Sportul, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 1130-1158)
1971-01-03 / nr. 1130
pag. a 2-a CE VA DORIŢI IN 1971? (Urmare din pag. 1) neşti vor flutura pe cel mai înalt catarg în şi mai multe competiţii internaţionale”. ANGELO NICULESCU (antrenorul echipei naţionale de fotbal) : „Pe agenda mea de proiecte mi-am notat două «puncte» : 1) Să obţinem primul loc în seria 1 a C.E., deci să ne calificăm; 2) Să las altor antrenori capabili continuarea muncii cu lotul reprezentativ. CORNEL DINU (căpitanul echipei naţionale de fotbal) : „De obicei, noi, fotbaliştii, îndeplinim proiectele altora, conducători, antrenori. Personal, îmi doresc ca acest an să ne aducă aşteptata calificare în Campionatul european, iar... acasă Dinamo să ciştige. In sfirşit, campionatul". GHEORGHE RĂŞCANU — rugby : „Sunt deosebit de emoţionat că am fost desemnat primul rugbyst al ţării. Evident acest titlu mă obligă să depun o activitate şi mai susţinută. Ce pot să-mi doresc ? împreună cu colegii mei de echipă să avem o compatare superioară in campionat, iar naţionalei numai succese. De asemenea, în 1971 aş dori să-mi trec cu bine examenele şi să mă număr printre studenţii anului III ai secţiei industriale de laI.S.E. Timişoara“. VASILE TEODOR — ciclism : „In primul rind doresc un an mănos pentru ciclismul românesc, succese ci mai multe care să-l urce pe o treaptă mai înaltă in ierarhiile internaţionale. In ce mă priveşte, dorinţa mea cea mai arzătoare, împletită de fapt cu ambiţia, este să ciştig cel puţin o etapă în „Curea Păcii”. Aş vrea, de asemenea, să-mi ciştig locul în echipa de 100 km pentru campionatele mondiale din Elveţia. Aceasta implică îndeplinirea altor dorinţe, acelea de a mă face «văzut» in competiţiile interne în care am să lupt pentru cit mai multe victorii“. ALEXANDRU CRACIUNESCU — preşedintele Federaţiei Române de Lupte : î,Doresc ca anul 1971 să aducă tuturor sportivilor români succese şi mai mari, decit 1970. In mod special, adresez un card «LA MULŢI ANI» tuturor luptătorilor, de la care aştept ci mai multe medalii la Olimpiada de la München. De felul cum se vor pregăti in 1971 va depinde foarte mult comportarea lor în 1972. Cred că vor Înţelege acest lucru şi vor acţiona ca atare”. CONSTANTIN VLAD — călărie : „Noul an, fiind o punte către Jocurile Olimpice, vreau ca el să constituie o verificare cit mai temeinică pentru această mare confruntare a elitei sportive, la care, dacă voi participa, vreau să obţin un rezultat rit mai bun. Pînă atunci, însă, sper, că la Balcaniada de călărie din Iugoslavia, să-mi apăr cu succes titlurile obţinute in 1970, iar în campionatul intern să cuceresc cel puţin trei titluri”. LUCIAN GRIGORESCU — secretar general al F.R. Handbal : „Preocupările ce le avem in legătură cu prezenţa noastră la Jocurile Olimpice, cu băieţii, şi la Campionatele Mondiale, cu fetele, nu ne fac să uităm că avem nevoie, în permanenţă, de jucători capabili să-i înlocuiască pe cei cu state vechi de serviciu. In 1971 ne vom ocupa foarte mult de juniori — o problemă deficitară încă — de instruirea, selecţia şi orientarea lor. Vom încerca în acest an să ne apropiem şi mai mult activiştii noştri, să-i facem să simtă că nu desfăşoară o muncă inutilă, că activitatea lor va fi răsplătită pe deplin de succesele obţinute de echipele noastre“. PETRE DUMITRESCU — preşedintele F.R. Volei : „După un an încărcat cu destulă amărăciune, vrem ca 1971 să descreţească frunţile tuturor iubitorilor voleiului. Pentru aceasta ne-am propus ca să transpunem în fapte hotăririle plenarei C.N.E.F.S., din martie trecut, şi planul de măsuri al federaţiei. Pentru aceasta avem, desigur, nevoie de sprijinul eficient şi substanţial din partea tuturor celor pe care-i preocupă destinele voleiului românesc. Să sperăm că la sfârşitul lui ’71 vom putea să notăm la capitolul realizări o comportare cit mai bună la „europene“ şi calificarea echipelor noastre la Jocurile Olimpice. Aş vrea să mai descoperim cîţiva... Drăgani, de care să ne îngrijim cu multă atenţie, deoarece avem nevoie de jucători care să aibă calităţi morale şi sportive asemănătoare cu cele ale lui”. ELENA CEAMPELEA — gimnastică : „La început de an este firesc ca fiecare sportiv să-şi dorească ceva mai mult decit in anul precedent. Prima mea mare dorinţă este să cuceresc la europenele de la Minsk o medalie. Mă gîndesc, în special, la sol. De altfel, visul meu dintotdeauna a fost cîştigarea unei medalii la sol. Am fost aproape de realizarea lui la C.M. de la Ljubljana. Dar am avut ghinion. Cred, sper, doresc ca visul să mi se împlinească la Minsk. , In ce priveşte evoluţia în concursurile naţionale, îmi doresc o detaşare clară in fruntea ierarhiei. Nu ştiu de ce, dar în anul acesta îmi pun mai multe speranţe ca oricînd. Şi poate că voi avea cele mai mari succese". ANATOL GRINŢESCU — antrenorul echipei de polo a României (cel mai tînăr antrenor al unei echipe naţionale) : „De la 1971 nu aştept performanţe mari. Acest an trebuie, însă, să însemne pentru polo-ul românesc «anul marii cotituri». Avem sarcina să formăm o nouă echipă care să recucerească locul pierdut in ierarhia mondială. Am mare încredere in tinerii mei jucători. Talentul şi perseverenţa lor constituie o garanţie că în 1972 vom obţine calificarea la turneul final al Olimpiadei de la München“. CAROL CORBU — atletism : „în 1971 îmi doresc să depăşesc graniţa marii consacrări ! 17 m la triplu salt Cu o asemenea performanţă, desigur, voi obţine un loc pe podium la europenele de sală de la Sofia. Sigur, aş dori locul cel mai înalt. Dar acest lucru nu depinde numai de mine“. FLORIN GHEORGHIU — şah : „De la noul an aştept foarte mult. In primul rind doresc să ciştig unul din marile turnee la care voi participa. Ştiu că nu va fi de loc uşor, dar după ce in acest an am reuşit la potou să obţin confirmarea normei de mare maestru Internaţional, atac noul an competiţional cu un moral mult mai ridicat. Şi asta, in şah, este un lucru de mare importanţă.“ In sfirşit, de la 1971 mai aştept calificarea, împreună cu echipa naţională, în finala Cupei Europei.“ — — HALIIRE — GH. MĂNĂILESCU: „MULŢUMIT DE LOCURI-MAI PUŢIN DE REZULTATE“ • Balcaniada în 1971 în Grecia • Normele de participare la J.O. Ultima competiţie de haltere a anului trecut, Balcaniada de la Istanbul, la care au participat şi sportivi români, a fost, fără îndoială, o excelentă verificare aposibilităţilor tinerilor noştri halterofili, recent introduşi în echipa naţională. Unul dintre antrenorii lotului, Gh. Mănăilescu, cu care am stat de vorbă, ne-a relatat cîteva amănunte privind competiţia de pe malurile Bosforului. „Bilanţul comportării sportivilor noştri este, din punctul de vedere al locurilor ocupate, mulţumitor : două titluri cucerite de către Ion Hortopan (cat. muscă) şi Marian Grigoraş (cat. cocoş), trei locuri secunde (A. Mihuţ — cat. uşoară ; V. Bădescu — cat. pană; O. Pop — cat. 110 kg) şi tot atâtea locuri trei Tudor Petrişor (cat. semimijlocie), D. Constantin (cat. mijlocie) şi Em. Covaci (cat. cocoş). Dacă locurile sunt mulţumitoare, nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre rezultatele obţinute la totalul celor trei probe în ciuda faptului că sportivii noştri au corectat un record balcanic (Ion Hortopan — 92,5 kg la smulse— cat. muscă) și două recorduri naționale de juniori (E. Covaci — 335 kg la total și 132,5 kg la aruncat). Cu toate acestea, având în vedere că majoritatea sportivilor din lot sunt foarte tineri putem spune că ei au perspective fraffioase (în special Grigoraş şi Bădescu) cu condiţia să muncească în viitor cu multă ardoare. Chiar în această lună, echipa noastră naţională va fi supusă unui nou examen : meciul cu Franţa, care este programat la 20 ianuarie, la Ploieşti. Sper ca băieţii să înţeleagă importanţa acestei întîlniri şi să se pregătească în cele mai bune condiţiuni". ★ Viitoarea ediţie a Balcaniadei la haltere va avea loc în acest an în Grecia. Locul şi data desfăşurării nu au fost stabilite. ★ Federaţia Internaţională de haltere a stabilit standardurile de participare la Jocurile Olimpice de la München. Iată-le în ordinea categoriilor! 297,5 kg, 322,5 kg, 355 kg, 390 kg, 425 kg, 435 kg, 455 kg, 475 kg, 487,5 kg. Norme foarte înalte ! Prilej de meditaţie (şi în special de realizare) pentru tinerii noştri halterofili. I. O. III II HI I — Calendarul internaţional ’71 al voleibaliştilor noştri se deschide cu turneul de la Sofia, la care participă, între 5 şi 9 ianuarie, echipa de junioare, în legătură cu acest debut internaţional, am solicitat un scurt interviu antrenorului prof. Leonid Şorbală care a pregătit lotul junioarelor împreună cu prof. I. Cristian şi S. Chiriţă. — Ce însemnătate are acest turneu pentru echipa „speranţelor“ ? — Trebuie să precizez din capul locului că tradiţionalul turneu de la Sofia, la care participăm pentru a doua oară, este rezervat de fapt echipelor de tineret, întrucît lotul nostru de tineret nu a fost alcătuit încă, ne-am gîndit să ne prezentăm cu o echipă de junioare (15—16 ani), între care am menţinut doar trei jucătoare din lotul de tineret : Moroianu, Matei şi Carangu. Prin urmare, un lot diferenţiat ca vîrsta şi nivel de pregătire. Pentru noi turneul prezintă o importanţă deosebită, el oferindu-ne posibilitatea să verificăm evoluţia în timp a unor junioare talentate, fiind în acelaşi timp un prilej de îmbogăţire a experienţei de concurs a fetelor, în condiţiile confruntării cu adversari puternici şi experimentaţi. — Ce echipe mai participă la turneu ? — Două echipe de tineret ale ţării gazdă şi formaţiile similare ale Poloniei şi R.D. Germane. Deci adversari redutabili, în faţa cărora sperăm să obţinem rezultate bune şi să constatăm că speranţele noastre sunt în progres faţă de anul trecut. — Ce pregătiri aţi făcut cu echipa în vederea turneului ? — Din 25 decembrie am efectuat antrenamente zilnice la Dinamo cu un lot numeros: Elena Milea (Şc. sp. Sibiu), Mariana Bako, Mariana Petrescu (Şc. sp. Cluj), Georgeta Busuioc (Şc. sp. Ploieşti), Maria Cloţan (C.S.M. Sibiu), Elena Stoian, Ileana Teodorescu, Carmen Puiu (Şc. sp. 1), Maria Antonescu, Cristina Liuba (Şc. sp. Caransebeş), Emilia Cernega (Şc. sp. Constanţa), Rodica Cilibiu (Progresul), Victoria Caranda (Şc. sp 1), Angela Moroianu şi Maria Matei (Farul). De asemenea mizăm pe aportul Nadiei Brumă de la Penicilina. Dintre aceste fete vom alege lotul de 12 (în funcţie de perspectivă) pentru Sofia. In cadrul pregătirilor am susţinut cîteva jocuri de verificare cu echipele de divizia B Constructorul şi Progresul şi cu divizionara A, Rapid. Meciurile ne-au ajutat să verificăm un sextet de bază. In orice caz, fetele s-au pregătit cu seriozitate pentru turneu şi manifestă mult entuziasm. Să sperăm că vor juca cu acelaşi entuziasm în toate jocurile ce le vor susţine, între 5 şi 9 ianuarie, la Sofia ECHIPA DE JUNIOARE DESCHIDE CALENDARUL INTERNATIONAL ’71 Obişnuiţi cu iarna dulce a Capitalei, lipsită de fulgi şi polei, primirea pe care ne-a făcut-o Semenicul ni s-a părut ostilă, introdueîndu-ne parcă prea brusc, încă de jos, de la staţia telefericului, în ambianţa iernii montane. Trombe de zăpadă cărate de vînt în toate direcţiile ne izbeau obrajii şi ochii, o ceaţă deasă refuzînd să ofere ochilor măreţia peisajului îmbrăcat în gheaţă şi nea care, pe vreme frumoasă împrumută crestelor de piatră sclipiri de basm. După cum ne relatase la plecare profesorul Nie Pătruică, preşedintele C.J.E.F.S. Caraş-Severin, la complexul turistic aflat între vîrfurile Gosna (1449 m) şi Semenic (ultimul cu 2 m mai puţin... semeţ decît primul) se aflau tabăra de schi a Şcolii sportive din Reşiţa şi cea a Centrului universitar Timişoara. De ajuns pentru a popula aproape în întregime cele cîteva cabane ale complexului. Muntele, nefiind un cadru deosebit pentru micii schiori de performanţă ai Reşiţei, ne-am gîndit să ne oprim puţin atenţia asupra vacanţei pe care şi-o petrec aici studenţii Politehnicii, Agronomiei şi Medicinei de pe malurile Begăi. I-am văzut, în timp ce ne îndreptam cu greutate spre cabana centrală, ignorînd răutatea nebună a viscolului, pe pîrtiile din jurul cabanei. Prin ceaţa deasă, lăptoasă, ei păreau nişte puncte negre, suspendate într-un fond alb, parcă imaterial. Descriau, într-o alunecare ce uneori se întrerupea brusc, neaşteptat, tot felul de curbe, linii drepte, şerpuiri, figuri reuşite, fireşte, potrivit gradului în care fiecare ştia să stăpînească capriciile schiurilor, taluzurilor şi cornişelor construite de vînt. Spre seară, la lumina vetrei am stat cîteva ceasuri bune în compania profesorilor, a antrenorilor şi studenţilor timişoreni. „Tabăra are un caracter de odihnă — în sensul larg al cuvintului — doar pentru studenţii nesportivi. Majoritatea dintre cei 100 prezenţi aici sunt sportivi de performanţă. Ei efectuează — diferenţiat pe probe şi specialităţi — un bogat program de pregătire", ne declara cu această ocazie directorul taberei, asistentul universitar Romeo Radoslav. în holul uneia dintre cabane am văzut, într-adevăr, cîţiva studenţi-atleţi — lucrînd cu halterele. Le a căraseră în spinare tocmai din Timişoara. Erau acolo absolventul I.E.F.S. Mihai Vosminschi, campion naţional de sală la 50 m plat în acest an şi deţinător al celui de al treilea timp, 10,4 s pe 100 m în ierarhia naţională, Constantin Novac (21,8 s pe 200 m), Emil Tobias, Laurenţiu Adrian (dublu campion universitar) ş.a. Profesoara Iluxandra Witman şi-a adus echipa de baschet, pregătind „la înălţime“ atacarea diviziei A în sezonul ce urmează. îşi mai petrec vacanţa aici voleibaliştii Universităţii timişorene şi echipa de judo, condusă de asistentul Constantin Bogdan, fost antrenor al lotului nostru naţional. Simion Stan, unul dintre componenţii echipei de rugby, deşi cadru didactic la Facultatea de medicină, se supune şi el unui riguros program de pregătire, alături de studenţi, după conspectele făcute de el însuşi. Ceea ce există comun între toţi este mult aşteptatul program de schi, desfăşurat după toate regulile didactice, graţie celor 8 cadre de specialitate — asistenţi şi lectori — din centrul universitar timişorean. In aceeaşi seară, chitarele mîniitede virtuozi aleşi dintre ei şi acompaniaţi de cîntăreţi „de-o seară“, i-au strîns pe toţi laolaltă... Gh. ILIUŢA . ..... Zile de vacanţă pe Semenic Tabăra de pregătire de la Poiana Braşov a secţiilor de volei şi atletism ale şcolii sportive experimentale Viitorul Bucureşti Foto M. FELIX Sportul Nr. 1130 (6564) MARGINALII LA BALCANIADA FEMININA Mai întîi, cîteva cuvinte despre meciurile desfăşurate în ultima zi a ediţiei a VIII-a a Campionatului balcanic feminin de baschet, ale căror rezultate nu le-am putut publica în ultimul număr de anul trecut al ziarului nostru din cauza orei tîrzii la care s-au disputat. Ca şi în alţi ani partida decisivă s-a desfăşurat între reprezentativele Bulgariei şi Iugoslaviei, ambele fiind cotate (şi clasate) printre fruntaşele baschetului european. Prin prisma evoluţiilor anterioare, a locului ocupat la ultimul campionat european şi a formei manifestate chiar la Vama, sportivele iugoslave porneau cu şanse mai mari decît rivalele lor. Pe teren, însă, situaţia a fost cu totul alta, încurajate de un public nu prea numeros, dar, în schimb, extrem de entuziast, gazdele au început întrecerea în trombă, acumulînd în 10 minute un avans de nouă puncte (min. 10 , 21—12), iar pe parcurs majorînd diferenţa la 16 puncte (!). Cînd se părea că totul s-a terminat şi Bulgaria va cuceri facil al optulea titlu balcanic (celelate şapte au revenit tot acestei selecţionate), s-a produs o surprinzătoare revenire a baschetbalistelor iugoslave. Veger, Zorici, Kalenici, Meglaj și Djokovici, folosind o apărare agresivă, au înscris coș după coş, , determinînd un final dramatic care, însă, a revenit tot reprezentativei bulgare, datorită zestrei de puncte acumulate înainte. Scor final : 64—62 (34—24). In deschidere, selecţionata României a jucat cu echipa de tineret a Bulgariei (de fapt, lotul care va lua parte anul viitor la campionatul european de junioare, în Iugoslavia) pe care a întrecut-o cu 74—67 (45—32). CLASAMENTUL FINAL 3. România 20* 123—142 0 Formaţia de tineret a Bulgariei a participat în afară de concurs. Aşadar, sportivele noastre s-au clasat pe locul al treilea, fiind învinse de abia în prelungiri de deţinătoarea titlului balcanic şi cedînd la scor jocul cu Iugoslavia. Este un rezultat aparent normal dacă ţinem seama de performanţele din ultimii ani ale acestor echipe (chiar şi la ultima ediţie a „europenelor“ desfăşurate în 1970 în Olanda, Iugoslavia şi Bulgaria s-au clasat pe locuri superioare formaţiei române( Iugoslavia 3, Bulgaria 4, România 8), dar care putea fi cu totul altul, deoarece la Varna adversarele nu erau în cea mai bună formă a lor şi puteau fi învinse. Din păcate, însă, baschetbalistele românce au pierdut întîlnirea cu selecţionata Bulgariei (în condiţiile dramatice despre care am scris la timpul potrivit), ceea ce a determinat căderea morală în partida de a doua zi, cu Iugoslavia, şi deci un nou Insucces. Să nu dăm, însă, vina numai pe desfăşurarea, fie ea chiar ghinionistă, a întrecerii cu Bulgaria şi să privim cu realism întreaga evoluţie a reprezentativei României, dinainte şi din timpul disputării Balcaniadei. Şi vom începe prin a aminti că, deşi au fost solicitate, Margareta Pruncu şi Ana Popov nu au făcut parte din lot, invocînd diferite motive de ordin personal sau profesional. Deci, două indisponibilităţi care, adăugate celei produse de absenţa mai îndelungată a Ecaterinei Savu, au grevat simţitor potenţialul echipei, tinerele elemente introduse (debutante în „naţională“) fiind departe de a face faţă unui meci internaţional. Ne miră că după atîţia ani de experienţă negativă făcută cu alte baschetbaliste federaţia de specialitate mai include în „naţională“ jucătoare (în cazul de faţă Elena Opriciu, Maria Nedelea şi Ştefania Giurea) fără o valoare reală, despre care se ştie că nu vor fi folosite decît dacă vor fi eliminate celelalte componente ale lotului iar dacă se va întîmpla aşa ceva, prezenţa lor va fi doar formală (aşa cum s-a şi petrecut). Partida cu Bulgaria putea fi cîştigată fără a se mai ajunge la acel final dramatic. Pentru aceasta, însă, trebuia să nu existe cele aproape 10 minute în care România nu a înscris nici un punct (o „performanţă“ intr-adevăr rară), iar pr“votul Bogdana Diaconescu avea datoria să-şi marcheze adversara directă (Stoianova), misiune care a fost îndeplinită de coechipierele ei cu preţul comiterii de faulturi şi, cum s-a văzut, al eliminării. Chiar şi în întîlnirea cu Iugoslavia, comportarea baschetbalistelor românce putea fi mai bună dacă nu-şi făceau aparţia carenţe tot mai frecvente în I°r* Ne referim, de pildă, la teama de a arunca la coş, de la semidistanţă şi distanţă. Cornelia Taflan, Anca Racoviţă, Suzana Szabados, jucătoare reputate prin precizia aruncărilor, au pasat mingea în multe situaţii favorabile, în loc să încerce coşul, ceea ce ar fi deterrru- nat dezaglomerarea spaţiului de „3 secunde“ şi ar fi uşurat, în acţiunile următoare, desfăşurarea jocului poziţional. De altfel, nu este prima dată cînd remarcăm că mişcarea în teren a jucătoarelor şi a mingii capătă la un moment dat aspectul unui scop în sine şi nu al unui mijloc de a determina crearea celei mai bune poziţii de aruncare la coş. Singura zenţa permanentă pe faza cu curaj şi precizie în aruncări a fost Gabriela Ciocan, premiată de organizatori pentru locul I în clasamentul cosgeterelor și pentru „cea mai bună jucătoare a echipei“ . stanculescu. Bulgaria Z. Iugoslavia 7 2 0 124—119 2 2 1 1 144—130 1 ★ - HOCHEI -Începe disputa pentru calificarea în divizia a In cursul lunii ianuarie îşi vor începe disputa şi echipele din divizia B, o dispută care anul acesta, prin valoarea formaţiilor participante şi prin numărul lor, se anunţă echilibrată şi interesantă, pronunţînd — in acest fel — un spectacol de calitate în lupta pentru promovarea în prima categorie a campionatului ţării. In această competiţie sunt angajate 9 echipe care au fost repartizate în două serii, astfel : SERIA I: Voinţa Miercurea Ciuc, Şc. sportivă Miercurea Ciuc, Tîrnava Odorheiul Secuiesc, Cooperator la Tg. Secuiesc şi Dinamo Braşov. SERIA A II-A: Dunărea Galaţi, Metalul Rădăuţi, Comerţul Tg. Mureş şi Şc. sportivă Gheorghieni. Jocurile din cadrul primei serii vor avea loc la Miercurea Ciuc în două manşe între 7 şi 11 ianuarie şi între 25 februarie şi 2 martie, iar cele din seria a doua la Galaţi tot în două manşe la datele de 8—10 ianuarie şi 25 februarie — 2 martie. In etapa finală a diviziei B echipele clasate pe primele două locuri în fiecare serie vor participa la un turneu de calificare al cărui loc şi data de desfăşurare nu au fost încă stabilite. SCHIORII COBOARĂ DIN CER... (Urmare din pag. 1) la Şcoala sportivă şi Liceul nr. 3 din Baia Mare, de la Şcoala sportivă şi Liceul „N. Bălcescu“ din Cluj şi de la Liceul nr. 4 din Oradea, nu au venit la Izvoare în această vacanţă doar pentru odihnă, ei pentru a-şi desăvîrşi pregătirea sportivă. Intr-adevăr, împărţiţi pe grupe de lucru, conduse de profesorii care-i însoţesc, elevii au trecut la o pregătire specifică. Gimnaştii Ioan Bente şi Maria Talpoş din Baia Mare şi gemenele Eva şi Marta Gáti din Satu Mare — şi ele tot gimnaste — execută o serie de şpagate şi cîteva fandări. Trupurile lor îi îmbrăcate în treninguri negre,se profilează ca nişte statui, pe albul imaculat al zăpezii. Maria Balog, atletă din Satu Mare, ascultă cîteva sfaturi ale profesorului Zsolt Felmeri, după care îşi ia elan şi face o săritură în lungime, apoi alta, pentru ca după aproape o oră să treacă la sprinturi. Programul de pregătire specifică a început la ora 9. La ora 12 toţi oaspeţii taberei erau pe schiuri. Am mai avut timp doar să le admir ţinuta şi să aflu de la doctorul Nicolae Bay că elevii sunt în cea mai perfectă stare de sănătate. Apoi şi-au luat zborul şi au dispărut cu toţii. Privindu-i, puteam să jur că mă aflu într-o tabără a celor mai desăvîrşiţi schiori. De fapt chiar aşa şi este. Numai că specialitatea lor este..., atletismul, gimnastica, baschetul. Azi, Steaua-Spartak Leningrad în Cupa cupelor Echipa masculină de baschet Steaua a plecat ieri la Leningrad pentru a juca azi, în compania formaţiei locale Spartak primul meci din cadrul celui de al doilea tur al Cupei cupelor. Sportivii români s-au calificat în acest tur în urma dublei întâlniri susţinută cu puţină vreme în urmă cu echipa Galatasaray Istanbul. Baschetbaliştii sovietici debutează în Cupa cupelor. POIANA TABERELOR In aceste zile, Poiana Braşovului ar trebui să poarte titulatura însemnărilor de faţă, atît sunt de numeroase taberele de pregătire sau de odihnă activă pe care le găzduieşte, pentru oaspeţi din Bucureşti, din Oradea, din Constanţa, Craiova, Braşov. Desigur, nu se poate vorbi despre toate, dar despre două dintre ele oricum vrem să amintim. Mai întîi S.S. Viitorul Bucureşti (director prof R. Siclovan). Această unitate şi-a făcut un obicei bun din a strînge iarna la Poiana sau la Predeal zestrea de calităţi şi pregătire pe care o vor cheltui elevii tot restul anului. Aşa se şi explică rezultatele. Secretul reuşitei : organizarea, în vizita noastră, am întîlnit atleţi, atlete şi voleibaliste, cei mai buni 40 de copii din grupele de avansaţi. Ei alcătuiesc prima serie a acestei tabere, care se completează cu o a două serie compusă din serimeri, boxeri, halterofili, gimnaste. Pe cei aflaţi în tabără i-am observat de aproape. Erau veseli, zgomotoşi, strălucitori. Voioşia vacanţei li se reflecta pe faţă, în ochi. Dar l-am văzut şi altfel : avîntaţi pînă la dăruire, meticuloşi ca-n pregătirea unor examene, ascultători în execuţia unor antrenamente grele care li se păreau o joacă. Ei nu-şi dădeau seama sau nu observau (intenţionat) efortul pe care-l practicau. Caracteristica generală : alergări pe zăpadă, la deal şi la vale, sub forme atractive, jocuri sportive tot în zăpadă şi, bineînţeles, schi, săniuş, urcări pe jos în Postăvarul. Joacă şi jocuri. Totul sub supravegherea cadrelor didactice (prof. E. Ducu), totul sub semnul veseliei. Surîsul este parola de primire în mijlocul acestui colectiv strălucitor de sănătate. Prin două antrenamente zilnic, elevii sărbătoresc, de fapt, prin mişcare bucuria vacanţei, bucuria vîrstei, bucuria de a trăi. Cealaltă unitate şcolară despre care vrem să spunem două cuvinte este S.S. Braşovia, şcoală care recrutează pe cei mai buni sportivi ai ai şcolilor profesionale şi ai liceelor de specialitate din oraş. Şi ei, sau mai exact o parte din ei — schiorii — se află la Poiana Braşov. Fondiştii, la cabana Orizontul, alpinii la Postăvarul, săritorii la Poiana Ursului. Este o şcoală tînără — împlineşte 2 ani — dar încă de acum reprezintă una dintre cele mai reuşite experienţe sportive de performanţă. Ea cuprinde mai multe discipline, — toate înfloritoare — iar printre ele, secţiile de schi capabile să revitalizeze o activitate ce începuse să se piardă la nivel şcolar. Cadre cu experienţă (prof. Mihai Silică, Gh. Pistea, I. Olteanu şi mnaestra sportului Ilona Micloş) transmit tot ce au mai bun grupelor de copii care aspiră avizi ca nişte bureţi setoşi de apă. Fondiştii „înghit“ zilnic distanţele orizontale, iar coborîtorii pe cele verticale într-o suită de perpetuum mobile. De obicei suntem entuziasmaţi de cantitate, de numărul sportivilor. S. S. Braşovia ne încîntă şi prin calitatea rezultatelor sale. încă de anul trecut reprezentanţii acestei şcoli cuceriseră multe titluri naţionale în probele nordice de juniori. In acest an, probabil, nu vor scăpa nici unul. Ideea taberelor de pregătire şi vacanţă, modul de realizare, felul în care a fost acceptată şi înţeleasă de elevi şi profesori este o excelentă scrisoare de recomandare pentru performanţele... de mîine. Este şi una din oglinzile în care se reflectă — printre altele — grija statului pentru generaţia în creştere. Mihai BIRA