Sportul, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 1070-1099)

1970-11-01 / nr. 1070

Amintiri din coiful ringului • »CONDAMNATUL* ! — citesc In „Gazeta sporturilor*» din 9 martie 1928 că „Nour este un fenomen. Are tot ce ii trebuie pentru a face faţă celui mal pretenţios ring (...) Şi ce ar putea deveni Nour cu un antrenament riguros şi cu un antrenor chibzuit care să-l Iniţieze In tainele nobilei arte­­ In situaţia de astăzi a boxului român. Nour e condamnat Insă să se limiteze la posibilităţile mijloacelor sale naturale*. După mai bine de 4 decenii, „Sportul" ne Informează că antrenorul emerit Constantin Nour a... uitat că e pensionar şi îşi asistă In con­tinuare elevii participanţi la campionatele pe 1970! • „INTERNATIONAL BOXING UNION*, forul de conducere a boxului profesionist european, a anunţat In noiembrie 1935 ca nu mai recunoaşte Federaţia română de box care... nu şi-a plătit cotizaţia. Mo­tivul : lipsa de fonduri ! Fără comentarii I • LA BELLE EFOQUE I — I.F. B. Boxul... un dolce far nlen­­te ? (...) Coculescu umblă cu limba scoasă (să ni se ierte expresia) ca să găsească un or­ganizator pentru gala lud. Vrea băiatul să boxeze. N-a mai boxat de aproape un an şi se găseşte in formă bună. Iile Petrescu işi plimbă titlul de campion la toa­te categoriile prin ez­ihiţiiie efec­tuate la Buzău, Ploieşti şi Mo­mii. Aceasta e o situaţie stră­lucită . Se poate numi activita­te sportivă demnă de numele u­­nei federaţii fruntaşe 7 („Univer­sul sport” din 25 septembrie 1933). • „ION POPA este cel mai autentic campion din acest an", sub­linia „Universul sport" din 23 februarie 1939, după finalele campionate­lor naţionale de amatori. Trimiţându-şi de 2 ori la podea adversarul (Victor Dorian) şi făcind o veritabilă demonstraţie de scrimă" pugilisti­­că, tinărul slătinean, Ion Popa, a cucerit primul său titlu, după care a adresat mulţumiri publice maestrului său, Cristian Panaitescu. Intr-adevăr, un autentic campion !­9 DUPĂ 9 ANI de întrerupere, campionatele naţionale de ama­tori au fost organizate din nou, in 1948, chemînd la startul tur­neului final 46 de boxeri, repre­zentanţi a 20 grupări din 14 o­­raşe ale ţării (comparaţi aceste date cu cele ale actualei ediţii). Cite 2 titluri au revenit reşiţeni­­lor (prin Vasile Secoşan şi Gheor­­ghe Fiat) şi timişorenilor (Bog­dan Popovici şi Paul Mentzel). Alte 3 titluri au fost obţinute de clujeanul Francisc Ambruş, bra­şoveanul Ion Boarnă şi constan­­ţeanul Ştefan Iordache. In Capi­tală... a rămas un singur titlu, cel obţinut la categoria cocoş de elevul de 18 ani, Eustaţiu Mărgărit, caracterizat „cel mai tânăr, mai tehnic şi mai defensiv campion". Astăzi este profesor la I.E.F.S., unde predă — bine­înțeles — boxul !... • .LEAC* CONTRA AVERTISMENTELOR ! — In semifinalele Cam­pionatelor mondiale universitara din 1951 (la semimijlocie), viitorul campion olimpic Nicolae Linca primise „cadou" 2 avertismente care e­­chivalau cu mec! pierdut. Atunci, a folosit singurul „leac" eficace : un pumn cum trebuie şi polonezul Leiss a fost k.o. In finala cu sovieticul Romanov, Linca a primit rar 2 avertismente, drept care a... repetat re­ţeta, obţinind o nouă victorie Înainte de limită şi titlul I­I .RINGUL*, prima „foaie săp­­timinală* de specialitate a apă­rut la 2 februarie 1929. Puţinele mijloace materiale i-au Împiedi­cat insă pe fondatorii ei — Jean Constantin­eseu şi Ovidiu Tănăses­cu — să-i asigure apariţia mai mult de 3 numere. Nu ar fi, oare, timpul ca Ini­ţiativa unei publicaţii pugllisti­­ca să fie reluată, marea masă a iubitorilor boxului asigurân­­du-i... longevitatea ? • PRONOSTIC. A întrebat la un reporter de la „Gazeta spor­turilor". Înainte de meciul care avea să-l aducă lui Lucian Po­pes­cu al treilea titlu european (1 Iunie 1939), Ionel Teodoreanu răspundea : „Doresc să clștige Lucian Po­pes­cu, dar mai cu seamă doresc să lupte corect. Căci e penibil să aplauzi o victorie orfett de măgulitoare, atunci clnd sportul e Învins. Doresc deci să în­vingă sportul. Și apoi, doresc victoria lui Lucian Popescu". ...Cit de succint se poate ex­prima fair-play-ul !... • TOT DESPRE... PUMN. — La C.E. de la Varşovia — 1953, trebuind să slăbească 11 kg In 2 săptămîni pentru „a face" ca­tegoria semigrea, Dumitru Cio­­botaru s-a prezentat sub aş­teptări. La aceeaşi ediţie, sovie­ticul Sotikas cîştiga titlul la grea. După numai 3 luni, cei doi s-au Intilnit la Bucureşti, In cadrul categoriei maxime, ceea ce i-a permis Iul Ciobotaru să renunţe la cura de slăbire ! Sim­­ţindu-sa In... kilogramele Iul, a pornit din primele secunde un vijelios atac, Soţikas a recep­ţionat un puternic croşeu de dreapta, urmat de o stingă la bărbie, iar arbitrul și-a făcut datoria numărlnd cele lo secunde șl pronunțtnd fatidicul „out". • „CURSA* LUI DOBRESCU. — La J.O. din 1956, „Herculele de buzunar*, Mircea Dobrescu a fă­cut o veritabilă cursă In urmă­rirea medaliei de aur. Primul adversar, filipinezul Frederico Bonis, a făcut cunoştinţă cu podeaua In repriza a doua. Iar in ultima i-a slujit drept sac de antrenament. A urmat Intil­­nirea cu campionul S.U.A., Ray Perez, despre care Nat Fleisher, directorul revistei „The Ring" afirmase că : „este cel mai bun boxer american trimis la Mel­bourne. Titlul olimpic nu-l poate scăpa“ . Dar Perez a fost stopat de seriile lui Dobrescu. Irlande­zul Johnny Caldwell, „boxerul cu ochii de gheaţă“, viitor cam­pion mondial profesionist, ce­dează şi el în faţa „maşinii de pumni" — Dobrescu. Mai rămă­sese englezul T. Spinks. Tiberio Mitru, „fostul campion profesio­nist al Europei (n.n. : şi cro­nicarul de specialitate pentru J.O. al ziarului „Corriere dello sport") a sărit indignat de pe scaun cind s-a anunţat decizia care II priva pe Dobrescu, micul român, de o victorie meritată. Şi astfel, o decizie nedreaptă a reuşit ceea ce nu realizase nici un adversar în ring . Dobrescu a fost stopat în cursa pentru medalia de aur, trebuind să se mulţumească cu cea de argint... • RENVENITI este astăzi un nume binecunoscut tuturor iubitorilor sportului cu mănuşi, înainte de a deveni campion Din coiful mai anonim al „VIEŢII STUDEN­ŢEŞTI*, ziaristul G. Mi­­troi şi-a trecut CRONI­CILE MICROBISTULUI In vitrina mai largă a edi­turii Stadion. Culegerea de articole — cele mai reuşite ale auto­rului — va capta, fără îndoială, atenţia cititoru­lui, cu deosebire­a aceluia interesat de fenomenul sportiv, mondial profesionist al mij­lociilor“, dar deţinea 2 titluri de campion european amator, el a boxat şi In ţara noastră. La 4 octombrie 1959, pe Stadionul Republicii, l-a Intilnit pe Şerbu Neacşu într-un meci care a ri­dicat tribunele In picioare. După două reprize, în care tehnica strălucită a lui Benvenuti i-a adus un uşor avantaj, Şerbu Neacşu — „omul care ride”, aşa cum 11 caracteriza Linca — a a­­vut un finiş de-a dreptul ex­ploziv. Nino — vrînd, nevrînd — a simţit atunci forţa loviturilor lui Şerbu. In aşteptarea deciziei, cei 15 000 de spectatori păstrau o tăcere mormlntală. Nu-l epui­zase atât dramatica încleştare de pe ring, cie unda unei speranţe îşi făcea loc în sufletele entu­ziaştilor. Actorul Ion Lucian care-l purtase în braţe pe Mi­­hali, după victoria asupra lui Musso, era gata să facă acelaşi lucru şi cu Neacşu. Dar... bătuse Benvenuti ! Dorin ŞTEFLEA I. A. COMENIUS - MARELE PRECURSOR CU 300 DE ANI IN URMĂ, PE BARICADELE EXERCIŢIULUI FIZIC St împlinite 300 de ani de la moartea lui Iu-» Amos Co- I meniu» (Kom­ernici), unul din cei mai mari pedagogi ai tu­turor timpurilor, din a cărui operă pedagogia modernă te a- Umentează şi astăzi. De origi­ne cehi, el a călătorit mult, căpătând o bogată experienţă a vieţii care, adăugată la cul­tura sa vastă, i-a permis ela­borarea unor lucrări de pres­tigiu dintre care amintim : „Di­dactica magna“, „Schola ludus“, „Orbis sensualium pictus“ etc. Concepţia sa umanistă, ideile sale progresiste au făcut ca în­treaga operă pedagogică să fie marvre educaţia inte­­grală a omului, spre dezvolta­rea sa polivalentă. In ansamblul acestei concepţii pedagogice a lui Comenius, e­­ducaţia fizică îşi găseşte un loc bine determinat în mai toate lucrările sale. In afara aplică­rii unor principii didactice ge­nerale elaborate de el şi la lecţiile de educaţie fizică, din­tre care cel intuitiv este pe prim plan. Comenius a mai avut şi alte contribuţii de seamă privind educaţia fizică în perioada preşcolară şi şco­lară. Comenius este unul din­tre pedagogii care au reluat dic­tonul antic „mens sana in corpore sano“ pe care îl trans­pune In viaţă incadrind exer­ciţiile fizice in activitatea co­tidiană a copilului. Astfel, el împarte ziua in trei părţi, re­­zervind 8 ore învăţăturii, 8 ore somnului şi 8 ore exerci­­ţiilor fizice, mesei şi preocu­părilor igienice. In şcoala de la Saroş—Patak pe care a condus-o după prin­cipiile lui pedagogice în pe­rioada 1650—1654, exerciţiile fizice au avut un rol impor­tant, contribuind la întărirea sănătăţii copiilor, la dezvolta­rea lor fizică, la formarea u­­nor trăsături de caracter etc. Pornind de la rolul important al educaţiei fizice in şcoală, Comenius a fost unul dintre primii pedagogi care pe lingă introducerea ei in programul şcolii a arătat necesitatea ca fiecare şcoală să aibă terenuri special amenajate pentru e­­xerciţiile fizice şi jocurile co­piilor. O mare atenţie a acordat-o Comenius jocurilor copiilor, pe care le recomandă pentru im­portanţa lor igienică, recreati­vă, morală şi socială. Copiii trebuie lăsaţi să alerge, să facă exerciţii fizice, să se joace de cum ajung la o vârs­­tă care le permite aceste ac­tivităţi. Dar jocul copiilor nu trebuie lăsat la voia intimpli­­nii, ci să fie bine orientat, să i se dea un anumit con­ţinut educativ, copilul să în­veţe şi să se dezvolte fizic prin joc. Din exerciţiile pe care marele pedagog le-a re­comandat şcolarilor amintim: alergările, săritura, aruncarea, patinajul, tirul cu arbaleta, scrima, călăria, jocurile cu mingea, exerciţiile de gim­nastică etc. Contribuţia lui Comenius la fundamentarea ştiinţifică a e­­ducaţiei fizice şcolare a fost importantă, mai ales dacă ţi­nem seama de perioada in care el a trăit, cind această discipli­nă işi făcea cu greu loc in şcoală după îndelungata e­­pocă a scolasticii medievale. La aniversarea a trei secole de la moartea sa, pedagogii specialişti in educaţie fizică se alătură oamenilor de şcoală din lumea întreagă, aducind­­oma­giul lor marelui om şi operei sale închinată umanităţii. Ioan TODAN Rezultatele şi performanţele sportive au atins o aseme­nea cotă, incit unele par de domeniul fanteziei. Câteva e­­xemple sunt, credem, edifi­catoare : 8,90 m la lungime bărbaţi, aproape 5,50 m la prăjină, alergătorii pe 5000 m la graniţa celor 13 mi­nute... Munca intensă, ştiin­ţifică, precum şi controlul medical, metodele noi, mo­derne şi altele, au stat şi stau la baza acestor rezul­tate. Dar de o eficienţă re­marcabilă a început să fie şi filmul sportiv care şi-a asumat rolul de îndrumător al antrenorilor şi specialiş­tilor. In plus, el constituie un instrument de propagandă pentru diferitele ramuri spor­tive, de popularizare a exer­ciţiului fizic in rîndul ma­selor. In dorinţa de a pune la dispoziţia cititorilor noi şi interesante date despre fil­mul sportiv, ne-am adresat tov. prof. VIRGIL ANASTA­­SESCU, din cadrul sectoru­lui de propagandă al GN.EFS ! — V-am ruga să ne vorbiţi de începuturile fil­mului sportiv. — La noi, filmul sportiv are o existenţă tânără. Din iniţiativa C.N.E.F.S., a avut loc în anul 1966 o consfă­tuire cu conducerea Cinema­tografiei şi atunci au fost trasate jaloanele viitoarei ac­­tivităţi, stabilindu-se şi mo­dul in care se vor realiza fil­mele cu tematică sportivă, atit cele finanţate de C.N.E.F.S., cit şi ale D.D.F. (Direcţia difuzării filmului). Rezultatele nu au întirziat. Pînă in prezent, C.N.E.F.S. a realizat 38 de filme cu te­matică sportivă, de documen­tare, de popularizare şi me­todice, 14 diafilme cu carac­ter de instruire şi 2 filme de desene animate. La baza te­maticii acestor producţii au stat obiectivele principale, în perioada corespunzătoare, ale mişcării sportive. Astfel, s-au­ realizat filme care au subli­niat necesitatea practicării e­­xerciţiului fizic, folosirea mijloacelor larg accesibile, sportul de masă etc, din care reţinem: „Mai sus, mai re­pede, mai puternic“, „Este necesară mişcarea la copii ?“, „Femeia şi sportul“, „Tim­pul care-ţi aparţine“, „Cultu­rism“, „Stadioanele vă aş­teaptă“. O altă serie de fil­me se referă la tradiţiile şi succesele mişcării sportive din ţara noastră: „Campionii — minduna ţării“, „învingătorii“, „Mexic ’68“, „Victorii de prestigiu“, „Istoria s boxului din România“, „Rachete de argint — Ţiriac, Năstase". In sprijinul sportului şcolar şi universitar s-au realizat: „Primii paşi în sport“, „Mi­crobistul“, „Minivolei“, „Şcoa- ta şi sportul“, „Gimnastică, fantezie“ etc. Pentru popu­larizarea unor sporturi, ac­centul deosebit s-a pus pe cele olimpice şi anume: „Pledoarie pentru box“, „E­­chipajul-bob“, „Schi“, „Cam­pionatele mondiale de lupte“, „Stăpînire de sine“, „Gim­nastica sportivă“ şi altele. Suntem mai deficitari în pri­vinţa filmului educativ, mo­ralizator. In această direcţie avem o singură peliculă: „Spectatori şi spectatori“, dar ne-am propus ca in viitor să abordăm mai profund a­­ceastă tematică. — Am aflat că filmul nostru sportiv a înregistrat citeva performanţe la fes­tivalurile internaţionale. —­ Da. Am participat la patru festivaluri unde, spre bucuria noastră, am obţinut ctteva premii. Astfel, în 1967 la Oberhausen (R. F. a Ger­maniei) „Lecţia de gimnasti­că“ a primit menţiune. După acel prim contact internaţio­nal a început o perioadă de muncă asiduă, iar rezultate­le nu au întirziat. La Gre­noble (Franţa) s-a obţinut premiul CIDALC (Comitetul internaţional de artă şi lite­ratură cinematografică) pen­tru „Lupta la semicerc“. La Budapesta, s-a primit pre­miul pentru cel mai bun film Kranj (Iugoslavia), „Lupta la semicerc“ a înregistrat încă un succes: premiul pentru regie, iar „20 de secunde“ (tir) premiul pentru scenariu. Putem spune fără exagerare, că filmul sportiv românesc a căpătat un prestigiu inter­naţional binemeritat. In plus, premiile cucerite la Cortina d’Ampezzo, despre care s-a relatat intr-alt număr al ziarului.­­ Deoarece realizarea a­­cestor filme presupune munca unor specialişti din domeniul cinematografiei, ce ne puteţi spune de co­laborarea cu acest for ? — Relaţiile sectorului nos­tru cu cinematogr­afia sînt bune. Sperăm ca această strînsă colaborare să dea şi pe mai departe roade boga­te, astfel ca filmul nostru sportiv să-şi atingă ţelurile pentru care a fost creat şi — de ce nu ? — să obţină noi lauri la festivalurile in­ternaţionale. Dintre specia­liştii cu care conlucrăm şi de la care aşteptăm realizări pe măsura talentului lor, re­marcăm pe Andrei Blaier, Savei Stiopul, Ervin Sekler, Eugen Popiţi, Florica Hol­ban, Eugenia Guţu, Octavio­­niţă, Lucian Bratu şi Remus Nasta. ★ Am mulţumit prof. V. Anastasescu pentru documen­tatele explicaţii, convinşi fi­ind că filmul sportiv româ­nesc i­a înregistra noi suc­cese, că el va deveni în şi mai mare măsură un ajutor şi un îndrumător pentru an­trenorii şi specialiştii din ţara noastră, in răspindirea ideii de mişcare in aer li­ber, de practicare a exerciţi­­ilor fizice şi sportului. Paul IOVAN &\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\W^ FILMUL SPORTIV LA ORA BILANŢULUI ŞI A PROIECTELOR Interviu CU prof. VmCH. ANA3TA3E3CU,~*Tm din cadrul sectorului de propagandă al C. N. E. F. S. NOUA VEDETA A FILMULUI AMERICAN — un fost campion de atletism: Lee Brown Acum 20 de ani, Roscoe Lee Brown era unul din semifondiştii de frunte ai atle­tismului ameri­can. Faptul că a cucerit de două ori titlul de cam­pion al Statelor Unite în proba de 1000 yarzi şi că parcurgea distan­ţa de 800 m sub 1:49,0 (reţineţi a­­cum 20 de ani!) ni-l recomandă suficient pentru ipostaza de sportiv pe care avea să o abandoneze, prea curând, ho­­tărîndu-se să se consacre exclusiv studiilor, la Lin­coln University din Pennsylvania. Nu a trecut prea mult timp şi Lee Brown avea să renunţe la stu­dii, atras în mod irezistibil, de lu­minile rampei. După ani de zi­le petrecuţi pe scenă, în cadrul unei trupe oare­care, el a fost angajat la „New York Shakes­peare Festival", formaţie teatrală care reuneşte nu­mai actori valo­roşi. Recent, Lee Brown a adău­gat palmaresului său artistic o ma­re biruinţă , el interpretează cu mult succes, în ultimul film rea­lizat de cunoscu­tul regizor Wil­liam Wyler (film intitulat „Tăce­rea nu se cumpă­ră“), rolul unui negru din sudul Statelor Unite ca­re îşi riscă viaţa opunîndu-se unui şantaj rasist. Fotografia ală­turată ni-l înfă­țișează pe Lee Brown într-o sce­nă dramatică a filmului realizat de Wyler. ^\\\\mm\\\\\\\\\\\\\\\\m\m\\\m 0 Cristinel Caţu a spus adio burlăciei ! Luni 20 octom-­­­bria, înconjurat (ca şi in fotografia făcută cu această 0 0 ocazie) de colegii din echipa Steaua, de­ prieteni şi, 0 0 fireşte, de rude (n-a lipsit nici cronicarul de fotbal Petre 0 00 Gaţu...), el a spus răspicat DA atunci cind ofiţerul stării 1­­0 civile l-a întrebat: „Consimţi de bună voie să iei în ^ ^ căsătorie pe Tamara Antonia C­raiovesanu ?“ Relattnd 0 0 fericitul eveniment din viaţa cunoscutului sportiv,­ l-am 0 0 „salvat" şi pe Ion Poştaşu care de acum înainte nu va 0 0 mai fi asaltat de numeroasele amatoare de handbal cu 0 0 întrebarea „este sau nu căsătorit Cristinel Gațu?“ VARIETĂŢI MISTERUL STATUII La ultima expoziţie de pic­tură şi sculptură, deschisă în capitala Angliei, foarte mulţi vizitatori se opreau in faţa unei sculpturi (destul de misterioasă), incercind să ghicească ce reprezintă ope­ra de artă respectivă. In fi­ne, printr-un consens una­nim, vizitatorii au ajuns la concluzia că sculptura re­prezintă un tată care plin­­ge moartea prematură a fiu­lui său. Când sculptorul a auzit de asta, s-a grăbit să atime de statuie veritabila explicaţie : „Ratarea anul penalty“. PREGĂTIRI OLIMPICE... UNIVERSITARE Candidaţii la telecţionarea in echipele de atletism ale S.U.A. se vor pregăti pe lin­gă cinci universităţi din ţa­ră. Astfel, Io Durham (Caro­lina de Nord) se vor antre­na săritorii, iar la Universita­tea Colorado — decatloniştii. Universitatea din Oregon va găzdui antrenamentele aler­gătorilor de garduri și semi­­fond. La San Diego se vor pregăti sprinterii, iar la Wa­­shington — fondiștii. EXERCIŢII PENTRU DEFICIENŢII FIZICI 400 de pagini, bogat ilustrat, dedicat unei probleme extrem de importante pentru lumea noastră de citadini, vizitaţi de atîtea maladii : „Educaţia fizi­că specială pentru deficienţii fizici“. Redactorii principali ai cărţii, conf. univ. dr. C. I. Bucur şi medicul specialist dr. Victor Cătină, oferă celor a­­meninţaţi de sedentarism, ce­lor traumatizaţi de nocivitatea vieţii moderne, celor care au uitat de mişcare , mijloacele de a se însănătoşi. Programele complexe de exerciţii fizice propuse de autori sunt rezer­vate celor care suferă de a­­fecţiuni ale aparatului respira­tor şi cardio-vascular, de boli gastro-intestinale, de afecţiuni ale sistemului nervos sau apa­ratului locomotor. Interesanta lucrare a colec­tivului bănăţean ar fi meri­­tat să fie tipărită de editura de specialitate. Catedra de educaţie fizici şi sport a Institutului politehnic „Traian Vuia" din Timişoara a publicat, în editură proprie, un volum litografiat de peste DUMITRU COLT, COMU­NA SIMMETRU. Aveţi o con­troversă fotbalistică, In fami­lie. Mai precis , cu cum­natul tiv. Şi m-aţi alea pe mine, ca arbitru. Deşi e mai bine să nu te am ca taci în treburile... familiale ale altora, totuşi nu mă rabdă Inima să nu pun lucrurile la punct , cind portarul atinge mingea cu mina. In afara suprafeţei de pedeapsă, echi­pa sa este sancţionată cu o lovitură liberă de pe locul unde s-a comis infracţiunea. NICOLETA DAN, BRAILA. „Deşi sunt fată, mă pasionea­ză mult fotbalul şi citesc cu regularitate „Sportul“ (in special rubrica dv. de răs­punsuri). Nu vă trimit poe­zii, epigrame (n.n. — vă ră­­mîn profund îndatorat pentru acest lucru !), dar vreau să fac, prin intermediul dv. o mică reclamaţie : dorind să devin membru susţinător al clubului Dinamo Bucureşti, unde joacă fotbalistul meu preferat, Florea Dumitrache, acum cîteva luni m-am adre­sat în acest sens, printr-o scrisoare, marelui club bucu­­reştean. N-am primit, însă, nici un răspuns”. Nu mă miră.­ Dell ! Dacă n-au şi ei un... Ion Poştaşu. Mă ofer eu cu o jumătate de normă. AUREL HORST, BUCUREŞTI. „Am făcut un pariu. Eu susţin că In anul cind Petrolul În­vingea pe Rapid cu 1—0, prin golul In­,*tect'1fi«iiffrii?S?... echipa ploieşteană a cîştigat campio­natul naţional. O­­pusul meu spune NELU QUINTUS, PLOIEŞTI. Deli­cioasă, epigrama dv. pe marginea re­zultatelor obţinu­te de Steaua, U.T.A. şi Dinamo Bucu­reşti, în prima RADU CIUTACU, CLUJ. Şi dv. vreţi sa vă spunaţi cu­­vintul, în versuri, In aceeaşi proble­mă : că Dinamo Bucu­reşti a ieşit atunci campioană. Vă rog să faceţi dv. lumi­nă". Deşi nu sint de la... I.D.E.B, n-o să vă las In In-ÎHăSilS L Q8M­1 crls In minutul 52 al partidei Petro­lul — Rapid, dispu-STAN ION, JIMBOLIA. „Am compus şi prea reuşită, probabil". Vă rog să n-aveţi doială t manşă a celui al doilea tur de al tată în ziua de SI martie 1966, la Plo­ieşti. In acel an, Petrolul avea să ciştige campiona­tul, pe locurile ur­mătoare, clas în­ Sf­.SS B­i­reaii. ’34A­­şadar, cum se spu­ne, e... 10 0 pentru dv. , cu o mică poezie, nu nici cea mai mică in­competiţiilor pene : Cred că-şi pune fiecare o-ntrebare cu temei : Tactica de apărare, O fi fost... PATRU, TREI, TREI 7 ! Steaua, Dinamo şi U.T.A. Toate trei Işi pling amaru, Că în miercurea cu „Cupa* Nu-l avură pe... Cursaru ! VALERIU ANTOCI, BOTO­ŞANI. „Nu uitaţi că, intr-un oraş din nordul ţării, un bă­iat de 13 ani aşteaptă răs­puns“. Aceste rinduri, recu­nosc, nu m-au lăsat indi­ferent. Dar nu văd cum aţi putea ajunge în posesia „cla­samentelor finale ale fiecărei ediţii a diviziei A". Nici mă­car, prin colet poştal. Reve­niţi, deci, cu o întrebare — sau mai multe — care pot primi Un răspuns, fie In ca­drul acestei rubrici, fie prin poştă. Şi atunci, vă asigur, n-o să vă uit ! Sunteţi mul­ţumit . VICTOR PISLARU, BRAŞOV. Nici Constantin, nici Jenei nu sunt „Ingineri, cu specialitatea construcţii". Amindoi au fost, Insă, buni... constructori In terenul de joc ! Ilustraţii: N. CLAUDIU REFLECŢII..! ASTRONOMICE Ce decizii ar putea să dea un arbitru pe Lună, cînd nici pe Terra nu-i cu picioarele pe pămint? Cite o dată, cind se trage la poartă, ai impresia că ba­lonul are o direcţie... cosmi­că. Şi nu cred că este o simplă impresie. Nu Înţeleg. Sunt două echi­pe din aceeaşi categorie şi totuşi, întilnirile lor înregis­trează scoruri astronomice . Să aperi în condiţii de im­ponderabilitate, trebuie să fii portar, nu glumă. In orice caz, superior unuia care nu-i In stare să apere în condiţii terestre. Jocul brutal al unora are o singură explicaţie­­ dorinţa de a-i face pe adversari să vadă... stele verzi­ . Ce n-ar da fotbaliştii să poată corecta traiectoria ba­lonului, ca la o navă spaţia­lă ! Poate cu timpul... cine ştie ! A existat pe pămint o e­­chipă cu numele „Venus“. O fi şi pe Venus o echipă cu numele „Pămint“ ? Barbu ALEXANDRU PERFORMANŢE NEOBIŞNUITE Ne-am învăţat in lumea sportului cu orice record. Nimic nu ne miră şi uneori, din păcate, performanţe excepţionale abia ne impresionează. Şi, totuşi, curajul neobişnuit şî îndemî­­narea sportivă a japonezului care a coborit pe schiuri pe Everest a uimit lumea sportivă. Schiorul japonez Iuihiro Miura, în vîrsta de 37 de ani, a coborît panta abruptă de 3000 m de pe versantul sudic al Everestului de la­ înălţi­mea de 7 780 m (Everestul are 8 848 m). Coborîrea pe schiuri a durat două minute şi 20 de secunde. El a fost echipat cu două baloane de oxigen şi trei paraşute de frînare, una dintre ele salvîndu-i viaţa,, cînd la trei sute de metri înainte de sosire o puter­nică rafală de vînt l-a trîntit în ză­padă. Şi fiindcă sintem­ la schi, dar încă nu la schiul pe zăpadă, să menţionăm recordurile neobişnuite realizate in schiul pe apă, care la noi este, încă, doar un mijloc de recreaţie sau de pregătire fizică pentru schiori. Recordul de viteză în schiul nautic stabilit prin tracţiunea unui automobil pe ţărmul mării, este de 140 km pe oră (fran­cezul Je­an Parpelle), cel pe zăpadă fiind astăzi de 183 km pe oră. Amintim şi noul record de durată, al celor doi suedezi, tot în schiul nautic — 18 ore şi două minute. Vechiul record, cu numai două minute mai puţin. Dar, nu numai schiul nautic stîrneşte interesul, prin neobişnuitele sale recorduri, ci şi ciclismul. Recent la Tele­­enciclopedie, ro a a putut urmări cu emoţie tentativa reuşită de record a unui ciclist temerar, care a stabilit pedalînd tot timpul la numai doi centimetri, in urma unei maşini speciale, deci cu antrenament mecanic, un aproape neverosimil record de 184 km pe oră. Tenacitatea şi curajul omenesc erau încă o dată răsplătite. Nu mai puţin surprinzător este recordul pe care-l amintea Cristian Ţopescu în comentariul său de televiziune despre premiul de la Pardubice. De data aceasta nu mai este vorba de oameni, ci de cai, în lungime, peste riviere de apă sau garduri vii, ei pot sări peste 8 metri, iar în înălţime, deşi pare aproape de necrezut, recordul mondial este de 2,47 m! Şi nu uitaţi, un cal are aproape 450 de kilograme, iar cu omul care-l încalecă, peste 500 kilograme, într-adevăr, un re­cord neobişnuit şi nu prea cunoscut în lumea sportului. Ştim eu aproximaţie, că golele pe gherlă sau pe nisip ating viteze ţie o sută de kilometri. Dar, uitasem, în goana aceasta a a­­vioanelor de a depăşi de două, trei ori viteza sunetului şi în zborul mira­culos al navelor cosmice, cit mai este recordul de automobilism. Fapt ne­scuzabil, tocmai acum în era auto­mobilului, cînd cei mici fac carting, iar cei mari aleargă ca nălucile pe ..Jagu­* „Alfa Romeo” sau „Mercedes 700”. Pe o fişă, i-am găsit pe John Cobb (668 km pe oră) şi pe Craig Breedlove (967 km). Cambell — tatăl şi fiul — erau undeva departe, nedrept uitaţi (..Blue Bird“ — Pasărea al­bastră). Dar tot pe o maşină cu nume asemănător — „Flacăra albastră“ — maşină cu reacţie, cu gaz naturel’ lichefiat şi hidrogen, automobilistul american Gary Bagelich a reuşit acum două săptămîni, un nou record mondial — 978,800 km/oră. El nu va­ putea fi omologat, fiindcă a doua tantativă, cerută de regulament, nu s-a mai putut executa din cauza unei defecţiuni. Dar graniţa unei mii de kilometri — cea mai mare viteză pe pămint ! — altădată viteză de r avion modern, perfecţionat — este astăzi accesibilă automobilului. Şi omului. Acestui om, pe care nimic nu-1 tulbură și nimic nu-1 poate opri din mersul lui spre stele VIRGIL LUDU

Next