modul in care el a fost „sprijinit* pînă acum l-a împins pe panta medio­crităţii. Numeroşii amatori de sport din judeţ aşteaptă totuşi o ameliorare. O aşteptăm şi noi , Horia ALEXANDRESCU IN LIBRĂRIILE MEXICANE: O NOUĂ CARTE ROMÂNEASCĂ DE SPORT Contenido y sistema del entrenamiento de portivo cont empor ăneo O a doua carte românească de sport, de strictă speciali­tate, a văzut, recent, lumina tiparului, in limba spaniolă, in Mexic. Este vorba de CONŢINUTUL­ ŞI METO­DICA ANTRENAMENTU­LUI SPORTIV CONTEM­PORAN (Contenido y siste­ma del entrenamiento depor­tivo contemporaneo), o lucra­re de ample proporţii, care valorifică şi generalizează experienţa acumulată în munca de pregătire a spor­tivilor români de perfor­manţă, care au urcat, de-a lungul anilor, pe podiumul de onoare al marilor compe­tiţii internaţionale, cucerind titluri şi medalii la J. O., C. M., C. E., Jocurile Balca­nice etc. Faptul că o editură mexicană solicită o lucrare românească de metodică sportivă ilustrează, pe de o parte, prestigiul de care se bucură activitatea de educa­ţie fizică şi sport din ţara noastră şi oamenii ei de specialitate. In arena interna­ţională, iar pe de altă parte vine să arate că in Mexic ca şi in alte ţări, a început să se manifeste interes pen­tru asemenea cărţi Contenido y sistema del entrenamiento deportivo con­­temporăneo (traducerea a fost făcută de către dr. Ga­briel Cherebeţiu, Anca Che­rebeţiu şi prof. Miguel Ga­­leona), constituie, de altfel, un document de prim ordin in teoria şi practica activi­tăţii sportive de mare per­formanţă, el marcînd un mo­ment deosebit în străduinţa de­ cristalizare a unui sistem propriu de antrenament sportiv, de afirmare a unei şcoli româneşti de metodică a pregătirii sportivilor frun­taşi.­­ In introducerea scrisă de doctorul în ştiinţe pedago­gice Emil Ghibu, vicepre­şedinte al C.N.E.F.S., sînt sintetizate liniile directoare și aspectele noi ale metodicii antrenamentului sportiv, pro­bleme care trebuie să fie cu­noscute de fiecare specialist, indiferent de ramura spor­tivă în care activează, în­trucât în ele sunt punctate cele mai importante principii călăuzitoare ale antrenamen­tului și participării îa concursuri. Lucrarea, tipărită în con­­diţiuni grafice excelente, prezintă cititorului mexican, specialistului sportiv din a­ceastă ţară numele medicilor de specialitate, ale antrenori­lor, ale activiştilor şi cadrelor didactice din România (E. Ghibu, L. Teodor­escu, M Birjega, I. Balaş, I. Sicţovan, C. Fior­escu, A. Nicu, A Vrabie, V. Ludu, I. Istrate, G. Zimbreşteanu, I. Cornea­nu, M. Epurau, O. Vlase, I. Stănescu, I. Drăgan, E. Bran, C. Liţă, F. Ulmeanu, I. Spe­­ter etc.) care au contribuit prin munca şi experienţa lor la realizarea acestei lucrări, pe care Editura C.N-E-F.S. („Stadion") a prezentat o la noi, in anul 1967. J. B. Nr. 949 (6383) UN PARADIS AL SCHIULUI IN MIEZ DE VARĂ • Excelentul experiment al Şcolii sportive nr. 2 din Bucureşti • Schi In... slipuri • Tabăra tinereţii Regi, Caraimanul şi Căşti­­la, ale căror prăvălişuri de piatră le putem vedea din Buşteni in toată mă­reţia lor, sunt cei mai im­punători. Intre aceşti doi coloşi, consideraţi pe bună dreptate apanajul alpiniş­­tilor români, se adînceşte, curgind de la Est la Vest, firul Văii Albe, devenit in porţiunea mijlocie cel mai bun teren de schi pe timpul verii. Din nume­roasele avalanşe, scurse iarna pe versanţii văii, pe stingă Peretele Văii Albe, iar pe dreapta Peretele Albişoarelor, se acumu­lează o imensă cantitate de zăpadă, care atinge în unele locuri 30 de metri grosime. Bine tasată şi umbrită de cei doi pereţi, neaua rezistă suliţelor calde trimise de soare, dăinuind pe fundul văii tot anul, permiţînd ama­torilor de schi să-şi prac­tice aci sportul preferat pînă tîrziu, către mijlocul lui iulie Dacă acum 35 de ani re­giunea era frecventată nu­mai de temerari, astăzi pu­tem vedea în Valea Albă zeci de tineri care schiază în zilele însorite, în slipuri. Un mic refugiu, construit de federaţia de specialitate, prin strădania unor oameni bine intenţionaţi, în punctul de­numit Belvedere, permite or­ganizarea, în condiţii ceva mai aspre, a taberelor de schi pînă la mijlocul verii. Calea de acces către aceste locuri tăinuite începe din dreptul cabanei Căminul Alpin din Buşteni. Poteca, marcată cu triunghi roşu, conduce peste Coama Munticelului pînă la locul denumit Măsurătoarea Urşilor. De aci, părăsind sem­nul iniţial, înaintăm către stînga prin pădure, călăuziţi de marcajul cu triunghi gal­ben care ia sfîrşit după 1 oră şi 30 de minute în punctul denumit La verdeaţă (1610 m altitudine), de unde firul Văii Albe îşi arată albia-i acoperită cu zăpadă pe circa 600 m diferenţă de nivel. Surpriza schiului de vară din acest an o constituie a­­pariţia în regiune a 18 copii între 8 şi 15 ani, aparţinînd secţiei de schi a Şcolii spor­tive nr. 2 din Bucureşti. Con­duşi cu pricepere de prof. I. Ghia, copiii şi-au instalat corturile, agăţîndu-le, te miri cum, pe feţele împădurite ale muntelui, amenajîndu-şi bu­cătăria, sala de mese, că­mara pentru alimente etc. Pădurea a răsunat de glasu­rile cristaline ale copiilor care, îndrumaţi de profesor, au construit cea mai origi­nală şi îndrăzneaţă tabără de munte realizată vreodată la noi în ţară, în condiţii extrem de as­pre, pe pante pînă la 50 de grade înclinaţie, cu apa la 20 minute de mers, micii schiori au savurat din plin greutăţile muntelui, bucu­rîndu-se de frumuseţea spor­tului ales, alunecînd ore în şir pe albul zăpezii cuibărite la poalele Caraimanului şi Coştilei. . Duminica trecuta, o bună parte din părinţi au urcat să-şi vadă copiii şi mulţi dintre ei mergeau ţinuţi de mină de cei mici, aceştia fiind familiarizaţi cu locurile atît de greu accesibile pentru neiniţiaţi. Exemplul taberei din Va­lea Albă, organizată de Şcoala sportivă nr. 2, arată ce se poate realiza cu copiii dacă există pasiune, price­pere şi dacă nu se precupe­ţeşte nimic. Cele 12 zile de schi pe care cei mici le-au petrecut în Valea Albă au însemnat un prilej de învă­ţare a­ unor lucruri noi, cu caracter aplicativ, menite să întărească organismul. Emilian CRISTEA maestru emerit al sportului Dintre cei 37 de munţi ce alcătuiesc masivul Bu■ 3 amintire... Un ceai fierbinte preparat la un foc d­e tabără este parcă mai gustos. Foto : EM. CRISTEA PATRU ZILE DE ÎNTRECERI LA ŞTRANDUL TINERETULUI # Azi şi miine, campionatele de juniori ale Capitalei, vineri şi sâmbătă. Intilnirea amicală cu săritorii polonezi De astăzi, sări­torii de la tram­bulina din ţara noastră intră în focul întrecerilor sezonului în aer liber. Deocamdată concurea­ză doar juniorii, care îşi dispută, la ştrandul Tinere­tului, titlurile de campioni ai Capitalei. Concursul este programat să­­ se desfăşoare azi de la orele 10 şi 16 (să­riturile de la trambulină) şi miine de la aceleaşi ore (platformă). Cu acest prilej, juniorii­­ români vor face o ultimă verificare înaintea disputelor internaţionale în ajunul cărora se află. Pen­tru că,­­ trebuie amintit, nu mai tîrziu decit vineri şi simbătă cei mai buni juniori, cărora li se vor­ adăuga se­niorii, vor concura, tot la ştrandul Tineretului, alături de componenţii lotului Polo­niei aflat în Capitală pentru un stagiu de pregătire. Deşi nu are un caracter oficial, intilnirea amicală cu sporti­vii polonezi (reputaţi în a­ceastă ramură a notaţiei) stîrneşte un justificat interes şi va constitui un test eloc­vent asupra posibilităţilor sportivilor noştri, cu atât mai mult cu cît o săptămână mai tîrziu, adică la 11 şi 12 iulie, ei vor avea de înfrun­tat reprezentativa Spaniei, tot la ştrandul Tineretului, în aceleaşi zile, un grup de juniori va concura la Poznan, în cadrul campionatelor in­ternaţionale ale Poloniei.­­Sunt vizaţi să facă deplasarea Ion In­eş, Dumitru Penoftie, Sorana Prelicpeanu, p­nel Popescu şi Mariuca Isăc­­cu. Toate aceste întreceri, ca şi celelalte cuprinse în ca­lendarul intern şi internaţio­nal al săritorilor români, au drept scop continua verifi­care a pregătirilor în vederea marilor competiţii ale sezo­nului : campionatele balca­nice (19—22 august, la Ate­na), concursul speranţelor olimpice (21—23 august, la Poznan) şi campionatele Eu­ropei (5—12 septembrie, la Barcelona). TINERII UMANI ROMÂNI ÎNVINGĂTORI LA SOFIA La Sofia s-au încheiat întilnirile internaţionale ami­cale bilaterale din­tre reprezentativele de tenis (tineret) — feminină şi masculină — ale României şi Bulgariei. Ambele partide au luat sfîr­­şit cu succesul ten­ism­ani­lor români : 8—2 la fete şi 5— 5 la băieţi (victoria a fost atribuită jucătorilor români, superiori la ghemuri cîştigate : 123—115). REZULTATE, fete : Bucur — Mosco­va 6—2, 2—6, 6—4, Takacs — Sotirova 6—1, 6—4, Simionescu — Borisova 1—6, 6— 3, 6—4, Bucur — Sotirova 6— 4, 6—4, Takacs — Borisova 7— 5, 4—6, 6—0, Simionescu — Mascova 1—6, 4—6, Bucur — Borisova 6—1, 8—6, Takacs — Mascova 7—5, 2—6, 6—0, Si­­mionescu — Sotirova 4—6, 5—7, Bucur, Takacs — Mascova, So­tirova 4—6, 7—5, 6—3 ; băieţi : Sotiriu — Petrov 6—4, 6—2, Tr. Marcu — Dencev 4—6, 7—9, Nemeş — Dencev 3—6, 5—7, Sotiriu — Ganev 8—6, 6—1, Marcu — Petrov 4—6, 8—6, 6—0, Nemeş — Ganev 7—5, 1— 6, 2—6, Sotiriu — Dencev 6— 4, 6—1, Marcu — Ganev 7— 5, 6—1, Nemeş — Petrov 2— 6, 4—6, Sotiriu, Marcu — Ganev, Petrov 7—5, 4—6, 3—6, 4—6. In întrecerile masculine au luat parte echipele de „Cupa Galea“ ale celor două ţări.* La înapoierea în ţară, antre­norul Ion Racoviţă, care a în­soţit formaţiile României în Bulgaria, ne-a declarat urmă­toarele : „Meciurile amicale cu tenismanii bulgari au fost in­teresante. Fetele noastre au repurtat o victorie categorică datorită jocului complet al Elenei Takacs, curajoasă şi o bună finalizatoare la fileu. Fe­licia Bucur s-a comportat mul­ţumitor, demonstrînd regulari­tate şi o frumoasă putere de luptă. Ea este încă prea de­fensivă. Revelaţia competiţiei a fost însă junioara de 14 ani, Mariana Simionescu, înzestrată cu calităţi native deosebite şi un moral excelent. In absenţa lui Dumitru Hârădău — bol­nav — consider bune şi rezul­tatele băieţilor. Solim­u n-a pierdut nici un set la simplu, iar Traian Marcu (16 ani) a trecut cu uşurinţă de primii doi jucători bulgari de „Cupa Galea", Petrov şi Ganev. Nu am fost satisfăcut de jocul lui Dan Nemeş. Acest tînăr nu şi-a însuşit încă procedeele corecte de lovire a mingii. Competiţia de la Sofia a con­stituit o bună verificare a ju­cătorilor pe care ii pregătesc pentru zona „Cupei Galea“ de la Biella (Italia), dintre 23 şi 26 iulie­. MANUALUL DE HANDBAL ÎN 7 AL PROF. ION KUNST-GHERMĂNESCU SE BUCURĂ DE O BUNĂ APRECIERE ÎN U.R.S.S. Şcoala românească de handbal culege elogii nu numai pe terenul confruntărilor sportive, dar și pe cel publicistic : cartea datorată antrenorului emerit Ion Kunst- Ghermănescu — „Handbal in 7“ a fost tradusă in limba rusă și a apărut, nu de mult, in editura „Fizkcultura i Sport“ din Moscova, bucurîndu-se de o bună primire cum ne lasă să întrevedem re­cenzia pe care i-o dedică revista de specialitate „Sportivniie igri“. Autorul recenziei, Vladimir Ko­­sințev, docent la catedra de locuri sportive a Institutului de educaţie fizică din Omsk, scrie printre altele : „Nu o dată am avut prilejul să-i văd pe elevii lui Ion Kunst- Ghermănescu , reputatul fost an­trenor al echipei naţionale de handbal a României. De aceea, în timp ce îi citeam cartea „Hand­bal In 7“, Imi reinviau In minte episoade din Jocul acestui minu­nat ansamblu handbalistic. ...Cartea lui Ion Kunst-Ghermă­­nescu prezintă un mare intern* pentru cei ce au urmărit evolu­ţia handbaliştilor români, dar ea va aduce, evident, un şi mai mare folos celor care deocam­dată nu i-au văzut jubind“. In încheierea recenziei, Vi. Ko­stetet­ spune : „Aş dori să suge­rez cititorilor noştri să acorde o atenţie extrem de mare conţinu­tului capitolelor „Pregătirea fi­zică“ şi „Metodica antrenamentu­lui“. In acestea, Kunst se dove­deşte un antrenor care se orien­tează excelent in ultimele reali­zări ale ştiinței sportului, punînd în practici cele mai eficiente mijloace şi metode de antrena­ment modern". PE LACUL HIMEI CONTINUĂ PREGĂTIRILE PENTRU MONDIALELE DE CAIAC-CANOE După evoluţiile — încunu­nate de remarcabile succese — în mai multe regate in­ternaţionale, caiaciştii şi ca­­noiştii români îşi continuă pregătirile şi verificările în vederea participării la cam­pionatele lumii, programate la Copenhaga. Astfel, la sfîr­­şitul săptămînii, un lot de caiacişti şi canoişti români va fi prezent la o impor­tantă competiţie internaţio­nală care se va desfăşura pe apele lacului Himki din Moscova. Un excelent prilej de întîlnire şi întrecere cu o serie de adversari proba­bili la „mondiale“, in pri­mul rînd cu puternicele şi valoroasele echipaje ale ţării gazdă. LUCRUL LA ÎNTIMPLARE CU TINERII JUCĂTORI - CAUZA SLABELOR PERFORMANŢE In aceste rînduri doresc să-mi expun punctul de ve­dere asupra unor probleme care frămîntă pe toţi cei ce lucrează în domeniul bas­chetului. 1. Incontestabil că la baza inconstanţei într-o compor­tare superioară a jucătorilor noştri pregătirea ocupă un loc de frunte, şi în special pregătirea tinerelor elemente — copii şi mai ales ju­niori —, care nu este con­formă cu nivelul actual de pregătire a elementelor ti­nere din alte ţări. Lucrul a­­cesta l-am putut constata în 1969 la Mannheim şi il scot în evidenţă şi rezultatele sla­be obţinute de reprezentati­vele de juniori şi junioare în diferitele confruntări in­ternaţionale. Se pune întrebarea : care este cauza unei asemenea stări , de fapt ? Nu muncesc suficient de mult antrenorii ? Nu au ei cit de­cît condiţii care să le permită să-şi pre­zinte elevii la un nivel su­perior ? Nu, nu în acest cauze trebuie să­­căutăm ac­tuala stare de lucruri din baschet, ci în faptul că in­struirea şi antrenamentul în etapele normale de formare a tinerilor noştri jucători, în­tre 11 şi 18 ani, se desfăşoară anarhic, la întîmplare, nu sunt dirijate de către orga­nele tehnice ale federaţiei. Acestea ar trebui, împreună cu antrenorii şi profesorii cu experienţă în munca cu ju­niorii, să întocmească pro­grame de lucru, în al căror conţinut să fie centralizată generalizarea principalelor aspecte ale tehnicii, tacticii, pregătirii fizice şi teoretice necesare asigurării unor in­dici de pregătire superiori, corespunzători vîrstelor res­pective şi cerinţelor jocului modern. Numai muncind ast­fel vom putea înlătura din procesul de instruire liberul arbitru şi vom asigura pre­misele necesare unei metodici de instruire unitară Progra­mele de lucru trebuie revă­zute în fiecare vară, la ter­minarea campionatelor (la toate categoriile), înainte de începerea pregătirii pentru noul an competiţional. Pe lîngă o tabără de juniori trebuie convocaţi toţi antre­norii divizionari ai echipelor de juniori şi timp de cîteva zile să li se expună teoretic şi să li se transpună în prac­tică conţinutul programei re­văzute şi mijloacele corectării lipsurilor manifestate. In aceste tabere, antrenorii care în anul respectiv au ob­ţinut o performanţă mai de­osebită sau cei care au par­ticipat la anumite manifestări internaţionale să-şi expună metodele întrebuinţate, care le-au încununat cu succes munca, sau să prezinte teh­nica şi sistemele de joc în­trebuinţate de echipele străi­ne în competiţiile vizionate. în acest fel, toţi cei care se ocupă de baschet vor fi la curent cu noutăţile apărute pe plan mondial şi, mai ales, vor fi îndrumaţi de modul cum trebuie să dea viaţă con­cepţiei de joc preconizate de federaţie, concepţie, care, în modul cum este considerată actualmente, numai ca o în­şiruire de „indicaţii“, nu nu­mai că nu este de nici un folos, dar şi ciunteşte din pregătirea tinerelor elemente. De asemenea, astfel conce­pută pregătirea, credem că nu mai este necesară nici mixtizarea pregătirii club­lor, metodă de pregătire impusă actualmente de federaţie pen­tru jucătorii selecţionaţi în diferitele loturi despre care cred că nu a dat şi nici că va putea să dea rezultatele scontate. (A se vedea, în a­­cest sens, pregătirea de şap­te luni din anul trecut şi rezultatele acestei pregătiri). 2. Dar nu numai pregăti­rea este factorul care asigură creşterea valorii jucătorilor şi a echipelor, ci şi compe­tiţia, concursul. Numai un campionat care asigură jocuri echilibrate, grele, pretenţioase poate să creeze o luptă sus­ţinută şi continuă, poate să ducă pe jucători spre culmile măiestriei, spre culmile ma­rilor performanţe. Or, din a­­cest punct de vedere, actua­lul nostru sistem competiţio­­nal, deşi organizatoric (de la minibaschet la categoria A) asigură etape normale de dezvoltare, tehnic nu asigură o creştere sigură a valorii jucătorilor. De aceea, pentru îndeplinirea şi a acestui ul­tim deziderat consider că tre­buie îndeplinite următoa­rele condiţii: — crearea unui echilibru valoric între echipe, la toate nivelele, prin eliminarea ce­lor mai slabe echipe Spre e­­xemplu, în actuala formă, în campionatul divizionar A ar fi suficiente 8 sau 10 echipe care, prin jocurile dintre ele, ar asigura o dezvoltare a u­­nor deprinderi corecte, indi­viduale şi colective, tehnice, tactice şi morale. —- asigurarea continuităţii desfăşurării campionatului prin programarea lui în ra­port cu marile competiţii europene şi balcanice la care sîntem chemaţi să luăm par­te, în acest fel asigurîndu-se un echilibru în pregătirea atît a echipelor de club, cît şi a echipelor naţionale. Vasile POPESCU antrenorul echipei Steaua UííncAcTíL sportul , i ce cote-si cum­ se poate ridica BASCHETUL ROMANESC ?

Next