Sportul, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7253-7282)
1972-12-01 / nr. 7253
Nr. 7253 SILENCIO, POR FAVOR! „Un singur lucru contează în ochii mei : pînă in al cincilea set, Ţiriac a arătat cel mai bun tenis pe teren bătut. Distribuind mari lovituri cu «lingura» din fundul terenului, drive-uri, reveruri trase cu sfoara, amortizări care ţin de biliard, smash-uri imparabile, terminind fiecare minge cu mare ştiinţă, el mi-a amintit de regii terenului de zgură dinainte de război, tip Punceck, pe care nu-i puteai dobori decit cu carabina». Pe cuvînt, dacă el a profitat de tumultul mulţimii pentru a cîştiga citeva puncte litigioase, cu atit mai bine pentru el : a strica, a „bruia" cărţile, cind ele sint perdante de la început, constituie cea mai bună strategie in «Cupa Davis» şi mi-ar place ca jucătorii noştri să manifeste această furie şi această ambiţie de a cistiga cu orice preţ"... Asa scria dl. Olivier Merlin, trimisul special la Bucureşti al unui ziar nespecializat, dar de recunoscută seriozitate, „Le Monde", după finala „Cupei Davis". Ţin de mult aceste rînduri la colecţia personală pentru că ele mi se par cele mai lucide, cele mai corecte, cele mai negargarisite din cite idei am citit după celebrul joc Smith — Țiriac. Ele îmi confirmă părerea mea — pe cit de cinică, pe atît de patetică . Țiriac a fost atunci eroic, adică a încercat imposibilul, trecînd chiar prin zone discutabile. Ca să fiu sincer, prefer aceste rînduri ale acestui francez (oh, intr-adevăr, dacă francezii ar avea o echipă de Cupă Davis ca a noastră, să vedeţi cum n-ar mai face dumnealor mutrele astea...) — filmului acela, tot francez, despre Ţiriac, vizionat duminică. Bunul gust al regizorului nu mi s-a părut desăvîrşit, gluma cu westernul era cam trasă de păr, fie vorba între noi, dar mă rog, se zice că francezii sunt cei mai spirituali oameni din lume... Chiar dacă mă îndoiesc, ştiu că nu contează, mai ales că a fi spiritual nu e întotdeauna criteriul suprem în viaţă. Partea cea mai bună a filmului era, fără îndoială, discuţia reporterului cu Ţiriac şi Năstase, de la egal la egal, cu multă omenie, fără surle şi fanfare, cu multe vorbe triste, cu multă sinceritate pe marginea durerilor de joc — căci există dureri de joc, ca şi durităţile utile în hochei, nepenalizabile —, cu multe tăceri care spun mai mult decît o singură vorbă, cu doi oameni care — spre cinstea lor — se zbat să afle cum se face față curată gloriei... Dar, în sfîrșit, cum ar spune Țiriac, „basta !" Sau, cum roagă arbitrul spaniol, atît de frumos : „Silencio, por favor !" Silencio — căci am impresia că la orizont se profilează o nouă partidă Năstase — Smith, Smith în lor noştri faţa căruia Năstase nu mai poate „cînta" ca în meciurile cu Gorman şi Hewitt, unde omul a zburdat fără nici un fel de complexe în schimb, cire ni s-au adunat în suflet, in mîini şi chiar în picioare, cind ne apar în faţă rugbyştii francezi ! De mult nu mai ştim să-l punem în dificultate. înaintarea luptă ca leii, adversarii sînt însă paralel (cu vreo sută de kile în plus — zicea ochiul fără greș al lui Manoileanu), iar atacurile noastre pe treisferturi nu se văd, n-au spor, nu-i înfricoșează, dăm vina pe vint, pe arbitru, vorbe în vînt... Nu mai sintem ce am fost în rugby — cifra jucătorilegitimaţi mi s-a părut o glumă din ciclul Infernal cu „n-aţi văzut un cal mare ?..." Aceasta nu-1 împiedica pe A. Groman să cunoască numele tuturor jucătorilor francezi, să nu bîjbîie între Romeu și Fourroux, să ne explice cit de cit de ce arbitrul, de bine, de rău, acordă ce acordă, fiindcă noi — spectatorii din fotolii — nici într-o sută de ani nu vom învăţa regula ofsaidului la rugby, cel mai frumos dintre jocurile iadului... Sperăm că pînă la anul, pînă la următorul joc cu Franţa, această lipsă să se remedieze, atît la noi cît şi la dinsul. Nu totul e atît de simplu ca la handbal în 7, unde fetele mi s-au părut bune şi în progres, dovadă că lipsurile se pot remedia în 4 ani, pînă la Olimpiadă... CORESPONDENŢA STELIAN IONESCU — str. Saturn 7, Braşov : Iertaţi-mi întîrzierea cu care vă răspund. Scrisorile d-voastră m-au încîntat prin acuitatea observaţiilor, prin patima de vechi fotbalist care ştie cum e cu valurile, cu vinturile, cu statuile şi cu decapitările în paradisul nostru. îmi pare bine că sintem de acord, dar mai ales mă bucur că-mi arătaţi atita prietenie. Vă rog să „mă deranjaţi" oricît de des. Dr. N. CHIOSE — Bd. Gării 15, Buzău : Nu fiţi atit de mindru că d-voastră şi amicii d-voastră aveţi aceleaşi păreri cu subsemnatul în privinţa lui Dobrin. Dacă aţi şti ce mi-a scris Ion Avram din Tulcea ! N-am dormit o noapte... ION AVRAM — str. Progresului Z. Tulcea : Nu fiţi atît de vesel şi de ironic (ca să nu zic altfel) nn a mă distruge pentru că am îndrăznit o obiecţie la jocul lui Dobrin. Trei buzoieni mi-au dat dreptate şi credeţi-mă că nu i-am mituit. Pentru un tulceanu, Buzău! nu spune nimic ? BELPHEGOR LA PROGRESUL BUCUREŞTI, IA SCRIEM PROGRAM, ALTA GĂSIM ÎN SALĂ! (Urmare din pag. I) în care fetele se jucau, doar, de-a... handbalul, în cadrul unui meci la două porţi. Faptul că unele fete erau nou-venite nu poate fi o scuză , era vorba de o echipă de junioare, din care cel puţin jumătate practicau acest sport de un an de zile (după cum am fost informaţi ulterior), iar unele dintre ele aveau certe calităţi şi cunoşteau ceva din secretele acestui joc. De ce trebuie să amintim noi că, mai ales, acestea din urmă cer mult mai multă atenţie din partea antrenorului ? L-am interpelat pe însuși antrenorul echipei de handbal senioare Progresul — Sava Becic — și care asistase timp de vreo 20 de minute la pregătire. Din păcate, el a încercat să ne convingă că antrenamentul pe care-l văzuse era foarte bun ! Dar a sfîrșit prin a ne da „oarecare“ dreptate. Ne-a spus insă, spre marea noastră surprindere şi a vicepreşedintelui Gh. Cioară, că el „nu coordonează, nici măcar în mare, activitatea întregii secţii de handbal, la toate nivelele“ şi, ca atare, „nu are competenţa de a se amesteca în treburile antrenorului de la juniori, după cum nici acesta nu trebuie să intervină în ale sale“. In orice caz, ni s-a părut foarte curioasă această optică. ★ Dar surprizele aveau să mai continue. Şi la această oră am înregistrat un „forfait“ la sală, în persoana unui profesor şi a întregului său efectiv. In program, figura şedinţa de pregătire a unei alte echipe de volei (juniori) a clubului Progresul, sub conducerea antrenorului cu normă întreagă, Dorin Porojnicu. Nimeni nu ştia, însă, nimic Şi doar după citeva investigaţii făcute tot împreună cu vicepreşedintele clubului, am aflat că antrenorul fusese văzut de dimineaţă. El plecase, însă, împreună cu patru dintre elevii săi, să facă antrenament... în afara Bucureştiului. Ni s-a spus că se va întâlni cu ceilalţi componenţi ai echipei undeva, pe traseu. S-ar putea să fie adevărat. Oricum, însă, conducerea clubului nu a fost în măsură să ne dea, pe loc, explicaţii ceea ce înseamnă că aceste acţiuni se fac, în general, fără ştirea ei. Jumătatea de sală rămasă la dispoziţia elevelor lui Liviu Constantinescu s-a dovedit a fi binevenită, dar nu ni se pare deloc acceptabilă practica „apariţiei“ şi „dispariţiei“ necontrolate din sala de sport. Putem constata din nou, la ora 10,30, aspecte neplăcute, pe care le întîlnim destul de des şi în alte părţi. Este vorba despre folosina ineficientă a sălilor de sport prin antrenamente care nu sunt făcute in mod intens, cu seriozitate. Antrenorii nu se simt obligaţi faţă de marile eforturi materiale investite pentru construcţia acestor săli ? Este de criticat, în cazul întîlnit de noi lipsa de organizare şi exploatarea maximală a sălii ceea ce ar presupune programări riguroase şi, mai ales, respectate. Dacă se ştia din timp despre deplasarea antrenorului Porojnicu în afara Bucureştiului, poate că in sală se putea ţine o altă şedinţă de pregătire, a uneia dintre echipele pe care le văzusem în acea dimineaţă pe terenurile din parc. In fine, un ultim aspect pe care l-am întîlnit la sala Progresul, între orele 12—14, pe programul sălii erau înscrise orele de educaţie fizică ale studenţilor de la Institutul medico-farmaceutic. Dar aceştia, odată veniţi, n-au intrat înăuntru ci s-au deplasat spre terenurile din aer liber. „De ce ? Pentru că nu avem acces în sala mare“ , ne-a spus profesorul Octavian Bănăţan, şeful catedrei de educaţie fizică de la I.M.F. De la administratorul bazei aflăm, contrar programului afişat, că sala este rezervată pentru antrenamentele tenismanilor clubului, în caz de timp nefavorabil. Ce să mai credem ? Cert este că, în cele două ore, sala a rămas goală. In orice caz, pentru folosirea intensivă a sălii de sport a clubului Progresul, sunt necesare nu numai alcătuirea judicioasă a unui pogram de lucru şi respectarea lui întocmai, ci şi antrenamente serioase, bine organizate, de un nivel tehnic ridicat, care să dea maximum de randament în pregătirea sportivilor . ANUNŢa Federaţia Română de Schi- Bob, în colaborare cu O.N.T. Carpaţi Braşov, anunţă convocarea instructorilor de schi la cabana Cristianul Mare — Poiana Braşov, între 9—15 decembrie a.c. Cursul este deschis şi celor care doresc să obţină calificarea de instructor, cu condiţia ca să cunoască una din limbile: engleză, franceză sau germană. Informaţii suplimentare se pot primi la O.N.T. Carpaţi Braşov, tel. 13831, înscrierile: la O.N.T. „Carpaţi“ Braşov, pină la 5 decembrie. STIMATA REDACŢIE, Mă numesc George Penu, sunt medic la Dispensarul uman din comuna Griviţa, judeţul Ialomiţa. Ca fost jucător de fotbal, nu am uitat nici vechea pasiune a tinereţii şi iată că am izbutit să înjghebez şi aici, în comuna Griviţa, o echipă de fotbal (am numit-o „Partizanii“), participantă în momentul de faţă in categoria Promoţie a campionatului judeţean. Echipă, de altfel, iubită şi sprijinită cum se poate mai bine de localnici. In această toamnă insă, au intervenit elemente extrasportive, de culise dacă vreţi, care au nemulţumit pe bună dreptate pe toţi cei din comuna Griviţa. Deşi după calculele noastre şi ale ziarului judeţean „Tribuna Ialomiţei“ — şi la un moment dat chiar ale comisiei judeţene de fotbal — eram pe primul loc în clasamentul seriei a II-a, iată că, după ultima etapă a turului, se revine, se reomologhează rezultate şi ne trezim pe locul II, după Avintul Perieţi. Măsurile luate sunt, după părerea noastră, greşite şi, mai mult, tendenţioase, ele nefiind încadrate in nici un text din actualul „Regulament de organizare a activităţii fotbalistice“. Alături de mine, mai semnează preşedintele asociaţiei „Partizanii“ Griviţa, Alexandru Sandu şi secretarul ei, Fiorea Popescu. FOTBALUL DIN GRIVIŢA, PERIEŢI, (şi alte comune din judeţul Ialomiţa) SUB O JURISDICŢIE CAM CURIOASĂ... In campionatul judeţului Ialomiţa participă 90 de echipe, împărţite în două categorii. In „Onoare“, cele 28 formaţii sunt grupate în două serii. Dedesubt se află „Promoţia“, cu 4 serii. Primul lucru spre care ne-am îndreptat privirile a fost clasamentul „la zi“ al seriei a II-a. Pe o pagină alăturată, tăiat de-a curmezişul cu o linie roşie, clasamentul vechi : 1. Partizanii Griviţa 9 9 0 0 36—5 18 p ; 2. Avintul Perieţi 9 7 1 1 55—13 15 p. Situaţie deja învechită, pentru că in şedinţa sa din 24 octombrie (ultima etapă a turului a avut loc la 22 octombrie!), comisia de fotbal face modificările de rigoare şi astfel : 1. Avintul Perieţi 9 8 10 61—12 17 p . 2. Partizanii Griviţa 9 8 0 1 35—11 16 p. Ne uităm nedumeriţi la cel ce ne pune la dispoziţie — cu amabilitate, e adevărat — toate aceste date, tov. Virgiliu Petrescu, vicepreşedinte al C J.E.F.S. Ialomiţa. Incet-încet, însă, vom ajunge la miezul problemei. La 27 august, in prima etapă a campionatului. Partizanii joacă, cu o echipă încă descompletată, la Perieţi şi pierd cu 6—2. Dar, contestă meciul, pe motiv că echipa Avintul nu avea viza medicală pe carnetele jucătorilor. Abia în şedinţa din 24 octombrie — după două luni deci — cei de la Perieţi izbutesc să aducă noi probe (plus un memoriu) şi astfel rezultatul omologat de comisia judeţeană (3-0 pentru Partizanii) este reomologat de biroul CJEFS cu scorul de pe teren ! In etapa a treia (la 10 septembrie), Partizanii joacă la Miloşeşti, cu Spicul. In lipsa arbitrului delegat, va conduce un localnic. In echipa Spicul apare un jucător pe care toată lumea îl cunoaşte şi se ştie că este legitimat la o echipă din Slobozia. Contestaţia este însă aproape imposibil de făcut. Atmosfera e foarte încinsă. Ziarul „Tribuna Ialomiţiei“ avea să scrie in numărul său din 13 septembrie, sub titlul „Fotbal pe maidanul din Miloşeşti“, următoarele : „...Oricît ar părea de ciudat, oaspeţii mai conduceau în min. 90 (!) cu 1-0. Dar echipa din Miloşeşti trebuie să cîştige, sau măcar să egaleze. Meciul se prelungeşte. Gazdele egalează, dar oaspeţii mai înscriu imediat un gol, după care însă portarul lor „,o ia la fugă, scenă ce ar putea să pară hazlie, dar nu şi pentru cei care l-au văzut pe acesta fugărit şi ameninţat cu cuţitul de un spectator. Rînd pe rînd, se accidentează Moise şi Constantin (coastă ruptă), şi, în fine, Spicui egalează din nou un min. 102, aşa că meciul se poate opri. Nu însă şi bătaia : Nicolae, lovit cu o piatră in gură, va pierde 4 dinţi, Vindeanu e lovit la coapsă, doctorul Penu se alege şi el cu o ploaie de pumni şi lovituri de picior...“ Rezultatul ? Destul de curios. Comisia decide : 3-0 pentru Partizanii (substittirea fusese dovedită), suspendă echipa din Miloşeşti pe două etape, dar şi... terenul din Griviţa, tot pe două etape, pentru „provocare de incidente“ ! Tot la 24 octombrie (încărcată şedinţă), biroul ia in considerare memoriul echipei Partizanii şi hotărăşte : „4 etape de suspendare a dreptului de organizare pentru Spicul, tot pe două terenul din Griviţa ! “ ...Ei bine, de ce o asemenea hotărîre ? Pentru că, conform calendarului, echipa „Partizanii“ urma să întilnească în primele două etape ale returului, pe teren propriu, tocmai pe Avintul Perieţi şi Avintul Slobozia, deci ocupantele locurilor 1 şi 3 în actualul clasament. Meciurile vor avea loc, deci, pe terenuri neutre. Am stat de vorbă şi cu medicul George Penu. Pare o fire pasionată, un om frămîntat, susceptibil intr-adevăr de a fi bănuit că îşi face dreptate singur. Ne povesteşte, cu lux de amănunte, diverse „aventuri“ ale campionatului. Uneori, pare că şi mai exagerează. Şi echipa sa a ciştigat vreo 3 meciuri „la masa verde“ din afara celor de care am pomenit... Ceea ce am reţinut, în primul rînd în urma acestei scurte incursiuni intr-un campionat judeţean, este faptul că o serie de oameni — rău intenţionaţi sau rău informaţi — au drept de hotărire irevocabilă. Şi ne-a mai surprins felul în care se desfăşoară un astfel de campionat: substituiri, contestaţii, bătăi, suspendări, şi, pe deasupra, vicii în judecarea şi omologarea cazurilor litigioase... Dumitru GRAUR I PE TEME EDUCATIVE LA ORA SINCERITĂŢII ŞI A RESPECTULUI RECIPROC.■I Şedinţă instructivă, pe plan educativ, miercuri seara, la Comisia centrală de competiţii şi disciplină, deşi în cazul despre care ne ocupăm în aceste rînduri — eliminarea lui Dumitrache şi a lui Creţu, I în finalul partidei Dinamo — Universitatea Cluj — nu s-a putut lua nici o hotărire, neprimindu-se, din I vina poştei, pînă la ora aceea, foaia de arbitraj, iar raportul observatorului federal nefiind nu-I deajuns de concludent. Instructivă şedinţă, totuşi, fiindcă, în bună măsură, ea s-a desfă-I şurat pe linia sincerităţii, a respectului faţă de adevăr, al fairplay-ului. Aşa ar trebui să fie as-I pectul fiecărei şedinţe a Comisiei de disciplină, al cărei rol este nu numai să pedepsească, ci să r educe, să prevină repetarea unor noi abateri săvirşite în focul luptei sportive atit de aspră uneori. Dar, pentru aceasta, este necesară, în primul rînd, o atitudine corectă din partea celor care au greşit, I mai grav sau mai puţin grav, ajutind în felul acesta la lămurirea problemelor, la tragerea unor concluzii juste, in folosul fotbalului şi chiar al activităţii viitoare a celor pe care un gest necontrolat i-a adus în faţa Comisiei de disciplină. Cei prezenţi la şedinţă aveau să asculte, cu satisfacţie, luări de poziţie, pătrunse de spirit de probitate, de nobleţe sportivă şi cetăţenească. In cazul arbitrului C. Ghiţă, fost, in urmă cu 15—20 de ani, portar la Steagul roşu, atit antre- norul echipei Dinamo, Ion Nunweiller, cît şi vicepreşedintele clubului Dinamo, fostul internaţional I Alexandru Ene, şi-au făcut un punct de onoare din a-şi exprima stima şi admiraţia faţă de vechiul lor adversar, un model de conduită pe terenurile de sport şi în viaţa I de toate zilele. Alexandru Ene vă amintiţi, desigur , care, în ciuda robusteţei sale fizice, a fost unul dintre cei mai corecţi jucători de fotbal, a vorbit apoi, sincer, de la suflet la suflet, despre dificultăţile pe care Ie intimpină conducătorii de cluburi in munca de educare a sportivilor, cei mai mulţi dintre ei avînd un fond bun, dar, sub imperiul nervilor, ascuţiţi la maximum de încleştarea din teren, de ambiţiile luptei pentru victorie, comit şi acte care încalcă etica sportivă. Dumitrache — acest mare talent — este din păcate, şi el unul dintre aceştia. Alexandru Ene n-a putut observa, din locul unde se afla, dacă Dumitrache a comis sau nu abaterea pentru care a fost eliminat din joc. „Dar in orice caz", a ţinut să adauge vicepreşedintele clubului Dinamo, „ţin să asigur Comisia de competiţii şi disciplină că Dumitrache, care parcurge acum cu succes drumul redresării sportive şi psihice, nu va mai fi întîlnit în locul unde se vor produce incidente. Nici măcar ca simplu spectator. Eu voi fi primul care să ceară maximum de pedeapsă pentru el, în cazul cind cuvintele mele de astăzi nu vor avea acoperire în atitudinea lui Dumitrache“. In sala de şedinţe s-a simţit impresia profundă pe care au produs-o cuvintele lui Ene. Au lipsit doar aplauzele, pentru a sublinia. Ne-am fi crezut, insă, atunci, in altă parte decit la o şedinţă a Comisiei de disciplină. Folosim prilejul acestor rînduri, pentru a-i pune pe iubitorii fotbalului şi in faţa unui alt fapt remarcabil : Răducanu şi Rămureanu au venit braţ la braţ la redacţie. Răducanu îi ceruse scuze pentru... Dar să uităm şi noi. Şi să salutăm sportivitatea şi prietenia. Căci Răducanu şi Rămureanu au fost şi vor fi, mai departe, buni prieteni. Jack BERARIU Sportul A 36-a EDIŢIE A CUPEI ROMÂNIEI INTRĂ IN FAZA SA EUIATĂ • Simbătă şi duminică jocurile 16-imilor • Performerele etapelor precedente • Meciul Chimia Făgăraş-Dinamo se dispută la Bucureşti De simbătă şi duminică, Cupa României intră in faza sa finală. 16-imile reprezintă acest moment în care-şi fac apariţia in arenă şi divizionarele A. Faptul că acestea sint programate să joace in deplasare, pe terenurile echipelor de categorie inferioară, stîrneşte un legitim interes în oraşele gazdă. Rămine ca formaţiile primului eşalon să-şi onoreze prezenţa prin comportări bune, printr-un fotbal de calitate, la înălţimea preţuirii de care se bucură. Pentru că, nu trebuie să se uite, participarea lor in Cupă are — e drept — un scop competiţional, dar şi unul propagandistic. Vor întimpina in jocuri rezistenţa unor adversare ambiţioase să se afirme împotriva unor parteneri prestigioşi. Deci, un motiv în plus pentru ca divizionarele A să abordeze cu toată seriozitatea întîlnirile şi să caute să-şi impună superioritatea prin calitatea fotbalului practicat. PERFORMERELE DE PINA ACUM In această a 36-a ediţie a Cupei, etapele precedente au prilejuit cîteva rezultate surprinzătoare (nu-i vorba, doar, de competiţia K.O. ?...). însuşi faptul că in 16-imi au ajuns o echipă din campionatul judeţean — Metalul Oradea — şi o divizionare C şi, în schimb, numai 9 din cele 16 formaţii care joacă în Divizia B constituie o , surpriză care se cuvine subliniată. Primele 7 sunt performerele de pină acum. Spunem de pină acum pentru că nu este exclus ca duminică, 16-imile să evidenţieze şi alte isprăvi ale categoriilor inferioare. Metalul Oradea are la activ o victorie cu 1-0 asupra C.F.R.-ului Timişoara din Divizia B şi una asupra unei divizionare C, Unirea Dej. Minerul Lupeni (pe vremuri In Divizia A...) a eliminat pe Metalurgistul Cugir şi pe Politehnica Timişoara, actual lider in Divizia B, seria a îl-a. Cite două divizionare B au eliminat şi Autobuzul Bucureşti (C.S. Tirgovişte şi Delta Tulcea), Constructorul Galaţi (Progresul Brăila şi Politehnica Galaţi), Vagonul Arad (altă fostă divizionară* A... Minerul Anina şi Olimpia Oradea) şi Carpaţi Sinaia (Metalul Plopeni şi S. N. Olteniţa). In fine, pentru a încheia lista evidenţiatelor de pînă acum, Ştiinţa Petroşani a scos din cursă pe Corvinul Hunedoara. Amintind că Metalul Bucureşti, F. C. Bihor, F. C. Galaţi, Progresul Bucureşti şi C.S.M. Sibiu au încurcat multe socoteli divizionare şi în ediţiile precedente ale Cupei, întregim tabloul cvasi-general al adversarelor pe care urmează să le întîlnească reprezentanţii categoriei superioare. PRIMELE JOCURI SIMBÂTA Etapa de Cupă va fi inaugurată simbătă de trei partide: Bucureşti ! Chimia Făgăraş—Dinamo Bucureşti, stadionul Dinamo (terenul din Făgăraş fiind suspendat, Chimia a ales Capitala ca loc de disputare) ; Oradea : Metalul—Universitatea Cluj ; Galaţi : Constructorul—Jiul Petroşani. MECIURILE, CA SI TOATE CELELALTE DE DUMINICA DUPAAMIAZA, VOR ÎNCEPE LA ORA 13,30. DUMINICA TOATA ZIUA... Parte din partidele programate duminică se vor juca dimineaţa de la ora 11, după următorul program : Bucureşti : Metalul—Universitatea Craiova (teren Metalul-Pantelimon); Bucureşti : Progresul—Petrolul Ploieşti (teren Progresul); Bucureşti Autobuzul—U.T.A. (teren Autobuzul); Oradea : F. C. Bihor—Sp. studenţesc Bucureşti; Arad : Vagonul—Sport Club Bacău. O altă întilnire, C.F.R. Paşcani— F. C. Argeş Piteşti, va începe la ora 12. In sfîrşit, celelalte vor avea loc de la ora 13,30 : Petroşani : Ştiinţa— A.S.A. Tg. Mureş ; Galaţi : F. C. Galaţi—C.S.M. Reşiţa ; Sinaia : Carpaţi— Rapid Bucureşti ; Rm. Vilcea : Chimia— St. roşu Braşov ; Sibiu : C.S.M.—Farul Constanţa ; Piatra Neamţ: Ceahlăul—C.F.R. Cluj;Lupeni : Minerul—Steaua Bucureşti. De astăzi, echipele care se deplasează, încep să se Îndrepte spre oraşele meciurilor. I EL, CEL MAI BUN JUNIOR Al TABEREI DIN 1967... ...Miercuri seara, pe „Republicii“. A început meciul dintre lotul A şi lotul de tineret. In spatele porţii lui Adamache, rezervele cadeţilor: Moldovan, Grigoraş, Iordache, Sabados... Toţi tineri de real talent. Băieţii aceştia, şi mulţi alţii ca ei, ar trebui priviţi, parcă, cu mai multă atenţie... Şi cu mai multă încredere... Moldovan aplaudă sincer golul lui Troi şi calităţile tehnice ale celui care-i titular pe postul său în naţionala cadeţilor — Mulţescu. Aşa începe un dialog lung fără hîrtie şi creion. Alexandru Moldovan, roşcovanul din actualul „11” de bază al dinamoviştilor, e un om deschis, cu o nebănuită forţă de a privi greşelile trecutului. — In ultimii cinci ani am pierdut foarte mult! N-am avut nici şansă şi nici n-am fost înţeles. — La Oradea, anul trecut, se născuse, totuşi, o şansă !.... — La Oradea, ce-am făcut eu, n-a fost fotbal! A fost o parodie! Am fost un neserios. Cu fotbalul şi cu viaţa. Eram student in anul I la fizică-chimie! S-a dus la naiba şi facultate şi tot! ...Dumitru trimite una din pasele sale măiestre. Moldovan savurează execuţia. Tace, cîteva clipe, liniştindu-şi parcă gîndurile. Apoi calm, cu vorbe mature: — In 1967 am participat cu Dumitru, Iordănescu şi Hajnal la tabăra de juniori de la Cîmpina. Eu am fost declarat atunci cel mai bun jucător al taberei. Nu peste mult timp Dumitru, Iordănescu şi Hajnal au devenit titulari in echipele lor de club... Apoi, primii doi au devenit titulari în națională... Eu... — Ai fi putut deveni mai curînd titular la Dinamo . — Sînt sigur că puteam! Trebuia numai ca cineva să încerce mai mult să-mi corecteze o virstă dificilă. Oricum, ce-a fost, a fost! Eu cred că am învăţat mult din aceşti ani pierduţi. Şi, la urma urmei, nu am decit 22 de ani, virstă de la care pot aştepta multe. Lingă noi, acolo în spatele porţii lui Adamache, Hajnal ne spune că, atunci, la Cîmpina, băiatul roşcovan care venise din Ocna Mureş îi impresionase pe toţi cu tehnica sa. Nu ştiam că Moldovan venea de la Ocna Mureş. — Da, am jucat doi ani în Divizia C, la Soda Ocna Mureş, în oraşul meu natal. Din Ocna Mureş au mai plecat doi fotbalişti cunoscuţi, Mureşan, golgeterul de la Tg. Mureş şi Popanică... ...Trece pe lingă noi Traian Ionescu. Moldovan spune că omul acesta care l-a luat din tabăra de juniori de la Cîmpina şi l-a adus la Dinamo, a fost primul care l-a înţeles şi a avut deplină încredere în el. Acum, Nelu Nunweiller e omul căruia îi datorează foarte mult. — Nelu Nunweiller m-a făcut titular, oferindu-mi şansa renaşterii. Pentru omul acesta trebuie să măninc şi iarba în teren... Moldovan nu este unul din acei oameni care îşi iau „angajamente Stas“ atunci cind sint întrebaţi ce şi-au propus să facă în viitorul apropiat. — La Dinamo joc într-o companie care mă obligă să cer, eu în primul rînd, mai mult de la mine. Cu Dinu și Radu Nunweiller Ungă tine, e mai greu să stai decît să alergi 90 de minute... Și la antrenamente nu-ți poți permite să te menajezi. Pentru că aceste clipe de chiul se răzbună. Vă spun eu!... — Sincer, acum cind te știi titular, ce planuri ai ? — Planurile mele sunt mari, de ce n-aş spune-o ! — Mari, mari ! De ce nu ? La urma urmei, Dumitru şi Iordănescu şi Hajnal au fost cu mine in acea tabără in care eu, am fost declarat cel mai bun jucător. Niciodată nu trebuie să uit lucrul acesta. — Şi, în locul cui crezi că ai putea juca în naţională . Pentru că şi Dumitru şi Dinu şi Radu Nunweiller.... — Găsim noi un loc! Important este să realizez eu la echipa mea de club ceea ce mi-am propus! ...Cornel Drăguşin II cheamă pe Moldovan, trimiţîndu-1 la încălzire. In repriza secundă, în faţa lui Dinu, Dumitru, Radu Nunweiller, vîrful retras al cadeţilor execută cîteva treceri abile, cîteva pase mature şi două şuturi periculoase care primesc aplauze. Toate voiau, parcă, să spună că acest tînăr de 22 de ani cu ambiţia răscolită de trecutele rătăciri, e hotărît să dea o strălucire deplină talentului său. Mircea M. IONESCU MOLDOVAN TRAGERE EXCEPŢIONALĂ LOTO 5 DECEMBRIE 1972 Participarea se face pe bilete de 2 lei, 5 lei şi 15 lei varianta. Variantele de 15 lei dau posibilitatea de participare la toate extragerile cu mari şanse de cîştig. Luni 4 decembrie 1972, ULTIMA ZI pentru procurarea biletelor. LOTO PREMIILE TRAGERII EXCEPŢIONALE DIN 21 NOIEMBRIE 1972 : Categoria 1 : 1,30 autoturisme „Dacia 1300“ (70.000 lei) ; Categoria 2 : 3,60 autoturisme „Skoda S 100“ (53.790 lei) ; Categoria 3 : 2 variante 25V* a 3.250 lei şi 2 variante 10’A a 2.500 lei ; Categoria 4 : 35,20 excursii la Paris (11.000 lei plus diferența în numerar pină la 13.398 lei) ; Categoria 5 : 41 variante a 13.398 lei ; Categoria 6 : 92,75 excursii U.R.S.S. (2500 lei) ; Categoria 7 : 81,35 variante a 1.000 lei; Categoria 8 : 76,45 variante a 500 lei; Categoria 9 : 661,65 variante a 200 lei. Rubrică redactată de LOTO-PRONOSPORT Pag. a 3-a NOCTURNA TRIC010RI10R (Urmare din pag. II sută de ochi ai săi şi a centrat foarte frumos, spre capul lui Dumitrache, care a executat cu ingeniozitate „tangenta“ necesară înscrierii golului. Cu excepţia acestui moment-program, Dobrin s-a intercalat mai puţin în linia avanposturilor, şi a combinat mai mult cu „cavaleria rapidă“, transferînd deseori ponderea jocului departe de poartă. In orice caz, aceste situaţii de joc creează o temă de meditaţie în legătură cu rolul tranşant al vîrfurilor de atac în cadrul noii configuraţii a liniei de mijloc, în echipa aplaudată a Tineretului, au ieşit la iveală ardoarea cu totul remarcabilă a lui Troi în forţarea frontului apărării şi consistenţa în foc a celor doi mijlocaşi, Bölöni şi Beldeanu. Mai puţin convingătoare — prestaţia lui Mulţescu, mult prea degajat la o temperatură care necesita arderi mai dense. De pe urma acestui talenti a avut de suferit şi Roznai Meciul de miercuri s-a bucurat de prezenţa unui public numeros. Din păcate, unii spectatori au înţeles să dinamizeze limitele şi aşa dinamice ale jocului, prin crearea unei false dispute între tricolori şi cădeţi. Şi dacă am înţeles foarte bine entuziasmul publicului la înscrierea primului gol de către cădeţi, n-am înţeles ripostele pline de ironie la adresa unor nereuşite tehnice ale „tricolorilor“, care l-au vizat in primul rînd pe Sătmăreanu Echipa naţională a României are dreptul la o atitudine obiectivă faţă de eforturile pe care le face. Să nu uităm că ea, este, de fapt, principalul „autor“ al exigenţelor noastre de astăzi. „Tricolorii“ sunt cei care ne îndeamnă uneori să le cerem să învingă Anglia sau R. F. a Germaniei. Să-i respectăm şi să-i stimăm pentru această admirabilă performanță...