Sportul, decembrie 1970 (Anul 26, nr. 1100-1129)

1970-12-01 / nr. 1100

^SSr¥3&a­ymmam mmm nz BASCHET -O EXPLICAŢIE NECESARĂ LA O SANCŢIUNE EXEMPLARĂ Mulţi dintre spectatorii pre­zenţi duminică la programul baschetbalistic din sala Ho­rească, urmărind partida din­tre Dinamo şi Steaua, au fost poate nedumeriţi de una din deciziile dictate în finalul meciului (mai erau aproxi­mativ două minute) de ar­bitrul I. Petruţiu. In acel moment, dinamoviştii aveau un avantaj de 4 puncte şi ra­taseră un atac, mingea fiind recuperată de Oczelack. Şi tocmai cînt pivotul Stelei se pregătea să-şi lanseze coechi­pierii la un contraatac (care putea micşora din handicap), I. Petruţiu a oprit jocul dic­­tînd fault tehnic împotriva pivotului militar. Iar cu cele două aruncări libere trans­formate precis de Albu, dina­­moviştii şi-au asigurat victo­ria... Intrebîndu-1 după meci pe cunoscutul nostru arbitru in­ternaţional cum îşi motivează decizia din final, el ne-a răs­puns fără nici un echivoc : „deşi recuperase mingea, Oc­zelack a găsit de cuviinţă să vocifereze pe un ton necu­viincios, pretinzînd că a fost faultat! Poate că sancţiunea s-a dovedit gravă pentru e- CLASAMENTE „CUPA SPORTUL chipa Steaua în acel moment, dar nu puteam să rămîn im­pasibil în faţa unui aseme­nea act, pe care oricînd (şi în orice moment) îl voi con­sidera nesportiv. Or, regula­mentul este foarte clar în această privinţă..." G. COSTESCU NU A FOST MULŢUMIT DE JOCUL ECHIPEI SALE La încheierea derbyului femi­nin, care a prilejuit un succes clar al Politehnicii asupra Rapi­dului, am solicitat o scurtă de­claraţie lui Grigore Costescu,­­an­trenorul studentelor : „Mă bucură, desigur, victoria asupra eternei noastre rivale care ne u măreşte considerabil şansele de a răm­îne în posesia titlului. Dar, sincer să fiu, jocul echipei în acest meci nu mă mulţumeşte. Puteam în­vinge fără nici un fel de emoţii, dar s-au comis prea multe gre­şeli tehnice, s-au dat numeroase pase la adversar. Mai mult, in momentul cînd o jucătoare din „5“-ul de bază părăseşte terenul echipa clacheaza în mod neper­­mis de uşor jocurile cu Akade­­mia Sofia mă îngrijorează real­mente...“. Cu victoria realizată dumini­că asupra Stelei, baschetbaliştii dinamovişti s-au detaşat în cla­samentul primei divizii, putând fi în mod practic învestiţi cu titlul (neoficial) de campioni de toamnă. Este un puternic suport moral pentru M. Albu şi coechipierii săi înaintea difi­cilei dispute care îi aşteaptă joi seara, la Sofia, unde vor intilni redutabila campioană bulgară, Akademik. Aşa cum subliniam şi în cro­nica precedentă, doi factori au determinat succesul echipei Di­namo în derbyul de duminică. Este vorba în primul rind de tactica aleasă de antrenorul Dan Niculescu în repriza a doua, cînd doi dintre cei mai buni oameni ai­­ săi se aflau (cu cite 4 greșeli personale) pe banca rezervelor. Văzîndu-și echipa net dominată în lupta sub panou (absenta lui Novac s-a făcut resimţită mai mult ca oricînd), unde Tarău şi Oczelack culegeau majoritatea baloar­elor, D. Niculescu a ce­rut elevilor săi intrarea intr-o „zonă“ foarte agresivă, care să limiteze sfera de activitate ju­cătorilor înalţi adverşi, în apro­pierea panoului. Cu acest sis­tem defensiv, cu răbdarea evi­dentă pe care fiecare jucător dinamovist a dovedit-o în con­struirea atacurilor şi finaliza­rea lor, campionii au rezistat cu succes în perioada iureşului advers. Și nu numai atît. Ale­­gînd această formulă de joc (în care fiscul era eliminat din principiu), cîştigătorii s-au gin­­dit, probabil, şi la partida lor apropiată din C.C.E., dîndu-şi seama că numai cu o asemenea tactică ei vor putea fringe ela­nul baschetbaliştilor sofioti şi realiza un pas spre calificare. In al doilea rind, victoria echipei din Ştefan cel Mare se datoreşte jocului excelent al lui M. Albu, care în 33 de minute a înscris 36 de puncte. Nu este mai puţin adevărat însă că in acest meci nici unul dintre jucătorii Stelei nu a putut să-l marcheze strict pe căpitanul dinamoviştilor (lucru greu de prevăzut că se va repeta şi la Sofia), care a zburdat în voie pe tot terenul. întrebarea care se pune însă este următoarea : ce s-ar fi intîmplat cu echipa Dinamo dacă primul ei jucător nu ar fi avut un asemenea pro­centaj în aruncări ? Este o pro­blemă la care trebuie să se gin­­dească serios toţi coechipierii lui Albu (şi mai ales jucătorii de rezervă), cărora nu le revi­ne numai datoria de a apăra propriul lor coş, dar şi de a ataca cu o cit mai mare efica­citate. Deşi învinsă pentru a treia oară în campionat, Steaua a fă­cut totuşi cel mai bun joc din acest sezon. Echipa a depus e­­forturi mari in apărare (excep­­tind marcajul direct al lui Albu) şi a atacat cu mult nerv, mai ales în prima repriză. Dar baschetbaliştii militari, întocmai ca majoritatea echipelor noas­tre, au greşit neangajînd mai des — în­­acţiunile sub panoul advers — pe cei trei jucători înalţi (Tarău, Oczelack, V. Gheorghe), care au înscris ma­joritatea punctelor numai după recuperările unor aruncări gre­şite de la semidis­tanţă. Alegînd această tactică, steliştii au fa­cilitat indirect sarcinile apărării adverse, ai cărei oameni au în­cheiat jocul (în marea majo­ritate) cu cîte trei şi patru gre­şeli personale. Mai mult ca oricînd, în ultimul timp, echipa lui V. Popescu suferă de lipsa unui conducător de joc, calm şi cu o bună tehnică individuală, care să orienteze şarjele ofen­sive exact spre punctele criti­ce ale defensivei adverse. Ad. VASILIU PE MARGINEA DERBYULUI, CU GÎNDUL LA SOFIA ȘI ISTANBUL MASCULIN 1. Dinamo 8 8 0 625—560 10 2. „Poli" BUC. 8 6 2 587—104 14 3. Steaua 8 5 3 625—520 13 4. „Poli“ Gala4­ 8 5 3 574—560 13 5. I.C H.F. 8 5 3 537—553 13 6. Rapid 8 4 4 C15—623 12 7. „U“ Tim. 7 4 3 553—502 11 8. „U“ Cluj 7 4 3 483 -458 11 9. I.E.F.S. 8 3 5 507—594 11 10. „Poli'! Cluj 8 2 6 488—554 10 II. Farul­i­ța 8 1 7 482—621 9 12. „Poli“ Brașov 8 0 8 483—533 3 FEMININ 1. „POL“ Buc. 7 7 0 437—358 14 2 I.E.F.S. 7 6 1 425—347 13 3’ Voinţa Bv. 7 5 2 443—467 12 4. Rapid 7 5 2 429—366 12 5. Crişul 7 4 3 366—339 11 6. Sănătatea Satu Mare 7 3 4 455—464 10 7. Constructorul 7 2 5 334—375 9 8. Mureşul Tg. Mureş 7 2 5 350—415 9 9. A.S.A. Cluj 7 1 3 362—403 8 10. Voința BUC. 7 0 7 344—389 7 1. Dinamo 74 2. „Poli“ Buc. 58 3. Steaua 53 4. „U“ Timiş. 46 5. I.C.H.F. 44 6. „Poli“ Galați 42 7. Rapid 41 8. „U“ Cluj 39 I.E.F.S. 30 10. ,„Poliu Cluj 23 11. Farul 18 12. „Poli“ Bv. 12 1i. Albu pătrunde irezistibil spre coșul advers SELECJIONATA DE JUNIORI A ÎNVINS PE S.K.R.A. VARŞOVIA In cea de a doua partidă susţinută de echipa poloneză S.K.R.A. Varşovia în compa­nia selecţionatei A de ju­niori a Capitalei, victoria a revenit gazdelor cu 18—3 (6—0), în urma unui joc fru­mos cu multe faze spectacu­loase. (G. R.). — RUGBY — o Infringe­re văzută dincolo DE TABELA DE MARCAJ Acum, faptul este cunoscut de toată lumea: rugbyştii noştri au cedat, la un­ scor sever (3—14), echipei Fran­ţei. Un eşec dureros, de bu­nă seamă. Francezii, chiar dacă n-au evoluat la nivelul valorii aşteptate, s-au arătat a fi mai buni decît reprezen­tanţii noştri. O analiză lucidă a aces­tei ultime confruntări sportive a rugbyştilor români — cu rezonanţe multiple — se im­pune. Remarcăm faptul că rug­byştii francezi n-au arătat decît rareor virtuţile marii şcoli pe care o reprezintă. Totuşi, oaspeţii au demonstrat suficient de convingător că posedă o tehnică individuală şi de compartiment aproape desăvîrşită, o concepţie tac­tică modernă, orientată pe un joc fără artificii inutile, desfăşurat într-un tempo alert, nu de puţine ori su­focant, şi, în fine, o pregătire fizică generală şi specifică în măsură să facă faţă unei partide de uzură, cu un ad­versar— aşa cum au recu­noscut de altfel ei înşişi — te­nace. Avantajaţi de prezen­ţa în echipă a unui pachet de înaintaşi cu o mare forţă de percuţie, rugbyştii francezi au preferat jocul pe înaintare, în ciuda faptului că ar fi avut posibilitatea să-şi valorifice mai mult linia de treisferturi aripile şi centrii, ultimii fiind literalmente şterşi. Urmărind cu orice preţ victoria şi in­tuind că o pot realiza prin forţa înaintării, oaspeţii au sacrificat spectacolul ca atare pentru succesul cert. De partea cealaltă, rugbyştii români, dominaţi psihic de miza jocului şi de renumele adversarilor (la care s-au asociat evident şi cele două lovituri de pedeapsă din pri­mele minute ale întîlnirii), şi-au pierdut parcă busola, nereuşind să lege acţiuni di­namice şi periculoase, care să aducă în stare de alarmă pe apărătorii buturilor adverse. Asemenea acţiuni­­coerente au fost, dar în număr cu totul insignifiant şi din păcate ne­valorificate. In partida de duminică, cel care a suportat integral şocul formaţiei fran­ceze a fost compartimentul înaintării. Dar contribuţia ce­lor 8 jucători din acest com­partiment a fost inegală. Este notabil desigur că Şerban şi Răşcanu au dus greul în în­cleştarea jocului din grămezi, că Ţuţuianu s-a dovedit un prinzător valoros la repune­rile din margine. Ceilalţi, în­să, au evitat contactele direc­te cu adversarii, placajele au fost în proporţie de 90 la sută ineficiente, pe de o parte datorită întîrzierii, iar pe de altă parte, tehnicii rudimen­tare la acest capitol. In aceas­tă privinţă ne aşteptam mai mult de la Dinu, jucător cu o experienţă îndelungată (şi chiar în meciuri cu echipe franceze). Am fi dorit ca Iorgulescu să se dovedească acelaşi jucător­ bătăios — în sensu­l bun al termenului — ca în campionat. Speram ca Drăgulescu să manifeste mai multă clarviziune şi nu nu­mai forţă, după cum în cazul foarte tînărului Atanasiu bă­nuiam că el va acţiona mai inspirat şi mai curat. Are pe conştiinţă primele trei puncte primite de echipa noastră. Nici chiar Ciobănel, căpi­tanul echipei, dispecerul ei totodată,­ n-a avut o evoluţie constantă, scăzînd mult ca valoare în repriza secundă. Poate pornind de aici se ex­plică şi poziţia permanent defectuoasă a liniei a IlI-Il, care n-a mai apărut cu atri­butele ei fireşti-compartimen­­tul de explozie, de start al unor acţiuni ofensive. O decepţie a constituit evo­luţia lui Mateescu, de nere­cunoscut în acest meci. Chiar şi la puţinele baloane cîşti­­gate de grămada noastră (mai puţin de 40 la sută), el a întîrziat cu regularitate transmiterea lor sau a făcut-o defectuos,­­ determinînd, în acest fel, ratarea multor atacuri. Prezenţa lui Irimes­­cu ca uvertură n-a oferit randamentul scontat. A avut, totuşi, unele intervenţii inspi­rate şi evident, dacă şi coe­chipierii l-ar fi ajutat mai mult, lucrurile ar fi evoluat altfel. Cei doi centri, Nicu şi Dragomirescu, s-au com­plăcut într-un anonimat nefi­resc, sarcinile lor de joc fiind nerealizate. Tocmai doi oa­meni de la care se aştepta foarte mult. Cit priveşte ari­pile, doar Braga ni s-a părut mai incisiv, mai decis, în timp ce Suciu a fost doar un sim­plu figurant. In fine, Durbac ca fundaş s-a arătat a fi de­păşit de meci, comiţînd erori grave şi la prindere şi la expedierea baloanelor în tuşă. Infrîngerea de duminică, poate nu surprinzătoare decît în privinţa scorului, ne obli­gă să reflectăm la ceea ce se­ întîmplă de fapt în rugbyul românesc. Fiindcă maniera de joc din partida cu Franţa îşi are rădăcini în însuşi mo­dul în care sunt abordate me­ciurile din campionat. Nu o dată am semnalat tendinţa de anti-joc a unor echipe — şi chiar a unor echipe cu pretenţii, obiceiul de a ob­­strucţiona intenţionat ad­versarii (a se vedea cazul Mateescu, duminică),­­prezenţa chiar în campionatul primei divizii a unor jucători cu o tehnică individuală foarte scăzută. Nu se cunoaşte bine pasa, nu se stăpîneşte tehnica placajului, nu se ştie cînd şi cum trebuie efectuate repui­erea sau atacul. Aşadar, ca­renţe care pornesc­­ încă din perioada junioratului. Intervine şi un alt aspect. Şi anume, imposibilitatea ca în cadrul principalei compe­tiţii interne (divizia A) să se desfăşoare partide tari, ca va­loare fireşte, întrucît în fie­care an se pleacă cu o ie­rarhie prestabilită, două-trei echipe fiind angajate în dis­puta pentru titlu, în timp ce celelalte constituie mai toate, un f­el de parteneri de antre­nament. In același timp, aria restrînsă de cuprindere a ti­neretului, limitată în fapt la oraşul Bucureşti, nu permite formarea unui eşalon larg de elemente de perspectivă, ca­pabile să dea o permanentă vigoare echipelor de seniori. Nu trebuie trecută, totuşi, cu vederea şi lipsa de sprijin care se manifestă în multe cazuri acut în rugby, pornind de la lucruri bine stabilite (accesibilitatea pe unele baze sportive, condiţii corespun­zătoare de pregătire) şi cul­­minînd cu desfiinţarea deli­berată a unor echipe cu tra­diţie, cum este cazul recent al Cimentului Medgidia. Aşadar, eşecul suferit du­minică în faţa rugbyştilor francezi nu trebuie privit numai prin planul strict al comportiurii a 15 jucători, ci ca o chestiune de fond, cu implicaţii multiple vizînd însăşi structura rugbyului ro­mânesc. In acest context, considerăm că discuţiile nu se vor opri aici, ele cerînd o dezbatere mai largă, la ca­re îşi pot aduce aportul nu numai factori cu responsabi­lităţi bine definite, ci toţi cei care iubesc rugbyul. Tiberiu STAMA Emanuel FÅNTÅNEANU PARTIDE RESTANŢE ÎN DIVIZIA A După cum ne informează corespondenţii noştri P. Ena­­che şi I. Boţocan, la Con­stanţa şi la Sibiu, s-au dispu­tat două partide restanţe din divizia A. In prima, Farul — Constructorul, victoria a re­venit gazdelor­ cu 12—3 (9—0), iar în a doua C.S.M. Sibiu a învins pe Politehnica Iași cu 9—3 (3—0). sportál . - GIMNASTICA MODERNA -CAMPIONATUL DE JUNIOARE AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI Sala Tineretului din Capi­tală a găzduit duminică Cam­pionatul de junioare al mu­nicipiului Bucureşti, compe­tiţie pentru categoriile a Il-a, I şi maestre. Adriana Hoppe (Viitorul) s-a impus la cate­goria a Il-a, iar Anca Ilie (Lie. 35) — la categoria I. Concursul maestrelor a ofe­rit, celor prezenţi un specta­col foarte reuşit, deşi la star­tul acestei categorii s-au pre­zentat numai 5 gimnaste. Lup­ta pentru primele locuri s-a dat între cele trei tinere va­loroase componente ale lotu­lui reprezentativ — Sabina Şerbănescu, Carmen Bucaciuc şi Maria Preda. In vreme ce prima dintre ele a concurat bolnavă, reuşind să se com­porte, totuşi, meritoriu, iar Maria Preda s-a dovedit a fi într-o remarcabilă revenire de formă, Carmen Bucaciuc . (Sc. sp. 2) ne-a încîntat pur şi simplu. Exerciţiile ei, pre­sărate cu elemente dificile pe care le-a executat aproape fără greşeală, i-au adus — pe deplin meritat — primul loc I. CLASAMENTE: individual compus: cat. a II-a: 1. A­­driana Hoppe (Viitorul) 26,10 ; 2—3. Mioara Cozia (Şc. sp. 2) şi Marina Frumosu (Şc. sp. 2) 25,80 ; cat. 1: 1. Anca Ilie (Lie. 35) 27,00 ; 2. Virginia Török (Viitorul) 26,45 ; 3.4. Ecaterina Petroveanu şi Lu­miniţa Cizer (Sc. sp. 2) 25,90 ; cat. maestre : 1. Carmen Bu­­caciuc (Sc. sp. 2) 37,90 ; 2. Maria Preda (Lie. 35) 37,80 ; 3. Sabina Şerbănescu (Lie. 35) 36,70. (h. a.). D­acă veţi ruga­­pe un bun cunoscător al şa­hului să vă indice care sunt, la această oră, cele mai bune jucătoare ale lumii, din acest clasament nu va lipsi şi încă situată pe un loc foarte sus repre­zentanta României, maestra internaţională ELIS­ABET­A (Lili) POLIHRONIADE. A învăţat şahul la 14 ani în cadrul clubului foarte activ şi prodigios acum, vreo două decenii. Lili a făcut progrese rapide impunîndu-se, în scurtă vreme, ca o junioară de mare perspectivă iar apoi ca una dintre cele mai bune senioare. In dezvoltarea şi desăvîr­­şirea ei, un rol important l-a jucat antrenorul ei de la lotul naţional, Sergiu Sa­marian, care i-a transmis nu numai multe din cunoş­tinţele sale dar, mai ales, predilecţia pentru studiul aprofundat al teoriei şahu­lui, spiritul critic faţă de fiecare partidă proprie, faţă de fiecare variantă. In momentul de faţă Elisabeta Polihroniade se pregăteşte cotidian la clubul Electro­nica sub îndrumarea maes­trului Em. Reicher şi el un excelent pedagog. Campioana României se află în stadiul deplinei ma­turităţi şahiste. O aşteaptă încercarea grea din turneul interzonal. Socotim că ea poate trece cu succes acest examen, continuîndu-şi a­­poi ascensiunea spre­­piscul aspru al supremaţiei mon­diale. V. CH. ELISABETA PO­ PALMARES : Campioană naţională în 1966 şi 1970, a făcut parte din echipa României clasată pe locul II la C.M. de la Oberhausen (1966) şi pe locul VII la Lublin (1969); s-a calificat de două ori în turneul interzonal al campionatului mondial feminin; cel mai mare succes — locul I—III la turneul zonal de la Vr. Banja (Iugo­slavia) în 1970. • Născută în București la 24 apri­lie 1938 • Re profesiune — ziaristă, la Ra­dioteleviziunea ro­mână. • Maestru a spor­tului , maeştrii in­ternaţională de şah • Vorbeşte cu­rent in limbile rusă şi engleză. • Are o fetiţă, A­­lice, in vîrstă de 11 ani • Pasiuni extra­­şahiste : muzica şi conducerea auto­mobilului. SPORTUL DE MASĂ-CU $1 FĂRĂ MIJLOACE-LA TG. OCNA Pitoreasca aşezare de sub munţii Nemira, cu dealuri şi ziduri de cetate crescute în mijlocul oraşului şi cu lina cîmpie ce se desface spre lun­ca Trotuşului, uneşte tihna patriarhală, îmbietoare pentru pensionari, cu trepidaţia noi­lor industrii, blocuri şi sche­le petrolifere care concentrea­ză aici mina de lucru a multor sute de tineri. Dar, acest tineret dinamic este dornic, şi de destinderea, de înviorarea pe care le oferă numai exerciţiul fizic, numai sportul. De aceea, iniţiativele Consi­liului orăşenesc de educaţie fizică şi sport Tg. Ocna, prin preşedintele său L. Bogdan, a căutat să satisfacă toate ne­voile de recreare şi de întărire a trupului, printr-un evantai cît mai larg de discipline spor­tive, care să angreneze marea masă a copiilor din şcoli şi a tineretului de pe şantiere. „Nu urmărim să limităm ac­tivitatea numai la fotbal — spune preşedintele C.O.E.F.S. — deşi acesta are cea mai mare audienţă în rîndurile co­piilor şi ale tineretului. Am reuşit să diversificăm­ acţiu­nile, mărind sfera de partici­pare a sportivilor la cît mai multe discipline. Este drept, cele două centre de iniţiere, create în oraşul nostru de C.J.F.F.S. Bacău, au ca obiec­tiv sporturi mai mult îndră­gite : fotbalul şi atletismul. Dar, nu neglijăm nici şahul, nici popicele, creînd o atmo­sferă de stimulare şi la aceste discipline“... Aşa am putut ve­dea chiar la sediul C.O.E.F.S. o sală amenajată cu mese de şah, la care se dispută con­cursuri dotate cu „Cupa de toamnă a oraşului“ pentru ob­,­ţinerea categoriei a II-a şi­ a IlI-a. Iau parte numeroşi şa-­­hişti din oraş şi împrejurimi, printre care se află şi premia­ţii concursurilor de proble­­mistică, prin corespondenţă, care au învins pe fruntaşii al­tor ţări. Centrul de fotbal pentru co­pii şi juniori a selectat un nu­măr de 80 jucători, metodic pregătiţi de trei antrenori ca­lificaţi : M. Popovici, Gh. Mi­­clăuş şi D. Varodi. Din acest centru s-au recrutat jucătorii celor două echipe din campio­natul judeţean­­ Oituz şi Mi­nerul Salina. Cea dintîi a dat anul trecut o luptă dramatică în barajul pentru divizia C. Astăzi, dintre „mîjijii“ centru­­lui dovedesc mult talent: Ciurcanu, Jitea, Varodin, Gheorghiţă, Nichita. Celălalt centru de pregătire, creat în 1969 pentru atletism, lucrează sub conducerea an­trenorului Ion Butucaru. Lo­tul judeţean şi-a ales de aici elemente de perspectivă : Flo­­rea Romeo, David Silviu, Ma­ria Popa (excelentă la 200 m plat). Toţi au fost promovaţi în divizia B a atletismului. E­­chipa centrului este prezentă şi ea în campionatul de atie­­tism al judeţului Bacău. Mai vitregiţi sunt popicarii... Nu au o arenă proprie şi de a­­ceea sunt obligaţi să-şi facă pregătirile la centrul din Cl­i­­şul Gh. Gheorghiu-Dej. în po­fida acestor dificultăţi, ei au cîştigat titlul de campioni ju­deţeni, la individual şi pe­rechi., iar juniorul N. Andro­­nic s-a remarcat de pe acum în faza de zonă. Şi aceasta, pentru că un antrenor pri­ceput, N. Căşuneanu, depune tot sufletul pentru progresul sportului popicelor la Tg. Ocna. Acestea sunt faţetele sportu­lui de masă în oraşul în care marele patriot Costache Negri s-a surghiunit singur după de­tronarea lui Alexandru Ioan Cuza... Statuia luptătorului pentru Unire şi democraţie prezidează parcă eforturile ge­neraţiei de astăzi, ce-şi ascute mintea şi îşi întăreşte muşchii în soarele unor vremuri noi, în care primarul îl constituie dezvoltarea plenară a OMU­LUI. a. vis. Echipa de juniori a centrului din Tg. Ocna, pregătită de an­trenorul D. Varodin not — CONCURS LA REŞIŢA In ultimul concurs desfă­şurat în bazinul de 25 m de la Reşiţa E. Almer a înotat 100 m în 57,0, iar Julieta Mi­­roşu (12 ani) a parcurs a­­ceeaşi distanţă în 1 :08,3. La 200 m mixt — Rodica Pe­­truica 2 : 45,6. PREGĂTIREA SPORTIVA LA ALTITUDINE-din nou in atenţia specialiştilor! (Urmare din pag. 1) list american Bruno Balke, prof. dr. L. Prokop şi Max La­­kitsch, membru în Comitetul executiv al Organizaţiei spor­tului din Austria, dr. Raymond Owen, medicul Asociaţiei Olim­pice din Marea Britanie, prof. dr. G. Schonholzer, dr. H. Ho­­ward şi dr. U. Frey din Elve­ţia, câţiva ziarişti şi reprezen­tanţi ai unor fim­e de medica­mente din Elveţia. Din Româ­nii, au participat subsemnatul, ca invitat, şi biochimistul docto­rand Gh. Ilaralambie. La simpozion au fost prezen­tate numai patru rapoarte şi nici o comunicare, locul lor fiind afectat discuţiilor, care au constituit elementul fundamen­tal al lucrărilor acestui simpo­zion. Cele patru rapoarte au fost susţinute de : prof. dr. N­. Mellerowicz, Berlin : Noi cer­cetări privind efectele antrena­mentului de altitudine asupra performanţelor în probele de rezistenţă la şes ; prof. dr. G. Schonholzer (Magglinger) : Re­laţii între capacitatea de efort anaerobă/aerobă în antrenamen­tul la altitudine ; dr. R. Jackson (Wisconsin) : Efectele antrena­mentului de altitudine asupra performanţelor de la şes la atleţi ; prof. dr. A. Demeter, Bucureşti : Relaţii între modifi­cările sistemului nervos central, studiate în condiţii de altitudi­ne şi performanţa sportivă. A mai fost prezentat un film co­lor, dedicat prezentării unor aspecte interesante ale cercetă­­rilor medicale efectuate de un grup de specialişti din R.F. a Germaniei la St. Moritz. Numeroasele întrebări şi dis­cuţiile au umplut cu un conţi­nut foarte bogat şi deosebit de interesant lucrările acestui sim­pozion. Pe baza rapoartelor şi discuţiilor din prima zi, un colectiv restrins, sub conducerea prof. dr. J. Nocker, a elaborat un chestionar, multiplicat in aceeaşi seară şi distribuit par­ticipanţilor, în vederea discu­ţiilor concentrate în jurul a cî­­torva probleme esenţiale, dintre care subliniem următoarele : — Cum acţionează antrena­mentul la altitudine asupra randamentului sportiv la șes­s (în sporturi predominant aero­be ; în sporturi predominant anaerobe ; în sporturi cu carac­ter mixt — anaerob/aerob). Pentru sportivii care au ajuns la limita superioară a perfor­manțelor proprii există posibi­litatea ridicării pe o treaptă şi mai înaltă a capacităţii de efort şi de îmbunătăţirea per­formanţei ? Cit de mult durează efectele pozitive ale antrenamentului de altitudine după coborîre la şes ? * Joacă readaptarea la şes vre­un rol important în scăderea temporară a performanţelor sportive ? Dacă da, cît de lun­gă este durata reacţiei negati­ve ? Ce consecinţe practice apar­ în legătură cu: dozarea efortu­lui în antrenament ? (care este durata optimă de şedere pe mun­te , care este intensitatea op­timă a efortului, care este in­tervalul de timp optim între coborâre şi ziua concursului ; e de preferat şederea continuă sau intermitentă, aşa cum pre­conizează Barke şi Jackson ?). La toate aceste întrebări con­crete au fost solicitaţi să răs­pundă pe loc, a doua zi dimi­neaţă toţi specialiştii prezenţi, in special cei care au susţinut rapoartele. Din discuţiile de cele mai multe ori contradicto­rii, purtate în legătură cu toa­te aceste probleme spinoase ale fiziologiei şi metodicii altitudi­nii s-au cristalizat o serie de puncte de vedere inedite şi deosebit de utile pregătirii sportive viitoare. Astfel, de e­xemplu, s-a căzut de acord durata pregătirii la attitude să nu fie mai scurtă de 3 ,?­tămînî, dar nici mai lungă 5 săptămîni, putîndu-se re­pi anual de 2—3 ori aceste sed la altitudine. înălţimea pre rată este de 2 300—3 000 sub 1 800 şi peste 3 000 m­eh lele nefiind concludent poziti Şederea continuă 3—5 săptăm a fost preferată sistemului B­re - Jackson, care preconiza s­trenamente de 5—6 zile la al­tudine întrerupte de pîii coborîri la şes pentru 3—­ i\ după care sportivii ar urma urce din nou. S-a căzut acord, de asemenea, că zii 4, 5 şi 6 ar fi cele mai nimi pentru organizarea competiţii la şes după cuborire. Chiar şi în aceste condiţii lucru concrete şi discuţii for­te amănunţite, purtate de o­meni de ştiinţă care au dorit ani de zile de studiu acee probleme, au rămas o serie aspecte nelămurite, care­­ trebui aprofundate şi clarifici într-un viitor apropiat. Astfel rămas deschisă problema re­daptării la şes, în special­­ aspect neurofiziologic şi psih­­ogic, efectul antrenamentului altitudine asupra probelor ana­robe, alegerea subiecţilor supt cercetării (să se aleagă sport de nivel mediu sau înseşi v furile sportului mondial să , „deranjate“ cu astfel de cerc­­ări ?). Aceste probleme insu­rient lămurite constituie to­odată punctele cardinale a cercetărilor de viitor din ace domeniu, toţi participanţii fiin convinşi că acest plan de pe sportivă va fi realizat în c­rind, în folosul progresul Sportului mondial. a­sir. 1100 (B5M) DUPĂ ETAPA VIII a III DIVIZIA B Divizia secundă a programat şi în cea de a opta etapă a tu­rului cîteva jocuri importante pentru partea superioară a clasamentelor. Cel mai intere­sant s-a desfăşurat la Craiova între formaţiile masculine Universitatea din localitate şi revelaţia seriei a doua, Electra Bucureşti, meci despre care corespondentul nostru V. POPOVICI ne-a transmis că a fost disputat şi a revenit pe merit gazdelor, care au jucat foarte bine după primul set. Dintre celelalte partide, s-au detaşat: Voinţa M. Ciuc — Corvinul Deva şi Progresul— Flacăra® roşie Bucureşti­­ din cele două serii feminine. REZULTATE MASCULIN, seria I: In­dustria sîrmei C. Turzii — Progresul Bucureşti 1—3, Sil­­vania Şimleul S. — Voinţa Bucureşti 3—2, Universitatea Timişoara — Politehnica Bra­şov 3—1, C.F.R. Timişoara — Corvinul Hunedoara 3—2, Alumina Oradea — C.F.R. Cuj 3—0, Voinţa Arad — A.S.A. Sibiu 3—1 ; seria a II-a: Medicină Bucureşti — Constructorul Suceava 3—2, Universitatea Craiova — Electra 3—1, Belonul Săvi­­neşti — Universitatea Bucu­reşti 3—0, Vagonul Ploieşti— Politehnica Iaşi 1—3, Elec­­troputere Craiova — Siderur­­gistul Galaţi 3—0, FEMININ, seria I: I.T.B. Informaţia — Voinţa Oradea 3—0, Spartac Bucureşti — Drapelul roşu Sibiu 3—­ Vi­itorul Bistriţa — Medicina Cluj 3—0, Voinţa M. Ciuc — Corvinul Deva 3—1, Voinţa Zalău — Sănătatea Arad 0—­3, Medicina Tg. Mureş — Voin­ţa Braşov 0—3 ; seria a II-a : Progresul Bucureşti — Fla­căra roşie Bucureşti 3—0, Vi­itorul Bucureşti — A.S.E. Bucureşti 3—2, Universitatea Bucureşti — Electromotor Pi­teşti 3—0, Sănătatea Tîrgo­­vişte — Constructorul Bucu­reşti 0—3, Politehnica Ga­laţi — Sănătatea Ploieşti 3—0, Voinţa Constanţa — Universitatea Iași 3—0.

Next