Sportul, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 6925-6952)

1972-01-04 / nr. 6925

Mr, 6925 ANALIZA TURULUI CAMPIONATULUI DIVIZIEI NAŢIONALE A (V) CUPLURI SOLIDE, ECHIPE PUTERNICE Dintotdeauna, indiferent de sistemul de joc la modă. In dorinţa de a asi­gura coeziunea necesară in cadrul echipei, antrenorii au aşezat alături ju­cători care să se înţeleagă reciproc avind afinităţi fie de temperament, fie din punctul de vedere al tehnicii şi al tacticii, in funcţie de cerinţele diferitelor posturi, ale compartimentelor, ale echipei. Datorită valorii individuale, dar, mai ales, a lucrului intens şi a ro­dajului, s-au închegat, cu timpul, tandemuri şi cupluri celebre din parteneri care s-au înţeles de mi­nune, servind împreună — prin personalitatea lor, prin respectarea sarcinilor ce le reveneau — ideea de joc a echipei. De-a lungul anilor, începînd cu epoca halfului centru, trecînd prin W.M. modem şi ajungînd în zile­le noastre la sistemul cu patru fun­daşi, istoria fotbalului a consem­nat în paginile ei cupluri de jucă­tori care au adus glorie formaţiilor lor. In acest sens, iubitorul mai vîrst­­nic al fotbalului, bine documen­tat, îşi poate aminti, de pil­dă, de celebra aripă dreap­ta a Uruguayului, campiona lumii în 1930, Iriarte—Cea; de faimoşii fundaşi ai Italiei, Foni şi Rava; de teribilul tandem de pe stînga al Ripensiei, Schwartz— Dobay; de faimoasele perechi, la vremea lor, Covaci I—Bindea, Bă­­cuţ—Petchovschi, halfia I.T.A.-ei şi a naţionalei, Onisie—Bone, Za­­voda­­—Tătaru, Cacoveanu—Con­stantin, Kocsis—Pușcaş, Kopa— Fontaine, Orlando—Bellini, Didi— Zitto, Vava—Pele, Cu perechile Orlando-Bellini, Didi—Zitto și Vava—Pele ne in­troducem, de fapt, In epoca ADE­VĂRATELOR CUPLURI, promova­te de sistemul brazilian (4—2—1), care în 1958 o rupsese pentru pri­ma oară cu vechiul W.M., dînd to­nul şi pentru fotbalul Europei. „Spune-mi ce cupluri ai, ca să-ţi spun ce valoare are echipa“ — a fost, în următorul deceniu, refre­nul specialiştilor de pe glob. Cu­pluri închegate, pe verticală, de fundaşi centrali, mijlocaşi (deşi aici, în această linie, intervenise o specializare, unul dintre mijlocaşi î­­­i ţind defensiva, altul ofensiva) şi înaintaşi centrali au constituit pilonii puternici pe care, în timp, s-a clădit mai uşor întreg edificiul unei echipe. Aşa şi-a construit şi Alf Ramsey „Il“-le care a adus Angliei primul titlu de campioană a lumii (cu Jackie Charlton— Bobby Moore, perechea fundaşi­lor centrali, cu Hurst şi Hunt, cei doi „tunari“ din atac alimentaţi cu „obuze“ de credinciosul „ser­vant“ Bobby Charlton), la fel şi Otto Gloria — pe Benfica (sche­letul reprezentativei Portugaliei), de asemenea şi Jock Stein pe Cel­tic din Glasgow, ca să ne oprim doar la exemplele cele mai pres­tigioase. Improvizaţiile pe această temă s-au soldat cu zdrobitoare eşecuri chiar dacă jucătorii în cauză (bra­zilienii la C.M. din 1966) reprezen­tau valori de primă mărime. Din usturătoarea lecţie, fotbaliştii bra­zilieni au avut de învăţat, înlătu­­rînd multe din cauzele marii în­­frîngeri şi venind în Mexic, patru ani mai tîrziu, şi cu cupluri roda­te, de tipul Pele—Tostao, cu o e­­chipă în adevăratul sens al cuvîn­­tului, în contact din ce în ce mai in­tens, în ultimii ani, cu fotbalul in­ternaţional, echipele noastre au cul­tivat şi ele această idee, a cuplu­rilor, obţinînd, mai devreme sau mai tîrziu, remarcabile rezultate. Cele mai ilustrative exemple în a­­ceastă privinţă ni le pun la înde­mînă, pentru perioada respectivă. Rapid și Petrolul, echipele cuplu­rilor (vestite la noi) Dan—Motroc (mai apoi Lupescu—Dan), Dumi­­triu II—Ion Ionescu, Badea—Dri­­dea... Dar anii au trecut, cuplurile s-au desfăcut (unele au dispărut în în­tregime, altele numai pe jumătate) și o dată cu ele s-a dus şi gloria formaţiilor respective. Ultimul cu­plu, din cele citate mai sus, Lu­pescu—Dan, s-a dezintegrat o dată cu transferarea lui Dan la o echi­pă din Belgia. Faptul s-a petrecut înaintea startului în actualul cam­pionat — căci la el am dorit să ajungem — şi, iată, că, în toam­na care a trecut, sistemul defen­siv al Rapidului a acuzat despăr­ţirea de fundaşul său, deşi înlocu­itorul acestuia, Boc, luat individu­al, reprezintă neîndoios o valoare. Va mai trece o vreme, pînă ce noul cuplu Boc—Lupescu va putea ajunge la coeziunea celui care l-a precedat, după cum şi celor doi înaintaşi centrali Daniel Enea Nea­ga le va trebui timp pentru a ajunge la o sudură perfectă (deşi în mai toate cazurile antrenorii şi, mai ales, jucătorii pot, prin lucru intens, să scurteze perioada de o­­mogenizare). Deocamdată, în prima parte a campionatului, momentele de înţelegere au fost cam rare, în unele jocuri nereuşind să închege nici măcar un „un—doi“. Şi cînd ne amintim cum perechea Dumi­­triu II—Ionescu se „găsea“ şi cu... spatele unul la celălalt, printr-o pădure de adversari... Din păcate, exemplul Rapidului nu e singular. La Dinamo, deşi campioană en titre, de la Boc—Dinu nu se mai leagă o pereche de fundaşi centrali veritabili, lîngă Nelu Nunweiller fiind aşezaţi, după revenirea aces­tuia de la Fenerbahce, nu mai pu­ţin de patru coechipieri (Stoenes­­cu, Dinu, Sandu Gabriel, Sătmă­­reanu II), folosiţi în foarte multe formule. Toate acestea — cu bune intenţii, dar cu rezultate încă nesa­­tisfăcătoare. Nemaivorbind că există pericolul ca în momentul în care Sătmăreanu II îşi va încheia peri­oada de adaptare, omul de lîngă el, Nelu Nunweiller, să lase locul vacant. Aşa încît atenţie, de pe acum, antrenorii şi plecarea unui „libero“ lasă urme ! Din diverse motive obiective („căderea“ lui Dumitrache) dar, mai ales, subiec­tive, la Dinamo nu stau prea bine lucrurile nici referitor la perechea înaintaşilor centrali. Oricum, aici, în acest sector al echipei dinamo­­viştii vor putea prezenta în pri­măvară un cuplu de marcă: Du­mitru­* II—Dumitrache, dacă bine­înţeles ambii se vor afla la ora aceea în plenitudinea forţelor. Speranţe, multe speranţe în re­facerea unui cuplu (Tătaru—Iordă­­nescu) pierdut aproape de momen­tul deplinei armonizări există şi la Steaua. S-ar putea ca lui Gigri Tătaru să-i fi prins bine sancţiu­nea dictată de club, ceea ce, în­­tr-un fel, i-ar servi, credem, şi lui Viorel Năstase, crezut prea repede titular, după unele reuşite (să-i recunoaştem aportul hotărîtor la e­­liminarea lui C.F. Barcelona) ur­mate spre finalul sezonului, de o bruscă alunecare pe tobogan. Dar la Steaua (pe care la 8 martie a.c. o aşteaptă o nouă partidă în sfer­turile competiţiei europene „Cupa cupelor“) se cere mai bine înche­gat şi acel cuplu al fundaşilor cen­trali, unde „dispărutul“ Ciugarin a lăsat, se pare, locul unui tînăr cu reale perspective de progres — l-am numit, desigur, pe Smaran­­dache — dacă el va înţelege să-şi cureţe jocul în ambele sensuri ale cuvîntului : şi tehnic, şi discipli­nar. Intr-adevăr, nimic n-a fost întîm­­plător în jurul ediţiei 1971—1972 a diviziei A . Politehnica a şchiopă­tat serios şi din cauza fisurilor ivi­te în cuplurile de bază : lanul— Stoicescu şi Lupulescu-Cuperman. Dintre cei patru, lanul a fost sin­gurul care s-a menţinut la fru­moasa conduită din campionatul anterior, iar Stoicescu a fost singu­rul care merită circumstanţe, el fiind o vreme indisponibil. La fel se prezintă lucrurile şi la Univer­sitatea Craiova, unde noul antre­nor, C. Cernăianu, n-a găsit încă cea mai bună formulă pentru cu­plul fundaşilor centrali (au fost folosiţi Deselnicu, Mincă, Bitlan, Someş, Tacoi), nici pentru cele două vîrfuri centrale (au apărut în a­­ceste roluri Oblemenco, Niţă, Nea­­gu, Pîrvu), ca să nu mai vorbim şi de perechea de la mijlocul e­chipei, Strimbeanu—Ivan, aflată in declin. Cam aceeaşi situaţie şi la Farul (îndeosebi la perechea fun­daşilor centrali) şi la Petrolul (şi ea în refacere), şi la Crişul, şi la C.F.R. Cluj, echipe nu întîmplător slab situate după prima parte a campionatului. Cît de bine ne servesc ideea din titlu — priviţi clasamentul ! — formaţiile fruntaşe, după 15 etape, intenţionat lăsate în finalul co­mentariului nostru. Iat-o pe U.T.A. Formaţia arădeană joacă de multă vreme cu aceeaşi pereche de fun­­­daşi centrali (Lereter—Pojoni), cu aceiaşi mijlocaşi ofensivi (Domi­­de—Broşovschi) care, prin alter­nanţă, ca doi vnteri de pe vremea W.M.-ului, susţin vîrful central, Kun II, făcînd cupluri cu el. Con­secinţa : 21 de goluri, din totalul de 33, au fost opera celor trei : Kun 9 goluri, Broşovschi 6, Domi­­de 6. Solidă în apărare, puternică în atac, U.T.A. domină autoritar plutonul divizionarelor A şi face figură dintre cele mai frumoase în „Cupa U.E.F.A.“, calificîndu-se în sferturile de finală. Cuplurile lui Sport Club Bacău au făcut treabă bună și ele : în a­­parare, Catargiu—Velicu (ultimul absent în trei jocuri, fiind suspen­dat) au făcut pași mari pe drumul sincronizării ; în atac Dembrovschi și Bugiubei s-au completat de mi­nune. Amîndoi au jucat toate me­ciurile, realizînd împreună 17 go­luri, 11 dintre ele fiind reuşite de Bugiubei care, revenit la senti­mente mai bune vizavi de sportul lui preferat, a ajuns un invidiat golgeter de toamnă. Ocupanta lo­cului 3, „U“ Cluj, a demonstrat şi ea seriozitate la acest capitol, al cuplurilor : pe linia de fund, Pexa­­ şi Solomon au fost de nedespărţit de-a lungul întregului tur, la mij­loc numai un „accident“ (două etape suspendate) l-a dezlipit pe Fanea Lazăr de Anca, in timp ce în faţa lui Adam şi Munteanu I au constituit formula înaintaşilor cen­trali pe parcursul a 13 partide. Şi, totuşi, printre toate aceste fruntaşe, o excepţie: F.C. Argeş, — destul de inegală pe întreg axul central al echipei. Aici, la forma­ţia piteşeană, Dobrin, fotbalistul nr. 1 al anului 1971, îşi caută încă partenerul de cuplu. Este excep­ţia care vine să confirme... regula. G. NICOLAESCU ★ Ene Daniel, în acţiune, şi Neagu (nr. 9), in­espectativă, cuplul de la care suporterii Rapidului aşteaptă mai mult în 1972, intr-o fază la poarta lui Zoff. Foto : Paul ROMOŞAN PRONOEXPRES CISTIGURILE TRAGERII NR. 52 DIN 29 DECEMBRIE 1971 Extragerea I : Cat. 2 : 3,45 variante a 22 088 lei ; Cat. 3 : 16,10 a 4 739 lei ; Cat. 4 : 41,80 a 1 823 lei ; Cat. 5 : 177,20 a 430 lei ; Cat. 6 : 4 526,10 a 40 lei. Report categ. 1 : 823 938 lei. Extragerea a n-a : Cat. A : 1 variantă 10% a 100 000 lei ; Cat. B : 15,40 a 4 893 lei ; Cat. C : 59,10 a 1 275 lei ; Cat. D : 2 358,70 a 60 lei ; Cat. E : 166,40 a 200 lei ; Cat. F : 3 090,40 a 40 lei. Report categ. A : 217 266 lei. Cîştigul de 100 000 lei de la extragerea a I-a, cat. A. Jucat combinaţie „cap de pod“ a fost obţinut de NICULAE PETRE din Bucureşti. Rubrică redactată de LOTO-PRONOSPORT - Sportul Pag. a 3-a „PROGRAMUL DIN RETUR NE AVANTAJEAZĂ" Cu Florin HALAGIAN despre F. C. Argeș La cei 32 de ani ai săi.* Flo­rin Halagian este cel mai tî­năr antrenor principal din prima noastră divizie. La cei 32 de ani ai săi, Florin Halagian are părul sur. Mi-a ghicit gîndul după vic­toria echipei sale. F.C. Argeș, în meciul cu Dinamo se pieptăna în oglinda vestiarului şi eu îl pri­veam : — Fotbalul mi-a scos firele albe! Pentru satisfacţiile şi insatisfac­ţiile pe care mi le-a adus ! F.C. Argeş încheia sezonul des­tul de proaspătă, în forţă, iar Do­brin, „atoatefăcătorul echipei“ stră­lucise ca un diamant de 24 de carate. — Spune-mi, Florin Halagian, ce te-a făcut să accepţi conduce­rea unei echipe ce părea dezmem­brată de disensiuni interne şi care începuse campionatul cu un com­promiţător 1—4 la Bacău ? Contrar aşteptărilor, nu a exis­tat acel time-out pe care-l bănu­iam pentru pregătirea răspunsului, înseamnă că antrenorul reflectase îndelung înainte de a primi con­ducerea echipei : — Faptul că F­C. Argeş era o echipă bună, cu jucători care şi altădată probaseră calităţile lor, că aveam alături de mine pe pro­fesorul Atanase Dima, ale cărui calităţi pedagogice şi de speciali­­tate le apreciasem încă de pe cînd mă ocupam de echipa de tineret şi că, în sfirşit, F.C. Argeş ar­e, faţă de toate celelalte cluburi din ţară, superioritatea că este un club numai de fotbal, cu o excelentă bază materială- Şi am acceptat. Nu mi-a părut rău. — Cu ce aţi început ? — Fireşte, am încercat să creez o atmosferă de prietenie între jucători, o creştere a conştiinciozi­tăţii lor la orele de pregătire, să-i aduc, adică, la nivelul corespunză­tor valorii lor reale. Am primit cu emoţie vestea de a fi numit antrenor prim şi mi-am zis că tre­buie să pun umărul la redresarea acestei formaţii care a constituit pentru mine, între 1958—1962, pe vremea cînd se numea Dinamo Pi­teşti, perioada cea mai bună din activitatea mea de jucător. Desi­gur, un capitol special l-a consti­tuit Dobrin, acest jucător de ne­preţuit, care poate cîştiga singur un meci. Are calităţile, defectele şi capriciile lui. Fiind un nume in fotbalul românesc, orice face el e judecat în fel şi chip. Trebuie să-l înţelegi şi în acelaşi timp să-l faci să te înţeleagă. Şi cred că am ajuns amindoi pe aceeaşi lungime de undă. Am obţinut adeziunea lui totală la programul meu, mai ales că răspundea dorinţei lui de a reveni în atenţia antrenorului Angelo Niculescu De aceea, m-am­ şi ocupat în mod special de el, am făcut de cele mai multe ori numai individualizare. Mi-am dat seama că în jocul lui erau destui timpi morţi. Era obligat — tactic — să vină la mijlocul terenului şi mare parte din calităţile lui se epuizau aci. Or, el era proaspăt în fazele de finalizare, finind sea­ma şi de fentele lui derutante, de­venea mai folositor pentru noi. Ca urmare, i-am cerut să rămînă vîrf avansat. Calculul a fost bun şi Dobrin, care anul trecut mar­case într-un campionat întreg doar patru goluri, de data asta a înscris dublu în numai jumătate de întrecere. Cel mai mult m-a bucurat reuşita lui in echipa na­ţională, precum şi — pot trece cu vederea ? — decernarea titlului de maestru emerit al sportului şi cu­cerirea „Trofeului revistei Fotbal“, succese care se răsfrîng şi asupra clubului nostru. — In acel „maraton“ de cinci meciuri In două săptămîni din fi­nalul sezonului. F.C. Argeş a reu­şit opt puncte din zece posibile. Cum explicaţi reuşita ? — E o consecinţă a muncii con­ştiente depuse de toţi jucătorii, a îmbunătăţirii pregătirii fizice, în care un rol important l-a avut co­legul meu Atanase Dima- Am că­utat, apoi, să adoptăm posibilită­ţile jucătorilor la una din vari­antele sistemului cu patru fundaşi (nu spun care­ iertaţi-mi!), fapt care ne-a reuşit spre sfîrşitul se­zonului. Dar mai mult decît orice a contat răspunsul jucătorilor la apelul nostru, al antrenorilor. — Cum întrevedeţi returul ? — In fotbal nu poţi fi sigur de rezultatul de duminică, dar să vor­besc de pe acum despre un retur Întreg ? Poţi să faci o pregătire ca la carte şi să nu-ţi reuşească nimic. Exemple au fost şi sunt cu duiumul la noi, ca şi peste hotare. Dar dacă totul merge bine, hm ! De! Ştiu eu ! Avem 18 puncte şi ne aflăm pe locul patru, o bază bună de plecare pentru primăva­ră, cînd jucăm de opt ori pe te­ren propriu. Şi, nu uitaţi, Ie avem acasă pe cele trei formaţii dina­intea noastră. U.T.A., „U“ Cluj şi Sport Club. Tot acasă jucăm cu Steaua. Steagul roşu şi A.S.A. Programul, deci, ne avantajează. Dar, mai bine să lăsăm rezultatele să vorbească. — Vă mulţumesc şi... — O clipă. Vreau să adresez cî­­teva cuvinte suporterilor noştri. Şi anume tot colectivul, înţelegînd jucătorii şi antrenorii de la F­C. Argeş, aşteaptă mai multe de la ei, de la public, în general. Cînd jucam eu la Dinamo Piteşti şi cind rezultatele erau departe de cele de azi, cind nu aveam nici excelenta bază materială de a­­cum, simţeam publicul mult mai aproape de noi. M-am gîndit de ce nu mai e atît de cald ca altă­dată şi mi-am zis poate pentru faptul că la Piteşti, în ultimii ani, datorită avintului economic al ora­şului, au venit oameni din toată ţara, legaţi, sufleteşte, la origine, de alte echipe. Vom căuta să des­coperim liantul care să-i aducă pe noii veniţi alături de culorile noastre. Şi nu vom reuşi decît prin rezultate bune. Noi vom în­cerca... Mircea TUDORAN .PASE" CU FLAVIUS DOMIDE DESPRE BRIAN GLANVILLE, ATUURILE U. T. A.-ei ȘI DESPRE... LIERSE ...Torres, atacantul de marcă din ofensiva Vitoriei Setubal, răspunsese fără să stea prea mult pe ginduri : „Nu ştiu prea multe despre fotbalul românesc, deşi, după ce l-am văzut jucind pe acest Domide, pot spune că ştiu esenţialul !“ Era la 24 noiem­brie, după acel 3—0 pentru U.T.A., după ce Domide făcuse un joc uimi­tor... ★ — A fost cel mai bun joc al tău, Flavius 7 — Nu ! Cu Vitoria cred ci am fă­cut al doilea joc ca valoare. Cel mai bun joc al meu a fost in primăvară, la Constanta, cind U.T.A. a cîștigat cu 2—0. — Atunci cînd în tribună s-a aflat cunoscutul publicist englez Brian Glanvilla și ai devenit literalmente „omul lui” 7... — Atunci ! Dar nu pentru că în tribună s-a aflat ziaristul englez... Pur și simplu, pentru că atunci mi-a reușit absolut tot ce am Încercat. Și am încercat destule... — Ce zici? Flavius, 1971 a fost un an bun în cariera ta 7 — Chiar dacă nu am jucat decît citeva minute la echipa naţională, cred că a fost cel mai bun an al meu. — Cum explici ? — Prin jocul şi rezultatele U.T.A.-ei. — Care consideri că este primul atu al U.T.A.-ei 7 — Nicolae Dumitrescu ! — Şi al doilea 7 — Nicolae Dumitrescu î — Dincolo de antrenor... — Echipa ! U.T.A. este o ECHIPA ! La noi jocul se bazează, pe lîngă con­ţinutul tehnico-tactic, pe înţelegere şi afecţiune reciprocă. — Foarte mulţi zic că U.T.A. e de pe acum campioană. Sincer, ce crezi ? —­ Avem opt jocuri acasă în retur, avem şase puncte avans faţă de ma­rile rivale Steaua şi Dinamo, am rea­lizat 9 puncte în deplasare. Aşa că, putem spera... — Pînă la reluarea returului, pro­blema centrală este tragerea la sorţi în „Cupa U.E.F.A.”, de la 12 Ianuarie. Cu cine ai dori să nimerească U.T.A. în sferturile de finală 7 — Cu Lierse! Stil elegant, ne convine... — Crezi că ar fi bine cu această necunoscută echipă belgiană care a spulberat pe Leeds și Eindhoven ?... — Trebuie să credem ! în ziua cînd am căzut cu Vitoria Setubal, ciți au crezut în calificarea noastră ?! Poate numai U.T.A. a crezut. Trebuia să creadă !... Cind vrei să ajungi departe, trebuie să crezi continuu în izbîndă. Și Flavius Domide, strategul U.T.A.-ei, știe prea bine acest lucru... Mircea M. IONESCU CE VĂ DORIŢI IN 1972 ? (Urmata din pag. 1) însemne un reviriment pentru mo­­tociclismul romănesc. Urez alergă­torilor de motocros şi dirt-trak să revină pe primul plan al, competi­ţiilor la care participăm de obicei şi mai ales la „Cupa Balcanică“ şi „Cupa Dunării“. Material bun — motociclete — există, talente de asemenea aşa că urarea mea are, cred, toţi sorţii de izbîndă. Rămîne ca motocicliştii să dorească şi ei acest lucru cu tărie, să se pregă­tească serios pentru confruntările la care vor participa. Mă refer în special la cei mai talentaţi: Chiţu, Ionescu şi Crisbai“. Prof. ANA ENE­ PASCU, meda­liată e C M. de scrimă de la Viena: „1071 n-a reprezentat un an prea bun pentru scrima românească de performanţă, pentru floretă fete în­deosebi. Succesele ne-au fost foarte aproape, după acel glorios moment torinez (n.n. în care echipa de flo­retă fete a clubului Steaua a cu­cerit „Cupa campionilor europeni“), dar... Pentru acest an, mă gîndesc la o prezenţă mult mai notabilă în arena internaţională, în primul rînd în proba mea, evident. Există mari perspective de a fi cît mai aproape de prima treaptă a podiu­mului la München, echipa ţării noastre avînd acum cel mai înalt grad de maturitate, de experienţă. Sabrerii, de asemenea, pot dovedi că rezultatele lor din anul trecut nu reprezintă altceva decît primele jaloane ale unei puternice relan­sări“. EUGEN IONESCU-CRISTEA, cam­pion republican de automobilism : „Dorinţele mele pentru 1972 ? In primul rînd, să-mi menţin titlul naţional de campion al ţării la vi­teză în coastă, pe care l-am cîşti­­gat pînă acum de două ori conse­cutiv : în 1970 şi 1971. Şi, dacă la toate acestea se va adăuga şi un succes în campionatul republican de raliuri — atunci va fi cu atît mai bine ! Dar, după cum se ştie, de cîtva timp, automobilismul sportiv româ­nesc a păşit cu curaj şi în arena internaţională. Iată de ce doresc şi sper că, în sezonul competiţional 1972, voi fi prezent într-o serie de întreceri de anvergură ca: Raliul Dunării, Raliul Vltavei, Raliul Cor­­datic, Raliul Nisipurile de Aur, Raliul Balcanic. Ultima competiţie enumerată aici am cîştigat-o în 1968. Fireşte, nutresc speranţa că în sezonul care vine voi reedita a­­ceastă victorie. Fără îndoială, voi putea realiza toate acestea numai dacă voi dispune de o maşină co­respunzătoare“. CONSTANTIN VLAD — maestru al sportului la călărie: „Fiind anul marilor confruntări olimpice, aş dori ca în 1972 să mă pot număra printre sportivii români care vor avea o comportare lăudabilă la München. Sunt conştient că dorinţa mea poate deveni realitate numai printr-o muncă atentă şi susţinută. Şi n-am să preget să fac tot ce e posibil pentru a-mi perfecţiona mă­iestria sportivă. Ţin mult ca şi în anul Olimpiadei să dobîndesc „Cupa Federaţiei“ la călărie, în disputa cu colegii mei de generaţie şi cu cei mai talentaţi dintre că­lăreţii tineri". CONSTANTIN NOUR, antrenor emerit la box: „Am­ început un nou an olimpic. Deoarece boxul româ­nesc n-a mai cucerit o medalie de aur de la J.O. din 1956, perfor­manţă realizată atunci de Nicolae Linca, sper ca în acest an, la Mün­chen, un nou titlu olimpic să în­cununeze strădaniile boxerilor şi antrenorilor români. Cred că râul Dobrescu este cel ce poate obţine locul I la J.O de la München. Cind spun aceasta am in vedere mai multe argumente : pregătirea asi­duă pe care o face, puterea de muncă deosebită a acestui mare talent, precum şi faptul că in anul ce a trecut Paul nu a fost învins decit o singură dată (şi atunci dis­cutabil) de campionul european al uşorilor Ulrich Beyer“. OCTAVIAN TUHAI, preşedintele Federaţiei române de ciclism: „Rutierilor şi pistarzilor noştri le doresc să obţină, în acest impor­tant sezon sportiv, calificarea la Jocurile Olimpice de la München. Sub îndrumarea antrenorului Nico­lae Voicu, fondiștii lucrează cu si­g, încă de anul trecut, pentru a realiza, în proba de 100 km con­tratimp pe echipe, acel atît de vi­sat 2­0. 08:00, în timp ce pistarzii — St. Laibner şi echipa de urmă­rire 4 000 m, alături de antrenorii lor , M. Mihăilescu şi Iulian Go­­ciman, se străduiesc să se impună atenţiei selecţionerilor. Cel mai bun prilej de a realiza haremurile este Campionatul Balcanic. Le urez să-l cîştige !“ ELISABETA POLIHRONIADE, maestrui emerită a sportului. „Pri­ma mea dorinţă este aceea ca echi­pa de şah a României, din care fac şi eu parte, să cucerească, în luna octombrie locul I în campionatul mondial pe echipe. Personal, nu-mi doresc decît să fiu sănătoasă şi să mă calific în turneul interzonal individual Pe plan profesional, aş vrea să reuşesc cea mai bună emi­siune de ştiinţă a anului la televi­ziune...“ LUDOVIC AMBRUŞ, maestru al sportului, component al echipei de lupte libere Steagul roşu Braşov : „Ca orice sportiv fruntaş, vizat pentru Olimpiada de la München, mă gîndesc şi eu de pe acum la marea întrecere a anului 1972. Fiind vicecampion al lumii (n.r. Ambrus a cucerit medalia de argint la C.M. de lupte libere de la Sofia, în 1971) am mari obligaţii morale, să repre­zint ţara cu cinste la Jocurile Olim­pice. Mă voi pregăti cu toată se­riozitatea pentru München, voi în­cerca să obţin un loc onorabil, un loc pe podiumul de premiere“. CARMEN CRIŞAN, maestră a sportului la tenis de masă: „O primă dorinţă este aceea de a-mi menţine în sesiunile de iarnă şi de vară ale anului doi tot media 7,50 cu care am absolvit în 1971 anul I al facultăţii de chimie industrială fie la Institutul politehnic din Bucureşti. Paralel, doresc o com­portare cît mai bună la campio­natele europene de la Rotterdam, pentru care am şi început pregăti­rile. Şi, după modul cum se dis­cută şi se lucrează cu sportivii în lotul republican, există toate posi­bilităţile ca obiectivele propuse — cu­cerirea de medalii — să fie înde­plinite. Prin rezultatele pe care le voi obţine la învăţătură şi sport doresc să răsplătesc încrederea şi ajutorul pe care îl primesc din par­tea conducerii Institutului politeh­nic, a federaţiei noastre de tenis de masă şi a clubului Politehnica Bucureşti din care fac parte“. COSTEL COŞNIŢA, maestru e­­merit al sportului la caiac: „Voi încerca — împreună cu colegul meu fie barcă Vasile Simiocenco — să aducem de la München o me­dalie în proba de caiac 2 — 1000 m. Startul spre această importantă întrecere consider că l-am luat cu prilejul campionatelor mondiale de anul trecut. Medalia de bronz cu­cerită la Belgrad ne obligă, în­­dreptăţindu-ne totodată să nădăj­duim într-o comportare frumoasă la Olimpiada din vară. Doresc, de asemenea, ca în anul 1972 să mă număr printre studenţii I.E.F.S.“ iNTIMPLĂRI CARE NU ŞI-AU GĂSIT LOC IN „CRONICA PARTIDEI* SEARA DE OCTOMBRIE, la Ba­cău. Spre miezul nopţii, oraşul e pus­tiu. In faţa hotelului „Bistriţa”, un singur om, învăluit de un nor de fum : Robert Cosmoc, antrenorul Fa­rului. — Nu poţi dormi cu glndul la par­tida de miine . — Nu acesta-i motivul. Altul! — ?!?! — N-a sosit autobuzul cu echipa de tineret. Trebuia să fie aici de la ora nouă. O fi avut vreo pană... — Bine si cu ce-i ajuți, așteptin­­du-i aici ?!?... ...Autobuzul a sosit la ora­­două noaptea. Cosmoc erat tot acolo. In fata hotelului. ★ RAPID PIERDE MECIUL DE LA ORADEA, din greşeala lui Boc, care-l „scapă“ nepermis de uşor pe Tamaş... După joc, Boc pleacă destul de amă­­rlt, la părinţi, în comuna sa natală, de lîngă Oradea, profitînd de între­ruperea campionatului. — E prea bun nea Bazil cu Boc — comentează un orădean răutăcios... Eu, pentru golul ăsta, nu numai că i-aş fi anulat „permisia", dar l-aş fi pus s­ă împingă şi vagonul pînă la Bucureşti ! ★ C.F.R CLUJ OBŢINE PRIMA VIC­TORIE PE TEREN PROPRIU. Intre­­cînd pe Petrolul, în ultimul minut, Nae Ionescu Îl loveşte pe Soo fără balon, acesta ripostează şi arbitrul V. Pădureanu îi elimină pe amîndoi... La sfîrşitul jocului, dr. Rădulescu se lamentează : — De ce l-aţi eliminat şi pe Soo, tovarăşe arbitru ? Duminică jucăm la Bucureşti, cu Steaua. Mi-aţi tăiat o mină.„ — Nu-i nimic, ripostează, netulbu­rat, V. Pădureanu. Iţi mai rămîn 22 de picioare î Şi C.F.R. Cluj face meci­­ul la Bucureşti cu Steaua !... ★ ...PITEŞTI, DECEMBRIE. Frăţilă este scos din teren in min. 72, după ce marcase două goluri in partida cu Farul Constanţa, îndreptîndu-se spre vestiar, supărat foc. Frăţilă se plinge : — De ce mă scoate, după ce-am dat două goluri ? — Ca să mai marcheze şi... altul. II consolează un piteştean din conduce­rea clubului. ★' ...CRAIOVA. TOT DECEMBRIE. Gazdele îngenunchează Crişul in două minute! Oblemenco şi Ivan marchează în minutele 77—78. Oble­­menco strigă, la sfîrşit, fericit: — Aţi văzut . In două minute se ciştigă un meci! ...Peste o săptămînă, craiovenii în­ghit şi ei aceeaşi „papară” la Petro­şani. Mulţescu şi Naidin le adminis­trează două goluri tot în două minu­te : 44-45 ! Acelaşi Oblemenco, părăsind tere­nul, ridică din umeri resemnat: — Aţi văzut ! Îti două minute se pierde un meci George MIHALACHE LA TRAGEREA SPECIALĂ PRONOEXPRES A NOULUI AN, DIN 5 IANUARIE 1972 puteţi obţine în număr NELIMITAT CÂŞTIGURI ÎN BANI, AUTOTURISME ŞI EXCURSII AZI, ULTIMA ZI PENTRU PROCURAREA BILETELOR

Next