Sportul, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 6925-6952)
1972-01-04 / nr. 6925
Mr, 6925 ANALIZA TURULUI CAMPIONATULUI DIVIZIEI NAŢIONALE A (V) CUPLURI SOLIDE, ECHIPE PUTERNICE Dintotdeauna, indiferent de sistemul de joc la modă. In dorinţa de a asigura coeziunea necesară in cadrul echipei, antrenorii au aşezat alături jucători care să se înţeleagă reciproc avind afinităţi fie de temperament, fie din punctul de vedere al tehnicii şi al tacticii, in funcţie de cerinţele diferitelor posturi, ale compartimentelor, ale echipei. Datorită valorii individuale, dar, mai ales, a lucrului intens şi a rodajului, s-au închegat, cu timpul, tandemuri şi cupluri celebre din parteneri care s-au înţeles de minune, servind împreună — prin personalitatea lor, prin respectarea sarcinilor ce le reveneau — ideea de joc a echipei. De-a lungul anilor, începînd cu epoca halfului centru, trecînd prin W.M. modem şi ajungînd în zilele noastre la sistemul cu patru fundaşi, istoria fotbalului a consemnat în paginile ei cupluri de jucători care au adus glorie formaţiilor lor. In acest sens, iubitorul mai vîrstnic al fotbalului, bine documentat, îşi poate aminti, de pildă, de celebra aripă dreapta a Uruguayului, campiona lumii în 1930, Iriarte—Cea; de faimoşii fundaşi ai Italiei, Foni şi Rava; de teribilul tandem de pe stînga al Ripensiei, Schwartz— Dobay; de faimoasele perechi, la vremea lor, Covaci I—Bindea, Băcuţ—Petchovschi, halfia I.T.A.-ei şi a naţionalei, Onisie—Bone, Zavoda—Tătaru, Cacoveanu—Constantin, Kocsis—Pușcaş, Kopa— Fontaine, Orlando—Bellini, Didi— Zitto, Vava—Pele, Cu perechile Orlando-Bellini, Didi—Zitto și Vava—Pele ne introducem, de fapt, In epoca ADEVĂRATELOR CUPLURI, promovate de sistemul brazilian (4—2—1), care în 1958 o rupsese pentru prima oară cu vechiul W.M., dînd tonul şi pentru fotbalul Europei. „Spune-mi ce cupluri ai, ca să-ţi spun ce valoare are echipa“ — a fost, în următorul deceniu, refrenul specialiştilor de pe glob. Cupluri închegate, pe verticală, de fundaşi centrali, mijlocaşi (deşi aici, în această linie, intervenise o specializare, unul dintre mijlocaşi îi ţind defensiva, altul ofensiva) şi înaintaşi centrali au constituit pilonii puternici pe care, în timp, s-a clădit mai uşor întreg edificiul unei echipe. Aşa şi-a construit şi Alf Ramsey „Il“-le care a adus Angliei primul titlu de campioană a lumii (cu Jackie Charlton— Bobby Moore, perechea fundaşilor centrali, cu Hurst şi Hunt, cei doi „tunari“ din atac alimentaţi cu „obuze“ de credinciosul „servant“ Bobby Charlton), la fel şi Otto Gloria — pe Benfica (scheletul reprezentativei Portugaliei), de asemenea şi Jock Stein pe Celtic din Glasgow, ca să ne oprim doar la exemplele cele mai prestigioase. Improvizaţiile pe această temă s-au soldat cu zdrobitoare eşecuri chiar dacă jucătorii în cauză (brazilienii la C.M. din 1966) reprezentau valori de primă mărime. Din usturătoarea lecţie, fotbaliştii brazilieni au avut de învăţat, înlăturînd multe din cauzele marii înfrîngeri şi venind în Mexic, patru ani mai tîrziu, şi cu cupluri rodate, de tipul Pele—Tostao, cu o echipă în adevăratul sens al cuvîntului, în contact din ce în ce mai intens, în ultimii ani, cu fotbalul internaţional, echipele noastre au cultivat şi ele această idee, a cuplurilor, obţinînd, mai devreme sau mai tîrziu, remarcabile rezultate. Cele mai ilustrative exemple în această privinţă ni le pun la îndemînă, pentru perioada respectivă. Rapid și Petrolul, echipele cuplurilor (vestite la noi) Dan—Motroc (mai apoi Lupescu—Dan), Dumitriu II—Ion Ionescu, Badea—Dridea... Dar anii au trecut, cuplurile s-au desfăcut (unele au dispărut în întregime, altele numai pe jumătate) și o dată cu ele s-a dus şi gloria formaţiilor respective. Ultimul cuplu, din cele citate mai sus, Lupescu—Dan, s-a dezintegrat o dată cu transferarea lui Dan la o echipă din Belgia. Faptul s-a petrecut înaintea startului în actualul campionat — căci la el am dorit să ajungem — şi, iată, că, în toamna care a trecut, sistemul defensiv al Rapidului a acuzat despărţirea de fundaşul său, deşi înlocuitorul acestuia, Boc, luat individual, reprezintă neîndoios o valoare. Va mai trece o vreme, pînă ce noul cuplu Boc—Lupescu va putea ajunge la coeziunea celui care l-a precedat, după cum şi celor doi înaintaşi centrali Daniel Enea Neaga le va trebui timp pentru a ajunge la o sudură perfectă (deşi în mai toate cazurile antrenorii şi, mai ales, jucătorii pot, prin lucru intens, să scurteze perioada de omogenizare). Deocamdată, în prima parte a campionatului, momentele de înţelegere au fost cam rare, în unele jocuri nereuşind să închege nici măcar un „un—doi“. Şi cînd ne amintim cum perechea Dumitriu II—Ionescu se „găsea“ şi cu... spatele unul la celălalt, printr-o pădure de adversari... Din păcate, exemplul Rapidului nu e singular. La Dinamo, deşi campioană en titre, de la Boc—Dinu nu se mai leagă o pereche de fundaşi centrali veritabili, lîngă Nelu Nunweiller fiind aşezaţi, după revenirea acestuia de la Fenerbahce, nu mai puţin de patru coechipieri (Stoenescu, Dinu, Sandu Gabriel, Sătmăreanu II), folosiţi în foarte multe formule. Toate acestea — cu bune intenţii, dar cu rezultate încă nesatisfăcătoare. Nemaivorbind că există pericolul ca în momentul în care Sătmăreanu II îşi va încheia perioada de adaptare, omul de lîngă el, Nelu Nunweiller, să lase locul vacant. Aşa încît atenţie, de pe acum, antrenorii şi plecarea unui „libero“ lasă urme ! Din diverse motive obiective („căderea“ lui Dumitrache) dar, mai ales, subiective, la Dinamo nu stau prea bine lucrurile nici referitor la perechea înaintaşilor centrali. Oricum, aici, în acest sector al echipei dinamoviştii vor putea prezenta în primăvară un cuplu de marcă: Dumitru* II—Dumitrache, dacă bineînţeles ambii se vor afla la ora aceea în plenitudinea forţelor. Speranţe, multe speranţe în refacerea unui cuplu (Tătaru—Iordănescu) pierdut aproape de momentul deplinei armonizări există şi la Steaua. S-ar putea ca lui Gigri Tătaru să-i fi prins bine sancţiunea dictată de club, ceea ce, într-un fel, i-ar servi, credem, şi lui Viorel Năstase, crezut prea repede titular, după unele reuşite (să-i recunoaştem aportul hotărîtor la eliminarea lui C.F. Barcelona) urmate spre finalul sezonului, de o bruscă alunecare pe tobogan. Dar la Steaua (pe care la 8 martie a.c. o aşteaptă o nouă partidă în sferturile competiţiei europene „Cupa cupelor“) se cere mai bine închegat şi acel cuplu al fundaşilor centrali, unde „dispărutul“ Ciugarin a lăsat, se pare, locul unui tînăr cu reale perspective de progres — l-am numit, desigur, pe Smarandache — dacă el va înţelege să-şi cureţe jocul în ambele sensuri ale cuvîntului : şi tehnic, şi disciplinar. Intr-adevăr, nimic n-a fost întîmplător în jurul ediţiei 1971—1972 a diviziei A . Politehnica a şchiopătat serios şi din cauza fisurilor ivite în cuplurile de bază : lanul— Stoicescu şi Lupulescu-Cuperman. Dintre cei patru, lanul a fost singurul care s-a menţinut la frumoasa conduită din campionatul anterior, iar Stoicescu a fost singurul care merită circumstanţe, el fiind o vreme indisponibil. La fel se prezintă lucrurile şi la Universitatea Craiova, unde noul antrenor, C. Cernăianu, n-a găsit încă cea mai bună formulă pentru cuplul fundaşilor centrali (au fost folosiţi Deselnicu, Mincă, Bitlan, Someş, Tacoi), nici pentru cele două vîrfuri centrale (au apărut în aceste roluri Oblemenco, Niţă, Neagu, Pîrvu), ca să nu mai vorbim şi de perechea de la mijlocul echipei, Strimbeanu—Ivan, aflată in declin. Cam aceeaşi situaţie şi la Farul (îndeosebi la perechea fundaşilor centrali) şi la Petrolul (şi ea în refacere), şi la Crişul, şi la C.F.R. Cluj, echipe nu întîmplător slab situate după prima parte a campionatului. Cît de bine ne servesc ideea din titlu — priviţi clasamentul ! — formaţiile fruntaşe, după 15 etape, intenţionat lăsate în finalul comentariului nostru. Iat-o pe U.T.A. Formaţia arădeană joacă de multă vreme cu aceeaşi pereche de fundaşi centrali (Lereter—Pojoni), cu aceiaşi mijlocaşi ofensivi (Domide—Broşovschi) care, prin alternanţă, ca doi vnteri de pe vremea W.M.-ului, susţin vîrful central, Kun II, făcînd cupluri cu el. Consecinţa : 21 de goluri, din totalul de 33, au fost opera celor trei : Kun 9 goluri, Broşovschi 6, Domide 6. Solidă în apărare, puternică în atac, U.T.A. domină autoritar plutonul divizionarelor A şi face figură dintre cele mai frumoase în „Cupa U.E.F.A.“, calificîndu-se în sferturile de finală. Cuplurile lui Sport Club Bacău au făcut treabă bună și ele : în aparare, Catargiu—Velicu (ultimul absent în trei jocuri, fiind suspendat) au făcut pași mari pe drumul sincronizării ; în atac Dembrovschi și Bugiubei s-au completat de minune. Amîndoi au jucat toate meciurile, realizînd împreună 17 goluri, 11 dintre ele fiind reuşite de Bugiubei care, revenit la sentimente mai bune vizavi de sportul lui preferat, a ajuns un invidiat golgeter de toamnă. Ocupanta locului 3, „U“ Cluj, a demonstrat şi ea seriozitate la acest capitol, al cuplurilor : pe linia de fund, Pexa şi Solomon au fost de nedespărţit de-a lungul întregului tur, la mijloc numai un „accident“ (două etape suspendate) l-a dezlipit pe Fanea Lazăr de Anca, in timp ce în faţa lui Adam şi Munteanu I au constituit formula înaintaşilor centrali pe parcursul a 13 partide. Şi, totuşi, printre toate aceste fruntaşe, o excepţie: F.C. Argeş, — destul de inegală pe întreg axul central al echipei. Aici, la formaţia piteşeană, Dobrin, fotbalistul nr. 1 al anului 1971, îşi caută încă partenerul de cuplu. Este excepţia care vine să confirme... regula. G. NICOLAESCU ★ Ene Daniel, în acţiune, şi Neagu (nr. 9), inespectativă, cuplul de la care suporterii Rapidului aşteaptă mai mult în 1972, intr-o fază la poarta lui Zoff. Foto : Paul ROMOŞAN PRONOEXPRES CISTIGURILE TRAGERII NR. 52 DIN 29 DECEMBRIE 1971 Extragerea I : Cat. 2 : 3,45 variante a 22 088 lei ; Cat. 3 : 16,10 a 4 739 lei ; Cat. 4 : 41,80 a 1 823 lei ; Cat. 5 : 177,20 a 430 lei ; Cat. 6 : 4 526,10 a 40 lei. Report categ. 1 : 823 938 lei. Extragerea a n-a : Cat. A : 1 variantă 10% a 100 000 lei ; Cat. B : 15,40 a 4 893 lei ; Cat. C : 59,10 a 1 275 lei ; Cat. D : 2 358,70 a 60 lei ; Cat. E : 166,40 a 200 lei ; Cat. F : 3 090,40 a 40 lei. Report categ. A : 217 266 lei. Cîştigul de 100 000 lei de la extragerea a I-a, cat. A. Jucat combinaţie „cap de pod“ a fost obţinut de NICULAE PETRE din Bucureşti. Rubrică redactată de LOTO-PRONOSPORT - Sportul Pag. a 3-a „PROGRAMUL DIN RETUR NE AVANTAJEAZĂ" Cu Florin HALAGIAN despre F. C. Argeș La cei 32 de ani ai săi.* Florin Halagian este cel mai tînăr antrenor principal din prima noastră divizie. La cei 32 de ani ai săi, Florin Halagian are părul sur. Mi-a ghicit gîndul după victoria echipei sale. F.C. Argeș, în meciul cu Dinamo se pieptăna în oglinda vestiarului şi eu îl priveam : — Fotbalul mi-a scos firele albe! Pentru satisfacţiile şi insatisfacţiile pe care mi le-a adus ! F.C. Argeş încheia sezonul destul de proaspătă, în forţă, iar Dobrin, „atoatefăcătorul echipei“ strălucise ca un diamant de 24 de carate. — Spune-mi, Florin Halagian, ce te-a făcut să accepţi conducerea unei echipe ce părea dezmembrată de disensiuni interne şi care începuse campionatul cu un compromiţător 1—4 la Bacău ? Contrar aşteptărilor, nu a existat acel time-out pe care-l bănuiam pentru pregătirea răspunsului, înseamnă că antrenorul reflectase îndelung înainte de a primi conducerea echipei : — Faptul că FC. Argeş era o echipă bună, cu jucători care şi altădată probaseră calităţile lor, că aveam alături de mine pe profesorul Atanase Dima, ale cărui calităţi pedagogice şi de specialitate le apreciasem încă de pe cînd mă ocupam de echipa de tineret şi că, în sfirşit, F.C. Argeş are, faţă de toate celelalte cluburi din ţară, superioritatea că este un club numai de fotbal, cu o excelentă bază materială- Şi am acceptat. Nu mi-a părut rău. — Cu ce aţi început ? — Fireşte, am încercat să creez o atmosferă de prietenie între jucători, o creştere a conştiinciozităţii lor la orele de pregătire, să-i aduc, adică, la nivelul corespunzător valorii lor reale. Am primit cu emoţie vestea de a fi numit antrenor prim şi mi-am zis că trebuie să pun umărul la redresarea acestei formaţii care a constituit pentru mine, între 1958—1962, pe vremea cînd se numea Dinamo Piteşti, perioada cea mai bună din activitatea mea de jucător. Desigur, un capitol special l-a constituit Dobrin, acest jucător de nepreţuit, care poate cîştiga singur un meci. Are calităţile, defectele şi capriciile lui. Fiind un nume in fotbalul românesc, orice face el e judecat în fel şi chip. Trebuie să-l înţelegi şi în acelaşi timp să-l faci să te înţeleagă. Şi cred că am ajuns amindoi pe aceeaşi lungime de undă. Am obţinut adeziunea lui totală la programul meu, mai ales că răspundea dorinţei lui de a reveni în atenţia antrenorului Angelo Niculescu De aceea, m-am şi ocupat în mod special de el, am făcut de cele mai multe ori numai individualizare. Mi-am dat seama că în jocul lui erau destui timpi morţi. Era obligat — tactic — să vină la mijlocul terenului şi mare parte din calităţile lui se epuizau aci. Or, el era proaspăt în fazele de finalizare, finind seama şi de fentele lui derutante, devenea mai folositor pentru noi. Ca urmare, i-am cerut să rămînă vîrf avansat. Calculul a fost bun şi Dobrin, care anul trecut marcase într-un campionat întreg doar patru goluri, de data asta a înscris dublu în numai jumătate de întrecere. Cel mai mult m-a bucurat reuşita lui in echipa naţională, precum şi — pot trece cu vederea ? — decernarea titlului de maestru emerit al sportului şi cucerirea „Trofeului revistei Fotbal“, succese care se răsfrîng şi asupra clubului nostru. — In acel „maraton“ de cinci meciuri In două săptămîni din finalul sezonului. F.C. Argeş a reuşit opt puncte din zece posibile. Cum explicaţi reuşita ? — E o consecinţă a muncii conştiente depuse de toţi jucătorii, a îmbunătăţirii pregătirii fizice, în care un rol important l-a avut colegul meu Atanase Dima- Am căutat, apoi, să adoptăm posibilităţile jucătorilor la una din variantele sistemului cu patru fundaşi (nu spun care iertaţi-mi!), fapt care ne-a reuşit spre sfîrşitul sezonului. Dar mai mult decît orice a contat răspunsul jucătorilor la apelul nostru, al antrenorilor. — Cum întrevedeţi returul ? — In fotbal nu poţi fi sigur de rezultatul de duminică, dar să vorbesc de pe acum despre un retur Întreg ? Poţi să faci o pregătire ca la carte şi să nu-ţi reuşească nimic. Exemple au fost şi sunt cu duiumul la noi, ca şi peste hotare. Dar dacă totul merge bine, hm ! De! Ştiu eu ! Avem 18 puncte şi ne aflăm pe locul patru, o bază bună de plecare pentru primăvară, cînd jucăm de opt ori pe teren propriu. Şi, nu uitaţi, Ie avem acasă pe cele trei formaţii dinaintea noastră. U.T.A., „U“ Cluj şi Sport Club. Tot acasă jucăm cu Steaua. Steagul roşu şi A.S.A. Programul, deci, ne avantajează. Dar, mai bine să lăsăm rezultatele să vorbească. — Vă mulţumesc şi... — O clipă. Vreau să adresez cîteva cuvinte suporterilor noştri. Şi anume tot colectivul, înţelegînd jucătorii şi antrenorii de la FC. Argeş, aşteaptă mai multe de la ei, de la public, în general. Cînd jucam eu la Dinamo Piteşti şi cind rezultatele erau departe de cele de azi, cind nu aveam nici excelenta bază materială de acum, simţeam publicul mult mai aproape de noi. M-am gîndit de ce nu mai e atît de cald ca altădată şi mi-am zis poate pentru faptul că la Piteşti, în ultimii ani, datorită avintului economic al oraşului, au venit oameni din toată ţara, legaţi, sufleteşte, la origine, de alte echipe. Vom căuta să descoperim liantul care să-i aducă pe noii veniţi alături de culorile noastre. Şi nu vom reuşi decît prin rezultate bune. Noi vom încerca... Mircea TUDORAN .PASE" CU FLAVIUS DOMIDE DESPRE BRIAN GLANVILLE, ATUURILE U. T. A.-ei ȘI DESPRE... LIERSE ...Torres, atacantul de marcă din ofensiva Vitoriei Setubal, răspunsese fără să stea prea mult pe ginduri : „Nu ştiu prea multe despre fotbalul românesc, deşi, după ce l-am văzut jucind pe acest Domide, pot spune că ştiu esenţialul !“ Era la 24 noiembrie, după acel 3—0 pentru U.T.A., după ce Domide făcuse un joc uimitor... ★ — A fost cel mai bun joc al tău, Flavius 7 — Nu ! Cu Vitoria cred ci am făcut al doilea joc ca valoare. Cel mai bun joc al meu a fost in primăvară, la Constanta, cind U.T.A. a cîștigat cu 2—0. — Atunci cînd în tribună s-a aflat cunoscutul publicist englez Brian Glanvilla și ai devenit literalmente „omul lui” 7... — Atunci ! Dar nu pentru că în tribună s-a aflat ziaristul englez... Pur și simplu, pentru că atunci mi-a reușit absolut tot ce am Încercat. Și am încercat destule... — Ce zici? Flavius, 1971 a fost un an bun în cariera ta 7 — Chiar dacă nu am jucat decît citeva minute la echipa naţională, cred că a fost cel mai bun an al meu. — Cum explici ? — Prin jocul şi rezultatele U.T.A.-ei. — Care consideri că este primul atu al U.T.A.-ei 7 — Nicolae Dumitrescu ! — Şi al doilea 7 — Nicolae Dumitrescu î — Dincolo de antrenor... — Echipa ! U.T.A. este o ECHIPA ! La noi jocul se bazează, pe lîngă conţinutul tehnico-tactic, pe înţelegere şi afecţiune reciprocă. — Foarte mulţi zic că U.T.A. e de pe acum campioană. Sincer, ce crezi ? — Avem opt jocuri acasă în retur, avem şase puncte avans faţă de marile rivale Steaua şi Dinamo, am realizat 9 puncte în deplasare. Aşa că, putem spera... — Pînă la reluarea returului, problema centrală este tragerea la sorţi în „Cupa U.E.F.A.”, de la 12 Ianuarie. Cu cine ai dori să nimerească U.T.A. în sferturile de finală 7 — Cu Lierse! Stil elegant, ne convine... — Crezi că ar fi bine cu această necunoscută echipă belgiană care a spulberat pe Leeds și Eindhoven ?... — Trebuie să credem ! în ziua cînd am căzut cu Vitoria Setubal, ciți au crezut în calificarea noastră ?! Poate numai U.T.A. a crezut. Trebuia să creadă !... Cind vrei să ajungi departe, trebuie să crezi continuu în izbîndă. Și Flavius Domide, strategul U.T.A.-ei, știe prea bine acest lucru... Mircea M. IONESCU CE VĂ DORIŢI IN 1972 ? (Urmata din pag. 1) însemne un reviriment pentru motociclismul romănesc. Urez alergătorilor de motocros şi dirt-trak să revină pe primul plan al, competiţiilor la care participăm de obicei şi mai ales la „Cupa Balcanică“ şi „Cupa Dunării“. Material bun — motociclete — există, talente de asemenea aşa că urarea mea are, cred, toţi sorţii de izbîndă. Rămîne ca motocicliştii să dorească şi ei acest lucru cu tărie, să se pregătească serios pentru confruntările la care vor participa. Mă refer în special la cei mai talentaţi: Chiţu, Ionescu şi Crisbai“. Prof. ANA ENE PASCU, medaliată e C M. de scrimă de la Viena: „1071 n-a reprezentat un an prea bun pentru scrima românească de performanţă, pentru floretă fete îndeosebi. Succesele ne-au fost foarte aproape, după acel glorios moment torinez (n.n. în care echipa de floretă fete a clubului Steaua a cucerit „Cupa campionilor europeni“), dar... Pentru acest an, mă gîndesc la o prezenţă mult mai notabilă în arena internaţională, în primul rînd în proba mea, evident. Există mari perspective de a fi cît mai aproape de prima treaptă a podiumului la München, echipa ţării noastre avînd acum cel mai înalt grad de maturitate, de experienţă. Sabrerii, de asemenea, pot dovedi că rezultatele lor din anul trecut nu reprezintă altceva decît primele jaloane ale unei puternice relansări“. EUGEN IONESCU-CRISTEA, campion republican de automobilism : „Dorinţele mele pentru 1972 ? In primul rînd, să-mi menţin titlul naţional de campion al ţării la viteză în coastă, pe care l-am cîştigat pînă acum de două ori consecutiv : în 1970 şi 1971. Şi, dacă la toate acestea se va adăuga şi un succes în campionatul republican de raliuri — atunci va fi cu atît mai bine ! Dar, după cum se ştie, de cîtva timp, automobilismul sportiv românesc a păşit cu curaj şi în arena internaţională. Iată de ce doresc şi sper că, în sezonul competiţional 1972, voi fi prezent într-o serie de întreceri de anvergură ca: Raliul Dunării, Raliul Vltavei, Raliul Cordatic, Raliul Nisipurile de Aur, Raliul Balcanic. Ultima competiţie enumerată aici am cîştigat-o în 1968. Fireşte, nutresc speranţa că în sezonul care vine voi reedita această victorie. Fără îndoială, voi putea realiza toate acestea numai dacă voi dispune de o maşină corespunzătoare“. CONSTANTIN VLAD — maestru al sportului la călărie: „Fiind anul marilor confruntări olimpice, aş dori ca în 1972 să mă pot număra printre sportivii români care vor avea o comportare lăudabilă la München. Sunt conştient că dorinţa mea poate deveni realitate numai printr-o muncă atentă şi susţinută. Şi n-am să preget să fac tot ce e posibil pentru a-mi perfecţiona măiestria sportivă. Ţin mult ca şi în anul Olimpiadei să dobîndesc „Cupa Federaţiei“ la călărie, în disputa cu colegii mei de generaţie şi cu cei mai talentaţi dintre călăreţii tineri". CONSTANTIN NOUR, antrenor emerit la box: „Am început un nou an olimpic. Deoarece boxul românesc n-a mai cucerit o medalie de aur de la J.O. din 1956, performanţă realizată atunci de Nicolae Linca, sper ca în acest an, la München, un nou titlu olimpic să încununeze strădaniile boxerilor şi antrenorilor români. Cred că râul Dobrescu este cel ce poate obţine locul I la J.O de la München. Cind spun aceasta am in vedere mai multe argumente : pregătirea asiduă pe care o face, puterea de muncă deosebită a acestui mare talent, precum şi faptul că in anul ce a trecut Paul nu a fost învins decit o singură dată (şi atunci discutabil) de campionul european al uşorilor Ulrich Beyer“. OCTAVIAN TUHAI, preşedintele Federaţiei române de ciclism: „Rutierilor şi pistarzilor noştri le doresc să obţină, în acest important sezon sportiv, calificarea la Jocurile Olimpice de la München. Sub îndrumarea antrenorului Nicolae Voicu, fondiștii lucrează cu sig, încă de anul trecut, pentru a realiza, în proba de 100 km contratimp pe echipe, acel atît de visat 20. 08:00, în timp ce pistarzii — St. Laibner şi echipa de urmărire 4 000 m, alături de antrenorii lor , M. Mihăilescu şi Iulian Gociman, se străduiesc să se impună atenţiei selecţionerilor. Cel mai bun prilej de a realiza haremurile este Campionatul Balcanic. Le urez să-l cîştige !“ ELISABETA POLIHRONIADE, maestrui emerită a sportului. „Prima mea dorinţă este aceea ca echipa de şah a României, din care fac şi eu parte, să cucerească, în luna octombrie locul I în campionatul mondial pe echipe. Personal, nu-mi doresc decît să fiu sănătoasă şi să mă calific în turneul interzonal individual Pe plan profesional, aş vrea să reuşesc cea mai bună emisiune de ştiinţă a anului la televiziune...“ LUDOVIC AMBRUŞ, maestru al sportului, component al echipei de lupte libere Steagul roşu Braşov : „Ca orice sportiv fruntaş, vizat pentru Olimpiada de la München, mă gîndesc şi eu de pe acum la marea întrecere a anului 1972. Fiind vicecampion al lumii (n.r. Ambrus a cucerit medalia de argint la C.M. de lupte libere de la Sofia, în 1971) am mari obligaţii morale, să reprezint ţara cu cinste la Jocurile Olimpice. Mă voi pregăti cu toată seriozitatea pentru München, voi încerca să obţin un loc onorabil, un loc pe podiumul de premiere“. CARMEN CRIŞAN, maestră a sportului la tenis de masă: „O primă dorinţă este aceea de a-mi menţine în sesiunile de iarnă şi de vară ale anului doi tot media 7,50 cu care am absolvit în 1971 anul I al facultăţii de chimie industrială fie la Institutul politehnic din Bucureşti. Paralel, doresc o comportare cît mai bună la campionatele europene de la Rotterdam, pentru care am şi început pregătirile. Şi, după modul cum se discută şi se lucrează cu sportivii în lotul republican, există toate posibilităţile ca obiectivele propuse — cucerirea de medalii — să fie îndeplinite. Prin rezultatele pe care le voi obţine la învăţătură şi sport doresc să răsplătesc încrederea şi ajutorul pe care îl primesc din partea conducerii Institutului politehnic, a federaţiei noastre de tenis de masă şi a clubului Politehnica Bucureşti din care fac parte“. COSTEL COŞNIŢA, maestru emerit al sportului la caiac: „Voi încerca — împreună cu colegul meu fie barcă Vasile Simiocenco — să aducem de la München o medalie în proba de caiac 2 — 1000 m. Startul spre această importantă întrecere consider că l-am luat cu prilejul campionatelor mondiale de anul trecut. Medalia de bronz cucerită la Belgrad ne obligă, îndreptăţindu-ne totodată să nădăjduim într-o comportare frumoasă la Olimpiada din vară. Doresc, de asemenea, ca în anul 1972 să mă număr printre studenţii I.E.F.S.“ iNTIMPLĂRI CARE NU ŞI-AU GĂSIT LOC IN „CRONICA PARTIDEI* SEARA DE OCTOMBRIE, la Bacău. Spre miezul nopţii, oraşul e pustiu. In faţa hotelului „Bistriţa”, un singur om, învăluit de un nor de fum : Robert Cosmoc, antrenorul Farului. — Nu poţi dormi cu glndul la partida de miine . — Nu acesta-i motivul. Altul! — ?!?! — N-a sosit autobuzul cu echipa de tineret. Trebuia să fie aici de la ora nouă. O fi avut vreo pană... — Bine si cu ce-i ajuți, așteptindu-i aici ?!?... ...Autobuzul a sosit la oradouă noaptea. Cosmoc erat tot acolo. In fata hotelului. ★ RAPID PIERDE MECIUL DE LA ORADEA, din greşeala lui Boc, care-l „scapă“ nepermis de uşor pe Tamaş... După joc, Boc pleacă destul de amărlt, la părinţi, în comuna sa natală, de lîngă Oradea, profitînd de întreruperea campionatului. — E prea bun nea Bazil cu Boc — comentează un orădean răutăcios... Eu, pentru golul ăsta, nu numai că i-aş fi anulat „permisia", dar l-aş fi pus să împingă şi vagonul pînă la Bucureşti ! ★ C.F.R CLUJ OBŢINE PRIMA VICTORIE PE TEREN PROPRIU. Intrecînd pe Petrolul, în ultimul minut, Nae Ionescu Îl loveşte pe Soo fără balon, acesta ripostează şi arbitrul V. Pădureanu îi elimină pe amîndoi... La sfîrşitul jocului, dr. Rădulescu se lamentează : — De ce l-aţi eliminat şi pe Soo, tovarăşe arbitru ? Duminică jucăm la Bucureşti, cu Steaua. Mi-aţi tăiat o mină.„ — Nu-i nimic, ripostează, netulburat, V. Pădureanu. Iţi mai rămîn 22 de picioare î Şi C.F.R. Cluj face meciul la Bucureşti cu Steaua !... ★ ...PITEŞTI, DECEMBRIE. Frăţilă este scos din teren in min. 72, după ce marcase două goluri in partida cu Farul Constanţa, îndreptîndu-se spre vestiar, supărat foc. Frăţilă se plinge : — De ce mă scoate, după ce-am dat două goluri ? — Ca să mai marcheze şi... altul. II consolează un piteştean din conducerea clubului. ★' ...CRAIOVA. TOT DECEMBRIE. Gazdele îngenunchează Crişul in două minute! Oblemenco şi Ivan marchează în minutele 77—78. Oblemenco strigă, la sfîrşit, fericit: — Aţi văzut . In două minute se ciştigă un meci! ...Peste o săptămînă, craiovenii înghit şi ei aceeaşi „papară” la Petroşani. Mulţescu şi Naidin le administrează două goluri tot în două minute : 44-45 ! Acelaşi Oblemenco, părăsind terenul, ridică din umeri resemnat: — Aţi văzut ! Îti două minute se pierde un meci George MIHALACHE LA TRAGEREA SPECIALĂ PRONOEXPRES A NOULUI AN, DIN 5 IANUARIE 1972 puteţi obţine în număr NELIMITAT CÂŞTIGURI ÎN BANI, AUTOTURISME ŞI EXCURSII AZI, ULTIMA ZI PENTRU PROCURAREA BILETELOR