Sportul, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7253-7282)

1972-12-01 / nr. 7253

Nr. 7253 SILENCIO, POR FAVOR! „Un singur lucru contează în ochii mei : pînă in al cincilea set, Ţiriac a arătat cel mai bun tenis pe teren bătut. Distribuind mari lovituri cu «lingura» din fun­dul terenului, drive-uri, reveruri trase cu sfoara, amor­tizări care ţin de biliard, smash-uri imparabile, ter­­minind fiecare minge cu mare ştiinţă, el mi-a amin­tit de regii terenului de zgură dinainte de război, tip Punceck, pe care nu-i puteai dobori decit cu cara­bina». Pe cuvînt, dacă el a profitat de tumultul mul­ţimii pentru a cîştiga citeva puncte litigioase, cu atit mai bine pentru el : a strica, a „bruia" cărţile, cind ele sint perdante de la început, constituie cea mai bună strategie in «Cupa Davis» şi mi-ar place ca jucătorii noştri să manifeste această furie şi această ambiţie de a cistiga cu orice preţ"... Asa scria dl. Olivier Merlin, trimisul special la Bucu­reşti al unui ziar nespecializat, dar de recunoscută seriozitate, „Le Monde", după finala „Cupei Davis". Ţin de mult aceste rînduri la colec­ţia personală pentru că ele mi se par cele mai lucide, cele mai corecte, cele mai negargarisite din cite idei am citit după celebrul joc Smith — Țiriac. Ele îmi confirmă părerea mea — pe cit de cinică, pe atît de pa­tetică . Țiriac a fost atunci eroic, adică a încercat imposibilul, trecînd chiar prin zone discutabile. Ca să fiu sin­cer, prefer aceste rînduri ale acestui francez (oh, intr-adevăr, dacă fran­cezii ar avea o echipă de Cupă Davis ca a noastră, să vedeţi cum n-ar mai face dumnealor mutrele as­tea...) — filmului acela, tot francez, despre Ţiriac, vizionat duminică. Bunul gust al regizorului nu mi s-a părut desăvîrşit, gluma cu westernul era cam trasă de păr, fie vorba între noi, dar mă rog, se zice că francezii sunt cei mai spirituali oameni din lume... Chiar dacă mă îndoiesc, ştiu că nu contează, mai ales că a fi spiritual nu e întotdeauna criteriul su­prem în viaţă. Partea cea mai bună a filmului era, fără îndoială, discuţia reporterului cu Ţiriac şi Năstase, de la egal la egal, cu multă omenie, fără surle şi fanfare, cu multe vorbe triste, cu multă sinceritate pe marginea durerilor de joc — căci există dureri de joc, ca şi durităţile utile în hochei, nepenalizabile —, cu multe tăceri care spun mai mult decît o singură vorbă, cu doi oameni care — spre cinstea lor — se zbat să afle cum se face față curată gloriei... Dar, în sfîr­­șit, cum ar spune Țiriac, „basta !" Sau, cum roagă arbitrul spaniol, atît de frumos : „Silencio, por favor !" Silencio — căci am impresia că la orizont se profi­lează o nouă partidă Năstase — Smith, Smith în lor noştri faţa căruia Năstase nu mai poate „cînta" ca în me­ciurile cu Gorman şi Hewitt, unde omul a zburdat fără nici un fel de complexe în schimb, cire ni s-au adunat în suflet, in mîini şi chiar în picioare, cind ne apar în faţă rugbyştii francezi ! De mult nu mai ştim să-l punem în difi­cultate. înaintarea luptă ca leii, adversarii sînt însă paralel (cu vreo sută de kile în plus — zicea ochiul fără greș al lui Manoileanu), iar atacurile noastre pe treisferturi nu se văd, n-au spor, nu-i înfricoșează, dăm vina pe vint, pe arbitru, vorbe în vînt... Nu mai sintem­ ce am fost în rugby — cifra jucători­­legitimaţi mi s-a părut o glumă din ciclul Infernal cu „n-aţi văzut un cal mare ?..." Aceasta nu-1 împiedica pe A. Groman să cunoască numele tuturor jucătorilor francezi, să nu bîj­­bîie între Romeu și Fourroux, să ne explice cit de cit de ce arbitrul, de bine, de rău, acordă ce acordă, fi­indcă noi — spectatorii din fotolii — nici într-o sută de ani nu vom învăţa regula ofsaidului la rugby, cel mai frumos dintre jocurile iadului... Spe­răm că pînă la anul, pînă la urmă­torul joc cu Franţa, această lipsă să se remedieze, atît la noi cît şi la dinsul. Nu totul e atît de simplu ca la handbal în 7, unde fetele mi s-au părut bune şi în progres, dovadă că lipsurile se pot remedia în 4 ani, pînă la Olimpiadă... CORESPONDENŢA STELIAN IONESCU — str. Saturn 7, Braşov : Ierta­ţi-mi întîrzierea cu care vă răspund. Scrisorile d-voas­­tră m-au încîntat prin acuitatea observaţiilor, prin patima de vechi fotbalist care ştie cum e cu valurile, cu vinturile, cu statuile şi cu decapitările în paradi­sul nostru. îmi pare bine că sintem­ de acord, dar mai ales mă bucur că-mi arătaţi atita prietenie. Vă rog să „mă deranjaţi" oricît de des. Dr. N. CHIOSE — Bd. Gării 15, Buzău : Nu fiţi atit de mindru că d-voastră şi amicii d-voastră aveţi ace­leaşi păreri cu subsemnatul în privinţa lui Dobrin. Dacă aţi şti ce mi-a scris Ion Avram din Tulcea ! N-am dormit o noapte... ION AVRAM — str. Progresului Z. Tulcea : Nu fiţi atît de vesel şi de ironic (ca să nu zic altfel) nn a mă distruge pentru că am îndrăznit o obiecţie la jocul lui Dobrin. Trei buzoieni mi-au dat dreptate şi crede­­ţi-mă că nu i-am mituit. Pentru un tulceanu, Buzău! nu spune nimic ? BELPHEGOR LA PROGRESUL BUCUREŞTI, IA SCRIE­M PROGRAM, ALTA GĂSIM ÎN SALĂ! (Urmare din pag. I) în care fetele se jucau, doar, de-a... handbalul, în cadrul unui meci la două porţi. Faptul că unele fete erau nou-venite nu poate fi o scu­ză , era vorba de o echipă de ju­nioare, din care cel puţin jumăta­te practicau acest sport de un an de zile (după cum am fost infor­maţi ulterior), iar unele dintre ele aveau certe calităţi şi cunoşteau ceva din secretele acestui joc. De ce trebuie să amintim noi că, mai ales, acestea din urmă cer mult mai multă atenţie din partea an­trenorului ? L-am interpelat pe în­suși antrenorul echipei de handbal senioare Progresul — Sava Becic — și care asistase timp de vreo 20 de minute la pregătire. Din pă­cate, el a încercat să ne convingă că antrenamentul pe care-l văzuse era foarte bun ! Dar a sfîrșit prin a ne da „oarecare“ dreptate. Ne-a spus insă, spre marea noastră sur­prindere şi a vicepreşedintelui Gh. Cioară, că el „nu coordonează, nici măcar în mare, activitatea întregii secţii de handbal, la toate nivelele“ şi, ca atare, „nu are competenţa de a se amesteca în treburile an­trenorului de la juniori, după cum nici acesta nu trebuie să intervină în ale sale“. In orice caz, ni s-a părut foarte curioasă această optică. ★ Dar surprizele aveau să mai con­tinue. Şi la această oră am înre­gistrat un „forfait“ la sală, în per­soana unui profesor şi a întregului său efectiv. In program, figura şe­dinţa de pregătire a unei alte echi­pe de volei (juniori) a clubului Pro­gresul, sub conducerea antrenoru­lui cu normă întreagă, Dorin Po­­rojnicu. Nimeni nu ştia, însă, ni­mic Şi doar după citeva investigaţii făcute tot împreună cu vicepreşe­dintele clubului, am aflat că antre­norul fusese văzut de dimineaţă. El plecase, însă, împreună cu pa­tru dintre elevii săi, să facă an­trenament... în afara Bucureştiului. Ni s-a spus că se va întâlni cu cei­lalţi componenţi ai echipei unde­va, pe traseu. S-ar putea să fie adevărat. Oricum, însă, conducerea clubului nu a fost în măsură să ne dea, pe loc, explicaţii ceea ce înseamnă că aceste acţiuni se fac, în general, fără ştirea ei. Jumăta­tea de sală rămasă la dispoziţia elevelor lui Liviu Constantinescu s-a dovedit a fi binevenită, dar nu ni se pare deloc acceptabilă prac­tica „apariţiei“ şi „dispariţiei“ ne­controlate din sala de sport. Putem constata din nou, la ora 10,30, aspecte neplăcute, pe care le întîlnim destul de des şi în alte părţi. Este vorba despre folosina ineficientă a sălilor de sport prin antrenamente care nu sunt făcute in mod intens, cu seriozitate. An­trenorii nu se simt obligaţi faţă de marile eforturi materiale investite pentru construcţia acestor săli ? Este de criticat, în cazul întîlnit de noi lipsa de organizare şi ex­ploatarea maximală a sălii ceea ce ar presupune programări riguroa­se şi, mai ales, respectate. Dacă se ştia din timp despre deplasarea antrenorului Porojnicu în afara Bucureştiului, poate că in sală se putea ţine o altă şedinţă de pre­gătire, a uneia dintre echipele pe care le văzusem în acea diminea­ţă pe terenurile din parc. In fine, un ultim aspect pe care l-am întîlnit la sala Progresul, în­tre orele 12—14, pe programul sălii erau înscrise orele de educaţie fi­zică ale studenţilor de la Institutul medico-farmaceutic. Dar aceştia, odată veniţi, n-au intrat înăuntru ci s-au deplasat spre terenurile din aer liber. „De ce ? Pentru că nu avem acces în sala mare“ , ne-a spus profesorul Octavian Bănăţan, şeful catedrei de educaţie fizică de la I.M.F. De la administratorul bazei aflăm, contrar programului afişat, că sala este rezervată pen­tru antrenamentele tenismanilor clubului, în caz de timp nefavora­bil. Ce să mai credem ? Cert este că, în cele două ore, sala a rămas goală. In orice caz, pentru folosirea in­tensivă a sălii de sport a clubului Progresul, sunt necesare nu numai alcătuirea judicioasă a unui pogram de lucru şi respectarea lui întoc­mai, ci şi antrenamente serioase, bine organizate, de un nivel teh­nic ridicat, care să dea maximum de randament în pregătirea spor­tivilor . ANUNŢa Federaţia Română de Schi- Bob, în colaborare cu O.N.T. Carpaţi Braşov, anunţă convoca­rea instructorilor de schi la ca­bana Cristianul Mare — Poiana Braşov, între 9—15 decembrie a.c. Cursul este deschis şi celor care doresc să obţină calificarea de instructor, cu condiţia ca să cunoască una din limbile: en­gleză, franceză sau germană. Informaţii suplimentare se pot primi la O.N.T. Carpaţi Braşov, tel. 13831, înscrierile: la O.N.T. „Carpaţi“ Braşov, pină la 5 decembrie. STIMATA REDACŢIE, Mă numesc George Penu, sunt medic la Dispensarul uman din comuna Griviţa, judeţul Ialomiţa. Ca fost jucător de fotbal, nu am uitat nici vechea pasiune a tinereţii şi iată că am izbutit să înjghe­bez şi aici, în comuna Griviţa, o echipă de fotbal (am numit-o „Partizanii“), participantă în momentul de faţă in categoria Pro­moţie a campionatului judeţean. Echipă, de altfel, iubită şi spriji­nită cum se poate mai bine de localnici. In această toamnă insă, au intervenit elemente extrasportive, de culise dacă vreţi, care au nemulţumit pe bună dreptate pe toţi cei din comuna Griviţa. Deşi după calculele noastre şi ale ziarului judeţean „Tribuna Ialomiţei“ — şi la un moment dat chiar ale comisiei judeţene de fotbal — eram pe primul loc în clasamentul seriei a II-a, iată că, după ultima etapă a turului, se revine, se reomologhează rezultate şi ne trezim pe locul II, după Avintul Perieţi. Măsurile luate sunt, după păre­rea noastră, greşite şi, mai mult, tendenţioase, ele nefiind încadrate in nici un text din actualul „Regulament de organizare a activităţii fotbalistice“. Alături de mine, mai semnează preşedintele asociaţiei „Parti­zanii“ Griviţa, Alexandru Sandu şi secretarul ei, Fiorea Popescu. FOTBALUL DIN GRIVIŢA, PERIEŢI, (şi alte comune din judeţul Ialomiţa) SUB O JURISDICŢIE CAM CURIOASĂ... In campionatul judeţului Ialo­miţa participă 90 de echipe, îm­părţite în două categorii. In „O­­noare“, cele 28 formaţii sunt gru­pate în două serii. Dedesubt se află „Promoţia“, cu 4 serii. Pri­mul lucru spre care ne-am în­dreptat privirile a­ fost clasamen­tul „la zi“ al seriei a II-a. Pe o pagină alăturată, tăiat de-a curme­zişul cu o linie roşie, clasamentul vechi : 1. Partizanii Griviţa 9 9 0 0 36—5 18 p ; 2. Avintul Pe­rieţi 9 7 1 1 55—13 15 p. Situaţie deja învechită, pentru că in şe­dinţa sa din 24 octombrie (ulti­ma etapă a turului a avut loc la 22 octombrie!), comisia de fotbal face modificările de rigoare şi astfel : 1. Avintul Perieţi 9 8 10 61—12 17 p . 2. Partizanii Griviţa 9 8 0 1 35—11 16 p. Ne uităm nedumeriţi la cel ce ne pune la dispoziţie — cu ama­bilitate, e adevărat — toate aces­te date, tov. V­irgiliu Petrescu, vicepreşedinte al C­ J.E.F.S. Ialo­miţa. Incet-încet, însă, vom ajun­ge la miezul problemei. La 27 august, in prima etapă a campionatului. Partizanii joacă, cu o echipă încă descompletată, la Perieţi şi pierd cu 6—2. Dar, contestă meciul, pe motiv că e­­chipa Avintul nu avea viza me­dicală pe carnetele jucătorilor. A­­bia în şedinţa din 24 octombrie — după două luni deci — cei de la Perieţi izbutesc să aducă noi pro­be (plus un memoriu) şi astfel re­zultatul omologat de comisia ju­deţeană (3-0 pentru Partizanii) este reomologat de biroul CJEFS cu scorul de pe teren ! In etapa a treia (la 10 septem­brie), Partizanii joacă la Milo­­şeşti, cu Spicul. In lipsa arbitru­lui delegat, va conduce un local­nic. In echipa Spicul apare un jucător pe care toată lumea îl cu­noaşte şi se ştie că este legitimat la o echipă din Slobozia. Contes­taţia este însă aproape imposibil de făcut. Atmosfera e foarte în­cinsă. Ziarul „Tribuna Ialomiţiei“ avea să scrie in numărul său din 13 septembrie, sub titlul „Fotbal pe maidanul din Miloşeşti“, urmă­toarele : „...Oricît ar părea de ciu­dat, oaspeţii mai conduceau în min. 90 (!) cu 1-0. Dar echipa din Mi­loşeşti trebuie să cîştige, sau mă­car să egaleze. Meciul se prelun­geşte. Gazdele egalează, dar oas­peţii mai înscriu imediat un gol, după care însă portarul lor „,o ia la fugă, scenă ce ar putea să pară hazlie, dar nu şi pentru cei care l-au văzut pe acesta fugărit şi ameninţat cu cuţitul de un spec­tator. Rînd pe rînd, se accidentea­ză Moise şi Constantin (coastă ruptă), şi, în fine, Spicui egalează din nou un min. 102, aşa că me­ciul se poate opri. Nu însă şi bă­taia : Nicolae, lovit cu o piatră in gură, va pierde 4 dinţi, Vind­eanu e lovit la coapsă, doctorul Penu se alege şi el cu o ploaie de pumni şi lovituri de picior...“ Re­zultatul ? Destul de curios. Co­misia decide : 3-0 pentru Partiza­nii (substittirea fusese dovedită), suspendă echipa din Miloşeşti pe două etape, dar şi... terenul din Griviţa, tot pe două etape, pen­tru „provocare de incidente“ ! Tot la 24 octombrie (încărcată şedin­ţă), biroul ia in considerare me­moriul echipei Partizanii şi ho­tărăşte : „4 etape de suspendare a dreptului de organizare pentru Spicul, tot pe două terenul din Griviţa ! “ ...Ei bine, de ce o asemenea ho­­tărîre ? Pentru că, conform ca­lendarului, echipa „Partizanii“ urma să întilnească în primele două etape ale returului, pe te­ren propriu, tocmai pe Avintul Perieţi şi Avintul Slobozia, deci ocupantele locurilor 1 şi 3 în ac­tualul clasament. Meciurile vor avea loc, deci, pe terenuri neu­tre. Am stat de vorbă şi cu medicul George Penu. Pare o fire pasio­nată, un om frămîntat, susceptibil intr-adevăr de a fi bănuit că îşi face dreptate singur. Ne povesteş­te, cu lux de amănunte, diverse „aventuri“ ale campionatului. U­­neori, pare că şi mai exagerează. Şi echipa sa a ciştigat vreo 3 meciuri „la masa verde“ d­in a­­fara celor de care am pomenit... Ceea ce am reţinut, în primul rînd în urma acestei scurte incursiuni intr-un campionat judeţean, este faptul că o serie de oameni — rău intenţionaţi sau rău informaţi — au drept de hotărire irevocabi­lă. Şi ne-a mai surprins felul în care se desfăşoară un astfel de campionat: substituiri, contestaţii, bătăi, suspendări, şi, pe deasupra, vicii în judecarea şi omologarea cazurilor litigioase... Dumitru GRAUR I PE TEME EDUCATIVE LA ORA SINCERITĂŢII ŞI A RESPECTULUI RECIPROC.■I Şedinţă instructivă, pe plan edu­cativ, miercuri seara, la Comisia centrală de competiţii şi disciplină,­­ deşi în cazul despre care ne ocu­păm în aceste rînduri — elimina­rea lui Dumitrache şi a lui Creţu, I în finalul partidei Dinamo — Uni­versitatea Cluj — nu s-a putut lua nici o hotărire, neprimindu-se, din I vina poştei, pînă la ora aceea, foaia de arbitraj, iar raportul ob­servatorului federal nefiind nu-I deajuns de concludent. Instructivă şedinţă, totuşi, fiind­că, în bună măsură, ea s-a desfă-I şurat pe linia sincerităţii, a res­pectului faţă de adevăr, al fair­­play-ului. Aşa ar trebui să fie as-I pectul fiecărei şedinţe a Comisiei de disciplină, al cărei rol este nu numai să pedepsească, ci să r educe, să prevină repetarea unor noi abateri săvirşite în focul luptei sportive atit de aspră uneori. Dar,­­ pentru aceasta, este necesară, în primul rînd, o atitudine corectă din partea celor care au greşit, I mai grav sau mai puţin grav, aju­­tind în felul acesta la lămurirea­­ problemelor, la tragerea unor con­cluzii juste, in folosul fotbalului şi chiar al activităţii viitoare a celor­­ pe care un gest necontrolat i-a adus în faţa Comisiei de disciplină. Cei prezenţi la şedinţă aveau să­­ asculte, cu satisfacţie, luări de po­ziţie, pătrunse de spirit de probi­tate, de nobleţe sportivă şi cetăţe­­­nească. In cazul arbitrului C. Ghi­­ţă, fost, in urmă cu 15—20 de ani, portar la Steagul roşu, atit antre-­ norul echipei Dinamo, Ion Nun­­weiller, cît şi vicepreşedintele clu­bului Dinamo, fostul internaţional I Alexandru Ene, şi-au făcut un punct de onoare din a-şi exprima stima şi admiraţia faţă de vechiul­­ lor adversar, un model de conduită­­ pe terenurile de sport şi în viaţa I de toate zilele. Alexandru Ene vă amintiţi, de­sigur , care, în ciuda robusteţei sale fizice, a fost unul dintre cei mai corecţi jucători de fotbal, a vorbit apoi, sincer, de la suflet la suflet, despre dificultăţile pe care Ie intimpină conducătorii de clu­buri in munca de educare a spor­tivilor, cei mai mulţi dintre ei avînd un fond bun, dar, sub im­periul nervilor, ascuţiţi la maxi­mum de încleştarea din teren, de ambiţiile luptei pentru victorie, comit şi acte care încalcă etica sportivă. Dumitrache — acest mare talent — este din păcate, şi el unul dintre aceştia. Alexandru Ene n-a putut obser­va, din locul unde se afla, dacă Dumitrache a comis sau nu abate­rea pentru care a fost eliminat din joc. „Dar in orice caz", a ţinut să adauge vicepreşedintele clubului Dinamo, „ţin să asigur Comisia de competiţii şi disciplină că Dumi­trache, care parcurge acum cu succes drumul redresării sportive şi psihice, nu va mai fi întîlnit în locul unde se vor produce inci­dente. Nici măcar ca simplu spec­tator. Eu voi fi primul care să ceară maximum de pedeapsă pen­tru el, în cazul cind cuvintele mele de astăzi nu vor avea acoperire în atitudinea lui Dumitrache“. In sala de şedinţe s-a simţit im­presia profundă pe care au pro­dus-o cuvintele lui Ene. Au lipsit doar aplauzele, pentru a sublinia. Ne-am fi crezut, insă, atunci, in altă parte decit la o şedinţă a Co­misiei de disciplină. Folosim prilejul acestor rînduri, pentru a-i pune pe iubitorii fotba­lului şi in faţa unui alt fapt re­marcabil : Răducanu şi Rămurea­­nu au venit braţ la braţ la redac­ţie. Răducanu îi ceruse scuze pen­tru... Dar să uităm şi noi. Şi să salutăm sportivitatea şi prietenia. Căci Răducanu şi Rămureanu au fost şi vor fi, mai departe, buni prieteni. Jack BERARIU Sportul A 36-a EDIŢIE A CUPEI ROMÂNIEI INTRĂ IN FAZA SA EUIATĂ • Simbătă şi duminică jocurile 16-imilor • Performerele etapelor precedente • Meciul Chimia Făgăraş-Dinamo se dispută la Bucureşti De simbătă şi duminică, Cupa Ro­mâniei intră in faza sa finală. 16-imile reprezintă acest moment în care-şi fac apariţia in arenă şi di­vizionarele A. Faptul că acestea sint programate să joace in deplasare, pe terenurile echipelor de categorie in­ferioară, stîrneşte un legitim interes în oraşele gazdă. Rămine ca forma­ţiile primului eşalon să-şi onoreze prezenţa prin comportări bune, prin­­tr-un fotbal de calitate, la înălţimea preţuirii de care se bucură. Pentru că, nu trebuie să se uite, participa­rea lor in Cupă are — e drept — un scop competiţional, dar şi unul pro­pagandistic. Vor întimpina in jocuri rezistenţa unor adversare ambiţioase să se afirme împotriva unor parte­neri prestigioşi. Deci, un motiv în plus pentru ca divizionarele A să a­­bordeze cu toată seriozitatea întîlni­­rile şi să caute să-şi impună supe­rioritatea prin calitatea fotbalului practicat. PERFORMERELE DE PINA ACUM In această a 36-a ediţie a Cupei, etapele precedente au prilejuit cîteva rezultate surprinzătoare (nu-i vorba, doar, de competiţia K.O. ?...). însuşi faptul că in 16-imi au ajuns o echipă din campionatul judeţean — Metalul Oradea — şi o divizionare C şi, în schimb, numai 9 din cele 16 formaţii care joacă în Divizia B constituie o , surpriză care se cuvine subliniată. Primele 7 sunt performerele de pină acum. Spunem de pină acum pentru că nu este exclus ca dumi­nică, 16-imile să evidenţieze şi alte isprăvi ale categoriilor inferioare. Metalul Oradea are la activ o victorie cu 1-0 asupra C.F.R.-ului Timişoara din Divizia B şi una asupra unei divizionare C, Unirea Dej. Minerul Lupeni (pe vremuri In Divizia A...) a eliminat pe Metalurgistul Cugir şi pe Politehnica Timişoara, actual li­der in Divizia B, seria a îl-a. Cite două divizionare B au eliminat şi Autobuzul Bucureşti (C.S. Tirgovişte şi Delta Tulcea), Constructorul Galaţi (Progresul Brăila şi Politehnica Ga­laţi), Vagonul Arad (altă fostă divi­zionară* A... Minerul Anina şi Olim­pia Oradea) şi Carpaţi Sinaia (Meta­lul Plopeni şi S. N. Olteniţa). In fine, pentru a încheia lista evidenţiatelor de pînă acum, Ştiinţa Petroşani a scos din cursă pe Corvinul Hune­doara. Amintind că Metalul Bucureşti, F. C. Bihor, F. C. Galaţi, Progresul Bucureşti şi C.S.M. Sibiu au încurcat multe socoteli divizionare­­ şi în ediţiile precedente ale Cupei, între­gim tabloul cvasi-general al adversa­relor pe care urmează să le întîl­­nească reprezentanţii categoriei su­perioare. PRIMELE JOCURI SIMBÂTA Etapa de Cupă va fi inaugurată simbătă de trei partide: Bucureşti ! Chimia Făgăraş—Dinamo Bucureşti, stadionul Dinamo (terenul din Făgă­raş fiind suspendat, Chimia a ales Capitala ca loc de disputare) ; Ora­dea : Metalul—Universitatea Cluj ; Galaţi : Constructorul—Jiul Petro­şani. MECIURILE, CA SI TOATE CE­LELALTE DE DUMINICA DUPA­­AMIAZA, VOR ÎNCEPE LA ORA 13,30. DUMINICA TOATA ZIUA... Parte din partidele programate du­minică se vor juca dimineaţa de la ora 11, după următorul program : Bucureşti : Metalul—Universitatea Craiova (teren Metalul-Pantelimon); Bucureşti : Progresul—Petrolul Plo­ieşti (teren Progresul);­­ Bucureşti Autobuzul—U.T.A. (teren Autobuzul); Oradea : F. C. Bihor—Sp. studenţesc Bucureşti; Arad : Vagonul—Sport Club Bacău. O altă întilnire, C.F.R. Paşcani— F. C. Argeş Piteşti, va începe la ora 12. In sfîrşit, celelalte vor avea loc de la ora 13,30 : Petroşani : Ştiinţa— A.S.A. Tg. Mureş ; Galaţi : F. C. Ga­laţi—C.S.M. Reşiţa ; Sinaia : Carpaţi— Rapid Bucureşti ; Rm. Vilcea : Chi­mia— St. roşu Braşov ; Sibiu : C.S.M.—Farul Constanţa ; Piatra Neamţ: Ceahlăul—C.F.R. Cluj;­Lu­peni : Minerul—Steaua Bucureşti. De astăzi, echipele care se depla­sează, încep să se Îndrepte spre ora­şele meciurilor. I EL, CEL MAI BUN JUNIOR Al TABEREI DIN 1967... ...Miercuri seara, pe „Republicii“. A început meciul dintre lotul A şi lotul de tineret. In spatele porţii lui Adamache, rezervele cadeţilor: Moldovan, Grigoraş, Iordache, Sa­­bados... Toţi tineri de real talent. Băieţii aceştia, şi mulţi alţii ca ei, ar trebui priviţi, parcă, cu mai multă atenţie... Şi cu mai multă în­credere... Moldovan aplaudă sin­cer golul lui Troi şi calităţile teh­nice ale celui care-i titular pe pos­tul său în naţionala cadeţilor — Mulţescu. Aşa începe un dialog lung fără hîrtie şi creion. Alexan­dru Moldovan, roşcovanul din ac­tualul „11” de bază al dinamovişti­­lor, e un om deschis, cu o nebă­nuită forţă de a privi greşelile tre­cutului. — In ultimii cinci ani am pierdut foarte mult! N-am avut nici şansă şi nici n-am fost înţeles. — La Oradea, anul trecut, se năs­cuse, totuşi, o şansă !.... — La Oradea, ce-am făcut eu, n-a fost fotbal! A fost o parodie! Am fost un neserios. Cu fotbalul şi cu viaţa. Eram student in anul I la fizică-chimie! S-a dus la naiba şi facultate şi tot! ...Dumitru trimite una din pasele sale măiestre. Moldovan savurează execuţia. Tace, cîteva clipe, liniş­­tindu-şi parcă gîndurile. Apoi calm, cu vorbe mature: — In 1967 am participat cu Du­mitru, Iordănescu şi Hajnal la ta­băra de juniori de la Cîmpina. Eu am fost declarat atunci cel mai bun jucător al taberei. Nu peste mult timp Dumitru, Iordănescu şi Hajnal au devenit titulari in echi­pele lor de club... Apoi, primii doi au devenit titulari în națională... Eu... — Ai fi putut deveni mai curînd titular la Dinamo . — Sînt sigur că puteam! Tre­buia numai ca cineva să încerce mai mult să-mi corecteze o virstă dificilă. Oricum, ce-a fost, a fost! Eu cred că am învăţat mult din aceşti ani pierduţi. Şi, la urma ur­mei, nu am decit 22 de ani, virstă de la care pot aştepta multe. Lingă noi, acolo în spatele porţii lui Adamache, Hajnal ne spune că, atunci, la Cîmpina, băiatul roşcovan care venise din Ocna Mureş îi im­presionase pe toţi cu tehnica sa. Nu ştiam că Moldovan venea de la Ocna Mureş. — Da, am jucat doi ani în Divi­zia C, la Soda Ocna Mureş, în oraşul meu natal. Din Ocna Mureş au mai plecat doi fotbalişti cunos­cuţi, Mureşan, golgeterul de la Tg. Mureş şi Popanică... ...Trece pe lingă noi Traian Io­­nescu. Moldovan spune că omul a­cesta care l-a luat din tabăra de juniori de la Cîmpina şi l-a adus la Dinamo, a fost primul care l-a înţeles şi a avut deplină încredere în el. Acum, Nelu Nunweiller e omul căruia îi datorează foarte mult. — Nelu Nunweiller m-a făcut ti­tular, oferindu-mi şansa renaşterii. Pentru omul acesta trebuie să mă­­ninc şi iarba în teren... Moldovan nu este unul din acei oameni care îşi iau „angajamente Stas“ atunci cind sint întrebaţi ce şi-au propus să facă în viitorul a­­propiat. — La Dinamo joc într-o compa­nie care mă obligă să cer, eu în primul rînd, mai mult de la mine. Cu Dinu și Radu Nunweiller Ungă tine, e mai greu să stai decît să alergi 90 de minute... Și la antrena­mente nu-ți poți permite să te menajezi. Pentru că aceste clipe de chiul se răzbună. Vă spun eu!... — Sincer, acum cind te știi ti­tular, ce planuri ai ? — Planurile mele sunt mari, de ce n-aş spune-o ! — Mari, mari­­ ! De ce nu ? La urma urmei, Dumitru şi Iordănescu şi Hajnal au fost cu mine in acea tabără in care eu, am fost declarat cel mai bun jucător. Niciodată nu trebuie să uit lucrul acesta. — Şi, în locul cui crezi că ai putea juca în naţională . Pentru că şi Dumitru şi Dinu şi Radu Nunweiller.... — Găsim noi un loc! Important este să realizez eu la echipa mea de club ceea ce mi-am propus! ...Cornel Drăguşin II cheamă pe Moldovan, trimiţîndu-1 la încălzi­re. In repriza secundă, în faţa lui Dinu, Dumitru, Radu Nunweiller, vîrful retras al cadeţilor execută cîteva treceri abile, cîteva pase mature şi două şuturi periculoase care primesc aplauze. Toate voiau, parcă, să spună că acest tînăr de 22 de ani cu ambiţia răscolită de trecutele rătăciri, e hotărît să dea o strălucire deplină talentului său. Mircea M. IONESCU MOLDOVAN TRAGERE EXCEPŢIONALĂ LOTO 5 DECEMBRIE 1972 Participarea se face pe bilete de 2 lei, 5 lei şi 15 lei va­rianta. Variantele de 15 lei dau posibilitatea de participare la toate extragerile cu mari şanse de cîştig. Luni 4 decembrie 1972, ULTIMA ZI­­ pentru procurarea biletelor. LOTO PREMIILE TRAGERII EXCEPŢIONALE DIN 21 NOIEMBRIE 1972 : Categoria 1 : 1,30 autoturisme „Dacia 1300“ (70.000 lei) ; Categoria 2 : 3,60 autoturisme „Skoda S 100“ (53.790 lei) ; Ca­tegoria 3 : 2 variante 25V* a 3.250 lei şi 2 variante 10’A a 2.500 lei ; Categoria 4 : 35,20 excursii la Paris (11.000 lei plus dife­rența în numerar pină la 13.398 lei) ; Categoria 5 : 41 variante a 13.398 lei ; Categoria 6 : 92,75 excursii U.R.S.S. (2500 lei) ; Categoria 7 : 81,35 variante a 1.000 lei; Categoria 8 : 76,45 va­riante a 500 lei; Categoria 9 : 661,65 variante a 200 lei. Rubrică redactată de LOTO-PRONOSPORT Pag. a 3-a NOCTURNA TRIC010RI10R (Urmare din pag. II sută de ochi ai săi şi a centrat foarte frumos, spre capul lui Du­mitrache, care a executat cu in­geniozitate „tangenta“ necesară în­scrierii golului. Cu excepţia acestui moment-program, Dobrin s-a inter­calat mai puţin în linia avanpostu­rilor, şi a combinat mai mult cu „cavaleria rapidă“, transferînd de­seori ponderea jocului departe de poartă. In orice caz, aceste situaţii de joc creează o temă de medita­ţie în legătură cu rolul tranşant al vîrfurilor de atac în cadrul noii configuraţii a liniei de mijloc, în echipa aplaudată a Tineretu­lui, au ieşit la iveală ardoarea cu totul remarcabilă a lui Troi în for­ţarea frontului apărării şi consis­tenţa în foc a celor doi mijlocaşi, Bölöni şi Beldeanu. Mai puţin con­vingătoare — prestaţia lui Mulţes­­cu, mult prea degajat la o tempe­ratură care necesita arderi mai den­se. De pe urma acestui talenti a avut de suferit şi Roznai Meciul de miercuri s-a bucurat de prezenţa unui public numeros. Din păcate, unii spectatori au în­ţeles să dinamizeze limitele şi aşa dinamice ale jocului, prin crearea unei false dispute între tricolori şi cădeţi. Şi dacă am înţeles foarte bine entuziasmul publicului la în­scrierea primului gol de către că­deţi, n-am înţeles ripostele pline de ironie la adresa unor nereuşite teh­nice ale „tricolorilor“, care l-au vizat in primul rînd pe Sătmăreanu Echipa naţională a României are dreptul la o atitudine obiectivă faţă de eforturile pe care le face. Să nu uităm că ea, este, de fapt, princi­palul „autor“ al exigenţelor noas­tre de astăzi. „Tricolorii“ sunt cei care ne îndeamnă uneori să le ce­rem să învingă Anglia sau R. F. a Germaniei. Să-i respectăm şi să-i stimăm pentru această admirabilă performanță...

Next