Sportul, ianuarie 1973 (Anul 29, nr. 7283-7310)
1973-01-31 / nr. 7310
Pag. a 2-6 Sportul VIATA SPORTIVA A ORAȘELOR TARII VIATA SPORTIVA A ORAȘELOR TARIIDEJ EDUCAŢIA FIZICĂ ŞCOLARĂ LA TEMELIA ACTIVITĂŢII SPORTIVE Te puteai crede în plină comedie caragialescă. In anul 1972, o reclamaţie adresată inspectoratului şcolar arăta, cu sfîntă indignare, cerind măsuri în subsidiar, că „directorul liceului joacă baschet cu elevii şi încă îmbrăcat cu pantaloni scurţi !“ Dascălul incriminat îşi recunoaşte, spăşit, vina : la peste 40 de ani, el face sport, aruncă la coş odată cu elevii şi la această Îndeletnicire umblă sumar îmbrăcat, scuzîndu-se că in redingotă i-ar fi fost ceva mai incomod... Lăsînd la o parte nota glumeaţă care însoţeşte Gâmburele de adevăr de mai sus, nu ne-a fost deloc greu să detectăm la liceul „Andrei Mureşanu" din Dej o atmosferă sportivă pe linia celei mai bune tradiţii a sportului şcolar transilvănean. Profesorul Ioan Mureşan, directorul liceului, a făcut un tinereţe box la Timişoara, dar dragostea de aport î-a rămas nu numai dintr-o fericită experienţă personală, ci şi din temeinice convingeri pedagogice. în ciudă aparenţelor, el nu predă educaţia fizică, ci e dascăl de ştiinţe sociala, iar sprijinul său pentru activitatea sportivă în şcoală e mai curind un fel de tutelă invizibilă. „Dacă sportului i se acordă acum mult mai multă importanţă în şcoala noastră decit in trecut — ne spune prof. Mureşan — aceasta se datoreşte mai multor factori şi nu în ultimul rînd faptului că ne-am străduit să întărim baza materială a acestei activităţi". în ultimii ani a fost reamenajată sala de gimnastică, s-au realizat in perimetrul şcolii terenuri în fier Ober (pentru handbal, baschet, volei şi cu posibilităţi de iluminare nocturnă) mărginite de cîteva rînduri de gradene, s-a bitu-, minizat curtea. Şi condiţiile ar fi putut fi încă şi mai bune, dacă apele pustiitoare ale inundaţiilor n-ar fi suprimat aifte terenuri sportive «1* şcolii. RANG EGAL IN CANCELARIE Cu multă plăcere, am constatat că la acest liceu — spre deosebire de multe altele — profesorilor de educaţie fizică li se acordă rang egal în cancelarie, unde nu mai sunt trataţi ca... „profesori de dexterităţi“. Stabilirea acestei situaţii se datoreşte i nu numai atmosferei întronate de directorul cu dragoste de sport, ci mai ales modului cum înşişi profesorii de educaţie fizică au ridicat orele predate la nivelul cerinţelor. la nivelul celorlalte discipline, în aşa fel incit astăzi sportul poate sta cu fruntea sus, în şcoală, alături de limba română, de matematică, Istorie sau fizică, la dezvoltarea activităţii sportive In şcoală, la crearea unei adevărate emulaţii sportive, contribuţia principală revine dascălului — cel mai vechi In disciplină — prof. Iosif Szilágyi, prezent de 15 ani in şcoală şi care a dat tonul unei anumite permanenţe, unei linii creatoare de tradiţie. De cîtăva vreme, absolvenţii liceului, care urmează studii în domeniul educaţiei fizice, se întorc ca profesori la propriul lor liceu în aceasta situaţie P. I.contina Stăvaru şi Alexandru Rusu. Cu asemenea profesori, dăruiţi meseriei lor şi pasionaţi de ea progresul fizic al masei de elevi este asigurat. Şi astăzi, în oraş, oamenii spun după manifestaţii sărbătoreşti : „se vede cînd trec elevii !“ Dar cîştigul stă nu numai în conformaţia fizică, ci şi în Aliaţi preţios! găsesc exerciţiul fizic şi sportul şcolar de performanţă şi în organizaţia U.T.C. şi îndrumătorul acesteia, profesorul Dan Mirza, şi el un fost elev al liceului „Andrei Mureşanu“ din Dej. Ataşament şi preocupare care nu se citesc numai în sprijinul oferit pentru mobilizarea elevilor în acţiuni de amenajare a bazelor sportive ale şcolii sau în înţelegerea acordată activităţilor sportive pe care le situează printre cele cupondere în şcoală, ci şi în suita iniţiativelor menite să apropie exerciţiului fizic cu mai mulţi tineri, să le sporească interesul pentru această ac■ tivitata,şi să răsplătească eforturile. Din suita acestora, de cea mai mare popularitate se bucură premiul „Andrei Mureşanu", o distincţie acordată pe domenii de activitate : cea mai bună organizaţie U.T.C., cel mai competent cerc ştiinţific, cea mai bună echipă sportivă, cel mai merituos sportiv etc. Iar pentru ca premiul să aibă efectul scontat, el este laminat imediat ce s-a consumat o acţiune sau după ce unul dintre membrii colectivului s-a remarcat deosebit într-una din activităţi. Aşa s-a întîmplat şi anul trecut cînd îndrumătorul U.T.C., Dan Mîrzsa a făcut, pe o motocicletă, drumul de la Dej la Zalău, pentru a înmîna diploma de merit echipei feminine de baschet care cîştigase, aici, unul dintre cele mai dificile meciuri ale „zonei". Acum, după cum ne informa acelaşi destoinic animator al activităţii sportive din şcoală, se află în stare de concept „Trofeul Andrei Mureşanu", o competiţie de amploare care urmează să se desfăşoare, în fiecare vacanţă de primăvară (la handbal, baschet, volei şi atletism), şi la care vor fi invitate echipe de la şcoli din diferite localităţi, scopul principal reprezentindu-i apropierea şi cunoaşterea elevilor cu preocupări similare. Tot în sfera aceloraşi preocupări se înscrie şi intenţia unui trofeu al ttuturor liceelor care poartă numele patriotului Andrei Mureşanu, o acţiune de amploare la care liceul din Dej solicită concursul tuturor omonimelor din ţară, care urmează să cea morală a elevilor. Am ascultat, la Dej, înduioşătoare povestiri — de a căror veridicitate n-avem" motive să ne îndoim — despre comportamentul tinerilor şcolari sportivi, în deplasările lor, pentru competiţii, prin oraşele ţării, ei nu uită să viziteze muzee şi expoziţii, iar adesea profesorii au fost surprinşi de cuminţenia celor care, în trenul de întoarcere, îşi citeau lecţiile. O experienţă foarte pozitivă este de înregistrat în jurul echipelor de performanţă ale şcolarilor. Fiecare din acestea stă sub tutela cîte unui „comitet de părinţi", care îşi deleagă reprezentanţi la toate deplasările echipelor stabilească principiile de întrecere şi disciplinele sportive care vor intra în concurs. Un binemeritat Interes acordă organizaţia de tineret şi acţiunilor turistice, desfăşurate atît pe traseele din jurul Dejului cit şi pe meleaguri mai îndepărtate — după cum vorbesc fotografiile din vitrina sportivă a şcolii ca şi „jurnalele de bord“ ale echipajelor plecate în primele expediţii. Relevînd dublul rol al acestor acţiuni : de reconfortare şi de instruire, Îndrumătorul U.T.C. ne-a vorbit totodată despre o nouă intenţie pe care şcoala doreşte s-o pună în aplicare , cea care prevede ca, într-un interval de 4 ani — cel corespunzător ciclului V—VIII — toţi elevii liceului să facă un tur al României, astfel ca debutul in ciclul superior de învăţămint să fie sprijinit pe un sumum de cunoştinţe (de geografie, istorie, ştiinţe naturale, literatură etc.) atît de necesare în studiile liceale. O ASOCIAŢIE SPORTIVA DE VAZA Fireşte că, oricît de exemplară, ac- tivitatea unei singure şcoli nu poate, decit să sugereze tabloul sportiv general al unui oraş de talia Dejului. De integritatea acestui tablou se îngrijeşte Consiliul municipal pentru educaţie fizică şi sport (preşedinte Gheorghe Gherasie), a cărui mîndrie profesională se întemeiază pe cîteva realizări locale. Un centru polisportiv — într-un local central, încă impropriu chiar şi după recentele amenajări — găzduieşte secţii orăşeneşti de gimnastică şi box. In sala utilată cu spaliere, sala Mei oglinzi, plase elastice şi aparatura adecvată, prof. Gheorghe Cojocaru se străduieşte să transmită copiilor dragostea de gimnastică. Şi nu s-ar putea spune că nu are succes, de vreme ce, cu prilejul vizitei noastre, am văzut cîteva elemente foarte talentate, printre care Vom remarca pe premiantul (şi) la învăţătură Dumitru Negreanu şi pe micuţul (10 ani) Marius Aron, plin de curaj şi sîrguinţă. In sala vecină, tot atlt de frecventată, tehnicianul constructor Ioan Ţopan introduce în tainele boxului o mulţime de tineri, ajutat de consacratul Laszlofi , printre speranţele locale, în primul rînd , uşorul Mircea Bonţideanu. Asociaţia sportivă de vază a oraşului rămîne „Unirea" (preşedinte Gheorghe Budăceanu, secretar Cornel Popa şi poate n-ar trebui să uităm pe acel admirabil suporter nr. 1, Silviu Andru). Asociaţia întruneşte, pe plan orăşenesc, grupe sportive din 5 mari întreprinderi industriale, ajuungind până la un total de aproape 3 000 de membri. Aeromodelismul e sportul de emblemă, de vreme ce pilotul Emil Teutişan şi mecanicul Victor Racolţa au adus oraşului, 3 ani la rînd, titlul naţional la aeromodele captive, succesul acesta a determinat recent şi construirea unei piste de beton, de nivel internaţional, pe malul Someşului. Dacă se joacă mult tenta de masă e şi din pricină că de aici a pornit fostul campion al ţării Dorin Giurgiucă. Dar şi pentru că — potrivit spuselor localnicilor — „iarna nu prea ai altceva de făcut". Oricum, e mai bine să faci sport decit să-ţi pierzi vremea în fumăria şi tensiunea jocului de rummy ; din păcate asociaţia „Unirea" a îngăduit transformarea popicariei sale într-un fel de tavernă, un refugiu pentru mulţi pierde-vară. Mult mai frumoasă şi utilă e iniţiativa deschiderii patinoarului natural, unde fostul fotbalist şi mecanic de locomotivă Ioan Ituzaş dă lecţii de alunecat pe gheaţă copiilor, pentru ca apoi, în pauze, să-i invite să bea cite o cană cu lapte fierbinte oferită (în preţul biletului de intrare !) de către asociaţia sportivă. Bătrinul ceferist, care, după cum se vede, nu se poate despărţi de sport nici la anii pensionării, îi privea galeş pe elevii săi de pe patinoar şi ne spunea : „Ehei, dacă pe vremea mea am fi avut asemenea condiţii de făcut sport ! De aceea le spun eu, acum, mereu copiilor , numai partidului comuniştilor să-i mulţumiţi voi pentru tot ce aveţi astăzi !" Nuşa DEMIAN Victor BANCIULESCU Foto : Dragoş NEACU APORTUL ORGANIZAŢIEI U.T.C. ABC-ul performanţei: profesorul Gheorghe Cojocaru şi elevul Marius Aron O pauză fierbinte (Imbietoarea cană cu lapte cald) intr-o dupăamiacă geroasă. ZIARUL „MÂNIA LUĂ" LA A 30-a ANIIE In mod obişnuit, sărbătoarea unui ziar este sărbătoarea cititorilor săi. Dar atunci cînd ziarul a fost fidel de la primul său număr unui crez care a animat şi animă masele — independenta, democrația şi prosperitatea țării — sărbătorirea sa cuprinde o semnificaţie mult mai largă. Şi ziarul „ROMANIA LIBERA" - care, in acest sfîrşit de ianuarie, aniversează trei decenii de la apariţia primului său număr — s-a înscris cu convingere comunistă, combativitate revoluţionară şi pilduitor patriotism, în rîndul publicaţiilor conduse de partid. în anii de cruntă ilegalitate, cînd cuvintele de foc ale comuniştilor luminau calea şi îmbărbătau larga mişcare antifascistă, „România liberă" era o prezenţă tonică, o deviză şi o chemare la luptă. „Lupta ce o ducem — se scrie în editorialul primului său număr — este a întregii suflări româneşti". Cu consecvenţă şi-a urmat ziarul drumul şi istorica zi a Eliberării — piatră de hotar în lupta maselor conduse de partid — a însemnat şi prima identificare la lumina zilei, a frontispiciului gazetei cu noua realitate. România păşea pe calea independenţei sale reale, a dreptăţii sociale, a unui viitor fericit. Şi sub steagul partidului, mobilizînd masele la reconstrucţia ţării şi, apoi, la marea operă de edificare a socialismului, „România liberă" a fost o tribună a experienţei înaintate, deschisă combativităţii şi eticii cetăţeneşti, un cronicar entuziast şi fidel al anilor de avînt creator în care România a păşit pe drumul construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate. La aniversarea confratelui nostru întru scrisul cotidian, colectivul redacţional al ziarului „Sportul" adresează „României libere", lucrătorilor săi care au fost distinşi ieri cu ordine şi medalii ale Republicii Socialiste România, calde felicitări şi ii urează noi succese în reflectarea bogatei realităţi a patriei noastre, in promovarea politicii clarvăzătoare a partidului. IN C.C.E. LA HANDBAL FEMININ UNIVERSITATEA TIMIŞOARA SUSŢINE SIMBATA UN EXAMEN DIFICIL: returul meciului cu F.I.F. Copenhaga Ah! Iar aţi greşit... — pare să spu ■nă antrenorul Lache, enervat de erorile in lanţ comise de elevele sale Poate că la Copenhaga va avea o mină mai fericită. Foto : Dragoş NEAGU Sîmbătă, la Copenhaga, campioana de handbal feminin a României, Universitatea Timişoara, susţine un examen important partida retur cu F.I.F. Copenhaga din cadrul sferturilor de finală ale Cupei campionilor europeni. Este, desigur, un moment dificil pentru handbalistele noastre. La Timişoara, în meciul tur, ele au reuşit să cîştige cu 13—10, după un meci nesatisfăcător, în care n-au etalat nici 50 la sută din posibilităţile reale pe care le au. Inhibate, copleşite de emoţie, timişorencele n-au putut să fructifice arsenalul ■de elemente tehnico-tactice pe care le posedă şi să depăşească mai net partenera de întrecere. Doar trei goluri avans au luat în partida desfăşurată pe teren propriu şi — oricît am dori să fim de îngăduitori — ,zestrea“ este săracă. Ceea ce are darul să îngrijoreze pe suporterii Universităţii este faptul că, în ultimul turneu de sală de la Iaşi, formaţia a marcat un declin accentuat. Ea a pierdut întîlnirile cu Textila Buhuşi şi I.E.F.S. din cauza unui joc lipsit de orizont, departe de cel demonstrat în turneele anterioare. După încheierea turului de sală, Universitatea Timişoara a rămas încă trei zile la Iaşi. Lector univ. Constantin Lache a programat luni dimineaţă un antrenament, iar marţi după amiază un joc cu Universitatea Iaşi. El ne mărturisea că echipa se redresează, că există semne evidente de revenire a majorităţii jucătoarelor la valoarea, cunoscută. îPiiO îTah tae i Campioana ţării soseşte azi in Capitală, urmînd ca mîine dimineaţă să plece, cu avionul, la Copenhaga. înainte de „start“, antrenorul Lache a cerut şi a obţinut permisiunea Televiziunii ca echipa să vizioneze încă o dată înregistrarea partidei tur Cu F.I.F. de la Timişoara. Astăzi aunază, la ora 17, handbalistele Tn Timişoara vor fi deci oaspetele Televiziunii. Să sperăm că, filmiile meciului le va da posibilitatea timişorencelor să constate greşelilegrave făcute în prima partidă ştere lucrul cel mai important —* să: .găsească cele mai eficiente căi pentru revenirea la potenţialul cur,£scutit Numai astfel există şanse pentrua păstra în meciul de la Copenhaga avantajul minim creat pe ten n propriu. F.I.F. Copenhaga, îşi pregătefrîe.cu grijă replica. Anne Marit*:.îhe.sen şi colegele sale au făcut „silnic antrenamente, au exempt scheme pentru anihilarea pripciipaletor realizatoare ale român cetocjr.CiS® este şi firesc, danezele îşi puroSÎBi acest meci, mari speranţe dei*sjjilic3Dfiin semifinaie. Jucătoarele cu mai multă experienţă competiţională (Annete Dahl — 27 de ani, Anne , Mane Nielsen — 32 de ani) antâiîţoamlund — 29 de ani, Birthe Hansen — 27 de ani) ştiu că au vai şi uşor, că Universitatea Timişoara are o valoare net superioară celei arătata în partida de la 20 ianuarie. Aşadar... Confruntarea din acest sfert de finală este cea mai echilibrată din cîte a programat pînă acum actuala ediţie a Cupei campionilor europeni. Poate că acest lucru le va mobiliza pe sportivele timişorene, pentru realizarea unei performanţa de bună valoare,care să surprindă plăcut lumea handbalului, şi dorim succes deplin reprezentantei noastre în dificila ei încercare. Hristache NAUM VALENTINA CIOLTAN POATE ARUNCA 19 METRI CHIAR IN ACEST AN afirmă A. Ivanov antrenor federal de aruncări al U. R. S. S Sîmbătă Si duminică, In sala de atletism „23 August““, un om a urmărit cu o atenţie care trăda pe specialist numai cele 4 probe de aruncarea greutăţii. Cineva ne-a spus că este unul din,, cei mai buni antrenori sovietici de aruncări. L-am cunoscut astfel pe inginerul Alexei Alexandrovici Ivanov, aflat la a treia vizită în România, invitat de Federaţia de Atletism în vederea unui schimb de experienţă cu cîţiva dintre specialiştii noştri în aruncări. Pe cartea de vizită a antrenorului sovietic stau scrise performanţele Antoninei Ivanova, deţinătoarea unui rezultat de 19,39, la aruncarea greutăţii şi al Raisei Taranda (18,91 m la aceeaşi probă). De aproape un an, Alexei Ivanov se ocupă şi de pregătirea fostului recordman al U.R.S.S., Eduard Guşcin. — In ce a constat schimbul de experienţă cu antrenorii români ? — Am avut un schimb de opinii cu cîţiva dintre antrenorii dvs. printre care Nicolae Gurău, Dan Serafim, Nicolae Tacoman, Armand Popa, Victor Cincă, Constantin Creţu — privind tehnica probelor de aruncare a greutăţii şi a discului şi metodica de pregătire. Am avut întîlniri şî cu antrenorii de la Cîmpulung Muscel unde am ţinut şi două conferinţe al căror subiecte au fost legate de tehnica modernă a probelor amintite mai sus. — Ce înseamnă „tehnica modernă"? —• Este, tehnica celor mai buni specialişti la ora actuală. Este tehnica Nadejdei Cijova, a Argentinei Menis, a lui Randy Matson. — Se mai pot produce modificări în tehnica actuală a probelor dearuncări ? — Nu cred că se vor produce schimburi esenţiale. Tehnica de azi se poate perfecţiona însă, prin desăvîrşirea mişcărilor în partea mijlocie a aruncării. — Un compatriot al dvs., Alexei Karişnikov a adus o interesantă inovaţie la greutate, înlocuind „clasica săltare“ cu o piruetă, ca la aruncarea discului. în scurt timp el a ajuns recordman al Uniunii Sovietice aruncînd 20,64 m. Va face noul stil prozeliţi ? — Procedeul lui Barişnikov va „prinde“, aşa cum a prins şi flopul lui Fosbury. Deocamdată, Barişnikov este singur, toţi ochii sînt aţintiţi asupra lui, mai face încă multe greşeli. L-am văzut amuntind la antrenamente mult peste ceea ce realizează în concursuri. Procedeul pe care el l-a inventat îşi va găsi adepţi printre aruncătorii înalţi, cu picioare lungi, pentru care cercul este prea mic şi nu au loc să facă săltarea, depăşind adesea pragul. — Ce părere aveţi despre antrenorii români de aruncări ? — O părere bună. Aveţi, doar recordul mondial la disc. La aruncarea greutăţii nu aveţi încă o şcoală proprie. I-am auzit pe mulţi dintre specialiştii dumneavoastră afirmînd că nu au atleţi cu un gabarit corespunzător. Să Ştiţi că tinerii pe care i-am văzut atît la Bucureşti, cît şi la Cîmpulung nu sînt cu nimic mai prejos faţă de cei pe care îi selecţionăm noi. — De unde, atunci, diferenţa de rezultate ? — V-am spus, este în primul rînd o problemă de tradiţie. Am observat, de asemenea, o greşeală de tehnică aproape generalizată. La aruncarea greutăţii, după „săltare“, aproape toţi aruncătorii pe care i-am văzut se „deschid“ prea repede, nu folosesc suficient forţa marilor grupe musculare (coapsă, bazin, spate). — Dintre tinerii pe care i-aţi urmărit aici, la concurs, aţi remarcat pe cineva ? — Da ,am văzut cîteva fete cu frumoase calităţi. Am urmărit-o pe Liliana Georgescu în două concursuri, desfăşurate la un interval de o săptămînă. A progresat în acest interval aproape o jumătate de metru. Mi-au plăcut, de asemenea, Sofia Mitrică, Viorica Brad, Gabriela Ionel. Din discuţiile pe care le-am avut, mi-am dat seama, însă, că unora din ele nu le place, să arunce! Am văzut-o şi pe recorămana ţării dumneavoastră, Valentina Cioltan. Are calităţi extraordinare, vă spun cu mîna pe inimă că poate arunca chiar anul acesta peste 19 metri. Vladimir MORARU ALPINISMUL IN CĂUTAREA UNOR REPERE PENTRU ACTIVITATEA SA VIITOARE (Urmare din pagie sănătoasă la un nivel superior turismului de munte. El. COLIBAN, alpinist — Bucureşti : Faptul că, la noi, alpinismul este organizat şi cuprins într-un sistem competiţional a generat o mulţime de neajunsuri. Alpiniştii au legături între ei aproape numai prin intermediul formelor competiţionale. Se ajunge, fatal, la scindarea masei de alpinişti în concurenţi, arbitri, activişti etc. Activitatea alpiniştilor fiind judecată după rezultatele din competiţii, scindarea se accentuează mai mult. Pentru simplul motiv că a realizat un timp mai slab în campionat, o secţie se poate desfiinţa... AL. ZOLOTARU, antrenor — Petroşani : Eu nu doresc să am doar cinci alpinişti de elită. Vreau să am 50 sau chiar 500 de alpinişti pe care să-i formez ca oameni utili patriei... Sunt mulţi cei ce fac alpinism pe cont propriu. Ei nu se pote legitima pentru că atunci trebuie să participe la campionat. Dar dacă n-ai o anumită categorie de clasificare nu poţi participa la campionat. Iată anomalii care dăunează alpinismului... Dr. RUSE, membru în comisia medicală a F.R T.A.. In funcţie de posibilităţile materiale, federaţia nu-şi permite să abordeze decit unele forme de exprimare a alpinismului Prof. univ. R. ŢIŢEICA — Bucureşti : Alpinismul a pierdut o parte din farmecul său din cauza modului în care se practică acum. După cum se vede, o bună parte din vorbitori reproşează federaţiei că şi-a axat activitatea pe un riguros sistem competiţional care ignoră caracteristicile primordiale ale alpinismului. Ce afirmă din replică — secretarul general al F.R.T.A., prof. M. MIHAILESCU : „Este adevărat că. Iniţial, federaţia a adoptat un asemenea sistem şi a recurs deseori la întreceri contra-cronometru. Anumite norme financiare, aplicate întregii mişcări sportive au impus acest lucru. Tom proiectul amintit apare ca o problemă centrală forma de organizare a alpinismului din ţara noastră. Se preconizează, astfel, crearea unui club alpin cu filiale în diferite oraşe. Este interesant de reţinut faptul că, în cadrul mesei rotunde, opţiunea participanţilor a oscilat între noua formă şi cea existentă (cu unele îmbunătăţiri). Citatele următoare sunt elocvente in acest sens. E. CRISTEA, antrenor — Braşov : Să nu distrugem ceea ce avem legiferat. Mai bine să punem cu toţii umărul pentru a ieşi din impas. AL. BREAHA : Forma actuală nu mai corespunde necesităţilor, ea reprezintă o frînă în dezvoltarea alpinismului şi, în mod dialectic, această formă trebuie schimbată. Ing. I. COMAN: Aceste propuneri au nevoie încă de retuşuri în sensul în care se va ajunge prin părerea majorităţii. Eu nu mă raliez propunerii de a se înfiinţa un club alpin. Nu înseamnă că schimbînd titulatura am rezolvat totul. Problema esenţială nu constă în forma de organizare ci în oameni. I. GHEŢIE, antrenor — Bucureşti: Cei mai mulţi dintre noi doresc ca tuşi, în ultimii ani, am renunţat din ce în ce mai mult la cronometru şi, în calendarul anului 1973 se face mai simţită această tendinţă. S-au introdus în schimb, alpiniade, întîlniri de alpinism, s-a înfiinţat Cupa României“. Se poate spune, aşadar, că forul de specialitate nu a rămas insensi- bil faţă de unul din principalele deziderate ale alpiniştilor, alpinismul să-şi desfăşoare, în continuare, activitatea sub egida C.N.E.F.S.-ului. Dorim acest lucru şi pentru posibilităţile de finanţare pe care le are C.N.E.F.S. dar, în acelaşi timp, sperăm ca alpinismul să fie recunoscut ca o activitate distinctă şi, deci, organizat conform specificului său. T. BOERESCU : Nu e frumos ce vor aceşti tineri ? Ei vor să ne stringem cu toţii într-o mare familie. Cu alte cuvinte, să terminăm disensiunile, să avem un statut. P. BOGOIU : Sunt împotriva altei forme de organizare. Bineînţeles, trebuie luate măsuri eficiente şi grabnice pentru a îmbunătăţi activitatea federaţiei în care n-au dreptul să hotărască doar doi oameni. Trebuie reactivizate comisiile federaţiei. I. GHEŢIE : Trebuie convocată conferinţa pe ţară a alpiniştilor care urmează să separe alpinismul de turism. Aici, C.N.E.F.S. va trebui să găsească soluţia cea mai indicată. N. DOBRE : Forma actuală de organizare a federaţiei cu un birou comun pentru alpinism şi turism nu s-a dovedit bună. Faptul că există comisii mixte de alpinism şi turism la nivelul judeţelor şi municipiilor duce la un amestec de probleme dăunător. TANNA DUŢESCU: Mi se pare că ar fi bine să avem o formă de organizare mai largă, mai cuprinzătoare. Indiferent de nume. Şi ea să se ocupe nu numai cu alpinismul de performanţă ci şi cu probleme de Salvamont, de ghizi, de educare a tineretului în şcoli de alpinism. M. SCHEN : De acord să se convoace o adunare generală care să stabilească comisii, sarcinile ce le revin, ca şi componenţa lor. Desigur, va trebui ales şi biroul federal care să cuprindă oameni competenţi. Prof. univ. R. ŢIŢEICA : Cred că S-a desprins din cuvintul participanţilor la masa noastră rotundă o accentuată nemulţumire faţă de modul în care îşi desfăşoară activitatea Federaţia de turism-alpinism. Şi, poate, tocmai aceste nemulţumiri au dus la ideea creării unui Club alpin. Iată cîteva opinii în legătură cu inadvertenţele apărute la nivelul conducerii federaţiei. AL. BREAHNA : O frînă în dezvoltarea alpinismului — cum s-a spus — o constituie activitatea sectară pe care o desfăşoară unii tovarăşi din conducerea F.R.T.A. Neluîndu-se în seamă iniţiativele venite din masa alpiniştilor, s-au adus prejudicii importante acestei activităţi. IZVICENCO, antrenor — Bucureşti : Sunt nemulţumit de modul nici unul din cele două tipuri de opinii expuse aici foarte tranşant nu poate fi luat ca singur valabil. Totuşi, eu înclin mai mult spre formula din proiect decît spre sistemul de pînă acum. Şi-acum, audiatur et altera pars ! Deci, dăm cuvîntul prof. M. MIHAILESCU: „Dacă ar fi posibil, eu aş întrevedea o organizare în acest fel a activităţilor de turism, alpinism şi adiacente. O federaţie alcătuită din patru comisii centrale : alpinism (care ar putea avea denumirea de Club alpin), orientare, turism şi Salvamont. O asemenea formulă — însă — nu cred că ar putea fi valabilă numai prin aportul unui activ voluntar. Este necesar un cît de mic nucleu de salariaţi“, în care federaţia noastră rezolvă problemele ce stau în faţa alpinismului. AL. ZOLOTARU : Indicaţiile pe care ni le dă federaţia reprezintă, după mine, nişte linii personale. Ele nu sunt o elaborare colectivă. P. BOGOIU : Nu toţi cei care ar fi putut contribui la dezvoltarea alpinismului au putut să-şi aducă contribuţia. M.NAGHIU : Eu am făcut parte din colegiul de antrenori. Am şi participat la trei şedinţe dar fiindcă nu m-am declarat de acord cu conducerea federaţiei în privinţa intereselor unui club n-am mai fost chemat. Acum doi ani am confecţionat nişte materiale pentru alpinism. Le-am predat federaţiei. Tov. Mihăilescu le-a pus într-un sertar şi atît. CLUB ALPIN ? LA IZVOARELE NEMULŢUMIRILOR » Mr. 7310 ASTĂ SEARĂ, LA DINAMO „GALA SPERANŢELOR“ Consecvent în hotărîrea de a oferi iubitorilor nobilei arte gale de box cît mai frecvente, clubul sportiv Dinamo organizează astă seară, cu începere de la ora 18, în sala din şoseaua Ştefan cel Mare, o interesantă reuniune pugilistică denumită „Gala speranţelor“. Vor evolua sportivi din cluburile şi asociaţiile bucureştene. Vor apare între corzile ringului 13 perechi de boxeri juniori şi seniori. E BINE SA NU PIERZI MOMENTUL I „TSRGUL DE IARNA" vă dă posibilitatea să cumpăraţi cu reduceri de preţuri, între 10°/6 şi 25%. • Paltoane din stofă pentru bărbaţi, adolescenţi şi copil (băieţi şi fete) • Paltoane din stofă pentru femei şi adolescente • Pardesie stofă pentru femei, adolescente şi băieţi • Foste stofă pentru femei şi adolescente • Fulare, ţesute lină şi tip lină • Baticuri şi basmale ţesute lină şi tip lină • Şepci iarnă din ţesături lină şi tip lină • Mănuşi piele căptuşite cu tricot • Cizme şi ghete p.v.e. pentru femei MULTE DIN ACESTE MĂRFURI SE VÎND ŞI CU PIAŢA IN «Art