Sportul, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 1130-1158)

1971-01-03 / nr. 1130

pag. a 2-a CE VA DORIŢI IN 1971? (Urmare din pag. 1)­ neşti vor flutura pe cel mai înalt catarg în şi mai multe competiţii internaţionale”. ANGELO NICULESCU (antrenorul echipei naţio­nale de fotbal) : „Pe agenda mea de pro­iecte mi-am notat două «puncte» : 1) Să obţinem pri­mul loc în seria 1 a C.E., deci să ne calificăm; 2) Să las altor antrenori capabili continuarea muncii cu lotul reprezentativ. CORNEL DINU (căpita­nul echipei naţionale de fotbal) : „De obicei, noi, fotbaliştii, îndeplinim proiectele altora, conducători, antrenori. Per­sonal, îmi doresc ca acest an să ne aducă aşteptata califi­care în Campionatul euro­pean, iar... acasă Dinamo să ciştige. In sfirşit, campiona­tul". GHEORGHE RĂŞCANU — rugby : „Sunt deosebit de emo­ţionat că am fost desemnat primul rugbyst al ţării. Evident acest titlu mă obligă să depun o activitate şi mai susţinută. Ce pot să-mi doresc ? împreu­nă cu colegii mei de echipă să avem o compatare superioară in campionat, iar naţionalei nu­mai succese. De asemenea, în 1971 aş dori să-mi trec cu bine examenele şi să mă număr printre studenţii anului III ai secţiei industriale de la­­I.S.E. Timişoara“. VASILE TEODOR — ci­clism : „In primul rind doresc un an mănos pentru ciclismul româ­nesc, succese ci­ mai multe care să-l urce pe o treaptă mai înaltă in ierarhiile internaţio­nale. In ce mă priveşte, dorin­ţa mea cea mai arzătoare, îm­pletită de fapt cu ambiţia, este să ciştig cel puţin o etapă în „Curea Păcii”. Aş vrea, de asemenea, să-mi ciştig locul în echipa de 100 km pentru cam­pionatele mondiale din Elveţia. Aceasta implică îndeplinirea altor dorinţe, acelea de a mă face «văzut» in compe­tiţiile interne în care am să lupt pentru cit mai multe victorii“. ALEXANDRU CRACIU­­NESCU — preşedintele Federaţiei Române de Lupte : î,Doresc ca anul 1971 să adu­că tuturor sportivilor români succese şi mai mari, decit 1970. In mod special, adresez un card «LA MULŢI ANI» tuturor lup­tătorilor, de la care aştept ci­ mai multe medalii la Olimpiada de la München. De felul cum se vor pregăti in 1971 va de­pinde foarte mult comportarea lor în 1972. Cred că vor Înţe­lege acest lucru şi vor acţiona ca atare”. CONSTANTIN VLAD — călărie : „Noul an, fiind o punte că­tre Jocurile Olimpice, vreau ca el să constituie o verificare cit mai temeinică pentru această mare confruntare a elitei spor­tive, la care, dacă voi partici­pa, vreau să obţin un rezultat rit mai bun. Pînă atunci, însă, sper, că la Balcaniada de că­lărie din Iugoslavia, să-mi apăr cu succes titlurile obţinute in 1970, iar în campionatul intern să cuceresc cel puţin trei ti­tluri”. LUCIAN GRIGORESCU — secretar general al F.R. Handbal : „Preocupările ce le avem in legătură cu prezenţa noastră la Jocurile Olimpice, cu băie­ţii, şi la Campionatele Mondia­le, cu fetele, nu ne fac să ui­tăm că avem nevoie, în perma­nenţă, de jucători capabili să-i înlocuiască pe cei cu state vechi de serviciu. In 1971 ne vom ocupa foarte mult de juniori — o problemă deficitară încă — de instruirea, selecţia şi orientarea lor. Vom încerca în acest an să ne apropiem şi mai mult activiştii noştri, să-i facem să simtă că nu desfăşoară o mun­că inutilă, că activitatea lor va fi răsplătită pe deplin de suc­cesele obţinute de echipele noastre“. PETRE DUMITRESCU — preşedintele F.R. Volei : „După un an încărcat cu des­tulă amărăciune, vrem ca 1971 să descreţească frunţile tuturor iubitorilor voleiului. Pentru aceasta ne-am propus ca să transpunem în fapte hotăririle plenarei C.N.E.F.S., din martie trecut, şi planul de măsuri al federaţiei. Pentru aceasta a­­vem, desigur, nevoie de spriji­nul­ eficient şi substanţial din partea tuturor celor pe care-i preocupă destinele voleiului ro­mânesc. Să sperăm că la sfâr­şitul lui ’71 vom putea să no­tăm la capitolul realizări o comportare cit mai bună la „europene“ şi calificarea echi­pelor noastre la Jocurile Olim­pice. Aş vrea să mai descoperim cîţiva... Drăgani, de care să ne îngrijim cu multă atenţie, deoarece avem nevoie de jucă­tori care să aibă calităţi mo­rale şi sportive asemănătoare cu cele ale lui”. ELENA CEAMPELEA — gimnastică : „La început de an este fi­resc ca fiecare sportiv să-şi dorească ceva mai mult decit in anul precedent. Prima mea mare dorinţă este să cuceresc la europenele de la Minsk o medalie. Mă gîndesc, în special, la sol. De altfel, visul­­ meu dintotdeauna a fost cîştigarea unei medalii la sol. Am fost aproape de realizarea lui la C.M. de la Ljubljana. Dar am avut ghinion. Cred, sper, doresc ca visul să mi se împlinească la Minsk. , In ce priveşte evoluţia în concursurile naţionale, îmi do­resc o detaşare clară in frun­tea ierarhiei. Nu ştiu de ce, dar în anul acesta îmi pun mai multe spe­ranţe ca oricînd. Şi poate că voi avea cele mai mari suc­cese". ANATOL GRINŢESCU — antrenorul echipei de polo a României (cel mai tînăr antrenor al unei echipe naţionale) : „De la 1971 nu­ aştept perfor­manţe mari. Acest an trebuie, însă, să însemne pentru polo-ul românesc «anul marii cotituri». Avem sarcina să formăm o nouă echipă care să recucereas­că locul pierdut in ierarhia mondială. Am mare încredere in tinerii mei jucători. Talen­tul şi perseverenţa lor consti­tuie o garanţie că în 1972 vom obţine calificarea la turneul fi­nal al Olimpiadei de la Mün­chen“. CAROL CORBU — atletism : „în 1971 îmi doresc să depă­şesc graniţa marii consacrări ! 17 m la triplu salt Cu o ase­menea performanţă, desigur, voi obţine un loc pe podium la europenele de sală de la Sofia. Sigur, aş dori locul cel mai înalt. Dar acest lucru nu depin­de numai de mine“. FLORIN GHEORGHIU — şah : „De la noul an aştept foarte mult. In primul rind do­resc să ciştig unul din marile turnee la care voi parti­cipa. Ştiu că nu va fi de loc uşor, dar după ce in a­­cest an am reuşit la potou să obţin confirmarea nor­mei de mare mae­stru Internaţional, atac noul an com­­petiţional cu­ un moral mult mai ridicat. Şi asta, in şah, este un lucru de mare importan­ţă.“ In sfirşit, de la 1971 mai aştept calificarea, îm­preună cu echipa naţională, în fina­la Cupei Europei.“ — — H­A­LII­RE — GH. MĂNĂILESCU: „MULŢUMIT DE LOCURI-MAI PUŢIN DE REZULTATE“­ ­• Balcaniada în 1971 în Grecia • Normele de participare la J.O. Ultima competiţie de hal­tere a anului trecut, Balca­niada de la Istanbul, la care au participat şi sportivi ro­mâni, a fost, fără îndoială, o excelentă verificare a­­posibi­lităţilor tinerilor noştri halte­rofili, recent introduşi în e­­chipa naţională. Unul dintre antrenorii lotului, Gh. Mă­­năilescu, cu care am stat de vorbă, ne-a relatat cîteva a­­mănunte privind competiţia de pe malurile Bosforului. „Bilanţul comportării spor­tivilor noştri este, din punctul de vedere al locurilor ocu­pate, mulţumitor : două titluri cucerite de către Ion Horto­­pan (cat. muscă) şi Marian Grigoraş (cat. cocoş), trei locuri secunde (A. Mihuţ — cat. uşoară ; V. Bădescu — cat. pană; O. Pop — cat. 110 kg) şi tot atâtea locuri trei­­ Tudor Petrişor (cat. semimij­­locie), D. Constantin (cat. mij­locie) şi Em. Covaci (cat. co­coş). Dacă locurile sunt mulţu­mitoare, nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre rezulta­tele obţinute la totalul celor trei probe în ciuda faptului că sportivii noştri au corectat un record balcanic (Ion Hor­­topan — 92,5 kg la smuls­e— cat. muscă) și două recorduri naționale de juniori (E. Covaci — 335 kg la total și 132,5 kg la aruncat). Cu toate acestea, având în vedere că majorita­tea sportivilor din lot sunt foarte tineri putem spune că ei au perspective fraffioase (în special Grigoraş şi Bădescu) cu condiţia să muncească în viitor cu multă ardoare. Chiar în această lună, echi­pa noastră naţională va fi su­pusă unui nou examen : me­ciul cu Franţa, care este pro­gramat la 20 ianuarie, la Plo­ieşti. Sper ca băieţii să înţe­leagă importanţa acestei în­­tîlniri şi să se pregătească în cele mai bune condiţiuni". ★ Viitoarea ediţie a Balcania­dei la haltere va avea lo­c în acest an în Grecia. Locul şi data desfăşurării nu au fost stabilite. ★ Federaţia Internaţională de haltere a stabilit standardu­­rile de participare la Jocurile Olimpice de la München. Ia­­tă-le în ordinea categoriilor! 297,5 kg, 322,5 kg, 355 kg, 390 kg, 425 kg, 435 kg, 455 kg, 475 kg, 487,5 kg. Norme foar­te înalte ! Prilej de meditaţie (şi în special de realizare) pentru tinerii noştri haltero­fili. I. O. III II HI I — Calendarul internaţional ’71 al voleibaliştilor noştri se des­chide cu turneul de la Sofia, la care participă, între 5 şi 9 ianuarie, echipa de junioare, în legătură cu acest debut in­ternaţional, am solicitat un scurt interviu antrenorului prof. Leonid Şorbală care a pregătit lotul junioarelor îm­preună cu prof. I. Cristian şi S. Chiriţă. — Ce însemnătate are acest turneu pentru echipa „spe­ranţelor“ ? — Trebuie să precizez din capul locului că tradiţionalul turneu de la Sofia, la care participăm pentru a doua oară, este rezervat de fapt echipelor de tineret, întrucît lotul nostru de tineret nu a fost alcătuit încă, ne-am gîn­­dit să ne prezentăm cu o e­­chipă de junioare (15—16 ani), între care am menţinut doar trei jucătoare din lotul de ti­neret : Moroianu, Matei şi Carangu. Prin urmare, un lot diferenţiat ca vîrsta şi nivel de pregătire. Pentru noi tur­neul prezintă o importanţă deosebită, el oferindu-ne po­sibilitatea să verificăm evolu­ţia în timp a unor junioare talentate, fiind în acelaşi timp un prilej de îmbogăţire a ex­perienţei de concurs a fetelor, în condiţiile confruntării cu adversari puternici şi experi­mentaţi. — Ce echipe mai participă la turneu ? — Două echipe de tineret ale ţării gazdă şi formaţiile similare ale Poloniei şi R.D. Germane. Deci adversari re­dutabili, în faţa cărora spe­răm să obţinem rezultate bune şi să constatăm că spe­ranţele noastre sunt în pro­gres faţă de anul trecut. —­ Ce pregătiri aţi făcut cu echipa în vederea turneului ? — Din 25 decembrie am e­­fectuat antrenamente zilnice la Dinamo cu un lot numeros: Elena Milea (Şc. sp. Sibiu), Mariana Bako, Mariana Pe­tr­escu (Şc. sp. Cluj), Georgeta Busuioc (Şc. sp. Ploieşti), Ma­­ria Cloţan (C.S.M. Sibiu), Ele­na Stoian, Ileana Teodores­­cu, Carmen Puiu (Şc. sp. 1), Maria Antonescu, Cristina Liuba (Şc. sp. Caransebeş), E­­milia Cernega (Şc. sp. Con­stanţa), Rodica Cilibiu (Pro­gresul), Victoria Caranda (Şc. sp 1), Angela Moroianu şi Maria Matei (Farul). De ase­menea mizăm pe aportul Na­diei Brumă de la Penicilina. Dintre aceste fete vom a­­lege lotul de 12 (în funcţie de perspectivă) pentru Sofia. In cadrul pregătirilor am susţi­nut cîteva jocuri de verificare cu echipele de divizia B Con­structorul şi Progresul şi cu divizionara A, Rapid. Meciu­rile ne-au ajutat să verificăm un sextet de bază. In orice caz, fetele s-au pregătit cu seriozitate pentru turneu şi manifestă mult entuziasm. Să sperăm că vor juca cu acelaşi entuziasm în toate jocurile ce le vor susţine, între 5 şi 9 ianuarie, la Sofia ECHIPA DE JUNIOARE DESCHIDE CALENDARUL INTERNATIONAL ’71 Obişnuiţi cu iarna dulce a Capitalei, lipsită de fulgi şi polei, primirea pe care ne-a făcut-o Semenicul ni s-a pă­rut ostilă, introdueîndu-ne parcă prea brusc, încă de jos, de la staţia telefericului, în ambianţa iernii montane. Trombe de zăpadă cărate de vînt în toate direcţiile ne iz­beau obrajii şi ochii, o ceaţă deasă refuzînd să ofere ochi­lor măreţia peisajului îmbră­cat în gheaţă şi nea care, pe vreme frumoasă împrumută crestelor de piatră sclipiri de basm. După cum­ ne relatase la plecare profesorul N­­ie Pă­­truică, preşedintele C.J.E.F.S. Caraş-Severin, la complexul turistic aflat între vîrfurile Gosna (1449 m) şi Semenic (ultimul cu 2 m mai puţin... semeţ decît primul) se aflau tabăra de schi a Şcolii spor­tive din Reşiţa şi cea a Cen­trului universitar Timişoara. De ajuns pentru a popula aproape în întregime cele cî­teva cabane ale complexului. Muntele, nefiind un cadru deosebit pentru micii schiori de performanţă ai Reşiţei, ne-am gîndit să ne oprim pu­ţin atenţia asupra vacanţei pe care şi-o petrec aici studenţii Politehnicii, Agronomiei şi Medicinei de pe malurile Begăi. I-am văzut, în timp ce ne îndreptam cu greutate spre cabana centrală, igno­­rînd răutatea nebună a vis­colului, pe pîrtiile din jurul cabanei. Prin ceaţa deasă, lăptoasă, ei păreau nişte puncte negre, suspendate în­­tr-un fond alb, parcă ima­terial. Descriau, într-o alu­necare ce uneori se întreru­pea brusc, neaşteptat, tot fe­lul de curbe, linii drepte, şer­­puiri, figuri reuşite, fireşte, potrivit gradului în care fie­care ştia să stăpînească ca­priciile schiurilor, taluzurilor şi cornişelor construite de vînt. Spre seară, la lumina vetrei am stat cîteva ceasuri bune în compania profesorilor, a antrenorilor şi studenţilor ti­mişoreni. „Tabăra are un caracter de odihnă — în sensul larg al cuvintului — doar pentru stu­denţii nesportivi. Majoritatea dintre cei 100 prezenţi aici sunt sportivi de performan­ţă. Ei efectuează — diferen­ţiat pe probe şi specialităţi — un bogat program de pregă­tire", ne declara cu această ocazie directorul taberei, asis­tentul universitar Romeo Ra­­doslav. în holul uneia dintre ca­bane am văzut, într-adevăr, cîţiva studenţi-atleţi — lu­crînd cu halterele. Le a căra­­seră în spinare tocmai din Timişoara. Erau acolo absol­ventul I.E.F.S. Mihai Vos­­minschi, campion naţional de sală la 50 m­ plat în acest an şi deţinător al celui de al treilea timp, 10,4 s pe 100 m în ierarhia naţională, Con­stantin Novac (21,8 s pe 200 m), Emil Tobias, Laurenţiu Adrian (dublu campion uni­versitar) ş.a. Profesoara Iluxandra Wit­­man şi-a adus echipa de bas­chet, pregătind „la înălţime“ atacarea diviziei A în sezonul ce urmează. îşi mai petrec vacanţa aici voleibaliştii Uni­versităţii timişorene şi echi­pa de judo, condusă de asis­tentul Constantin Bogdan, fost antrenor al lotului nos­tru naţional. Simion Stan, unul dintre componenţii echi­pei de rugby, deşi cadru di­dactic la Facultatea de medi­cină, se supune şi el unui ri­guros program de pregătire, alături de studenţi, după con­spectele făcute de el însuşi. Ceea ce există comun între toţi este mult aşteptatul pro­gram de schi, desfăşurat după toate regulile didactice, graţie celor 8 cadre de specialitate — asistenţi şi lectori — din centrul universitar timişo­rean. In aceeaşi seară, chitarele mîniite­­de virtuozi aleşi din­tre ei şi acompaniaţi de cîn­­tăreţi „de-o seară“, i-au strîns pe toţi laolaltă... Gh. ILIUŢA . ..... Zile de vacanţă pe Semenic Tabăra de pregătire de la Poiana Braşov a secţiilor de volei şi atletism ale şcolii sportive experimentale Viitorul Bucureşti Foto M. FELIX Sportul Nr. 1130 (6564) MARGINALII LA BALCANIADA FEMININA Mai întîi, cîteva cuvinte de­spre meciurile desfăşurate în ultima zi a ediţiei a VIII-a a Campionatului balcanic fe­minin de baschet, ale căror rezultate nu le-am putut publica în ultimul număr de anul trecut al ziarului nostru din cauza orei tîrzii la care s-au disputat. Ca şi în alţi ani partida decisivă s-a desfăşurat între reprezenta­tivele Bulgariei şi Iugosla­viei, ambele fiind cotate (şi clasate) printre fruntaşele baschetului european. Prin prisma evoluţiilor anterioare, a locului ocupat la ultimul campionat european şi a for­mei manifestate chiar la Vama, sportivele iugoslave porneau cu şanse mai mari decît rivalele lor. Pe teren, însă, situaţia a fost cu totul alta, încurajate de un public nu prea numeros, dar, în schimb, extrem de entuziast, gazdele au început întrecerea în trombă, acumulînd în 10 minute un avans de nouă puncte (min. 10 , 21—12), iar pe parcurs majorînd dife­renţa la 16 puncte (!). Cînd se părea că totul s-a termi­nat şi Bulgaria va cuceri facil al optulea titlu balca­nic (celelate şapte au revenit tot acestei selecţionate), s-a produs o surprinzătoare re­venire a baschetbalistelor iu­goslave. Veger, Zorici, Kale­­nici, Meglaj și Djokovici, fo­losind o apărare agresivă, au înscris coș după coş, , de­­terminînd un final dramatic care, însă, a revenit tot re­prezentativei bulgare, dato­rită zestrei de puncte acu­mulate înainte. Scor final : 64—62 (34—24). In deschi­dere, selecţionata României a jucat cu echipa de tine­ret a Bulgariei (de fapt, lo­tul care va lua parte anul viitor la campionatul euro­pean de junioare, în Iugo­slavia) pe care a întrecut-o cu 74—67 (45—32). CLASAMENTUL FINAL 3. România 2­0* 123—142 0 Formaţia de tineret a Bulga­riei a participat în afară de con­curs. Aşadar, sportivele noastre s-au clasat pe locul al trei­lea, fiind învinse de abia în prelungiri de deţinătoarea ti­tlului balcanic şi cedînd la scor jocul cu Iugoslavia. Este un rezultat aparent normal dacă ţinem sea­ma de performanţele din ultimii ani ale acestor echipe (chiar şi la ul­tima ediţie a „europenelor“ desfăşurate în 1970 în Olanda, Iugoslavia şi Bulgaria s-au clasat pe locuri superioare formaţiei române( Iugosla­via 3, Bulgaria 4, România 8), dar care putea fi cu totul altul, deoarece la Varna ad­versarele nu erau în cea mai bună formă a lor şi puteau fi învinse. Din păcate, însă, baschetbalistele românce au pierdut întîlnirea cu selecţio­nata Bulgariei (în condiţiile dramatice despre care am scris la timpul potrivit), ceea ce a determinat căde­rea morală în partida de a doua zi, cu Iugoslavia, şi deci un nou Insucces. Să nu dăm, însă, vina numai pe desfăşurarea, fie ea chiar ghinionistă, a întrecerii cu Bulgaria şi să privim cu re­alism întreaga evoluţie a re­prezentativei României, dina­inte şi din timpul dispută­rii Balcaniadei. Şi vom în­cepe prin a aminti că, deşi au fost solicitate, Margareta Pruncu şi Ana Popov nu au făcut parte din lot, invocînd diferite motive de ordin personal sau profesional. Deci, două indisponibilităţi care, adăugate celei produse de absenţa mai îndelungată a Ecaterinei Savu, au grevat simţitor potenţialul echipei, tinerele elemente introduse (debutante în „naţională“) fiind departe de a face faţă unui meci internaţional. Ne miră că după atîţia ani de experienţă negativă făcută cu alte baschetbaliste federa­ţia de specialitate mai in­clude în „naţională“ jucă­toare (în cazul de faţă Elena Opriciu, Maria Nedelea şi Ştefania Giurea) fără o va­loare reală, despre care se ştie că nu vor fi folosite de­cît dacă vor fi eliminate celelalte componente ale lo­tului iar dacă se va întîm­­pla aşa ceva, prezenţa lor va fi doar formală (aşa cum s-a şi petrecut). Partida cu Bul­garia putea fi cîştigată fără a se mai ajunge la acel fi­nal dramatic. Pentru aceasta, însă, trebuia să nu existe cele aproape 10 minute în­ care România nu a înscris nici un punct (o „performan­ţă“ intr-adevăr rară), iar pr­“­votul Bogdana Diaconescu avea datoria să-şi marcheze adversara directă (Stoianova), misiune care a fost îndepli­nită de coechipierele ei cu preţul comiterii de faulturi şi, cum s-a văzut, al elimi­nării. Chiar şi în întîlnirea cu Iugoslavia, comportarea baschetbalistelor românce putea fi mai bună dacă nu-şi făceau aparţia carenţe tot mai frecvente în I°r* Ne referim, de pildă, la teama de a arunca la coş, de la semidistanţă şi dis­tanţă. Cornelia Taflan, Anca Racoviţă, Suzana Szabados, jucătoare reputate prin pre­cizia aruncărilor, au pasat mingea în multe situaţii fa­vorabile, în loc să încerce coşul, ceea ce ar­ fi deterrru-­ nat dezagl­omerarea spaţiului de „3 secunde“ şi ar fi uşu­rat, în acţiunile următoare, desfăşurarea jocului poziţio­nal. De altfel, nu este prima dată cînd remarcăm că miş­carea în teren a jucătoarelor şi a mingii capătă la un mo­ment dat aspectul unui scop în sine şi nu al unui mij­loc de a determina crearea celei mai bune­­ poziţii de aruncare la coş. Singura zenţa permanent­ă pe faza­ cu curaj şi precizie în arun­cări a fost Gabriela Ciocan, premiată de organizatori pentru locul I în clasamen­tul cosgeterelor și pentru „cea mai bună jucătoare a echipei“ . stanculescu­­. Bulgaria Z. Iugoslavia 7 2 0 124—119 2 2 1 1 144—130 1 ★ - HOCHEI -Începe disputa pentru calificarea în divizia a In cursul lunii ianuarie îşi vor începe disputa şi echi­pele din divizia B, o dis­pută care anul acesta, prin valoarea formaţiilor partici­pante şi prin numărul lor, se anunţă echilibrată şi in­teresantă, pronunţînd — in acest fel — un spectacol de calitate în lupta pentru pro­movarea în prima categorie a campionatului ţării. In a­­ceastă competiţie sunt anga­jate 9 echipe care au fost repartizate în două serii, astfel : SERIA I: Voinţa Miercurea Ciuc, Şc. sportivă Miercurea Ciuc, Tîrnava Odorheiul Secuiesc, Cooperator l­a Tg. Secuiesc şi Dinamo Braşov. SERIA A II-A: Dunărea Galaţi, Metalul Ră­dăuţi, Comerţul Tg. Mureş şi Şc. sportivă Gheorghieni. Jocurile din cadrul primei serii vor avea loc la Miercu­rea Ciuc în două manşe între 7 şi 11 ianuarie şi între 25 februarie şi 2 mar­tie, iar cele din seria a doua la Galaţi tot în două manşe la datele de 8—10 ianuarie şi 25 februarie — 2 martie. In etapa finală a diviziei B echipele clasate pe primele două locuri în fiecare serie vor participa la un turneu de calificare al cărui loc şi data d­e desfăşurare nu au fost încă stabilite. SCHIORII COBOARĂ DIN CER... (Urmare din pag. 1) la Şcoala sportivă şi Liceul nr. 3 din Baia Mare, de la Şcoala sportivă şi Liceul „N. Bălcescu“ din Cluj şi de la Liceul nr. 4 din Oradea, nu au venit la Izvoare în aceas­tă vacanţă doar pentru odihnă, ei pentru a-şi desă­­vîrşi pregătirea sportivă. In­tr-adevăr, împărţiţi pe gru­pe de lucru, conduse de pro­fesorii care-i însoţesc, elevii au trecut la o pregătire spe­cifică. Gimnaştii Ioan Bente şi Maria Talpoş din Baia Mare şi gemenele Eva şi Marta Gáti din Satu Mare — şi ele tot gimnaste — execu­­­­tă o serie de şpagate şi cî­­teva fandări. Trupurile lor îi îmbrăcate în treninguri ne­gre­,­se profilează ca nişte statui, pe albul imaculat al zăpezii. Maria Balog, atletă din Satu Mare, ascultă cîte­va sfaturi ale profesorului Zsolt Felmeri, după care îşi ia elan şi face o săritură în lungime, apoi alta, pentru ca după aproape o oră să treacă la sprinturi. Programul de pregătire spe­cifică a început la ora 9. La ora 12 toţi oaspeţii taberei erau pe schiuri. Am mai a­­vut timp doar să le admir ţinuta şi să aflu de la doc­torul Nicolae Bay că elevii sunt în cea mai perfectă sta­re de sănătate. Apoi şi-au luat zborul şi­ au dispărut cu toţii. Privindu-i, puteam să jur că mă aflu într-o tabără a celor mai desăvîrşiţi schiori. De fapt chiar aşa şi este. Nu­mai că specialitatea lor este..., atletismul, gimnastica, bas­chetul. Azi, Steaua-Spartak Leningrad în Cupa cupelor Echipa masculină de ba­schet Steaua a plecat ieri la Leningrad pentru a juca azi, în compania formaţiei locale Spartak primul meci din ca­drul celui de al doilea tur al Cupei cupelor. Sportivii români s-au­­ calificat în acest tur în urma dublei în­­tâlniri susţinută cu puţină vreme în urmă cu echipa Galatasaray Istanbul. Ba­­schetbaliştii sovietici debu­tează în Cupa cupelor. POIANA TABERELOR In aceste zile, Poiana Bra­şovului ar trebui să poarte titulatura însemnărilor de faţă, atît sunt de numeroase taberele de pregătire sau de odihnă activă pe care le găz­duieşte, pentru oaspeţi din Bucureşti, din Oradea, din Constanţa, Craiova, Braşov. Desigur, nu se poate vorbi despre toate, dar despre două dintre ele oricum vrem să amintim. Mai întîi S.S. Viitorul Bucu­reşti (director prof R. Siclo­­van). Această unitate şi-a făcut un obicei bun din a strînge iarna la Poiana sau la Predeal zestrea de calităţi şi pregătire pe care o vor cheltui elevii tot restul anu­lui. Aşa se şi explică rezul­tatele. Secretul reuşitei : or­ganizarea, în vizita noastră, am întîlnit atleţi, atlete şi voleibaliste, cei mai buni 40 de copii din grupele de a­­vansaţi. Ei alcătuiesc prima serie a acestei tabere, care se completează cu o a două se­rie compusă din serimeri, boxeri, halterofili, gimnaste. Pe cei aflaţi în tabără i-am observat de aproape. Erau ve­seli, zgomotoşi, strălucitori. Voioşia vacanţei li se reflecta pe faţă, în ochi. Dar l-am văzut şi altfel : avîntaţi pînă la dăruire, meticuloşi ca-n pregătirea unor examene, as­cultători în execuţia unor antrenamente grele care li se păreau o joacă. Ei nu-şi dădeau seama sau nu obser­vau (intenţionat) efortul pe care-l practicau. Caracteris­tica generală : alergări pe ză­padă, la deal şi la vale, sub forme atractive, jocuri spor­tive tot în zăpadă şi, bineîn­ţeles, schi, săniuş, urcări pe jos în Postăvarul. Joacă şi jocuri. Totul sub supraveghe­rea cadrelor didactice (prof. E. Ducu), totul sub semnul veseliei. Surîsul este parola de primire în mijlocul aces­tui colectiv strălucitor de să­nătate. Prin două antrena­mente zilnic, elevii sărbă­toresc, de fapt, prin mişcare bucuria vacanţei, bucuria vîrstei, bucuria de a trăi. Cealaltă unitate şcolară despre care vrem să spunem două cuvinte este S.S. Bra­­şovia, şcoală care recrutează pe cei mai buni sportivi ai ai şcolilor profesionale şi ai liceelor de specialitate din oraş. Şi ei, sau mai exact o parte din ei — schiorii — se află la Poiana Braşov. Fon­­diştii, la cabana Orizontul, alpinii la Postăvarul, săritorii la Poiana Ursului. Este o şcoală tînără — împlineşte 2 ani — dar încă de acum reprezintă una dintre­­ cele mai reuşite experienţe spor­tive de performanţă. Ea cu­prinde mai multe discipline, — toate înfloritoare — iar printre ele, secţiile de schi capabile să revitalizeze o activi­tate ce începuse să se piar­dă la nivel şcolar. Cadre cu experienţă (prof. Mihai Si­­lică, Gh. Pistea, I. Olteanu şi­­ mnaestra sportului Ilona Micloş) transmit tot ce au mai bun grupelor de copii care aspiră avizi ca nişte bu­reţi setoşi de apă. Fondiştii „înghit“ zilnic distanţele ori­zontale, iar coborîtorii pe cele verticale într-o suită de per­petuum mobile. De obicei sun­tem­ entuziasmaţi de cantita­te, de numărul sportivilor. S. S. Braşovia ne încîntă şi prin calitatea rezultatelor sa­le. încă de anul trecut repre­zentanţii acestei şcoli cuceri­seră multe titluri naţionale în probele nordice de juniori. In acest an, probabil, nu vor scăpa nici unul. Ideea taberelor de pregăti­re şi vacanţă, modul de rea­lizare, felul în care a fost ac­ceptată şi înţeleasă de elevi şi profesori este o excelentă scrisoare de recomandare pentru performanţele... de mîine. Este şi una din oglin­zile în care se reflectă — printre altele — grija statu­lui pentru generaţia în creş­tere. Mihai BIRA

Next