Sportul, decembrie 1971 (Anul 27, nr. 6893-6921)

1971-12-04 / nr. 6896

PE MĂSURA TRADIŢIILOR Şl A POSIBILITĂŢILOR DINAMO BRAŞOV ASPIRA Şl ACŢIONEAZĂ­­ PENTRU A DEVENI UN CLUB MODEL Clubul Dinamo Braşov — cons­tituit în 1949 — şi-a dobîndit prin succesele constante obţinute pe plan intern şi în unele competiţii internaţionale, un binemeritat pres­tigiu, situîndu-se în rîndul unită­ţilor de bază ale sportului româ­nesc. In bilanţul său impresionează cifra campionilor — 420 de titluri naţionale, 35 de maeştri ai sportu­­■ lui, 45 de recorduri republicane, peste 550 de sportivi selecţionaţi în loturile reprezentative, numeroase victorii internaţionale. . Din rîndurile clubului s-au des­prins, devenind­­adevărate stele ale sportului românesc, sportivi ca V. Mariuţan, P. Mentzel, regretatul Puiu Nicolae (box), I. Donca (hand­bal), I. Micloş, C. Enache, M. Al­­descu, Gh. Olteanu (schi). Tradiţia de performanţă s-a transmis şi ge­neraţiilor mai tinere, din care nu e lipsit de semnificaţie să amintim pe M. Bota, G. Chicic, C. Nica (handbal), K. Gohn, D. Cristea, M. Leampă (schi), continuînd şi la ac­tualul lot de sportivi, valoros, tînăr şi de perspectivă. Dinamo Braşov nu este un club gigant. Are numai cîteva secţii, dar toate sunt bune. Non multa, sed multum! Astfel, secţia de box — avînd media de vîrstă de 20 de ani — este califica­tă în turneul final al campionatului pe echipe, iar patru dintre compo­nenţii ei — A. Turei, C. Dumitres­­cu, I. Buicu, V. Chifu — sunt selec­ţionaţi în lotul pentru „europenele” de tineret. Secţia de schi a oferit întotdea­una — şi oferă şi în prezent — u­­nul dintre motivele de laudă ale clubului braşovean. Schiorii au ob­ţinut cel mai mare număr de tit­luri, iar cu rare excepţii componen­ţa echipei clubului se confundă cu aceea a loturilor naţionale. Secţia de lupte, antrenată de I. Bătrîn, reintră în divizia A şi as­piră pe merit la locul 3 în ierarhia celor mai bune formaţii din ţară. Din lotul său, E. Cristian este cam­pion naţional, iar V. Enache, G. Condrath, A. Schuba vor încerca şi ei acelaşi lucru. Secţia de tenis se află în perspec­tiva favorabilă de a deveni una dintre cele mai puternice din ţară, prin transferarea actualei garnituri a Steagului roşu, întărită cu Judith Dibar şi Viorel Marcu, care revin de la Bucureşti. Valoarea lotului (fraţii Marcu, I. Kerekes, G. Neac­­şu, J. Dibar, F. Bucur) şi experien­ţa antrenorilor I. Racoviţă şi G. Bosch o anunţă ca pretendentă la titlul naţional pe echipe. Secţia de judo numără doi titu­lari în lotul naţional şi are premi­sele creşterii viitoare, prezentînd garnituri complete de juniori mari şi mici. In sfîrşit, alte două secţii, cele de alpinism şi patinaj viteză cuprind elemente de valoare, ca I. Opriş, Balmez (alpinism) sau multipli campioni cum sînt patinatorii Cris­tina Tracher, A. Okoş, A. Boer etc. Toate succesele clubului dinamo­­vist braşovean, meritorii în perspec­tiva timpului, au fost posibile dato­rită sprijinului substanţial şi per­manent al M.A.I., al organelor cen­trale şi judeţene, de resort, pasiu­nii şi muncii neobosite a sportivilor săi, priceperii şi devotamentului u­­nor antrenori, o parte dintre ei ri­dicaţi din rîndurile sportivilor, ca I. Donca, Gh. Olteanu, Gh. Roş­­culeţ, K. Gohn, I. Bîrtă, A. Flori­­cioiu, I. Cerchez, V. Bobiţ. Dar lucrurile nu pot rămîne pe loc. Conducerea clubului, împreu­nă cu cadrele tehnice şi sportivii, şi-au propus — trecînd şi la acţiu­ne — ca Dinamo Braşov să devină o unitate de performanţă model, structurată pe cîteva discipline, dar de înaltă ţinută valorică, spre a răs­punde exigenţelor actuale ale miş­cării sportive, tradiţiilor, prestigiu­lui şi posibilităţilor existente. Intr-adevăr, Dinamo Braşov are un sediu excelent (aflat în reame­­najare), o sală de sporturi şi un parc sportiv cu un teren de fotbal, o pistă de atletism, două terenuri bituminizate de handbal, plus pa­tru terenuri de tenis în construcţie, un bazin de înot (unde sunt nece­sare anumite amenajări) care îi a­­sigură un cadru material excepţio­nal, aproape unic în ţară, pentru un club profilat pe cîteva secţii. Baza materială existentă, ambianţa generală favorabilă performanţei sunt premisele reale ale unei unităţi model pentru sportul de performan­ţă. Dar dacă rezerva de cadre este asigurată prin lărgirea bazei de se­lecţie (concursuri la care au parti­cipat peste 2 000 de elevi) şi prin crearea unor secţii de juniori şi co­pii la toate disciplinele, lipsa de continuitate în rîndurile clubului a sportivilor ajunşi la maturitate va­lorică, iată un impediment evident, ce trebuie rezolvat. Este necesar să se creeze condiţii organizatorice ca o parte din cei mai valoroşi spor­tivi să fie păstraţi aici, asigurîndu­­le cadrul profesional şi de pregă­tire. După cum utilă, credem, ar fi şi lărgirea posibilităţilor de adu­cere a mai multor sportivi militari activi în secţiile acestui club. Dinamo Braşov face eforturi de ameliorare şi pe plan metodic. In­tenţionează să-şi asigure şi un ca­dru ştiinţific, medical, dotat cu mij­loace de control şi obiectivizare a antrenamentului sportiv, înlesnind creşterea profesională a antrenori­lor. Dinamo Braşov porneşte de la premise superioare. Clubul vrea — şi poate — să devină o unitate sportivă deosebită, cu secţii puter­nice, cu o contribuţie din ce în ce mai mare la echipele olimpice şi naţionale şi nu să rămînă la statu­tul unei baze de recrutare pentru secţiile de performanţă paralele de la Dinamo Bucureşti sau de la alte cluburi din Capitală sau din alte oraşe. Misiunea pe care şi-a asumat-o harnicul colectiv sportiv braşovean nu este deloc uşoară, dar ea poate a adusă la îndeplinire. Mihai BIRA ------— PROGRESUL ESTE INCA­DENT... Continuînd să înfăţişăm bilanţul activităţii înotătorilor în acest an, vom încerca astăzi să oferim o ima­gine mai clară asupra progresului în­registrat de cei mai buni sportivi ai ţării, raportat la nivelul performanţe­lor ce se obţin pe plan european. Am subliniat­ , cu un prile­j anteri­or, că in acest sezon au fost corec­tate 10 din cele 15 recorduri mascu­line ale ţării, unele dintre ele (400 m liber, 1 500 m liber, 400 m mixt, 4X200 m liber) in mod substanţial. Mai mult, la 12 probe, mediile pri­melor 5 performante sunt superioare celor din anul trecut (excepţie fac probele de spate şi 200 m delfin). Dar — şi acesta este lucrul care tre­buie să preocupe în cea mai mare măsură pe tehnicieni — reducerea decalajului dintre sportivii români şi cei mai buni Înotători de pe conti­nent este insuficientă, mai ales dacă ţinem seama de faptul că, în acest an, sportivii din Ungaria, Olanda, El­veţia, Polonia sau Bulgaria au făcut un apreciabil salt valoric, apropiin­­du-se mai rapid de elita nataţiei eu­ropene. Care este situaţia la ora actuală ? O comparaţie între mediile primelor 5 performanţe în Europa şi cele din ţara noastră, a diferenţelor existente în 1970 şi anul acesta, ni se pare ex­trem de sugestivă pentru a căpăta răspunsul aşteptat. (In prima coloană se află mediile celor mai bune performanţe europe­ne, in cea de a doua mediile perfor­manţelor româneşti, iar între paran­teze diferenţele actuale şi cele din a­­nul trecut). Tabelul de mai sus ne arată lim­pede că în timp ce crauliştii, brasiş­­tii şi specialiştii tetratlonului se află pe o linie ascendentă, la procedeele spate şi delfin înregistrăm un regres. Dacă vom duce comparaţia mai de­parte, raportind-o la listele celor mai bune rezultate (30) din Europa în acest an, vom ajunge la concluzii asemănătoare. Intr-un clasament, al­cătuit prin atribuirea de 30 p celui mai bun rezultat european, 29 p ce­lui de al doilea ș.a.m.d., înotătorii români se aflau în 1970 pe locul XII. La sfirşitul acestui an ei se află pe o poziţie asemănătoare cu 75,5 p, după : 1. U.R.S.S. 1777 p. 2. H.D. Germană 1036,5 p. 3. R.F. a Germa­niei 779 p. 4. Suedia 540 p. 5. Unga­ria 483 p. 6. Anglia 321,5 p. 7. Fran­ţa 320 p. 8. Olanda 277 p. 9. Spania 214 p. 10. Italia 152,5 p şi 11. Polo­nia 97 p şi înaintea Iugoslaviei 53 p. Bulgariei 42,5 p. Danemarcei 37,5 p. Austriei 34 p. Norvegiei 21 p. Ceho­slovaciei 15,5 p. Greciei 12 p. Sco­ţiei şi Ţării Galilor 4 p. In rîndul primilor 60 performeri continentali vom găsi 12 sportivi ro­mâni. lată de altfel şi poziţiile aces­tora : M. Slavic 54,6 — 100 m liber (16). 2:00,0 — 200 m liber (26). 4:20,2 — 400 m liber (37). 2:13,5 — 200 m mixt (34) ; Z. Opriţescu 55,6 — 100 m liber (48) ; E. Almer 2:02,2 — 200 m liber (51). 4:17,9 — 400 m liber (24). 17:04,5 — 1500 m liber (17). 4 :56,3 — 400 m mixt (33) ; Gh. Lupu şi M. Hohoiu 63,1 — 100 m spate (29—30), A. Șoptereanu 69,9 — 100 m bras (30), 2:35,8 — 200 m bras (48), V. Costa 70.0 — 100 m bras (33) P. Teodorescu 70,9 — 100 m bras (45), 2:36,0 — 200 m bras (51), E. Hempel 2:35,6 — 200m bras (45). O. Iîesler 71.3 — 100 m bras (53), I. Miclăuş 60,6 — 100 m delfin (41) și D. Wed­er­­neck 5:01,4 — 400 m mixt (54). Po­ziţia ştafetelor — locul X la 4X200 m liber şi 4X100 m mixt şi locul XI la 4X100 m liber. A. VASILIU 100 m liber : 53,1 i 200 m liber ! 1:57,1­­ 400 m liber : 4:00,5 1500 m lber : Joi:::7.2 100 m spate : 59,5 200 m spate : 2:10,7 100 m bras : 57,0 200 m bras : 2:27,1 100 m delfin : 57,6 200 m delfin : 2:07,2 200 m mixt : 2:12,2 400 m mixt : 4:40,5 56,1 (3,0—3,9) 2:04,3 (6,9—8,9) 4:28,6 (22,1—23,5) 18:10,6 (1:33,6—1:40,4) 64,8 (5,3—4,5) 2:21,8 (11,1—11,3) 70,9 (3,9—5,1) 2:37,0 (9,9—12,2) 62,5 (4,9—4,8) 2:22,6 (15,4—11,7) 2:21,9 (9,7—10,0) 5:05,5 (25,0—28,9) Angel Șoptereanu, cel mai rapid brasist al sezonului TURNEUL FINAL AL C. C. E. SE DESFĂŞOARĂ LA HVAR . Piscina Amfora din insula Hvar va găzdui, incepînd de astăzi, ultimul act al celei de a IX-a ediţii a „Cupei campionilor europeni“ la polo. Au mai rămas în cursa pentru obţinerea trofeului, oferit de redacţia ziarului Sport din Belgrad, echipele TVSK VMF Moscova şi Mladost Zagreb, cîş­­tigatoarele celor două turnee semi­finale, cunoscuta formaţie italiană Pro Recco şi campioana Olandei, Den Röbben Hilversum. Cele mai mari şanse de victorie le au poloiştii mos­coviţi, în echipa cărora evoluează nu mai puţin de 7 internaționali, printre care Guliaev, Sidlovski, Dolgusin, Staucki și Osipov. Luni 6 decembrie 1971 orele 12,30 in sala Dalles „ACTUALITĂII ŞI PERSPECTIVE ÎN PROBLEMELE REFACERII ORGANISMULUI SPORTIVULUI“ Centrul de cercetări ştiinţifice al C.N.E.F.S., Consiliul municipal pentru educaţie fizică şi sport şi Institutul de specialitate, in colaborare cu Uni­versitatea populară Bucureşti, anunţă organizarea conferinţei „Actualităţi şi perspective in problemele refacerii organismului sportivului“, din cadrul lectoratului central. Expunerea va fi făcută de dr. Ion Drăgan, directorul Centrului de medicină sportivă. Va urma un film artistic. Sportul Rapid, una dintre echipele cele­ mai în forma in acest sezon, va primi astăzi replica studentelor de la I.E.F.S. intr-o partidă pe care o socotim de mare atracţie, lată-te pe giuleştencele Baga şi Bălăşoiu blocind cu sigu­ranţă un atac al dinamovistei Stoian in întîlnirea cîştigată de Rapid cu 3—0 Foto­s Dragoș NEAGU trei mmm mm m Oricind, un meci cu Franţa ridică unele semne de întrebare generale şi permanente ce trebuie să primească, credem, neapărat un răspuns preala­bil, clar şi precis. Căci orice întilnire dintre reprezentativa noastră şi cea a Franţei — un fel de etalon al rugbyului european — reprezintă, mai ales pentru noi, un test de veri­ficare a poziţiilor comparative, dacă nu chiar a standardului general, cel puţin al celui pe care reprezentativa noastră il atinge, de la an la an. Ce ne propunem să obţinem, pur şi simplu, ca rezultat tehnic ? Ce do­rim să dovedim ca valoare rugbysti­­că globală ? Şi apoi ce trebuie să ob­ţinem ca raport comparativ in an­samblul rugbystic, cel puţin european, în al cărui context am ocupat şi ocu­păm incă un loc fruntaş ? Conside­răm că răspunsul la aceste întrebări este acesta : va trebui să obţinem, folosind toate armele de joc de care dispunem, o victorie, întrucît in orice meci cu Franţa există o posibilitate dificilă — şi totuşi deschisă — dato­rită fluctuaţiilor pe care această re­numită (dar capricioasă) formaţie le înregistrează de la meci la meci (vezi rezultatul nefavorabil din primul meci-test cu Australia). Pentru aceasta însă este strict necesară o excepţională pregăti­re fizică, dublată de un ridicat potenţial moral, în cadrul unei idei tactice simple, precise, bine insuşite de jucători şi din care să nu lipsească placajul, grupajul prompt şi energic, dezaglomerările tot atit de rapide, dar şi contraatacul spontan pe baloanele recuperate ast­fel. Apoi , sugerăm o justă evaluare a forţelor actuale (destul de disper­sate, de neomogene şi în fond scă­zute) de care dispunem, o exactă a­­preciere a valorii de moment a ad­versarului, precum şi elaborarea în PUNCTE DE VEDERE consecinţă a unei atitudini tactice inspirate din aceste considerente. Astfel se va putea obţine o bună stare morală, bazată pe conştiinţa va­lorii proprii, alăturată încrederii to­tale în justeţea şi oportunitatea ori­entării de joc. Ceea ce va duce la o participare conştientă şi deplină a jucătorilor la toate momentele de joc fapt ce ne-ar da un ascendent r­eal în această partidă, suficient insă pentru o comportare onorabilă şi demnă, ba poate chiar si pentru o victorie. în sfirşit, partida de la 11 de­cembrie va trebui privită ca o treaptă de uşoară ascendenţă faţă de un nivel anterior mediu obţinut in ultimii 10—15 ani şi nicidecum ca o etapă trambulină pentru lansarea rugbyului românesc. Revenind la concepţia de joc pe care echipa naţională va trebui să o aşeze la temelia pregătirii, orientării şi comportării ei în jocul cu Franţa, credem că ea s-ar putea rezuma la următoarele sarcini tactice generale : — o accelerare continuă şi progre­sivă a jocului pe întreaga durată a partidei, cu accent special pe angaja­rea si rezolvarea rapidă a momente­lor fise şi intîmplătoare (ori de cite ori va fi vorba de angajamente fi­zice colective pentru obţinerea baloa­­nelor). — utilizarea extremă a repliajului (revenirea jucătorilor in urma balo­nului) in atac ca şi în apărare, atit pentru o largă acoperire a zonelor nevralgice cit şi pentru obţinerea po­sibilităţii permanente de contraatac i — folosirea cu precădere a atacu­rilor pe zone largi de acţiune atit ale înaintaşilor cit mai ales ale li­niilor dinapoi (o evitare, pe cit po­sibil, a jocului de percuţie, a .,maus­urilor, a aglomerărilor de orice fel şi deci şi a jocului de contact şi, dimpotrivă folosirea jocului de evi­tare, de dezaglomerare, de aerisire, în care surplusul de repliaj ne va duce permanent în situaţie supranu­­merică în atac şi apărare). Avantajele acestei orientări gene­rale ar fi : a) punerea în valoare a superiorităţii noastre sub aspectul pregătirii fizice ; b) evitarea uzurii inutile în acţiuni prelungite de for­ţă, în care plusul de greutate fizică al adversarilor ar ieşi în avantaj ; c) evitarea complicaţiilor ce se nasc din jocul de contact în care superio­ritatea tehnică şi de forţă a adver­sarilor s-ar evidenţia ; d) lărgirea posibilităţilor de surprindere a ad­versarului în zonele largi de acţiu­ne, în care vom manevra atit cu surplus numeric cit şi cu avantaj poziţional ; e) obligarea adversarului de a părăsi aşezări bine organizate şi de a acţiona în formule de joc întîmplătoare. Ca urmare a acestor principii ge­nerale se impun evident o serie de măsuri şi de sarcini tactice speciale, cum ar fi : promptitudinea inter­venţiei la momentele fixe, dezaglo­­merări rapide, asigurarea transmi­siei primelor 3—4 pase, repliajul pe posturi şi compartimente la nivelul purtătorului de balon etc. In sfirşit, este vorba de alcătuirea formaţiei de bază. Selecţia ar trebui făcută pe baza mobilităţii, a vitezei şi îndemînării, a unei vîrste medii care să întrunească tinereţea şi ruti­na, dar mai ales a criteriului moral (conştiinciozitate, disciplină și putere de luptă). D. MANOILEANU ec­ul cu franța CARE ESTE APORTUL DIRECTORILOR DE ŞCOLI (Urmare din pag. 1) Ecaterina Creţu şi Gheorghe Tatu, colaboratorii săi în organizarea şi desfăşurarea competiţiilor cuprinse în calendarul sportiv al liceului. Altfel spus, întîlniri interclase de handbal, fotbal şi volei, întreceri de atletism şi gimnastică. Elevii de la „Cantemir“ au poziţii fruntaşe pe municipiu (locul 2 la handbal), iar dorinţa lor este de a concura, tot mai mult, pe planul perfor­manţei, cu cei de la „Eminescu“, liceu cu profil sportiv. Forţe au, condiţii materiale aşişderea. Deci... Iată-l pe directorul liceului şi într-o altă ipostază, poate cea mai importan­tă, : o d­iscruţie, cu elevul Liviu Uţu dintr-a IX-a. A fost pînă nu de mult unul dintre ele­­vii-problemă ai­ liceului. Indisci­­plinat, codaş la carte. Profesorul Popovici n-a împărtăşit opinia u­­nora, de a se descotorosi de un astfel de elev, ci a ales soluţia cea mai dificilă : a căutat să-l aducă pe drumul cel bun. Şi a reuşit. Astăzi, Liviu Uţă se află printre elevii-model şi la conduită şi la învăţătură. — Tovarăşe director, apreciem dorinţa dv de a vă realiza pe mul­tiple planuri, ceea ce, în ultimă esenţă, constituie un beneficiu pen­tru colectivul liceului „Dimitrie Cantemir“. Ne întrebăm, insă, cum găsiţi tim­p pentru a îmbră­ţişa atîtea activităţi ? Dv., in ace­laşi timp, predaţi şi la catedră... — Da, predau matematica. To­tuşi, cînd te pasionează munca, — şi sportul — cind eşti călăuzit de ideea de a fi de folos tuturor, tre­buie să găseşti timp. Evident, nu pot da reţete Atit pot spune: mă aflu de dimineaţa şi pînă seara în şcoală... CONDIŢII OPTIME PENTRU SPORT! Liceul nr. 2 din Roşiori de Vede. Este o zi de toamnă rece, dar cu soare strălucitor. Terenul de sport al liceului este ocupat de o clasă care îşi desfăşoară lecţia de edu­caţie fizică sub conducerea pro­fesoarei Ana Urziceanu. Lucrul se face pe ateliere, toţi elevii sunt an­trenaţi in activitate, iar în final are loc un meci de handbal. Am purtat o discuţie cu prof. Ana Urziceanu, despre felul cum est® sprijinit sportul de conduce­rea liceului, despre perspectivele ce se întrevăd. „Sunt de 2 ani la catedră Tre­buie să mărturisesc că la început nu am avut condiţiile de azi. Clă­direa liceului este nouă, iar spa­ţiul afectat sportului a fost insu­ficient, mai ales că nu aveam nici sală de gimnastică pentru activi­tatea din timpul sezonului rece. Cu sprijinul tovarăşului director Nistor Teodorescu am reuşit, insă, ca in scurt timp să ne amenajăm o adevărată bază sportivă in aer liber pe care să ne desfăşurăm activitatea. Astfel, dispunem de te­renuri de handbal, volei și tenis bituminizate — lucru ce s-a reali­zat cu ajutorul C.J.E.FS. Teleor­man — de baschet, sector de at­letism și, ceea ce este foarte im­portant, am improvizat într-o sală de clasă o mini-sală de gimnastică dotată cu aparatura necesară in care se pot ţine lecţiile în timpul iernii. Putem spune că activitatea sportivă se desfăşoară in condiţii optime, că exerciţiul fizic este în­drăgit de toţi elevii liceului nos­tru, că directorul este alături de noi in toate acţiunile întreprinse, că rezultatele înregistrate sunt bune". Suntem­ în cabinetul directorului Liceului nr. 2 din Roşiorii de Vede, profesorul Nistor Teodorescu, îl rugăm să ne vorbească despre mo­dul cum ajută activitatea sportivă a şcolii pe care o conduce. „Fără falsă modestie, mă consider un îndrăgostit de exerciţiul fizic şi ca atare orice iniţiativă ce vine din partea catedrei de educaţie fizică găseşte la conducerea liceului tot sprijinul necesar. Dacă in privinţa bazei materiale aportul direcţiunii a fost apreciat, in ceea ce priveşte activitatea sportivă de masă şi per­formanţă, meritul este al profeso­rilor de educaţie fizică Ana Ur­ziceanu, Patriţa Săvescu şi Florea Netejoru, care au o contribuţie ma­joră in organizarea acţiunilor spor­tive din liceu. De altfel este foarte greu să găseşti printre cei 750 de elevi ai liceului unul care să nu facă sport. Dintre acţiunile cele mai îndrăgite se remarcă disputele de fotbal şi handbal redus la care participă toate clasele. Echipa de handbal a liceului este campioană judeţeană şi participă cu regulari­tate la toate întrecerile de anvergu­ră din jud. Teleorman". ACOLO UNDE MUNCEŞTE UN DESAVIRŞIT PEDAGOG! Ne-a fost mai uşor să începem discuţia pe teme de sport cu pro­fesorul Duşan Sablici, directorul Liceului nr. 10 din Timişoara după ce, trecîndu-i pragul cabinetului, am descoperit — amplasată chiar în faţa mesei sale de lucru — o frumoasă vitrină cu numeroase tro­fee cîştigate în diferite întreceri de elevii acestei şcoli. Eminent profesor de limba şi li­teratura română, de zece ani di­rector al liceului, interlocutorului nostru — după cum aveam să ne convingem — îi sunt tot atit de cunoscute, de familiare problemele de educaţie fizică şi sport ca ace­lea ale disciplinei pe care o predă. La liceul nr. 10 învaţă peste 1200 de elevi. Aproape toţi — aceasta este o realizare cu adevărat remar­cabilă — sunt incluşi in una sau alta dintre formele activităţii spor­tive : jocuri (fotbal, baschet, hand­bal, volei, discipline care îşi au programate întreceri între clase, în­tre echipele dormitoarelor interna­tului­, atletism, gimnastică etc. — Am stabilit cu profesorii de la catedra noastră de educaţie fi­zică — ne spune interlocutorul — ca ei să observe comportarea ele­vilor în timpul jocurilor de agre­ment, urmind ca cei mai buni să fie recrutaţi pentru echipele repre­zentative ale şcolii. Echipele de baschet (băieţi şi fe­te), precum şi echipa de handbal (fete) ale liceului activează în di­vizia şcolară. Directorul îşi face timp şi participă la multe lecţii de antrenament, nemaivorbind de faptul că este prezent la toate în­­tîlnirile oficiale care se dispută în Timişoara. Elevii — după cum ne mărturiseau cîţiva dintre ei — se simt mai mobilizaţi, apără cu şi mai multă abnegaţie culorile aso­ciaţiei lor atunci cînd văd că di­rectorul se află printre spectatori. Ar mai fi de adăugat faptul că întreaga curte a şcolii este judi­cios folosită pentru diferite activi­tăţi sportive, în primăvară urmind a începe asfaltarea ei. CLAUDIU OCRAVI ÎNTR-O TRIPLA ÎNFĂŢIŞARE... Cine a trecut, cu cîteva zile în urmă, pe lingă Liceul agricol Pa­las din Constanţa nu se poate să nu fi fost mirat de încurajările mulţimii de elevi care înconjura terenul de fotbal din curtea şcolii. • Şi dacă a căutat să dezlege şi mis­terul „siluetelor“ care se urcaseră, pentru o vizibilitate mai bună, chiar şi prin copacii apropiaţi, ar fi aflat că în acele momente se desfăşura aprigul meci de fotbal dintre selecţionata elevilor din li­ceu şi cea a cadrelor lor didactice. Iar cel mai periculos adversar al liceenilor se dovedea a fi însuşi directorul instituţiei... ★ Claudiu Ocravi are 35 de ani. O vîrstă la care îşi poate număra pe degete anii de cînd a abando­nat sportul de performanţă, în­ceputul vieţii sale sportive l-a a­­propiat de volei. A apărut apoi, ca fotbalist, printre altele, culorile e­­chipelor bucureştene Ştiinţa (ac­tuala Spor­tul studenţesc) şi Agro­nomia. Dar nu numai ca student, ci în permanenţă — şi astăzi în aceeaşi măsură — sportul, educa­ţia fizică i-au fost prieteni apro­piaţi. Şi nu este pentru nimeni un fapt de mirare că Liceul agricol pe care îl conduce se mîndreşte cu o bază sportivă de invidiat, în­zestrată cu pistă de zgură pentru alergări, groapă de sărituri, tere­nuri de baschet, volei, handbal, fotbal (redus) şi o sală de sport de 9x18 m. Intr-un cuvint liceul are asigurate toate condiţiile pen­tru ca aici să se poată desfăşura interesante şi disputate campio­nate. ...Directorul ne vorbeşte cu mare plăcere despre toate aceste lucruri. Şi are multe de spus. Despre con­tribuţia părinţilor prin acţiuni de stringere a fondurilor, despre mun­ca voluntară depusă de elevii săi la amenajarea bazei sportive, des­pre decalarea orelor pentru ca toţi elevii şcolii să poată viziona trans­misia meciului România—Ţara Ga­lilor, despre proiectele de viitor. Vorbeşte cu plăcere, dar mai ales cu competenţă. Căci totdeauna a fost prezent, acolo, în centrul ac­­ţu­milor, conducîndu-şi elevii, in­­suflîndu-le pasiune pentru sport, încura­iindu-i la mişcare şi acti­vitate, alergînd echipat cu toţi cei­lalţi şi transpirind pe terenul de sport, cot la cot cu elevii săi spor­tivi. Timpul se scurge şi pauza mare s-a terminat. Directorul care se a­­rătase atit de îndrăgostit de mişca­rea sportivă din şcoala sa, spor­tivul care îşi amintise de acei ani frumoşi petrecuţi pe gazon şi la fileu, redevine profesor, în anul IV B veterinară caietele de notițe sunt deschise.... Nr. 68967 / ...................... . ..' -------------1 In etapa a IX-a a campionatului feminin CAMPIOANA ŢĂRII, EVOLUEAZĂ Cu etapa a IX-a, programată as­tăzi şi mîine, campionatul feminin al primei divizii intră pe făgaşul definitivării ierarhiei de toamnă. De fapt, în aceste ultime 3 etape lidera clasamentului. Penicilina Iaşi, va avea de înfruntat în ordine pe toate celelalte 3 pretendente — bucureştene — la titlu : Medicina, I.E.F.S. şi Ra­pid. Primul derby are loc duminică în sala Dinamo, ieşencele aflindu-se în faţa unei echipe (Medicina) în continuă creştere valorică şi al că­rei potenţial ridicat a fost dovedit cu prisosinţă in partida din etapa trecută, în care studentele au învins, în Giuleşti, pe Rapid. Fiind o par­tidă de mare însemnătate pentru ambele echipe (in cazul unei victorii a bucureştencelor, acestea ar egala la puncte pe campioane), antrenorii N. Humă şi N. Roibescu au acordat o atenţie specială pregătirii elevelor lor în această săptămînă. Fără a face vreun pronostic în privinţa re­zultatului, putem afirma că jocul, teoretic echilibrat, se va alătura ca valoare tehnică şi spectaculară, stră­lucitului derby de duminica trecută PENICILINA IAŞI­ ÎN BUCUREŞTI (Rapid — Medicina). Să sperăm că afirmaţia noastră nu va fi dezisă de realitate. Dat fiind interesul deosebit pe care il suscită, ni se pare mai puţin adecvată programarea lui în sala Dinamo. Poate că sala Floreasca era mai indicată. ‘ Simbătă, publicul bucureştean are ocazia să vadă, tot în sala Dinamo,­ o partidă poate la fel de interesan­­tă, în care se întîlnesc celelalte două­­ fruntaşe ale voleiului feminin: Ra­pid şi I.E.F.S. Fiecare dintre acestea va căuta să se menţină cit mai aproape de primul loc. Prin urmare, va fi o luptă acerbă pentru rezultat, un joc a cărui miză nădăjduim să nu ducă la sărăcirea spectacolului. In umbra celor două întîlniri dintre formaţiile cvartetului fruntaş, au loc patru partide, după părerea noastră la discreţia gazdelor : Dinamo — C.P.B. (simbătă, în sala Dinamo, de la ora 16,30), Universitatea Timişoara — Constructorul Bucureşti. Ceahlăul P. Neamţ — Sănătatea Arad. Farul Constanţa — C.S.M. Sibiu. ^ Astă-seară la Semănătoarea VICTOR ZILBERM­AN DEBUTEAZĂ LA CATEGORIA MIJLOCIE MICĂ N. Giju a revenit printre „cocoşi" în care vor evolua unii dintre cei mai buni boxeri ai ţării. De remarcat apariţia unor spor­tivi în categorii diferite faţă de cele în care au evoluat în ultima vre­me. Astfel, Nicolai Gîju va reveni la categoria care i-a consacrat — cocoş —, Nicolae Păpălău, după o absenţă îndelungată din ring, îşi face reintrarea la semimijlocie, iar Victor Zilberman va boxa la mij­locie mică. Iată programul galeii Șt. Băiatu — Gh. Cristea, I. Nico­­lau — A. Cojan, N. Gîju — Rădu­­canu Ivanciu, O. Amăzăroaie—M. Grigore, Costică Bumb—Gh. Popa, Gh. Puşcaş—N. Paraschiv, N. Pă­pălău—V. Melinte, V. Zilberman— V. Filip, Alec Năstac—D. Găinanu, M. Constantinescu—Gh. Bucur, P. Cojocaru—M. Banu, I. Sănătescu—« A. Iancu sau D. Zelinca. ★ Duminică, de la ora 10 în sala Ca­­sei de cultură a sectorului 4 (Tur­turele) în cadrul finalei „Cupei O­­limpia“ se va disputa meciul Au­rel Dumitrescu—Iulian Lungu. Cei doi vor evolua la categoria pană. N. Păpălau din nou in ring Sala Semănătoarea va găzdui astă-seară, cu începere de la om 17, o atractivă reuniune pugilistică Conformaţia morală sănătoasă (Urmare din pag V. De acest punct de vedere trebuie să ţină seama antrenorul, ca res­ponsabil al acestei celule sociale, de care răspunde. Să dăm cîteva exemple din experienţa unor antre­nori. „Ierarhizarea valorică a echi­pei trebuie folosită de către an­trenori. Cei mai buni dintre elevii lor îi pot fi ajutoare în instruire. Ce înseamnă acest lucru altceva decît obişnuinţa tinerilor sportivi de a colabora, de a se ajuta reci­proc, de a-şi dezvolta respectul faţă de calităţile şi valoarea altora şi impulsionarea celui mai slab pre­gătit de a ajunge în rîndul celor buni 7“ (L. Ionescu, antrenorul e­­chipei de haltere juniori a Şan­tierelor Navale Constanţa). La Plo­ieşti a fost făcut un experiment în cadrul Centrului de copii şi ju­niori de fotbal al Petrolului. „S-a stabilit ca orele de antrenament să aibă loc la 5:30 dimineaţa. Nu în­cape nici o discuţie asupra conse­cinţelor : venirea cu orice preţ la o oră fixă, mai puţin convena­bilă, la şedinţele de pregătire, o­­bişnuinţa, din proprie iniţiativă, a sportivilor de a se culca seara la ore care să le asigure întreaga ca­pacitate de efort de a doua zi, ex­cluderea din viaţa lor a unor ocu­paţii nocive de noapte“. (Gh. Du­mitrescu — antrenor coordonator). Tot clubul Petrolul este pe cale de a înfiinţa — şi salutăm iniţia­tiva — un cabinet metodic, ale că­rui atribuţii să se extindă în noi direcţii : studiul permanent al le­găturilor sociale ale sportivului, a­­tît pe teren cit şi în afara lui, ca şi al evoluţiei calităţilor psihologi­ce cu ajutorul testelor şi aparatu­rii moderne, organizarea ştiinţifică a metodelor de corijare şi impul­sionare a tuturor calităţilor tem­peramentale (în măsura posibilă) şi comportamentale, activităţi ex­tra-sportive cu rol educativ. Infor­maţii puse la dispoziţia noastră de metodistul clubului, Arthur Hof­fman). Dar aceste experimente necesită un plus de tact pedagogic cu care, obiectiv vorbind, nu toţi antreno­rii sînt înzestraţi. A se apela, in aceste condiţii, cit mai des, la prin­cipiile ştiinţei pedagogiei devine un fapt necesar. Antrenorii — cei care se află în direct contact cu realităţile — sunt chemaţi să dezvolte această proble­matică extrem de întinsă, de care sunt, repetăm, in mare măsură, di­rect răspunzători.

Next