Sportul, septembrie 1972 (Anul 28, nr. 7162-7191)

1972-09-01 / nr. 7162

■A XXa ediţie a JOCURILOR OLIMPICE DE VARA SUI • 126 20717 m\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\^ NE ESTE DOR­I DE... AUR! ! Privim la atletism şi scriem, în acelaşi timp căci ora de telex cu Bucureştiul e aproape. Ne presează graficul o­­rar al apariţiei ziarului care este ameninţător chiar şi aici departe de tipografie. Iat-o pe Vio­rica pregătindu-se de săritură. Agitată, ner­voasă chiar, a avut, la un moment dat, locul al treilea. Perspectivă pentru o medalie de == bronz. Dar ii lipsesc numai cinci centimetri de la 6,48 la 6,53 m, == pentru a-și încheia cariera sportivă glorioasă cu încă o medalie­­ olimpică. Ea continuă să lupte sub privirile şi aplauzele adm­i- t rative ale celor 80 000 de spectatori care umplu stadionul olimpic. §H Fantastic ecou are atletismul in inimile oamenilor. Abia a început­­ şi Mark Spitz, Roland Matthes, Shane Gould şi compania din­­ copleşitorul bazin de inot au trecut pe planul al doilea, deşi am si putea spune că fiecare sport are credincioşii săi, oameni specia­ == Uzaţi sau simpli admiratori care au venit de la mari distanţe === pentru a-şi vedea un idol sportiv într-o întrecere de citeva minute. Clipe de încordare în stadionul olimpic. Aleargă Borzov în i=§ preliminarii. Pentru a doua oară. De această dată împotriva unui 3=2 american. Va reuşi oare Borzov să stăvilească o supremaţie ame- 'ar­ ricană aproape absolută in ultimii ani? Pină in prezent ci se == ’ dovedeşte in stare de o asemenea performanţă. Iată, l-a învins ~5 pe Taylor şi a reuşit 10.07 secunde. La această Olimpiadă crono- == metrajul electronic a atins perfecţiunea. Miercuri am văzut cea === mai senzaţională departajare din istoria întrecerilor sportive. La ~ cursa de 400 m mixt la înot, cîştigătorul — suedezul Larsson şi =+ Învinsul, americanul Tim McKee au fost departajaţi de... două =g miimi de secundă, care transformate in unităţi ale metrului în­­seamnă că Larsson a atins peretele bazinului, la sfirşitul epui- = za uei curse, cu 3,2 milimetri înaintea lui McKee. Nu, nu este nici == o greşeală. Numai trei milimetri!... Fără faimosul sistem elec- == Ironie Siemens, despre a cărui funcţionare vă vom informa intr-un­­ reportaj viitor, egalitatea ar fi fost perfectă. == Astăzi luptătorul Vasile Iorga a cucerit a treia medalie olim- =—’■ pică a delegaţiei noastre. Ia lupte libere, prima medalie obţinută ==­ în acest sport de către luptătorii români. Sînt foarte preţioase === aceste medalii de argint şi de bronz, cîţi n-ar dori să te aibă, dar parcă nu s-a făcut dor de o medalie de aur, de aceste medalii­­ strălucitoare care­­ dau ordinea clasamentului neoficial pe medalii. =§§ La anterioara Olimpiadă, Viorica Visnipoleanu deschidea drumul celor patru medalii de aur românești. După patru ani in atletis- fo­cul nostru nu s-a găsit o urmașă care acum să poată concura la == nivelul primelor trei locuri. Nu s-a petrecut la această probă === ceea ce a fost posibil la aruncarea discului, probă la care Lia Manoliu are acum urmaşe demne de ea. Dar aurul îl aşteptăm nu ~= numai de la atletism, pentru care vor lupta Argentina Menis, =­ Carmen Ionescu şi Carol Corbu , ci şi de la alte sporturi, in primul === rind de la lupte greco-romane, caiac-canoe, handbal, tir şi, cine ştie, scrimă, box... Astăzi a fost o zi normală pentru sportivii noştri. O zi în == care comportarea lor a fost la nivelul aşteptat. Luptătorul Iorga Ill ne-a produs o mare satisfacţie pentru că, accidentat fiind în pre- == ziua finalelor, după ce n-a dormit întreaga noapte, astăzi s-a com- •== portat la acel nivel care se poate numi, fără exagerare, eroism­uil sportiv. Apoi, canotorii noştri, pe splendida pistă de apă a sta- == dionului nautic, în aplauzele a 40 000 de spectatori, și-au ciştigat == dreptul la finale, cu întreaga flotilă a acestui sport. Trei echipaje ||§ de bravi flăcăi, puternici, dîrzi, care — suntem­ siguri — că şi în finale, vor lupta la fel împotriva unor adversari recunoscuţi su- =E­periori prin performanţe. Cu ce alt prilej mai bun, de autodepă- ==­şire, se pot intilni falnicii noştri canotori, decit cu un concurs === olimpic care îţi mobilizează ultimele fibre ale fiinţei, ultimele §=| resurse omeneşti. Cel puţin schiful de patru a fost impresionant =i§ prin forţa care a arătat-o. In acele clipe păreau de neînvins, =SE oricine le-ar fi stat în cale. Aurel NEAGU :” Ultima partidă, sau penultima, cine ştie, din meciul secolului, dintre Spasski şi Fischer’, este jucată, cu asemenea şahuri gigantice, in satul olimpic de la München. De data aceasta spectatorii lipsesc fiind la competiţii şi la antrenamente, dar în minutele de răgaz numărul lor ca şi al şahiştilor este cu mult mai mare. Foto: RADU CRISTESCU (Agerpres) München, 31 august. O MEDALIE SCĂPATĂ PRINTRE DEGETE... Pentru Mihai Ţiu turneul final al probei individuale de floretă a a­­vut citeva momente cruciale. Accesul său In finală nu a fost o surpriză pen­tru că de-a lungul fazelor anterioare micuţul nostru fioretist a intrat fără dubii, în aprecierea specialiş­tilor, printre favoriţi. Aprecieri con­firmate de debutul său în finală cu două victorii­­ la polonezul Marek Dabrowski şi la francezul Christian Noel. Următorul său asalt, contra lui Vladimir Denisov, a fost primul moment decisiv de care vorbeam. Cu viteză fulgerătoare in atac, cu reflexele sale recunoscute care îi permit să anticipeze tenta­tiva de atac a adversarului. Tiu l-a condus pe Denisov cu 3—1, dar, după aceea, tratînd prea superfi­cial propriile sale atacuri, a fost egalat și întrecut cu 5—3. Șansele încă nu erau pierdute cînd a venit meciul său cu Jenő Kamuti (Ungaria). Experimentatul fioretist maghiar, care concura, în acel moment, încă la medalia de aur, a fost surprins de dispoziţia trăgătorului român pentru răstur­narea ierarhiilor. Deşi condus cu 3—1 şi 4—2, Mihai Ţiu — cu stilul său acrobatic, presărat cu sărituri şi atacuri neaşteptate — a reuşit, în faţa unui Kamuti uluit, să refacă handicapul şi să restabilească e­­chilibrul pe verticala tuburilor lu­minoase de marcaj. La 4—4, tot Ti o atacă dezlănţuit, intuind posibili­tatea un­ei mari victorii, dar pri­mele sale două tentative se încheie cu tuşuri considerate de arbitrul italian Guido Malacarne drept lo­vituri în zone nevalabile. Oarecum descumpănit, Tiu suportă cu greu atacul fulgerător al rutinatului Kamuti şi pierde asaltul care îl propulsează pe maghiar spre meda­lia de argint. In orice caz, specia­liştii au considerat că asaltul Ţiu—Kamuti a fost cea mai dispu­tată şi mai frumoasă dintre întîl­­nirile turneului final. Ultimul asalt al serii, înaintea ceremoniei premierii, a adus pe planşă, din nou, pe Ţiu în faţa ce-i Victor BANCIULESCU (Continuare în pag. a 2-a) ŢIU PROMITE: Insă, o revanşă In proba pe echipe a floretiştilor GRUIESCU ŞI CUŢOV ÎNVINGĂTORI In gala de aseară au urcat în ring si doi pugilişti români. In limi­tele categoriei muscă Constantin Gruiescu a susţinut o intilnire difi­cilă in compania boxerului turc So­­nonut, pe care l-a întrecut la puncte. Calistrat Cuţov, la categoria uşoa­ră, a avut o evoluţie remarcabilă în faţa unui sportiv dîrz şi combativ, reprezentantul Ugandei, Muluri. Afri­canul a expediat numeroase laterale pe care, atent, Cuţov le-a eschivat cu promptitudine, contraatacînd eficace cu lovituri la corp şi la figură. Vic­toria la puncte a fost acordată, în unanimitate, campionului nostru. Generos cu învinsul său, boxerul spaniol de categoria cocoş Juan Rodriguez ii poartă pe umeri pe francezul Aldo Cosentino după ce l-a eliminat d­in competiţie. (Telefoto: AGERPRES ZIAR AII.CONSILIULUI NATIONAL PENTRU EDUCATIE FIZICA SI SPORT ANUL XXVIII — Nr. 7162 =^==== 4 PAGINI 30 BANI Vineri 1 septembrie 1972 ----- 71 Vffili- WfS.rCf O NOUA MEDALIE OLIMPICA CUCERITA DE SPORTIVII ROMÂNI Luptătorul VASILE IORGA - pe treapta a treia a podiumului, la categoria semimijlocie Născut la 12 februarie 1945, la Brăila, înălţimea -L 1,71 m, greutatea — 84 kg. Lăcătuş la Uzinele de utilaj greu „Pro­gresul“ Brăila. A început să practice luptele libere în­­ anul 1962, în cadrul asociaţiei sportive Progresul Brăila, avîndu-l antrenor pe Alexandru Tătaru. In 1965 a fost pentru prima dată selecţionat în lotul reprezentativ al ţării. Sub îndru­marea atentă a antrenorului emerit Ion Crîsnic, luptătorul brăilean şi-a desăvârşit măiestria sportivă. Din 1969 şi pînă anul acesta Vasile Iorga a cucerit mereu titlul de campion al ţării. Primul său succes pe plan in­ternaţional l-a repurtat la campionatele europene din 1970 (Berlin) cînd a cucerit medalia de bronz. Apoi la campiona­tele mondiale din acelaşi an , la Edmonton a obţinut tot medalia de bronz, succes pe care avea să-l reediteze la ediţia de anul trecut la Sofia. ÎNTRECERILE de lupte libere au luat sfîrşit UN BILANŢ RODNIC AL REPREZENTANŢILOR NOŞTRI După cinci zile de dispute, în sala nr. 8 din Messegelände, a luat sfîrşit maratonul luptelor libere. Pentru prima dată o competiţie de mare amploare la lupte s-a desfă­şurat de-a lungul atîtor zile, ma­joritatea concurenţilor fiind ne­voiţi să se menţină, cu mari efor­turi, in limitele categoriilor lor de greutate. Subliniem în­ acest sens că unii luptători au renunţat la 7,9 kilograme pentru a ajunge la categoriile respective. Printre aceş­tia s-a numărat şi românul Petre Cearnău care a „slăbit" nu mai pu­ţin de 8 kg. Dar, dincolo de aceas­tă dificultate, la München, după cum apreciază toţi specialiştii pre­zenţi, confruntările au fost extrem de drastice. Numeroşi luptători cu impresionante cărţi de vizită, me­daliaţi la Jocurile Olimpice, cam­pionate mondiale şi europene nu şi-au putut apăra cu succes repu­taţia, fiind învinşi sau chiar eli­minaţi din competiţie înaintea tu­rurilor finale. Bunăoară la catego­­ria spinimuscă, medaliatul cu gint la ultima ediţie a campiona­telor mondiale, mongolul Jamsram Bzarraghtcha a fost eliminat după numai două tururi. Iranianul Mo­hamed Ghorbani, campionul mon­dial al categoriei muncă şi bulga­rul Beiu Baev, clasat pe locul se­cund, au ieşit şi ei din concurs după tururile I şi II. Campionul mondial al categoriei uşoare, Iuri Guşov (U.R.S.S.) a fost eliminat la turul IV. La aceeaşi categorie, cu­noscutul luptător francez Daniel Robin — ciştigător al medaliilor de argint la ambele stiluri la Cin-Ion OCHSENFELD (Continuare in pag. a 4-a) Vasile Iorga, în secundele următoare îl va fixa cu umerii pe saltea pa elveţianul Jimmy Martinetti, obţinind victoria prin tuş. Telefoto : AGERPRES ATLETISMUL A DEVENIT CAPUL DE AFIŞ AL J.O. Fascinaţia pe care o exercită atletismul asupra publicului nu a fost niciodată mai strălucit demon­strată decit în această dimineaţă însorită, pe stadionul Olimpic din München, care a înregistrat — la o aparent anostă reuniune atletică, compusă din calificări şi serii — fantastica sumă de 78.500 de spec­tatori plătitori!! Cifrele acestea oferă subiect de meditaţie pentru cei ce prezic agonia lumii olimpice. A fost, în orice caz — după star­tul impetuos şi, desigur, interesant al nataţiei — cel mai frumos mo­ment de pînă acum al acestor Jo­curi. Biruinţa atletismului in gama de preferinţe a publicului­­, fost netă. Este ceva extraordinar să vezi aproape optzeci de mii de oameni — şi scriem din nou­­acest număr In litere cu o explicabilă plăcere — aplaudînd frenetic efor­turile unor concurenţi, adesea a­nonimi pentru ei, de a se califica abia in primele faze ale Întrecerii propriu-zise, cum a fost cazul la 100 m, unde s-au disputat nu mai puţin de 12 serii. Două probe de calificare ne-au interesat în mod deosebit pe nul, cele rezervate atletelor : la săritura în lungime şi la aruncarea suliţei. Viorica Viscopoleanu şi Elena Vin­­tilă nu au avut nici un fel de di­ficultate în a se califica. Campioa­na noastră a sărit 6,39 m., iar Vin­­tilă — 6,30 m., adică exact atât cu­ cerea barem­ui. La aruncarea suliţei lupta a fost mult mai îndârjită pentru califi­care. Tinara Eva Ileana Zörgő a reuşit splendida performanţă de a se califica, încă de la prima a­­runcare cu 54,34 m. (record per­sonal). In schimb, Marion Becker, în care se puneau mari speranţe, nu a manifestat vigoarea şi do­rinţa fermă, necesare pentru a obţine promovarea în final a pro­bei. Prima ei aruncare a fost de aproximativ 45 m., dar dîndu-şi seama că e slabă a depăşit voluntar linia elanului. Apoi, cu un elan prea scurt, lipsită — evident -- ac voinţă, a aruncat 48,70 m., pentru ca, în ultima încercare, să reali­zeze 50,74 m, fireşte, insuficient pentru a se califica. In categoria necalificatelor se află, în mod surprinzător, o seamă de favorite, printre care campioana olimpică din 1968 Angela Ranky- Nemeth, campioana europeană din 1971 Daniela Jaworska, Nina Ma­­rakina, Ameli Koloska (a doua la C.E. de la Helsinki). După-amiază, stadionul a fost plin pînă la refuz. Vorba aceea, un ac să fi vrut să arunci şi n-aveai unde ! Spectatorii, a căror majori­tate o formează, firesc, localnicii, au exultat la prima săritură din concurs a marii lor speranţe, Heidi Rosendahl. Această încercare a mă­surat 6,78 m şi avea o puternică strălucire de... aur. Aceiaşi specta­tori, dar încă şi alţii, au aplaudat la fel de călduros încercarea a doua a recordmanei mondiale, cea de 6,78 m, aşteptînd un rezultat mare. Speranţa acestui rezultat nu s-a mai împlinit, iar cea a victoriei atletei vest-germane fiind, la un moment dat, chiar, ameninţată. Campioana balcanică, atleta bulga­ră Diana Iorgova, a obţinut, în a patra săritură, 6,77 m, şi a beneficiat de dreptul de a fi fost ultima pe foaia de concurs a finalei. Iorgova (Continuare în pag. a 4-a) HEIDI ROSENDAHL O ZI FRUMOASĂ PENTRU CANOTAJUL ROMÂNESC Toate cele trei echipaje­ calificate in finale! Canotajul româ­nesc a trăit joi o zi frumoasă la Oberschleissheim. Venit cu o carte de vizită modestă (un singur loc șase la Roma, in pro­ba de 2­4- 1, echi­valent cu un singur punct In Întrea­ga istorie a J. O.), acest David Cop­perfield al apelor noastre. In com­paraţie cu prinţii caiacului şi ai ca­­noei, s-a emancipat, reuşind perfor­manta de a intra cu toate cele trei echipaje in finale. Gala semifinalelor a fost aminată cu peste o oră, din cauza vintului puternic. In momentul In care vite­za vintului a ajuns doar la... 5,5 m pe secundă, s-a anunţat Începerea întrecerilor. Prima noastră cursă (a doua probă a programului), cea a schifurilor de 2 fără cîrmaci ne-a produs multe emoţii. Pină la 1500 m, Ilie Oanţă şi Dumitru Grumuzescu s-au aflat In poziţia a patra (înx frunte — polonezii şi elveţienii), fă­­cînd faţă cu dificultate strocului ri­dicat al echipajului vest-german, sti­mulat de cei peste 40 000 de specta­tori. Dar, în finiş, cei doi schifişti români au avut resurse mai multe, învăţînd din lecţia seriilor de du­minică, atunci cînd rataseră victo­ria în urma unui start peste pute­rile lor. Astfel ambarcaţia noastră, evoluind mai bine tactic, s-a califi­cat cu multă siguranţă, sosind la peste două secunde Înaintea echipei americane, iar ramenii vest-germani (sufocaţi de duelul cap la cap purtat cu Oanţă şi Grumezescu pe o por­ţiune de 300 m) au sfîrşit epuizaţi, pe ultimul loc. Iată rezultatele com­plete ale semifinalelor probei de 2 fără cirmaci (cu menţiunea că pri­mele trei echipaje din fiecare semi­finală au obţinut dreptul de a con­­cura pe cele şase culoare ale fina­lelor de simbătă) : S 1 — 1. Polonia (Broniek—Slustarski) 7:42,41, 2. Elve­ţia (Bachmann—Fischer) 7:44,91, 3. România (Oanţă—Grumezescu) 7:47,77, 4. S.U.A. 7:50,26, 5. Norvegia 7:57,27, 6. R. F. a Germaniei 8:06,06 , S II — I.R. D. Germană (Brietzke—Mayer) 7:40,58, 2. Olanda (Luynenburg—Stok­­vis) 7:41,86, 3. Cehoslovacia (Lakomy— Zapletal) 7:45,11, 4. U.R.S.S. 7:46,18, 5. M. Britanic 7:56,59, 6. Iugoslavia 8:01,58. Apoi, după desfăşurarea interesan­tei curse de simplu, au luat startul campionii mondali Ştefan Tudor şi Petre Ceapura (cirmaci — Ladislau Lovrenschi), în a doua semifinală a probei de 2 + 1. Această dispută Ioan CHIRILA (Continuare în pag. a 4-a) PENTRU MECIUL DE DUMINICA, CU AUSTRIA. REPREZENTATIVA DE FOTBAL S-A ANTRENAT IERI LA CRAIOVA Cu tricolorii, de la Bucureşti spre Cetatea Băniei 9 Iordanescu indisponibil # Interes mare pentru meci CRAIOVA, 31 (prin telefon, de la trimisul nostru).­­ Pe cu totul alte itinerarii faţă de trecutul se­zon, şi avînd ca ţintă finală cam­pionatul mondial, fotbaliştii din lo­tul naţional au început deplasările, iniţial, miercuri, ei au avut de par­curs o rută mai scurtă, 60 km pînă la Olteniţa (o datorie mai ve­che de îndeplinit), pentru ca joi, Dinu, Răducanu, Dobrin, Domide, Lucescu et. comp. să se îndrepte, cu autocarul, spre Craiova, oraşul care găzduieşte, duminică, meciul amical România—Austria. Ne-am aflat alături de tricolori în „Setra“ care, în patru ore — cu două escale la Piteşti şi Scorni­­ceşti —, a străbătut distanţa de cca. 2­00 km. Au fos gfore de com­panie plăcută, timp­­ arhisuficient pentru a nota cite ceva pentru ci­titorii noștri. Să începem prin a furniza datele absolut necesare : în autocar au luat loc 16 jucători : Răducanu și Stan — portari ; N. Ionescu, Dinu, Dobrău, Antonescu, Deleanu, Velea — fundași ; Radu Nunweiller, Haj­nal — mijlocaşi, Lucescu, Dem­­brovschi, Dobrin, Domide, Marcu şi FI. Dumitrescu — înaintaşi. Cu Sătmăreanu ne-am întîlnit la Cra­iova, el venind aici singur, cu un autoturism, aşa cum o va face simbătă şi Dumitru, reţinut acasă, pentru examene­. Astă-seară e aşteptat să sosească de la Izmir braşoveanul Adamache, cu care nu­mărul selecţionabililor pentru par­tida cu Austria va creşte la 19. A rămas la Bucureşti stelistul Iordă­nescu, devenit indisponibil după meciul cu C.F.R. Cluj. Am discutat, între timp, şi cu Angelo Niculescu care, după veri­ficarea de la Olteniţa, s-a arătat satisfăcut de evoluţia apărării ime­diate, îndeosebi a lui Sătmăreanu, cel fixat, deocamdată să joace fun­daş central dreapta. Mijlocaşii, cu ex­cepţia lui Hajnal, şi o parte dintre înaintaşi, a apreciat, în continua­re, Angelo Niculescu, nu s-au an­gajat la efort cu toată capacitatea lor, evoluind în nota cu care abor­dează de obicei jocurile amicale de la mijlocul săptăminii. ...Şi, aproape pe nesimţite, la a­­miază, am ajuns în oraşul lui O­­blemenco şi al lui Angelo Nicules­cu. In plin centrul Craiovei, auto­carul cu componenţii lotului a fost reperat de localnici, care îl pîndeau de pe la ora 12. Cînd „Setra“ a stopat în faţa hotelului, numeroşi iubitori ai fotbalului au înconjurat autocarul, dăruind cu generozitate aplauzele lor fiecăruia dintre jucă­tori. După-amiază, localnicii s-au re­întâlnit cu tricolorii la stadionul Central, unde aceştia au efectuat un antrenament uşor, de menţine­re. A participat şi Dembrovsch­i, care acuză tot mai puţin entorsa suferită duminică. Şi o ultimă relaţie : aici timpul s-a menţinut închis toată ziua, spre seară chiar a plouat, dar fără re­percusiuni în ceea ce priveşte ce­rerea de bilete. Augustin Brînduşe, preşedintele C.J.E.F.S., care ne-a întîmpinat la sosire, ne spunea : „N-avem stadion care să satisfacă toate cerinţele pentru meciul România—Austria“. G. NICOLAESCU ­illil­d­ee ai fi Micip.

Next