Sportul, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 7283-7310)

1973-01-31 / nr. 7310

Pag. a 2-6 Sportul VIATA SPORTIVA A ORAȘELOR TARII VIATA SPORTIVA A ORAȘELOR TARIID­EJ EDUCAŢIA FIZICĂ ŞCOLARĂ LA TEMELIA ACTIVITĂŢII SPORTIVE Te puteai crede în plină comedie caragialescă. In anul 1972, o recla­­m­aţie adresată inspectoratului şco­lar arăta, cu sfîntă indignare, ce­­rind măsuri în subsidiar, că „direc­torul liceului joacă baschet cu elevii şi încă îmbrăcat cu pantaloni scurţi !“ Dascălul incriminat îşi recunoaşte, spăşit, vina : la peste 40 de ani, el face sport, aruncă la coş odată cu e­­levii şi la această Îndeletnicire umblă sumar îmbrăcat, scuzîndu-se că in re­dingotă i-ar fi fost ceva mai inco­mod... Lăsînd la o parte nota glumeaţă care însoţeşte Gâmburele de adevăr de mai sus, nu ne-a fost deloc greu să detectăm la liceul „Andrei Mu­­reşanu" din Dej o atmosferă spor­tivă pe linia celei mai bune tradiţii a sportului şcolar transilvănean. Profesorul Ioan Mureşan, directorul liceului, a făcut un tinereţe box la Timişoara, dar dragostea de aport î-a rămas nu numai dintr-o fericită experienţă personală, ci şi din temeinice convingeri pedagogice. în ciudă aparenţelor, el nu predă edu­caţia­ fizică, ci e dascăl de ştiinţe sociala, iar sprijinul său pentru ac­tivitatea sportivă în şcoală e mai curind­­ un fel de tutelă invizibilă. „Dacă sportului i se acordă acum mult mai multă importanţă în şcoala noastră decit in trecut — ne spune prof. Mureşan — aceasta se dato­­reşte mai multor factori şi nu în ultimul rînd faptului că ne-am stră­duit să întărim baza materială a a­­cestei activităţi". în­ ultimii ani a fost reamenajată sala de gimnastică, s-au realizat in perimetrul şcolii te­renuri în fier Ober (pentru handbal, baschet, volei şi cu posibilităţi de iluminare nocturnă) mărginite de cîteva rînduri de gradene, s-a bitu-, minizat curtea. Şi condiţiile ar fi pu­tut fi încă şi mai bune, dacă apele pustiitoare ale inundaţiilor n-ar fi suprimat aifte terenuri sportive «1* şcolii. RANG EGAL IN CANCELARIE Cu multă plăcere, am constatat că la acest liceu — spre deosebire de multe altele — profesorilor de edu­caţie fizică li se acordă rang egal în cancelarie, unde nu mai sunt trataţi ca... „profesori de dexterităţi“. Sta­bilirea acestei situaţii se datoreşte i nu numai atmosferei întronate de direc­torul cu dragoste de sport, ci mai ales modului cum înşişi profesorii de educaţie fizică au ridicat orele pre­date la nivelul cerinţelor. la nive­lul celorlalte discipline, în aşa fel incit astăzi sportul poate sta cu frun­tea sus, în şcoală, alături de limba română, de matematică, Istorie sau fizică, l­a dezvoltarea activităţii sportive In şcoală, la crearea unei adevărate emulaţii sportive, contribuţia princi­pală revine dascălului — cel mai vechi In disciplină — prof. Iosif Szilágyi, prezent de 15 ani in şcoală şi care a dat tonul unei anumite permanenţe, unei linii creatoare de tradiţie. De cîtăva vreme, absolvenţii liceului, care urmează studii în domeniul educaţiei fizice, se întorc ca profesori la pro­priul lor liceu­­ în aceasta situaţie P.­ I.contina Stăvaru­ şi Alexandru Rusu. Cu asemenea profesori, dăruiţi me­seriei lor şi pasionaţi de ea progresul fizic al masei de elevi este asigurat. Şi astăzi, în oraş, oamenii spun după manifestaţii sărbătoreşti : „se vede cînd trec elevii !“ Dar cîştigul stă nu numai în conformaţia fizică, ci şi în Aliaţi preţios! găsesc exerciţiul fi­zic şi sportul şcolar de performanţă şi în­ organizaţia U.T.C. şi îndrumă­torul acesteia, profesorul Dan Mirza, şi el un fost elev al liceului „Andrei Mureşanu“ din­ Dej. Ataşament şi preocupare care nu se citesc numai în sprijinul oferit pentru mobilizarea elevilor în acţiuni de amenajare a bazelor sportive ale şcolii sau în în­ţelegerea acordată activităţilor spor­tive pe care le situează printre cele cu­­pondere în şcoală, ci şi în suita iniţiativelor menite să apropie exerci­ţiului fizic cu­ mai mulţi tineri, să le sporească interesul pentru această ac­­■ tivi­tata­­,şi să­ răsplătească eforturile. Din suita acestora, de cea mai mare popularitate se bucură premiul „An­drei Mureşanu", o distincţie acordată pe domenii de activitate : cea mai­­ bună organizaţie U.T.C., cel mai com­petent cerc ştiinţific, cea mai bună echipă sportivă, cel mai merituos spor­tiv etc. Iar pentru ca premiul să aibă efectul scontat, el este laminat ime­diat ce s-a consumat o acţiune sau după ce unul dintre membrii colec­tivului s-a remarcat deosebit într-una din activităţi. Aşa s-a întîmplat şi anul trecut cînd îndrumătorul U.T.C., Dan Mîrzsa a făcut, pe o motocicletă, drumul de la Dej la Zalău, pentru a înmîna diploma de merit echipei feminine de baschet care cîştigase, aici, unul dintre cele mai dificile me­ciuri ale „zonei". Acum, după c­um ne informa acelaşi destoinic animator al activităţii spor­tive din şcoală, se află în stare de concept „Trofeul Andrei Mureşanu", o competiţie de amploare care urmează să se desfăşoare, în fiecare vacanţă de primăvară (la­ handbal, baschet, volei şi atletism), şi la care vor fi invitate echipe de la şcoli din dife­­­­rite localităţi, scopul principal repre­­zentindu-i apropierea şi cunoaşterea elevilor cu preocupări similare. Tot în sfera aceloraşi preocupări se înscrie şi intenţia unui trofeu al ttuturor liceelor care poartă numele patriotului Andrei Mureşanu, o ac­ţiune de amploare la care liceul din Dej solicită concursul tuturor omo­nimelor din ţară, care urmează să cea morală a elevilor. Am ascultat, la Dej, înduioşătoare povestiri — de a căror veridicitate n-avem" motive să ne îndoim — despre comportamentul tinerilor şcolari sportivi, în deplasă­rile lor, pentru competiţii, prin ora­şele ţării, ei nu uită să viziteze mu­zee şi expoziţii, iar adesea profesorii au fost surprinşi de cuminţenia celor care, în trenul de întoarcere, îşi ci­teau lecţiile. O experienţă foarte pozitivă este de înregistrat în jurul echipelor de performanţă ale şcolarilor. Fiecare din acestea stă sub tutela cîte unui „co­mitet de părinţi", care îşi deleagă re­prezentanţi la toate deplasările echi­pelor­­ stabilească principiile de întrecere şi disciplinele sportive care vor intra în concurs. Un binemeritat Interes acordă or­ganizaţia de tineret şi acţiunilor tu­ristice, desfăşurate atît pe traseele din jurul Dejului cit şi pe meleaguri mai îndepărtate — după cum vorbesc fo­tografiile din vitrina sportivă a şcolii ca şi „jurnalele de bord“ ale echipa­jelor plecate în primele expediţii. Relevînd dublul rol al acestor ac­ţiuni : de reconfortare şi de instruire, Îndrumătorul U.T.C. ne-a vorbit tot­odată despre o nouă intenţie pe care şcoala doreşte s-o pună în aplicare , cea care prevede ca, într-un interval de 4 ani — cel corespunzător ciclului V—VIII — toţi elevii liceului să facă un tur al României, astfel ca debutul in ciclul superior de învăţă­mint să fie sprijinit pe un sumum de cunoş­tinţe (de geografie, istorie, ştiinţe na­turale, literatură etc.) atît de necesare în studiile liceale. O ASOCIAŢIE SPORTIVA DE VAZA Fireşte că, oricît de exemplară, ac-­ tivitatea unei singure şcoli nu poate, decit să sugereze tabloul sportiv ge­neral al unui oraş de talia Dejului. De integritatea acestui tablou se în­grijeşte Consiliul municipal pentru e­­ducaţie fizică şi sport (preşedinte Gheorghe Gherasie), a cărui mîndrie profesională se întemeiază pe cîteva realizări locale. Un centru polisportiv — într-un lo­cal central, încă impropriu chiar şi după recentele amenajări — găzdu­ieşte secţii orăşeneşti de gimnastică şi box. In sala utilată cu spaliere, sala M­ei oglinzi, plase elastice şi apa­ratura adecvată, prof. Gheorghe Co­­jo­caru se străduieşte să transmită co­piilor dragostea de­­ gimnastică. Şi nu s-ar putea spune că nu are succes, de vreme ce, cu prilejul vizitei noas­tre, am văzut cîteva elemente foarte talentate, printre care Vom remarca pe premiantul (şi) la învăţătură Du­mitru Negreanu şi pe micuţul (10 ani) Marius Aron, plin de curaj şi sîr­guinţă. In sala vecină, tot atlt de frecventată, tehnicianul constructor Ioan Ţopan introduce în tainele bo­xului o mulţime de tineri, ajutat de consacratul Laszlofi , printre speran­ţele locale, în primul rînd , uşorul Mircea Bonţideanu. Asociaţia sportivă de vază a ora­şului rămîne „Unirea" (preşedinte Gheorghe Budăceanu, secretar Cornel Pop­a şi poate n-ar trebui să uităm pe acel admirabil suporter nr. 1, Silviu Andru). Asociaţia întru­neşte, pe plan orăşenesc, grupe spor­tive din 5 mari întreprinderi indus­triale, ajuungind până la un total de aproape 3 000 de membri. Aeromode­­lismul e sportul de emblemă, de vre­me ce pilotul Emil Teutişan şi meca­nicul Victor Racolţa au adus ora­şului, 3 ani la rînd, titlul naţional la aeromodele captive, succesul a­­cesta a determinat recent şi con­struirea unei piste de beton, de ni­vel internaţional, pe malul Some­şului. Dacă se joacă mult tenta de masă e şi din pricină că de aici a por­nit fostul campion al ţării Dorin Giur­­giucă. Dar şi pentru că — potrivit spuselor localnicilor — „iarna nu prea ai altceva de făcut". Oricum, e mai bine să faci sport decit să-ţi pierzi vremea în fumăria şi tensiu­nea jocului de rummy ; din păcate asociaţia „Unirea" a îngăduit trans­formarea popicariei sale într-un fel de tavernă, un refugiu pentru mulţi pierde-vară. Mult mai frumoasă şi utilă e iniţiativa deschiderii patinoa­rului natural, unde fostul fotbalist şi mecanic de locomotivă Ioan Ituzaş dă lecţii de alunecat pe gheaţă copiilor, pentru ca apoi, în pauze, să-i invite să bea cite o cană cu lapte fierbinte oferită (în preţul biletului de in­trare !) de către asociaţia sportivă. Bătrinul ceferist, care, după cum se vede, nu se poate despărţi de sport nici la anii pensionării, îi privea ga­leş pe elevii săi de pe patinoar şi ne spunea : „Ehei, dacă pe vremea mea am fi avut asemenea condiţii de făcut sport ! De aceea le spun eu, acum, mereu copiilor , numai parti­dului comuniştilor să-i mulţumiţi voi pentru tot ce aveţi astăzi !" Nuşa DEMIAN Victor BANCIULESCU Foto : Dragoş NEACU APORTUL ORGANIZAŢIEI U.T.C. ABC-ul performanţei: profesorul Gheorghe Cojocaru şi elevul Ma­rius Aron O pauză fierbinte (Imbietoarea cană cu lapte cald) intr-o după­­amiacă geroasă. ZIARUL „MÂNIA LUĂ" LA A 30-a ANIIE In mod obişnuit, sărbătoarea unui ziar este sărbătoarea cititorilor săi. Dar atunci cînd ziarul a fost fidel de la primul său număr unui crez care a animat şi animă masele — independenta, demo­crația şi prosperitatea țării — sărbătorirea sa cu­prinde o semnificaţie mult mai largă. Şi ziarul „ROMANIA LIBERA" - care, in acest sfîrşit de ia­nuarie, aniversează trei decenii de la apariţia pri­mului său număr — s-a înscris cu convingere co­munistă, combativitate revoluţionară şi pilduitor pa­triotism, în rîndul publicaţiilor conduse de partid. în anii de cruntă ilegalitate, cînd cuvintele de foc ale comuniştilor luminau calea şi îmbărbătau larga mişcare antifascistă, „România liberă" era o prezenţă tonică, o deviză şi o­ chemare la luptă. „Lupta ce o ducem — se scrie în editorialul primului său număr — este a întregii suflări româneşti". Cu consecvenţă şi-a urmat ziarul drumul şi isto­rica zi a Eliberării — piatră de hotar în lupta maselor conduse de partid — a însemnat şi prima identificare la lumina zilei, a frontispiciului gazetei cu noua realitate. România păşea pe calea inde­pendenţei sale reale, a dreptăţii sociale, a unui viitor fericit. Şi sub steagul partidului, mobilizînd masele la reconstrucţia ţării şi, apoi, la marea operă de edificare a socialismului, „România li­beră" a fost o tribună a experienţei înaintate, des­chisă combativităţii şi eticii cetăţeneşti, un cronicar entuziast şi fidel al anilor de avînt creator în care România a păşit pe drumul construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate. La aniversarea confratelui nostru întru scrisul coti­dian, colectivul redacţional al ziarului „Sportul" adresează „României libere", lucrătorilor săi care au fost distinşi ieri cu ordine şi medalii ale Republicii Socialiste România, calde felicitări şi ii urează noi succese în reflectarea bogatei realităţi a patriei noas­tre, in promovarea politicii clarvăzătoare a parti­dului. IN C.C.E. LA HANDBAL FEMININ UNIVERSITATEA TIMIŞOARA SUSŢINE SIMBATA UN EXAMEN DIFICIL: returul meciului cu F.I.F. Copenhaga Ah! Iar aţi greşit... — pare să spu ■­nă antrenorul Lache, enervat de erorile in lanţ comise de elevele sale Poate că la Copenhaga va a­­vea o mină mai fericită. Foto : Dragoş NEAGU Sîmbătă, la Copenhaga, campioa­na de handbal feminin a României, Universitatea Timişoara, susţine un examen important­­ partida retur cu F.I.F. Copenhaga din cadrul sfer­turilor de finală ale Cupei campio­nilor europeni. Este, desigur, un moment dificil pentru handbalistele noastre. La Ti­mişoara, în meciul tur, ele au reu­şit să cîştige cu 13—10, după un meci nesatisfăcător, în care n-au etalat nici 50 la sută din posibilită­ţile reale pe care le­ au. Inhibate, copleşite de emoţie, timişorencele n-au putut să fructifice arsenalul ■de elemente tehnico-tactice pe care le posedă şi să depăşească mai net partenera de întrecere. Doar trei goluri avans au luat în partida des­făşurată pe teren propriu şi — ori­­cît am dori să fim de îngăduitori — ,zestrea“ este săracă. Ceea ce are darul să îngrijoreze pe suporterii Universităţii este fap­tul că, în ultimul turneu de sală de la Iaşi, formaţia a marcat un de­clin accentuat. Ea a pierdut întîlni­­rile cu Textila Buhuşi şi I.E.F.S. din cauza unui joc lipsit de ori­zont, departe de cel demonstrat în turneele anterioare. După încheierea turului de sală, Universitatea Timişoara a rămas încă trei zile la Iaşi. Lector univ. Constantin Lache a programat luni dimineaţă un antrenament, iar marţi după amiază un joc cu Uni­versitatea Iaşi. El ne mărturisea că echipa se redresează, că există sem­ne evidente de revenire a majori­tăţii jucătoarelor la valoarea, cu­noscută. îPiiO îTah tae­ i Campioana ţării soseşte azi in Capitală, urmînd ca mîine diminea­ţă să plece, cu avionul, la Copen­haga. înainte de „start“, antrenorul Lache a cerut şi a obţinut permi­siunea Televiziunii ca echipa să vi­zioneze încă o dată înregistrarea partidei tur Cu F.I.F. de la Timişoara. Astăzi a­unază, la ora 17, handbalistele Tn­ Timi­şoara vor fi deci oaspetele Televi­ziunii. Să sperăm că, filmiile meciu­lui le va da posibilitatea timişoren­­celor să constate greşelile­­grave fă­cute în prima partidă ştere lucrul cel mai important —* să: .găsească cele mai eficiente căi pentru reveni­rea la potenţialul cur,£scutit Numai astfel există şanse pentru­a păstra în meciul de la Copenhaga avanta­jul minim creat pe ten n propriu. F.I.F. Copenhaga, îşi pregătefrîe.cu­ grijă replica. Anne Marit*:.îhe.sen şi colegele sale au făcut „silnic an­trenamente, au exempt scheme pentru anihilarea pripciipaletor rea­­lizatoare ale român cetocjr.CiS® este şi firesc, danezele îşi puroSÎBi acest meci, mari speranţe dei*sjjilic3Dfiin semifinaie. Jucătoarele cu mai multă experienţă competiţională (Annete Dahl — 27 de ani, Anne , Mane Nielsen — 32 de ani) antâiîţoam­­lund — 29 de ani, Birthe­­ Hansen — 27 de ani) ştiu că au vai şi uşor, că Universitatea Timişoara are o valoare net superioară celei arătata în partida de la 20 ianuarie. Aşa­dar... Confruntarea din acest sfert de fi­­nală este cea mai echilibrată din cîte a programat pînă acum actuala ediţie a Cupei campionilor euro­peni. Poate că acest lucru le va mobiliza pe sportivele timişorene, pentru realizarea unei performanţa de bună valoare,­­care să surprindă plăcut lumea handbalului, şi dorim succes deplin reprezentantei noastre în dificila ei încercare. Hristache NAUM VALENTINA CIOLTAN POATE ARUNCA 19 METRI CHIAR IN ACEST AN afirmă A. Ivanov antrenor federal de aruncări al U. R. S. S Sîmbătă Si duminică, In sala de atletism „23 August““, un om a ur­mărit cu o atenţie care trăda pe specialist numai cele 4 probe de aruncare­­a greutăţii. Cineva ne-a spus că este unul din,, cei mai buni antrenori sovietici de aruncări. L-am cunoscut astfel pe inginerul Alexei Alexandrovici Ivanov, aflat la a treia vizită în România, invi­tat de Federaţia de Atletism în ve­derea unui schimb de experienţă cu cîţiva dintre specialiştii noştri în aruncări. Pe cartea de vizită a antrenoru­lui sovietic stau scrise performan­ţele Antoninei Ivanova, deţinătoa­rea unui rezultat de 19,39, la a­­runcarea greutăţii şi al Raisei Ta­­randa (18,91 m la aceeaşi probă). De aproape un an, Alexei Ivanov se ocupă şi de pregătirea fostului re­cordman al U.R.S.S., Eduard Guş­­cin. — In ce a constat schimbul de experienţă cu antrenorii români ? — Am avut un schimb de opinii cu cîţiva dintre antrenorii dvs. printre care Nicolae Gurău, Dan Serafim, Nicolae Tacom­an, Armand Popa, Victor Cincă, Constantin Creţu — privind tehnica probelor de aruncare a greutăţii şi a discu­lui şi metodica de pregătire. Am a­­vut întîlniri şî­ cu antrenorii de la Cîmpulung Muscel unde am ţinut şi două conferinţe al căror su­biecte au fost legate de tehnica mo­dernă­ a probelor amintite mai sus. — Ce înseamnă „tehnica moder­nă"? —• Este, tehnica celor mai buni specialişti la ora actuală. Este teh­nica Nadejdei Cijova, a Argentinei Menis, a lui Randy Matson. — Se mai pot produce modificări în tehnica actuală a probelor de­­aruncări ? — Nu cred că se vor produce s­chimburi esenţiale. Tehnica de azi se poate perfecţiona însă, prin de­­săvîrşirea mişcărilor în partea mij­locie a aruncării. — Un compatriot al dvs., Alexei Karişnikov a adus o interesantă inovaţie la greutate, înlocuind „cla­sica săltare“ cu o piruetă, ca la aruncarea discului. în scurt timp el a ajuns recordman al Uniunii Sovietice aruncînd 20,64 m. Va face noul stil prozeliţi ? — Procedeul lui Barişnikov va „prinde“, aşa cum a prins şi flop­ul lui Fosbury. Deocamdată, Barişni­kov este singur, toţi ochii sînt a­­ţintiţi asupra lui, mai face încă multe greşeli. L-am văzut amun­­tind la antrenamente mult peste ceea ce realizează în concursuri. Procedeul pe care el l-a inventat îşi va­­ găsi adepţi printre aruncă­torii înalţi, cu picioare lungi, pen­tru care cercul este prea mic şi nu au loc să facă săltarea, depă­şind adesea pragul. — Ce părere aveţi despre antre­norii români de aruncări ? — O părere bună. Aveţi, doar recordul mondial la disc. La arun­carea greutăţii nu aveţi încă o şcoală proprie. I-am auzit pe mulţi dintre specialiştii dumneavoastră a­­firmînd că nu au atleţi cu un ga­barit corespunzător. Să Ştiţi că ti­nerii pe care i-am văzut atît la Bucureşti, cît şi la Cîmpulung nu sînt cu nimic mai prejos faţă de cei pe care îi selecţionăm noi. — De unde, atunci, diferenţa de rezultate ? — V-am spus, este în primul rînd o problemă de tradiţie. Am observat, de asemenea, o greşeală de tehnică aproape generalizată. La a­­ru­ncarea greutăţii, după „săltare“, aproape toţi aruncătorii pe care i-am văzut se „deschid“ prea re­pede, nu folosesc suficient forţa marilor grupe musculare (coapsă, bazin, spate). — Dintre tinerii pe care i-aţi urmărit aici, la concurs, aţi remar­cat pe cineva ? — Da ,am văzut cîteva fete cu frumoase calităţi. Am urmărit-o pe Liliana Georgescu în două con­cursuri, desfăşurate la un interval de o săptămînă. A progresat în a­­cest interval aproape o jumătate de metru. Mi-au plăcut, de aseme­nea, Sofia Mitrică, Viorica Brad, Gabriela Ionel. Din discuţiile pe care le-am avut, mi-am dat sea­ma, însă, că unora din ele nu le place, să arunce! Am văzut-o şi pe recorămana ţării dumneavoastră, Valentina Cioltan. Are calităţi ex­traordinare, vă spun cu mîna pe inimă că poate arunca chiar anul acesta peste 19 metri. Vladimir MORARU ALPINISMUL IN CĂUTAREA UNOR REPERE PENTRU ACTIVITATEA SA VIITOARE (Urmare din pag­ie sănătoasă la un nivel superior tu­rismului de munte. El. COLIBAN, alpinist — Bucu­reşti : Faptul că, la noi, alpinismul este organizat şi cuprins într-un sis­tem competiţional a generat o mul­ţime de neajunsuri. Alpiniştii au le­gături între ei aproape numai prin intermediul formelor competiţionale. Se ajunge, fatal, la scindarea ma­sei de alpinişti în concurenţi, ar­bitri, activişti etc. Activitatea alpi­­niştilor fiind judecată după rezul­tatele din competiţii, scindarea se accentuează mai mult. Pentru sim­plul motiv că a realizat un timp mai slab în campionat, o secţie se poate desfiinţa... AL. ZOLOTARU, antrenor — Pe­troşani : Eu nu doresc să am doar cinci alpinişti de elită. Vreau să am 50 sau chiar 500 de alpinişti pe care să-i formez ca oameni utili patriei... Sunt­ mulţi cei ce fac al­pinism pe cont propriu. Ei nu se pot­e legitima pentru că atunci tre­buie să participe la campionat. Dar dacă n-ai o anumită categorie de clasificare nu poţi participa la cam­pionat. Iată anomalii care dăunează alpinismului... Dr. RUSE, membru în comisia medicală a F.R T.A.. In funcţie de posibilităţile materiale, federaţia nu-şi permite să abordeze decit unele forme de exprimare a alpi­nismului Prof. univ. R. ŢIŢEICA — Bucu­reşti : Alpinismul a pierdut o parte din farmecul său din cauza modu­lui în care se practică acum. După cum se vede, o bună parte din vorbitori reproşează federaţiei că şi-a axat activitatea pe un rigu­ros sistem competiţional care ig­noră caracteristicile primordiale ale alpinismului. Ce afirmă d­in replică — secre­tarul general al F.R.T.A., prof. M. MIHAILESCU : „Este adevărat că. Iniţial, fede­raţia a adoptat un asemenea sis­tem şi a recurs deseori la întreceri contra-cronometru. Anumite norme financiare, aplicate întregii mişcări sportive au impus acest lucru. To­m­ proiectul amintit apare ca o problemă centrală forma de orga­nizare a alpinismului din ţara noas­tră. Se preconizează, astfel, crearea unui club alpin cu filiale în dife­rite oraşe. Este interesant de reţinut faptul că, în cadrul mesei rotunde, opţiu­nea participanţilor a oscilat între noua formă şi cea existentă (cu u­­nele îmbunătăţiri). Citatele urmă­toare sunt elocvente in acest sens. E. CRISTEA, antrenor — Braşov : Să nu distrugem ceea ce avem le­giferat. Mai bine să punem cu to­ţii umărul pentru a ieşi din impas. AL. BREAHA : Forma actuală nu mai corespunde necesităţilor, ea re­prezintă o frînă în dezvoltarea al­pinismului şi, în mod dialectic, a­­ceastă formă trebuie schimbată. Ing. I. COMAN: Aceste propu­neri au nevoie încă de retuşuri în sensul în care se va ajunge prin părerea majorităţii. Eu nu mă ra­­liez propunerii de a se înfiinţa un club alpin. Nu înseamnă că schim­­bînd titulatura am rezolvat totul. Problema esenţială nu constă în forma de organizare ci în oameni. I. GHEŢIE, antrenor — Bucureşti: Cei mai mulţi dintre noi doresc ca tuşi, în ultimii ani, am renunţat din ce în ce mai mult la cronome­tru şi, în calendarul anului 1973 se face mai simţită această tendinţă. S-au introdus în schimb, alpiniade, întîlniri de alpinism, s-a înfiinţat Cupa României“. Se poate spune, aşadar, că forul de specialitate nu a rămas insensi-­ bil faţă de unul din principalele deziderate ale alpiniştilor, alpinismul să-şi desfăşoare, în con­tinuare, activitatea sub egida C.N.E.F.S.-ului. Dorim acest lucru şi pentru posibilităţile de finanţare pe care le are C.N.E.F.S. dar, în ace­laşi timp, sperăm ca alpinismul să fie recunoscut ca o activitate dis­tinctă şi, deci, organizat conform specificului său. T. BOERESCU : Nu e frumos ce vor aceşti tineri ? Ei vor să ne stringem cu toţii într-o mare fa­milie. Cu alte cuvinte, să terminăm disensiunile, să avem un statut. P. BOGOIU : Sunt împotriva altei forme de organizare. Bineînţeles, trebuie luate măsuri eficiente şi grabnice pentru a îmbunătăţi acti­vitatea federaţiei în care n-au drep­tul să hotărască doar doi oameni. Trebuie reactivizate comisiile fede­raţiei. I. GHEŢIE : Trebuie convocată conferinţa pe ţară a alpiniştilor care urmează să separe alpinismul de turism. Aici, C.N.E.F.S. va tre­bui să găsească soluţia cea mai in­dicată. N. DOBRE : Forma actuală de or­ganizare a federaţiei cu un birou comun pentru alpinism şi turism nu s-a dovedit bună. Faptul că există comisii mixte de alpinism şi turism la nivelul judeţelor şi mu­nicipiilor duce la un amestec de probleme dăunător. TANNA DUŢESCU: Mi se pare că ar fi bine să avem o formă de organizare mai largă, mai cuprin­zătoare. Indiferent de nume. Şi ea să se ocupe nu numai cu alpinis­mul de performanţă ci şi cu pro­bleme de Salvamont, de ghizi, de educare a tineretului în şcoli de alpinism. M. SCHEN : De acord să se con­voace o adunare generală care să stabilească comisii, sarcinile ce le revin, ca şi componenţa lor. Desi­gur, va trebui ales şi biroul fede­ral care să cuprindă oameni com­petenţi. Prof. univ. R. ŢIŢEICA : Cred că S-a desprins din cuvintul parti­cipanţilor la masa noastră rotundă o accentuată nemulţumire faţă de modul în care îşi desfăşoară activi­tatea Federaţia de turism-alpinism. Şi, poate, tocmai aceste nemulţu­miri au dus la ideea creării unui Club alpin. Iată cîteva opinii în legătură cu inadvertenţele apărute la nivelul conducerii federaţiei. AL. BRE­AHN­A : O frînă în dez­voltarea alpinismului — cum s-a spus — o constituie activitatea sec­tară pe care o desfăşoară unii to­varăşi din conducerea F.R.T.A. Ne­­luîndu-se în seamă iniţiativele ve­nite din masa alpiniştilor, s-au adus prejudicii importante acestei ac­tivităţi. I­ZVICENCO, antrenor — Bucu­reşti : Sunt nemulţumit de modul nici unul din cele două tipuri de opinii expuse aici foarte tranşant nu poate fi luat ca singur valabil. Totuşi, eu înclin mai mult spre formula din proiect decît spre sis­temul de pînă acum. Şi-acum, audiatur et altera pars ! Deci, dăm cuvîntul prof. M. MI­­HAILESCU: „Dacă ar fi posibil, eu aş întrevedea o organizare în acest fel a activităţilor de turism, alpinism şi adiacente. O federaţie alcătuită din patru comisii centra­le : alpinism (care ar putea avea denumirea de Club alpin), orien­tare, turism şi Salvamont. O ase­menea formulă — însă — nu cred că ar putea fi valabilă numai prin aportul unui activ voluntar. Este necesar un cît de mic nucleu de salariaţi“, în care federaţia noastră rezolvă problemele ce stau în faţa alpinis­mului. AL. ZOLOTARU : Indicaţiile pe care ni le dă federaţia reprezintă, după mine, nişte linii personale. Ele nu sunt o elaborare colectivă. P. BOGOIU : Nu toţi cei care ar fi putut contribui la dezvoltarea al­pinismului au putut să-şi aducă contribuţia. M.­NAGHIU : Eu am făcut parte din colegiul de antrenori. Am şi participat la trei şedinţe dar fiindcă nu m-am declarat de acord cu con­ducerea federaţiei în privinţa in­tereselor unui club n-am mai fost chemat. Acum doi ani am confec­ţionat nişte materiale pentru alpi­nism. Le-am predat federaţiei. Tov. Mihăilescu le-a pus într-un sertar şi atît. CLUB ALPIN ? LA IZVOARELE NEMULŢUMIRILOR » Mr. 7310 ASTĂ SEARĂ, LA DINAMO „GALA SPERANŢELOR“ Consecvent în hotărîrea de a oferi iubitorilor nobilei arte gale de box cît mai frecvente, clubul sportiv Dinamo organizează astă seară, cu începere de la ora 18, în sala din şoseaua Ştefan cel Mare, o intere­santă reuniune pugilistică denu­mită „Gala speranţelor“. Vor evo­lua sportivi din cluburile şi asocia­ţiile bucureştene. Vor apare între corzile ringului 13 perechi de boxeri juniori şi seniori. E BINE SA NU PIERZI MOMENTUL I „TSRGUL DE IARNA" vă dă posibilitatea să cumpăraţi cu reduceri de pre­ţuri, între 10°/6 şi 25%. • Paltoane din stofă pentru bărbaţi, adolescenţi şi copil (băieţi şi fete) • Paltoane din stofă pentru femei şi adolescente • Pardesie stofă pentru femei, adolescente şi băieţi • Foste stofă pentru femei şi adolescente • Fulare, ţesute lină şi tip lină • Baticuri şi basmale ţesute lină şi tip lină • Şepci iarnă din ţesături lină şi tip lină • Mănuşi piele căptuşite cu tricot • Cizme şi ghete p.v.e. pentru femei MULTE DIN ACESTE MĂRFURI SE VÎND ŞI CU PI­AŢA IN «Art

Next