Sportul, septembrie 1972 (Anul 28, nr. 7162-7191)
1972-09-01 / nr. 7162
■A XXa ediţie a JOCURILOR OLIMPICE DE VARA SUI • 126 20717 m\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\^ NE ESTE DORI DE... AUR! ! Privim la atletism şi scriem, în acelaşi timp căci ora de telex cu Bucureştiul e aproape. Ne presează graficul orar al apariţiei ziarului care este ameninţător chiar şi aici departe de tipografie. Iat-o pe Viorica pregătindu-se de săritură. Agitată, nervoasă chiar, a avut, la un moment dat, locul al treilea. Perspectivă pentru o medalie de == bronz. Dar ii lipsesc numai cinci centimetri de la 6,48 la 6,53 m, == pentru a-și încheia cariera sportivă glorioasă cu încă o medalie olimpică. Ea continuă să lupte sub privirile şi aplauzele admi- t rative ale celor 80 000 de spectatori care umplu stadionul olimpic. §H Fantastic ecou are atletismul in inimile oamenilor. Abia a început şi Mark Spitz, Roland Matthes, Shane Gould şi compania din copleşitorul bazin de inot au trecut pe planul al doilea, deşi am si putea spune că fiecare sport are credincioşii săi, oameni specia == Uzaţi sau simpli admiratori care au venit de la mari distanţe === pentru a-şi vedea un idol sportiv într-o întrecere de citeva minute. Clipe de încordare în stadionul olimpic. Aleargă Borzov în i=§ preliminarii. Pentru a doua oară. De această dată împotriva unui 3=2 american. Va reuşi oare Borzov să stăvilească o supremaţie ame- 'ar ricană aproape absolută in ultimii ani? Pină in prezent ci se == ’ dovedeşte in stare de o asemenea performanţă. Iată, l-a învins ~5 pe Taylor şi a reuşit 10.07 secunde. La această Olimpiadă crono- == metrajul electronic a atins perfecţiunea. Miercuri am văzut cea === mai senzaţională departajare din istoria întrecerilor sportive. La ~ cursa de 400 m mixt la înot, cîştigătorul — suedezul Larsson şi =+ Învinsul, americanul Tim McKee au fost departajaţi de... două =g miimi de secundă, care transformate in unităţi ale metrului înseamnă că Larsson a atins peretele bazinului, la sfirşitul epui- = za uei curse, cu 3,2 milimetri înaintea lui McKee. Nu, nu este nici == o greşeală. Numai trei milimetri!... Fără faimosul sistem elec- == Ironie Siemens, despre a cărui funcţionare vă vom informa intr-un reportaj viitor, egalitatea ar fi fost perfectă. == Astăzi luptătorul Vasile Iorga a cucerit a treia medalie olim- =—’■ pică a delegaţiei noastre. Ia lupte libere, prima medalie obţinută == în acest sport de către luptătorii români. Sînt foarte preţioase === aceste medalii de argint şi de bronz, cîţi n-ar dori să te aibă, dar parcă nu s-a făcut dor de o medalie de aur, de aceste medalii strălucitoare care dau ordinea clasamentului neoficial pe medalii. =§§ La anterioara Olimpiadă, Viorica Visnipoleanu deschidea drumul celor patru medalii de aur românești. După patru ani in atletis- focul nostru nu s-a găsit o urmașă care acum să poată concura la == nivelul primelor trei locuri. Nu s-a petrecut la această probă === ceea ce a fost posibil la aruncarea discului, probă la care Lia Manoliu are acum urmaşe demne de ea. Dar aurul îl aşteptăm nu ~= numai de la atletism, pentru care vor lupta Argentina Menis, = Carmen Ionescu şi Carol Corbu , ci şi de la alte sporturi, in primul === rind de la lupte greco-romane, caiac-canoe, handbal, tir şi, cine ştie, scrimă, box... Astăzi a fost o zi normală pentru sportivii noştri. O zi în == care comportarea lor a fost la nivelul aşteptat. Luptătorul Iorga Ill ne-a produs o mare satisfacţie pentru că, accidentat fiind în pre- == ziua finalelor, după ce n-a dormit întreaga noapte, astăzi s-a com- •== portat la acel nivel care se poate numi, fără exagerare, eroismuil sportiv. Apoi, canotorii noştri, pe splendida pistă de apă a sta- == dionului nautic, în aplauzele a 40 000 de spectatori, și-au ciştigat == dreptul la finale, cu întreaga flotilă a acestui sport. Trei echipaje ||§ de bravi flăcăi, puternici, dîrzi, care — suntem siguri — că şi în finale, vor lupta la fel împotriva unor adversari recunoscuţi su- =Eperiori prin performanţe. Cu ce alt prilej mai bun, de autodepă- ==şire, se pot intilni falnicii noştri canotori, decit cu un concurs === olimpic care îţi mobilizează ultimele fibre ale fiinţei, ultimele §=| resurse omeneşti. Cel puţin schiful de patru a fost impresionant =i§ prin forţa care a arătat-o. In acele clipe păreau de neînvins, =SE oricine le-ar fi stat în cale. Aurel NEAGU :” Ultima partidă, sau penultima, cine ştie, din meciul secolului, dintre Spasski şi Fischer’, este jucată, cu asemenea şahuri gigantice, in satul olimpic de la München. De data aceasta spectatorii lipsesc fiind la competiţii şi la antrenamente, dar în minutele de răgaz numărul lor ca şi al şahiştilor este cu mult mai mare. Foto: RADU CRISTESCU (Agerpres) München, 31 august. O MEDALIE SCĂPATĂ PRINTRE DEGETE... Pentru Mihai Ţiu turneul final al probei individuale de floretă a avut citeva momente cruciale. Accesul său In finală nu a fost o surpriză pentru că de-a lungul fazelor anterioare micuţul nostru fioretist a intrat fără dubii, în aprecierea specialiştilor, printre favoriţi. Aprecieri confirmate de debutul său în finală cu două victorii la polonezul Marek Dabrowski şi la francezul Christian Noel. Următorul său asalt, contra lui Vladimir Denisov, a fost primul moment decisiv de care vorbeam. Cu viteză fulgerătoare in atac, cu reflexele sale recunoscute care îi permit să anticipeze tentativa de atac a adversarului. Tiu l-a condus pe Denisov cu 3—1, dar, după aceea, tratînd prea superficial propriile sale atacuri, a fost egalat și întrecut cu 5—3. Șansele încă nu erau pierdute cînd a venit meciul său cu Jenő Kamuti (Ungaria). Experimentatul fioretist maghiar, care concura, în acel moment, încă la medalia de aur, a fost surprins de dispoziţia trăgătorului român pentru răsturnarea ierarhiilor. Deşi condus cu 3—1 şi 4—2, Mihai Ţiu — cu stilul său acrobatic, presărat cu sărituri şi atacuri neaşteptate — a reuşit, în faţa unui Kamuti uluit, să refacă handicapul şi să restabilească echilibrul pe verticala tuburilor luminoase de marcaj. La 4—4, tot Ti o atacă dezlănţuit, intuind posibilitatea unei mari victorii, dar primele sale două tentative se încheie cu tuşuri considerate de arbitrul italian Guido Malacarne drept lovituri în zone nevalabile. Oarecum descumpănit, Tiu suportă cu greu atacul fulgerător al rutinatului Kamuti şi pierde asaltul care îl propulsează pe maghiar spre medalia de argint. In orice caz, specialiştii au considerat că asaltul Ţiu—Kamuti a fost cea mai disputată şi mai frumoasă dintre întîlnirile turneului final. Ultimul asalt al serii, înaintea ceremoniei premierii, a adus pe planşă, din nou, pe Ţiu în faţa ce-i Victor BANCIULESCU (Continuare în pag. a 2-a) ŢIU PROMITE: Insă, o revanşă In proba pe echipe a floretiştilor GRUIESCU ŞI CUŢOV ÎNVINGĂTORI In gala de aseară au urcat în ring si doi pugilişti români. In limitele categoriei muscă Constantin Gruiescu a susţinut o intilnire dificilă in compania boxerului turc Sononut, pe care l-a întrecut la puncte. Calistrat Cuţov, la categoria uşoară, a avut o evoluţie remarcabilă în faţa unui sportiv dîrz şi combativ, reprezentantul Ugandei, Muluri. Africanul a expediat numeroase laterale pe care, atent, Cuţov le-a eschivat cu promptitudine, contraatacînd eficace cu lovituri la corp şi la figură. Victoria la puncte a fost acordată, în unanimitate, campionului nostru. Generos cu învinsul său, boxerul spaniol de categoria cocoş Juan Rodriguez ii poartă pe umeri pe francezul Aldo Cosentino după ce l-a eliminat din competiţie. (Telefoto: AGERPRES ZIAR AII.CONSILIULUI NATIONAL PENTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT ANUL XXVIII — Nr. 7162 =^==== 4 PAGINI 30 BANI Vineri 1 septembrie 1972 ----- 71 Vffili- WfS.rCf O NOUA MEDALIE OLIMPICA CUCERITA DE SPORTIVII ROMÂNI Luptătorul VASILE IORGA - pe treapta a treia a podiumului, la categoria semimijlocie Născut la 12 februarie 1945, la Brăila, înălţimea -L 1,71 m, greutatea — 84 kg. Lăcătuş la Uzinele de utilaj greu „Progresul“ Brăila. A început să practice luptele libere în anul 1962, în cadrul asociaţiei sportive Progresul Brăila, avîndu-l antrenor pe Alexandru Tătaru. In 1965 a fost pentru prima dată selecţionat în lotul reprezentativ al ţării. Sub îndrumarea atentă a antrenorului emerit Ion Crîsnic, luptătorul brăilean şi-a desăvârşit măiestria sportivă. Din 1969 şi pînă anul acesta Vasile Iorga a cucerit mereu titlul de campion al ţării. Primul său succes pe plan internaţional l-a repurtat la campionatele europene din 1970 (Berlin) cînd a cucerit medalia de bronz. Apoi la campionatele mondiale din acelaşi an , la Edmonton a obţinut tot medalia de bronz, succes pe care avea să-l reediteze la ediţia de anul trecut la Sofia. ÎNTRECERILE de lupte libere au luat sfîrşit UN BILANŢ RODNIC AL REPREZENTANŢILOR NOŞTRI După cinci zile de dispute, în sala nr. 8 din Messegelände, a luat sfîrşit maratonul luptelor libere. Pentru prima dată o competiţie de mare amploare la lupte s-a desfăşurat de-a lungul atîtor zile, majoritatea concurenţilor fiind nevoiţi să se menţină, cu mari eforturi, in limitele categoriilor lor de greutate. Subliniem în acest sens că unii luptători au renunţat la 7,9 kilograme pentru a ajunge la categoriile respective. Printre aceştia s-a numărat şi românul Petre Cearnău care a „slăbit" nu mai puţin de 8 kg. Dar, dincolo de această dificultate, la München, după cum apreciază toţi specialiştii prezenţi, confruntările au fost extrem de drastice. Numeroşi luptători cu impresionante cărţi de vizită, medaliaţi la Jocurile Olimpice, campionate mondiale şi europene nu şi-au putut apăra cu succes reputaţia, fiind învinşi sau chiar eliminaţi din competiţie înaintea tururilor finale. Bunăoară la categoria spinimuscă, medaliatul cu gint la ultima ediţie a campionatelor mondiale, mongolul Jamsram Bzarraghtcha a fost eliminat după numai două tururi. Iranianul Mohamed Ghorbani, campionul mondial al categoriei muncă şi bulgarul Beiu Baev, clasat pe locul secund, au ieşit şi ei din concurs după tururile I şi II. Campionul mondial al categoriei uşoare, Iuri Guşov (U.R.S.S.) a fost eliminat la turul IV. La aceeaşi categorie, cunoscutul luptător francez Daniel Robin — ciştigător al medaliilor de argint la ambele stiluri la Cin-Ion OCHSENFELD (Continuare in pag. a 4-a) Vasile Iorga, în secundele următoare îl va fixa cu umerii pe saltea pa elveţianul Jimmy Martinetti, obţinind victoria prin tuş. Telefoto : AGERPRES ATLETISMUL A DEVENIT CAPUL DE AFIŞ AL J.O. Fascinaţia pe care o exercită atletismul asupra publicului nu a fost niciodată mai strălucit demonstrată decit în această dimineaţă însorită, pe stadionul Olimpic din München, care a înregistrat — la o aparent anostă reuniune atletică, compusă din calificări şi serii — fantastica sumă de 78.500 de spectatori plătitori!! Cifrele acestea oferă subiect de meditaţie pentru cei ce prezic agonia lumii olimpice. A fost, în orice caz — după startul impetuos şi, desigur, interesant al nataţiei — cel mai frumos moment de pînă acum al acestor Jocuri. Biruinţa atletismului in gama de preferinţe a publicului, fost netă. Este ceva extraordinar să vezi aproape optzeci de mii de oameni — şi scriem din nouacest număr In litere cu o explicabilă plăcere — aplaudînd frenetic eforturile unor concurenţi, adesea anonimi pentru ei, de a se califica abia in primele faze ale Întrecerii propriu-zise, cum a fost cazul la 100 m, unde s-au disputat nu mai puţin de 12 serii. Două probe de calificare ne-au interesat în mod deosebit pe nul, cele rezervate atletelor : la săritura în lungime şi la aruncarea suliţei. Viorica Viscopoleanu şi Elena Vintilă nu au avut nici un fel de dificultate în a se califica. Campioana noastră a sărit 6,39 m., iar Vintilă — 6,30 m., adică exact atât cu cerea baremui. La aruncarea suliţei lupta a fost mult mai îndârjită pentru calificare. Tinara Eva Ileana Zörgő a reuşit splendida performanţă de a se califica, încă de la prima aruncare cu 54,34 m. (record personal). In schimb, Marion Becker, în care se puneau mari speranţe, nu a manifestat vigoarea şi dorinţa fermă, necesare pentru a obţine promovarea în final a probei. Prima ei aruncare a fost de aproximativ 45 m., dar dîndu-şi seama că e slabă a depăşit voluntar linia elanului. Apoi, cu un elan prea scurt, lipsită — evident -- ac voinţă, a aruncat 48,70 m., pentru ca, în ultima încercare, să realizeze 50,74 m, fireşte, insuficient pentru a se califica. In categoria necalificatelor se află, în mod surprinzător, o seamă de favorite, printre care campioana olimpică din 1968 Angela Ranky- Nemeth, campioana europeană din 1971 Daniela Jaworska, Nina Marakina, Ameli Koloska (a doua la C.E. de la Helsinki). După-amiază, stadionul a fost plin pînă la refuz. Vorba aceea, un ac să fi vrut să arunci şi n-aveai unde ! Spectatorii, a căror majoritate o formează, firesc, localnicii, au exultat la prima săritură din concurs a marii lor speranţe, Heidi Rosendahl. Această încercare a măsurat 6,78 m şi avea o puternică strălucire de... aur. Aceiaşi spectatori, dar încă şi alţii, au aplaudat la fel de călduros încercarea a doua a recordmanei mondiale, cea de 6,78 m, aşteptînd un rezultat mare. Speranţa acestui rezultat nu s-a mai împlinit, iar cea a victoriei atletei vest-germane fiind, la un moment dat, chiar, ameninţată. Campioana balcanică, atleta bulgară Diana Iorgova, a obţinut, în a patra săritură, 6,77 m, şi a beneficiat de dreptul de a fi fost ultima pe foaia de concurs a finalei. Iorgova (Continuare în pag. a 4-a) HEIDI ROSENDAHL O ZI FRUMOASĂ PENTRU CANOTAJUL ROMÂNESC Toate cele trei echipaje calificate in finale! Canotajul românesc a trăit joi o zi frumoasă la Oberschleissheim. Venit cu o carte de vizită modestă (un singur loc șase la Roma, in proba de 24- 1, echivalent cu un singur punct In Întreaga istorie a J. O.), acest David Copperfield al apelor noastre. In comparaţie cu prinţii caiacului şi ai canoei, s-a emancipat, reuşind performanta de a intra cu toate cele trei echipaje in finale. Gala semifinalelor a fost aminată cu peste o oră, din cauza vintului puternic. In momentul In care viteza vintului a ajuns doar la... 5,5 m pe secundă, s-a anunţat Începerea întrecerilor. Prima noastră cursă (a doua probă a programului), cea a schifurilor de 2 fără cîrmaci ne-a produs multe emoţii. Pină la 1500 m, Ilie Oanţă şi Dumitru Grumuzescu s-au aflat In poziţia a patra (înx frunte — polonezii şi elveţienii), făcînd faţă cu dificultate strocului ridicat al echipajului vest-german, stimulat de cei peste 40 000 de spectatori. Dar, în finiş, cei doi schifişti români au avut resurse mai multe, învăţînd din lecţia seriilor de duminică, atunci cînd rataseră victoria în urma unui start peste puterile lor. Astfel ambarcaţia noastră, evoluind mai bine tactic, s-a calificat cu multă siguranţă, sosind la peste două secunde Înaintea echipei americane, iar ramenii vest-germani (sufocaţi de duelul cap la cap purtat cu Oanţă şi Grumezescu pe o porţiune de 300 m) au sfîrşit epuizaţi, pe ultimul loc. Iată rezultatele complete ale semifinalelor probei de 2 fără cirmaci (cu menţiunea că primele trei echipaje din fiecare semifinală au obţinut dreptul de a concura pe cele şase culoare ale finalelor de simbătă) : S 1 — 1. Polonia (Broniek—Slustarski) 7:42,41, 2. Elveţia (Bachmann—Fischer) 7:44,91, 3. România (Oanţă—Grumezescu) 7:47,77, 4. S.U.A. 7:50,26, 5. Norvegia 7:57,27, 6. R. F. a Germaniei 8:06,06 , S II — I.R. D. Germană (Brietzke—Mayer) 7:40,58, 2. Olanda (Luynenburg—Stokvis) 7:41,86, 3. Cehoslovacia (Lakomy— Zapletal) 7:45,11, 4. U.R.S.S. 7:46,18, 5. M. Britanic 7:56,59, 6. Iugoslavia 8:01,58. Apoi, după desfăşurarea interesantei curse de simplu, au luat startul campionii mondali Ştefan Tudor şi Petre Ceapura (cirmaci — Ladislau Lovrenschi), în a doua semifinală a probei de 2 + 1. Această dispută Ioan CHIRILA (Continuare în pag. a 4-a) PENTRU MECIUL DE DUMINICA, CU AUSTRIA. REPREZENTATIVA DE FOTBAL S-A ANTRENAT IERI LA CRAIOVA Cu tricolorii, de la Bucureşti spre Cetatea Băniei 9 Iordanescu indisponibil # Interes mare pentru meci CRAIOVA, 31 (prin telefon, de la trimisul nostru). Pe cu totul alte itinerarii faţă de trecutul sezon, şi avînd ca ţintă finală campionatul mondial, fotbaliştii din lotul naţional au început deplasările, iniţial, miercuri, ei au avut de parcurs o rută mai scurtă, 60 km pînă la Olteniţa (o datorie mai veche de îndeplinit), pentru ca joi, Dinu, Răducanu, Dobrin, Domide, Lucescu et. comp. să se îndrepte, cu autocarul, spre Craiova, oraşul care găzduieşte, duminică, meciul amical România—Austria. Ne-am aflat alături de tricolori în „Setra“ care, în patru ore — cu două escale la Piteşti şi Scorniceşti —, a străbătut distanţa de cca. 200 km. Au fos gfore de companie plăcută, timp arhisuficient pentru a nota cite ceva pentru cititorii noștri. Să începem prin a furniza datele absolut necesare : în autocar au luat loc 16 jucători : Răducanu și Stan — portari ; N. Ionescu, Dinu, Dobrău, Antonescu, Deleanu, Velea — fundași ; Radu Nunweiller, Hajnal — mijlocaşi, Lucescu, Dembrovschi, Dobrin, Domide, Marcu şi FI. Dumitrescu — înaintaşi. Cu Sătmăreanu ne-am întîlnit la Craiova, el venind aici singur, cu un autoturism, aşa cum o va face simbătă şi Dumitru, reţinut acasă, pentru examene. Astă-seară e aşteptat să sosească de la Izmir braşoveanul Adamache, cu care numărul selecţionabililor pentru partida cu Austria va creşte la 19. A rămas la Bucureşti stelistul Iordănescu, devenit indisponibil după meciul cu C.F.R. Cluj. Am discutat, între timp, şi cu Angelo Niculescu care, după verificarea de la Olteniţa, s-a arătat satisfăcut de evoluţia apărării imediate, îndeosebi a lui Sătmăreanu, cel fixat, deocamdată să joace fundaş central dreapta. Mijlocaşii, cu excepţia lui Hajnal, şi o parte dintre înaintaşi, a apreciat, în continuare, Angelo Niculescu, nu s-au angajat la efort cu toată capacitatea lor, evoluind în nota cu care abordează de obicei jocurile amicale de la mijlocul săptăminii. ...Şi, aproape pe nesimţite, la amiază, am ajuns în oraşul lui Oblemenco şi al lui Angelo Niculescu. In plin centrul Craiovei, autocarul cu componenţii lotului a fost reperat de localnici, care îl pîndeau de pe la ora 12. Cînd „Setra“ a stopat în faţa hotelului, numeroşi iubitori ai fotbalului au înconjurat autocarul, dăruind cu generozitate aplauzele lor fiecăruia dintre jucători. După-amiază, localnicii s-au reîntâlnit cu tricolorii la stadionul Central, unde aceştia au efectuat un antrenament uşor, de menţinere. A participat şi Dembrovschi, care acuză tot mai puţin entorsa suferită duminică. Şi o ultimă relaţie : aici timpul s-a menţinut închis toată ziua, spre seară chiar a plouat, dar fără repercusiuni în ceea ce priveşte cererea de bilete. Augustin Brînduşe, preşedintele C.J.E.F.S., care ne-a întîmpinat la sosire, ne spunea : „N-avem stadion care să satisfacă toate cerinţele pentru meciul România—Austria“. G. NICOLAESCU illildee ai fi Micip.