Sportul, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 1070-1099)

1970-11-01 / nr. 1070

IS fr. 1070 (6504)s i­­­r. ■ ■ lui «ix: VICTORIE mmsm«« indiscutabila Ce s-ar £i întlmplat dacă Axente, singur cu Constanti­­nescu in minutul 5, n-ar £i greșit ţinta ? Ce s-ar fi in­­tîmplat dacă Doru Popescu, două minute mai tirziu, n-ar fi trimis mingea — respinsă la un şut violent a lui Dinu — în bara exterioară, și ar fi marcat ? Dar, mai ales, ce s-ar fi Întlmplat dacă ţâşnirea de sprinter a lui Dumitrache (min. 31), dintr-o poziţie sus­pectă de ofsaid, nu s-ar fi încheiat cu golul validat de arbitrul Ral­nea . Pentru ca Intr-o repriză cu îndelungi tatonări (primele 25 de minute), cu spaime re­ciproce, aceste trei situaţii au decis soarta meciului. O dată deschis scorul, campionii, a­­cuzînd un moral labil, au dat posibilitate diinamoviştilor să eprinteze irezistibil s­pre vic­torie. Aceştia au avut în tri­unghiul Sălceanu—Dumitrache— Radu Nunweiller suprafaţa vervei şi incisivităţii, în Dinu o energie eliberată din chin­gile postului de fundaş şi in Nelu Nunweiller — in ciuda redebutului sub semnul tracu­lui — un capital moral. Ast­fel, in min. 36, Sălceanu, lan­sat pe extrema dreaptă, cen­trează lung, cu boltă, peste În­treaga apărare adversă, la Hai­­du, aflat în careul mic, dar acesta trimite cu capul min­gea peste poartă. Două ac­ţiuni consecutive Radu Nun­weiller—Dumitrache (min. 43 şi 44) au atributul fineţei tehni­ce, dar voleul ultimului a tre­cut de puţin pe lingă poarta lui Gornea. Simţind parcă cum — dinspre tuşă — bata vîn­­tul înlocuirii sale, Doru Popes­­cu care frînase pină atunci tot ce coechipierii săi lansau pe firul cursivităţii pînâ la el, a înscris chiar în finalul pri­mei reprize dintr-un unghi di­ficil, surprinzindu-i pe toţi : adversari, coechipieri. Gol cu greutate, însă, pentru că Di­namo a intrat la cabina cu un scor asigurător. Şi dacă scorul ar fi­ luat cu adevărat proporţii în re­priza secundă, n-ar fi fost de mirare intrucit, practic, s-a jucat la o singură poartă, cea a arădenilor. Minute în şir după reluare, mingea a parcurs traiectoriile cele mai diverse spre buturii« lui Gor­nea, apărarea oaspeţilor fiind complet depăşită de şarjele lui Dumitrache, Sălceanu, Radu Nunveikter, Haidu şi chiar Dinu. Acesta din urmă a şi mărit scorul în minutul 63, apărind la momentul oportun în faţa porţii lui Gornea şi fructificând o pasă „trasor“ a lui Radu Nunweiller. Apărării echipei campioane, ușor dislo­­cabilă în meciul de ieri, ne­­rămînlndu-i decit sa mai apere In Gornea, bare și_ noroc. E adevărat că de la... arbitru U.T.A. Își luase gradul, după cam la­ deschiderea scorului a contestat, zadarnic­ P°riţta lui Dumitrache. Dar iată că toc­mai arbitrul N. Rainea a de­­­­terminat numărul golurilor dinamoviste. După ce la golul 4 (min. 56 — Lereter, împins in prealabil de Dumitrache, face henţ in careu) a acordat penalty In loc de fault, a a­­nulat — probabil compensato­riu — excelenta acţiune din min. 88 ! Radu Nunweiller re­cuperează balonul, 11 protejea­ză cu dezinvoltură intr-o cursă prelungită (ca multe altele în acest meci), 11 deschide prin­tre Lereter şi Pojoni pe Du­mitrache, lansat, şi, deşi şu­tul­­deda al acestuia din ur­mă trimite mingea In plasa lui Gornea, golul este anulat sub pretext de ofsaid. Astfel incit în această re­priză numai golurile lui Dinu şi Domide (acesta din urmă a înscris in min. 73, atunci cind Dinamo se juca cu adversara sa precum pisica cu şoare­cele...) n-au stîrnit discuţii. Se poate spune, deci, că prin maniera in care a ac­ţionat — joc în mişcare, pe alocuri spectaculos, un „mij­loc“ inepuizabil şi un plus de de incisivitate — Dinamo a obţinut o victorie indiscuta­bilă, satisfacţie meritată, dar unele goluri au fost discu­tabile... Paul SLAVESCU Posibilităţile şi perspectivele alpiniştilor noştri Sunt buni alpiniştii noştri 7 Au atins un nivel Internaţio­nal ? Pot Înfrunta cu succes vestitele trasee din Alpi sau piscurile veşnic înzăpezite din Himalaya 7 Iată cîteva întrebări , care ar fi dificil de răspuns, lipsind suficienţi termeni de compara­ţie. Pentru a putea cât de cât să găsim nişte răspunsuri, au a profitat şi de vizita făcută în Bucegi de alpiniştii străini. In­vitaţi la a 3-a ediţie a intil­­nirii internaţionale organizată de F.R.T.A. Printre oaspeţi au fost de data aceasta şi câţiva căţărători cu experienţă acu­mulată pe marii munţi ai lu­mii. Ei au parc­es o parte din traseele din Bucegi şi au pu­tut să le aprecieze dificulta­tea , au văzut la lucru pe al­­piniştii noştri (in cadrul Al­­piniadei) şi au putut să le compare posibilităţile. Putem spune deci că părerile lor sunt autorizate şi obiective. Primul interlocutor al nostru a fost RADOVAN KUCHAR, unul din cei mai buni alpinişti cehoslo­vaci ai anilor 50 şi 60. De fapt, Kuchar a venit anul acesta pentru a doua oară în Bucegi, el făcind parte din echipa care ne-a vizitat in 1954. La un interval de 16 ani el a revăzut deci pe alpiniştii noştri con­­statînd : „Fără îndoială alpi­niştii români au realizat pro­grese. O dovedeşte şi tehnica lor de căţărare şi dificultatea traseelor noi. Cred că dezvol­tarea alpinismului românesc merge pe un drum bun“. In ce priveşte traseele pe care alpiniştii cehoslovaci le-au es­caladat, Kuchar a declarat : „Fisura albastră (directa) este un traseu foarte greu şi foar­te interesant. El se poate com­para cu cele mai mari şi mai dificile trasee din Alpi. Cred de altfel că terenul alpin al Bucegilor poate interesa pe toţi alpiniştii buni din Europa pentru şcoală. In general în Alpi se „lucrează" in granit sau In calcar, iar uneori în gresie. Conglomeratul Bucegi­­lor este altceva, pretinde o tehnică specifică şi fiecare alpinist care vrea să fie com­plet trebuie să fie interesat de cunoaşterea şi exersarea ei“. VACLAV BAJER (31 ani, 12 de alpinism) şi PAVEL STRIBRNY (20 ani, 4 de al­pinism şi speologie), cei doi componenţi ai corzii care au escaladat Fisura Albastră pe traseul direct, au fost de a­­cord cu părerile lui Kuchar, dar au ţinut să adauge că „In acest traseu nu am dat de o porţiune foarte dificilă, căci tot traseul este pretenţios. Par­tea cea mai frumoasă o con­stituie însă tavanul mare, foar­te aerian şi expus“. Micul grup al alpiniştilor po­lonezi prezent la reuniunea in­ternaţională de la Buşteni a ţinut şi el să ne precizeze prin conducătorul lui ADAM UZ­­NANSKI : „Cu siguranţă al­piniştii români au o bună teh­nică de căţărare pe stîncă. Şi nu este de mirare, cunoscînd dificultatea escaladelor în con­glomerat. De altfel nu cunosc in Europa o stincă asemănă­toare cu a Bucegilor şi ea pune probleme serioase celor care iau prima oară contact cu ea. Dacă se vor familiariza cu es­caladele de iarnă (care in con­diţiile din Carpaţi sint asemă­nătoare cu ascensiunile vîrfu­­rilor de 6000 m), alpiniştii ro­mâni se pot gîndi să atace munţii mari ai lumii". Iată, deci, ceea ce bănuiam numai este confirmat de oa­meni cu experienţă , alpiniştii noştri au ajuns la o tehnică superioară, cu nimic mai pre­jos decit a celor mai buni din acest sport al curajului. Ei pot înfrunta, cu succes, cele mai dificile trasee de stîncă şi cu o pregătire adecvată ei pot ataca cu succes şi trasee cu dificultăţi mult sporite. Să spe­răm că anii viitori le vor a­­duce aceste satisfacţii. Ele nu vor fi numai o răsplată cuve­nită, ci — cu siguranţă — şi pasul pe treapta cea mai înal­tă a valorilor acestui sport fără spectatori, dar cu reali­zări care uimesc. O şcoală de alpinism în conglomeratul Bucegilor cu al­pinişti invitaţi din ţările care îşi impart Alpii ar putea re­prezenta — prin reciprocitate — deschiderea pentru alpiniştii noştri a traseelor din Dolomiţi, din „acele“ Chamonix-ului sau Alpii Bernezi. Ar fi totodată o acţiune care ar introduce Bu­­cegii în circuitul alpinismului internaţional, ceea ce — fără îndoială — ar însemna mult pentru alpinismul şi turismul nostru de munte. Gh. EPURAN D­e curînd, Consiliul ju­deţean pentru educaţie fizică şi sport Sibiu a analizat într-o şedinţă plenară activitatea spor­tivă de performanţă des­făşurată de Şcoala sportivă „Şoimii“ şi de C.S.M. Sibiu pe anul 1970. Şedinţa la care au participat reprezentanţi ai conducerii de partid locale, C-N.E.F.S. şi ai inspectoratu­lui judeţean şcolar, au e­­videnţiat, atît prin darea de seamă prezentată de prof. L. Hărţău — vicepre­şedintele C.J.E.F.S., cît şi prin cuvîntul participanţilor, părţile pozitive, dar mai ales aspecte importante de mun­că, unde trebuie substanţial îmbunătăţită activitatea. Vom încerca mai jos să redăm cîteva din ,aceste probleme. Şc. sportivă „Şoimii“ Sibiu, după aproape doi ani de la înfiinţare, a ajuns de la 12 grupe în primul an, la 28 grupe repartizate pe opt dis­cipline : atletism 6, box 3, fotbal 5, haltere 3, handbal 3, lupte 3, rugby 2, schi 3. Rezultatele obţinute, deşi sa­tisfăcătoare la anumite secţii (box, lupte, handbal, rugby), pe ansamblul şcolii ar fi pu­tut fi mult mai bune, în condiţiile unei organizări su­perioare a muncii. Astfel, multe din secţii, şi nu în­­tîmplător cele deficitare, au fost încadrate cu antrenori plătiţi cu ora, în loc să fie angajaţi specialişti cu norme întregi, care să se simtă legaţi şi să răspundă direct de co­lectivul cu care lucrează. Nu­mai la atletism, pentru două norme de bază au fost înca­draţi 6 profesori plătiţi cu ora. Şi nu este singurul exemplu. Lipsa de eficienţă a acestei soluţii (12 cadre plătite cu ora) a fost sesizată şi începînd din acest an au mai rămas doar 3 cazuri, care sunt pe cale de a fi rezolvate. Este drept că Şcoala spor­tivă „Şoimii“ nu dispune de o bază proprie. Nici nu este posibil ca fiecare nouă uni­tate şcolară să fie de la în­ceput sau într-un termen scurt dotată cu o bază spor­tivă corespunzătoare. Ceea ce­­izbeşte insă de la prima ve­dere este lipsa de colaborare, de înţelegere pentru folosirea capacităţilor maxime existen­te în sălile de sport de la Sibiu, mai precis absenţa unui dispecerat făcut în a­­ceastă direcţie de Consiliul judeţean. In timp ce secţiile şcolii lucrează prin vestiare, (rugby), prin parc (atletism şi schi), în multe­­săli sportive si­­biene (Liceul agricol, Textila, Şc. forestrieră) nu se poate in­tra. Sunt ca nişte feude închise, în folosinţa exclusivă a celor ce le au în administrare. Bază proprie deci, nu există. Dar nici măcar un sediu co­respunzător, o magazie pen­tru depozitarea echipamentu­lui spre a nu mai fi lăsat în custodia magazinelor de unde este achiziţionat, nu pot fi găsite? Să fie, oare, atît de greu de rezolvat ? Or­ganele locale, inspectoratul şcolar ce cred ? Nici selecţia nu se face şti­inţific şi cu tragere de ini­mă (cu mici excepţii, la atle­tism, handbal), ca şi cum „Şoimii“ n-ar fi unitatea de performanţă a şcolii profesio­nale şi a liceelor industriale. Iată pe scurt principalele deficienţe subliniate de vor­bitori (profesorii Baru, Tudo­ran, Dobrescu, Răileanu). Cu calm, cu bunăvoinţă şi spri­jin local ele îşi pot găsi însă soluţia şi atunci rezultatele — repetăm, pe ansamblu sa­tisfăcătoare — vor deveni şi mai bune. C.S.M. Sibiu este singurul club sportiv judeţean de per­formanţă, posesorul unicului teren gazonat. Activitatea sa este organizată pe 8 secţii (atletism, box, călărie, hand­bal, haltere, rugby, volei) din care două — fotbalul şi că­­lăria — dau un randament deosebit, tocmai pentru că sunt singurele ce au antrenori angajaţi cu normă întreagă. (prof. Mircea Neagu a redre­sat fotbalul, A. Purcherea — călăria). La celelalte... plata cu ora şi... rezultate ca atare. 10 antrenori plătiţi cu ora ! Profesorii sibieni preferă în­­văţămîntul, ocolind secţiile clubului unde îi aşteaptă răs­punderi, dar şi mari satis­facţii. însuşi metodistul clu­bului (prof. M. Vasile) s-a retras în învăţămînt. Anumite secţii — handba­lul, de pildă — care dispun de bune condiţii, nu-şi pot explica evoluţia neconcluden­tă. Pe undeva, instruirea e de vină, înseşi obiectivele conducerii clubului: supra­vieţuirea în divizia A (hand­bal, rugby) reflectă mentali­tatea mediocrităţii. Alte secţii, ca atletismul, au un număr redus de sportivi (4), şi nu pot oferi nici măcar iluzia unui nucleu de performanţă. Doi săritori cu prăjina, Schenn şi Dinu (4,50 — 4,53 m) nu pot astupa vidul celor­lalte specialităţi. Nu este exclus ca forţele actuale — şi ele destul de modeste — să se risipească fără folos pentru prea multe discipline sportive, in timp ce o regrupare pe cîteva spor­turi specifice ar readuce clu­bul şi implicit şi Sibiul pe linia marilor performanţe. Deocamdată nu ne mirăm că aportul preconizat pentru J.O. 1972 nu este de loc conform cu reputaţia acestei unităţi sportive. Contingentele de mîine ale secţiilor — Insuficient spri­jinite — au de acum înainte în Şc. sportivă Şoimii un izvor nesecat, cu condiţia unei selecţii atente şi a unei munci de instruire corectă şi, mai ales, continuă. C.S.M. este o unitate de performanţă importantă în mişcarea sportivă sindicală. Unele din succesele sale sunt promiţătoare. Desigur, alta ar fi situaţia dacă obiecti­vele de performanţă ar fi realizate integral şi nu în în proporţie de 50%. ★ Spaţiul nu ne-a îngăduit să trecem în revistă şi multe realizări pe acest ţărim, dă­ruite de aceste unităţi ale sportului sibian. Dar insistînd mai mult asupra lipsurilor, avem credinţa că dăm o mină de ajutor la redresarea situa­ţiei. Deocamdată, principa­lul cuvînt de ordine pentru sportul sibian rămîne : orga­nizare, organizare, organi­zare. Mihai BIRA MAI MULT SPIRIT ORGANIZATORIC ÎN SPORTUL DE PERFORMANTA SIBIAN u .Din*rn0' ‘«ren bun, t*“,p excelent, spectatori aproxima­tiv 15 000. Au Înscria : DUMITRACHE (min. 31 al 58 din nenaltul *,ClRli POPESpu­riPln- 13), dinu (min. 53) și DOMIDE (min. 73)! Șuturi la poartă i 26—10 (pe poartă 12—2), raportul cornerelor i 9—6. DÎNAMO ! Constantinescu 9 - Cheran 7, Stoenescu *, I. Nunweiller 7, Deleanu 6, Dinu 9, Radu Nunweiller 9, Sălceanu 8 73^Nu‘u) MustSte*)’ Doru PloP**« Dumitrache 8, Haidu « (mm. U.T.A. : Gornea 7, — Calini« 8, Lereter 9, Pojoni 7, Brosovachi 8, Petescu 5, Domide 8, Dumbrean 8, Axente 7, Dembrovschi 4 (min. 55 Sima 5), Fl. Dumitrescu 7. A arbitrat N. RAINEA (Bârlad) +++, ajutat la linie­­ slab­­ de R. coeoi și bine de Gh. Manoale (din constanța). Trofeu­ Petschovschi (pentru public)­­ 8. La tineret-rezerve : Dinamo-U.T.A. 0-fl. Dertojul n a fost derby... (Urmare din pag. I) Joc — creind „mo­rişti* şi „carusele* care hflrţuiesc a­­părările pînă cînd cedează­ Secundo , deşi avea şi pînă acum lotul cel mai select (no­minal şi valoric). In echipa dinamovistă s-a reînşurubat abia ieri o piesă cardinală — fundaşul libero. Deşi n-a jucat ca şi pe vre­mea cînd i se zicea „Nunweil­ler cel Mare“, fostul interna­ţional a adus în apărare li­niştea şi vechea siguranţă a acestei echipe, permiţîndu-ne anticiparea că structura ma­şinăriei „ll“-lui dinamovist se va întări considerabil in viitoarele etape. Aducind şi beneficiul „eli­berării“ lui Dinu, care a zbur­dat pe tot timpul de joc, fiind — şi iu fazele de apă­rare şi in cele de atac — un model de jucător centrocam­­pist, prezenţa lui Nunweiller III poate să constituie „che­ia“ unor performanţe viitoa­re aie echipei. Legînd — în sfîrşit — ziua de ieri de cea de miercuri, sperăm că această simbătă va declanşa mai aprig (din motive comune dar şi... deo­sebite) ambiţiile celor două echipe, pe care le-am dori in „zi de graţie" în faţa reduta­bilelor echipe Steaua roşie Belgrad şi F. C. Liverpool. O EXPERIENŢĂ VALOROASĂ CONCURSUL „PLAIURI SUCEVENE“ - LA A IV a EDIŢIE In cele aproape 100 de co­mune şi sate din judeţul Su­ceava activitatea sportivă a cunoscut, in ultimii ani, o deosebită amploare­ In afara elevilor şcolilor care sub în­drumarea profesorilor de e­­ducaţie fizică sînt antrenaţi in diverse competiţii, tinerii din întreprinderi agricole de stat şi din C.A.P.-uri, cei din Întreprinderile pentru meca­nizarea agriculturii, consti­tuiţi în asociaţii sportive să­teşti şi-au găsit în exerciţiile fizice un excelent mijloc de reconfortare. Acesta a fost punctul de plecare al unei competiţii care avea să de­vină tradiţională : „PLAIURI SUCEVENE". Iniţiatori: Co­mitetul judeţean U.T.C. şi Co­mitetul pentru cultură şi artă. In colaborare cu Consiliul ju­deţean pentru educaţie fizică şi sport, întrecerea şi-a în­cheiat, recent, a IV-a ediţie. O scurtă retrospectivă ne o­­feră clteva elemente edifica­toare In ceea ce priveşte suc­cesul de care ea s-a bucurat. Pînă acum patru ani nu se putea vorbi, în Judeţul Su­ceava, de existenţa unei baze materiale a sportului sătesc. Acum, In numeroase locali­tăţi, tineretul are la dispozi­ţie stadioane, popicării aco­perite, piste de atletism. Con­cursul „Plaiuri sucevene“ a declanşat o adevărată între­cere, a mobilizat organele lo­cale de stat, organizaţiile U.T.C­, conducerile întreprin­derilor, într-o susţinută ac­ţiune patriotică. La Moldo­­viţa a fost amenajat un teren de fotbal cu tribună acope­rită, cu toate anexele nece­sare (vestiare şi duşuri, ca­mere pentru arbitri şi jucă­tori etc.), un teren de volei şi o popicărie. A fost sufi­cient ca vecinii locuitorilor din Moldoviţa, tinerii din Frasin să se deplaseze aici, cu oca­zia unei faze a „Plaiurilor sucevene“, pentru ca iniţiativa să fie însuşită şi de ei. După scurt timp, în vatra comunei Frasin se amenajează tere­nuri de fotbal, handbal şi vo­lei. Reacţia „în lanţ“ a con­tinuat , au apărut amenajări sportive la Vama, la Fundu Moldovei, la Dolhasca, Liteni, Molid. Acesta ar fi, deci, un prim ciştig — şi nu este de loc mic — al introducerii competiţiei „Plaiuri sucevene“. Am asis­tat, apoi, an de an, la o di­versificare a ramurilor spor­tive practicate de tineri. Dacă la început se juca numai fot­bal, acum in toate comunele există echipe de volei, de handbal, atletismul are a­­depţi Înfocaţi, iar ciclismul, oină şi fruntele nu lipsesc din programul nici unei competi­ţii. De altfel acestea sunt dis­ciplinele sportive la care s-au Întrecut cei 30 000 de tineri, participanţi la ediţia 1970 a „Plaiurilor". Experienţa judeţului Sucea­va este deosebit de valoroa­să. Ea dovedeşte că iniţiativa locală este hotărîtoare în a­­tragerea zecilor de mii de tineri şi tinere pe terenurile de sport, în amenajarea cu contribuţie patriotică, a unei baze sportive. Prof. Mihai DRAGOMIRESCU portál ­ DOPINGUL— O CRIMĂ ÎN LUMEA SPORTULUI înaintea represiunii — campanie de informare! Răspunderea medicilor şi a antrenorilor S­­ vorbeşti din nou foarte mult despre doping, despre amărăciunea pe care o provoacă, despre inechitatea pe care o creează, despre urmele tragice pe care le lasă. Unii sportivi simt nevoia, după concurs (sau intre probe), a unei rapide refaceri şi nu se mulţumesc cu odihna, ci caută produse de reparaţie, cele care le redau mij­loacele fizice pentru moment pierdute. Ei iau produse analgezice, tranchilizante, de­­contractante, barbiturice, a căror folosire, sub control medical, ar putea părea nor­mală, in cazuri bine stabilite. Alţi sportivi simt nevoia, înainte de con­curs, a unei superexcitaţii, a unui stimulent puternic şi nu se mulţumesc cu virtuţile propriei voinţe, ci caută produse chimice care sporesc pe moment, In ziua fi la ora dorită, capacitatea fizică. Ei iau (procurin­­du-şi-le de obicei pe sub mină) amfetamine, produse de sinteză a căror compoziţie e asemănătoare cu adrenalina fi care au ac­ţiune directă asupra sistemului nervos cen­tral. In sfîrşit, sportivi din disciplinele grupa­te sub titlul „atletică grea“ (luptători, hal­terofili, boxeri din categoriile mari, inclusiv aruncătorii de greutate, disc, ciocan) simt nevoia unei creşteri rapide a propriei lor mase musculare şi nu se m­ulţumesc cu efectele educaţiei fizice sistematice, ci caută posibilităţi de spor spectaculos în greutatea şi, implicit, puterea corporală. Ei urmează o cură de mai lungă durată cu produse steroide anabolizante ( a căror invenţie — diabolică, nu dianabolică — şi-o reven­dică medicul american John Ziegler, din Maryland, care a experimentat-o, cu dure­roase concluzii, asupra unor halterofili din­­tr-un club californian. „înghiţeau pastilele ca pe bomboane“ — declara dr. Ziegler înainte de a constata, cu stupoare, grave afecţiuni şi atrofii la subiecţii săi­. Moda — şi totodată pericolul — trata­mentului cu „anabolica" a fost cu ani in urmă revelată de atletul suedez Ricky Bruch, care s-a oprit la timp (ceea ce n-au făcut unii decatloniști vest-germani). De curînd,­­celebrul campion olimpic Parry O'Brien (S.U.A.) a recunoscut intr-un inter­viu acordat ziarului „l'Equipe“ că­ci el a folosit mijloace (nepermise) de întărire ar­tificială a musculaturii. „în 1964 — spune O’Brien — am Înghiţit in 8—9 luni vreo 8 litri de anabolica şi am ajuns la greuta­tea mea maximă de 125 leg. In acest fel mi-am Îmbunătăţit rezultatele, aruncând greutatea regulat la 19,40—19,50 m. Dar în acelaşi timp mi-au slăbit reacţiile, am de­venit nervos, nu mai aveam somn şi ca urmare am scăpat ocazia de a atinge şi eu 20 m. De aceea ,dupâ Tokio, la fel ca Randy Matson şi discobolul Al. Oerter, am în­cetat să mai înghit droguri“. Parry O’Brien socoteşte drept un noroc faptul că a urm­at cura de anabolice sub control medical, aşa cum au făcut fi Bal Connolly (ciocan) şi Rink Babka (disc). Ceea ce nu-i scuteşte pe toţi de acuzaţia de doping, în această problemă nu este per­mis să prevaleze nici scuzele, nici ipocri­zia, nici chiar valoarea performanţelor. Sa­vantul suedez Rörstrand a prezis — pe baza unor calcule statistice biologice —■ că in curînd recordul mondial la aruncarea greutăţii (deţinut de Matson cu 71,78) va fi îmbunătăţit substanţial, ajungind pînă la 24,61 m. Chiar­­ şi această uluitoare per­formanţă nu este demnă de onoruri dacă ea va fi obţinută cu sacrificiul sănătăţii unui atlet sau a mai multora. Performan­ţele din retortă sunt la fel de reprobabile ca şi lipsa de loialitate elementară faţă de adversarul pe care-l învingi cu mijloace ne­cinstite. În majoritatea disciplinelor sportive, re­gulamentele au început să prevadă para­grafe stigmatizind dopajul sub o formă sau alta. Aceasta este o luptă legală (şi din păcate adesea formală) împotriva inechităţii, o luptă mult handicapată şi diluată in­efica­citate de progresul concomitent al indus­triei farmaceutice in acest domeniu, de efec­tul nociv al unor cercetări pseudoştiinţi­­fice, împotriva dopingului se cer măsuri in­transigente de represiune. In condiţiile unei concurenţe neloiale şi a penuriei mijloace­­lor de analiză, considerăm că împotriva acestei crime care este dopingul se impune in primul rînd o vastă campanie de infor­mare Sportivul avertizat va fi de două ori mai oiferit de a cădea in păcat. DESTĂINUIŢI SPORTIVULUI (şi nu-i tăinuiţi, dimpotrivă, aceasta) CA PRODU­SELE STIMULATOARE (de genul amfeta­­minelor) ANULEAZĂ SENZAŢIA MOMEN­TANA DE OBOSEALĂ, DAR NU-I SUPRI­MA EFECTELE INTIRZIATE (de aceea, după euforia de moment urmează o netă depresiune). SPUNEȚI-I SPORTIVULUI CĂ, IN ANUMITE DOZE SI DUP­A UN ANU­MIT TIMP, „STIMULATOARELE“ POT PROVOCA ULCERE, LEZIUNI, HEMORA­GII CEREBRALE, PARANOIA, ACCIDEN­TE CARDIOVASCULARE. Destăinuiţi sportivului că ingurgitarea produselor anabolizante, cu steroidele lor, poate provoca tulburări grave, afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi prostatei. Şi veţi vedea că atunci, la sportivul însuşi, va funcţiona mult mai prompt reacţia de­fensivă, instinctul de conservare. Dar nici nu lăsaţi totul pe seama sportivului, ade­sea prea tlnăr, prea naiv, prea credul, prea neexperimentat. Sarcina (şi răspunderea) de apărători ai sănătăţii sportivilor este In primul rînd a dumneavoastră­­ antrenori şi medici sportivi ! Curmaţi acţiunea care otrăveşte nedemn, lumea sportului, această lume presupusă a fi a sănătăţii depline, molipsitoare. B. VLADESCU — Ş­A­H ^ " INSTANTANEE DE LA FINALĂ Pe măsură ce se apropie jumătatea campionatului, rapor­tul de forţe dintre concurenţi începe să se contureze. For­ma bună a lui VICTOR CIOCÂLTEA este evidentă , deţi­nătorul titlului a realizat 8 puncte din primele zece parti­de şi promite, judecind după calitatea şi uşurinţa cu care joacă, să continue în acelaşi ritm, ceea ce pune probleme dificile concurenţilor. Vechii săi rivali, FLORIN GHEORGHIU şi THEODOR GHIŢESCU sunt obligaţi să depună eforturi pentru a nu fi distanţaţi. In încheiere, două K.O.-uri tehnice, amuzante pentru spectatori, dar neadmisibile pentru nivelul de joc al unei finale de campionat naţional. ivernesz — neamţu : 1. d4 Cf6 2. c4 c5 3. d:c5 e6 4. Cf3 N:c5 5. Cc3 d5 6. c:d5 e:d5 7. Ng5 d4 8. Ce4 ? ? C:e4 ! şi albul a cedat de­oarece la 9. N:d8 urmează 9... Nb4 + 10. Cd2 C:d2 şi negrul cîştigă o figură, „Com­binaţia“ face parte din ABC- ul şahului... Pavlov — Buză: 1. e4 c5 2. Cf3 Cc6 3. d4 c:d4 4. C: d4 Cf6 5. Cc3 d6 6. Ng5 Nd7 7. Dd2 Tc8 8.f4 C:d4 9. D: d4 Da5 10. e5 d:e5 11. f:e5 Nc6 12. b4 Da3 ? ? şi negrul a cedat In acelaşi timp, de­oarece urmează Noi şi se pierde dama... In cadrul acestor eforturi se situează interesanta în­­tîlnire dintre Florin Gheor­­ghiu şi tînărul Mihai Ghin­da, aflat de asemenea, în momentul disputării partidei, în plutonul fruntaş (cu 3 victorii şi nici o înfrîngere). începutul partidei (Alb­u, Gheorghiu, Negru , Ghinda) părea să anunţe intenţiile agresive ale negrului, prin alegerea deschiderii (1. e4 gf2 2. d4 Ng7 3. Cc3 c6 4. Cf3 d6 5. Nc4 Cf6 6. e5 d:e5 7. C­ e5 0—0 8. 0—0 Cbd7) — o variantă bine cunoscu­tă a apărării iugoslave. In a­­ceastă poziţie manualele re­comandă 9. Ng5, 9. f4 sau 9. De2. Florin Gheorghiu a ales altă continuare (9.h3) la care reacţia lui Ghinda a fost neaşteptată. In loc să continue lupta strategică prin 9... Cb6 10. Nb3 a­5 11. a4 Cfd5 !, el a preferat o va­riantă aparent simplificatoa­re, care l-a dus, însă, la un final dezavantajos (9... Cd5 10. C:d5 c:d5 11. N:d5 C:c5 12. d: e5 e6 ! 7). Dacă aceas­­tă ultimă mutare este nece­sară, atunci este evident că linia de joc aleasă de negru nu este bună (13. Ne3 Dc7 14. Dd6! N :e5 15. D:c7 N: c7 16. Ne3). Albul a obţinut un avantaj poziţional minimal care obligă pe adversar la o apărare dificilă (16... e5 17. a4 Te8). Nu mergea 17... Ne6 18. N:b7 Tab8 19. Nd5 T:b2 20. Nb3 şi turnul e prins (18. Nda a6 19. a5 Tb8 20. Na7 Ta8 21. Nc5 Tb8 22. Tfd1 Nc6 23. C4 Tbd8 24. N:b7 N:c4 25. T:d8 T:d8 28. Nb6). Cu mijloace simple, albul a obţinut ameninţări decisive. (26... N:b6 27. a:b6 Tb8 28. N:a6 Ne6) Pierde imediat, dar şi după 28...Nd5 29. Ta5 ! finalul nu se putea salva (29. b7 Nd5 30. Ta5 N:b7 31. Tb5) şi negrul a cedat. Ghinda are excelente cu­noştinţe teoretice (şi o foar­te bună memorie) ceea ce li permite să înregistreze une­le victorii pe deschidere! ca de exemplu In partida cu Bena (negru). S-a jucat o variantă interesantă din a­­părarea franceză (1: e4 cf­ 2. d4 d5 3.Cd2 Cf6 4. e5 Cfd7 5. Nd3 c5 6. c3 Cc6 7. Ce2 Db6 8. 0­ 0 c: d4 9. c:d1 C: d4 10. C:d4 D:d4 11. Cf3) Sacrificiul acesta de pion este bine cunoscut dintr-o partidă a lui Korcbnol. Cu ajutorul lui jucătoarea noas­tră Gertrude Baumstark a cîştigat o partidă la Maria ★ ★ Intre fruntaşii clasamen­tului se află şi timişoreanul ILIJIN, care aduce în acest campionat un spirit pragma­tic, pigmentat cu numeroase idei tactice originale. Una dintre victimele sale a fost maestrul Neamţu care, în Nagy, în meciul cu Iugosla­via din 1968 (11... Db6 12. Da4 a6 13. a3 Da7) Pentru a se feri de amenințări, ne­grul recurge la o manevră greoaie (14. Nd2 b5 15. DC4 h6 16. Taci Cc5 17. Nc2 Nb7 18. Ne3 Db8 19. Ng6 !) O lo­vitură tactică simplă, care dezorganizează apărarea (19.. f:g6 20. N:c5 g5 21. Dg4 Rn 22. Cd4 D:e5 7 23. Tcel) şi negrul a pierdut repede. ★ poziţia din diagramă, a cre­zut că cea mai bună cale de a-şi valorifica pionul în plus este schimbul damelor (26. Ch4? D:h4 27. g:h4 Ne7) El a subestimat, însă, con­­traşansele negrului pe flan­cul regelui, care s-au dove­dit cu mult mai primejdioa­se decit se părea la prima ve­dere (28. a4 N:h4 29. a5 b:a5 30. T: a5 e5 !) O idee tactică foarte frumoasă. Acum era absolut obligatoriu 31.Te3, dar albul nu sesizează pri­mejdia (31. Ta6 ? e3 !!) în mod neașteptat, negrul capă­tă un atac teribil de mat...­ (32. T: e3 T:e3 33. f:c3 Te7 34.C:d6 T:e3 35. Ta8 + Bb­7 36. Te8 Tf3) și albul a cedat. S. SAMARIAN Negru : ILIJIN ■.... Pt 1g. 0­3“**0 mintie mergem ATLETISM 1 Parcul sportiv „23 August", de la ora 10: faza pe municipiu a campio­natului republican de cros. BASCHET : Teren Floreas­­ca, de la ora 9 : Rapid­­ — Politehnica Brasov (f. B), Ar­hitectura — Universitatea Iasi (f. B), Universitatea — Voinţa Constanta (f B). BOX : Sala Floreasca, de la orele 15 si 19 : meciuri In cadrul campionatului re­publican, individual. CANOTAJ : Lacul Herăs­trău, ora 9 : concurs de În­chidere a sezonului. FOTBAL : STADIONUL RE­PUBLICII, ora 10.15 : Progre­sul Bucureşti — Petrolul Plo­ieşti (tineret) ; ora 12.30 : Progresul Bucureşti — Petro­lul Ploieşti (div. A) : CEP.EN C.P.B., ora 11.00 : C. P. Bucureşti — Flacăra Moreni (Cupă) ; TEREN VOINŢA, ora 11.00 : Voinţa Bucureşti — Automobilul Focşani (div. C): TEREN LAROMET, ora 9.30 : Laromet Bucureşti — Praho­va Ploieşti (I); ora 11.00 : La­romet Bucureşti — Prahova Ploieşti (div. C) ; ora 13.03: Tehnometal Bucureşti — Pe­trolul Ploieşti (F) ; TEREN FLACARA ROŞIE (DUDEŞTI), ora 11.00 : Fl. roşie Buc. — Delta Tulcea (div. C) ; ora 13.00 : Fl. roşie Buc. — Del­ta Tulcea (J) ;TEREN SP. ■MUNCITORESC, ora 11.00: SP. Muncitoresc Buc. — Comer­ţul Alexandria (div. C) ; TE­REN GLORIA, ora 11.00 : Ma­şini unelte Buc. — Chimia Tr. Măgurele (div. C) , ora 13.00 : Maşini unelte Buc. — Olimpia Giurgiu (J) ; TEREN STEAUA (Ghencea), ora 8.30: Steaua Buc. — Sp. studenţesc Buc. (J) 1 STADION META­LUL, ora 13.00 : Metalul Bucureşti — Unirea Tricolor Brăila (J) ! TEREN ELEC­TRONICA, ora 9.30 : Electro­nica Buc. — Sc. Sp. nr. 2 Buc. (J) ; STADION DINA­MO, ora 9.30 : Dinamo Buc. — Steaua „23 August* Buc. (J). GIMNASTICA MODERNA ! Sala Tineretului, de la ora 8.30 (cat. I si II) si ora 16 (cat. maestre) — faza pe mu­nicipiu a campionatului re­publican. HOCHEI PE IARBA : Tere­nul Electra, de la ora 9.30 : etapa a II-a a Cupei muni­cipiului Bucureşti. POPICE : Arena Giuleşti, de la ora 8 : Rapid Bucureşti — Olimpia Reşiţa (m), meci de divizia A. RUGBY ! Stadion Ghencea, de la ora 10.00 : Dinamo — Agronomia Cluj şi Steaua — Rulmentul Birlad (în cadrul etapei a VII-a a diviziei AL ŞAH : Aula Bibliotecii cen­trale universitare (Piaţa Pa­latului)­, ora 16 : runda a XI-a a finalei campionatului republican masculin. SCRIMĂ : Sala Floreasca II, orele 9 şi 18.30 : concurs In­ternaţional de spadă (echipe). VOLEI ! Sala Dinamo, de la ora 10 : Dinamo — Viito­rul Bacău (m. A), Medicina — Universitatea Cluj (f. A) : sala Giuleşti, de la ora 8 : Universitatea — Sănătatea Tîrgovişte, Spartac — Voinţa Braşov (f. B), Rapid — Uni­versitatea Craiova (f. A), Me­dicina — Politehnica Iaşi (m. B) : sala Constructorul, de la ora 10 : Viitorul — Voinţa Constanţa. YACHTING : Lacul Herăs­trău, de la ora 9 : „Cupa Electrica".

Next