Sportul, ianuarie 1974 (Anul 30, nr. 7641-7669)

1974-01-03 / nr. 7641

­aa. a 5-s ——I ii in............ Sportul un an s-a Încheiat, altul a luat startul 1974-GlNDURILE, SPERANŢELE, ANGAJAMENTELE NOASTRE Continuăm astăzi, în primul nostru număr din noul an, să publicăm eclaraţii ale sportivilor, antrenorilor şi activiştilor sportivi, în cuprinsul Srora sunt exprimate năzuinţele pentru sezonul competiţional 1974, GHEORGHE BERCEANTJ (Steaua), implan mondial universitar şi cam­ion european la lupte greco-romane . Unul care s-a scurs nu mi-a prile­­jit Împlinirile la care aspiram cu dreptăţire : participarea la C.M. de Teheran, unde puteam să obţin o luă medalie de aur şi astfel, cu guranţă, o altă poziţie intre cei mai ani sportivi ai anului. Aceasta s-a itorat Îmbolnăvirii mele. Gindurile mele pentru 1974 se in­­ceaptă spre toţi colegii care vor prezenta ţara In Intilnirile interna­­onale de amploare. Aş vrea ca un imăr cit mai mare de luptători să ■ Întoarcă de la marile confruntări e anului cu medalii. Mă glndesc, primul rind, la Înlocuitorul meu categoria 48 kg, Constantin Ale­­mdru, deţinător al titlului mondial , juniori la Miami Beach (S.U.A.), fie a fost şi la „mondialele“ senio­­lor la un pas de podium, în ceea mă priveşte. Îmi doresc o recu­pe­­ire cit mai rapidă după hepatita­­re mă îndepărtează pentru un mp de saltele şi nici o complicaţie , pe urma bolii. La titluri şi me­tiv pentru mine nu pot spera, deci,­­cit in 1975.“ SIMION CUŢOV (Dinamo), cani­­on european de box, al treilea artiv român al anului 1973 : „Anul I care ne-am despărţit mi-a adus uite satisfacţii, printre care nu pot nu amintesc cucerirea titlului con­­tentar şi clasarea pe locul al trei­­a In ierarhia celor mai buni spor­ii români ai anului. Acest lucru 4 Îndeamnă să-mi sporesc eforturile 1974 pentru a nu Înşela Încrederea mi-a acordat-o publicul iubitor al ortului. La cea dinţii ediţie a cam­­onatelor mondiale, găzduite de Iba, vreau să iau şi eu parte şi să ţin ar medalie. Mă voi pregăti, neînţeles, pentru a o cuceri pe cea aur, la care am un rival de clasă sovieticul Vladimir Solomin, dar alţi adversari incomozi pună în cale... Alături de medalia „raion­alelor“, care mă preocupă în mod osebit, în 1974 nădăjduiesc să-mi nu­m­i studiile liceale... Cu bune zultate“. CONSTANTIN POPESCU, antreno-1 reprezentativei feminine de hand- 1 a României, medaliată cu argint C. M. : „Un campionat mondial a­­cut... Urmează celălalt ! A doua după încheierea întrecerilor din­goslavia ne-am considerat intraţi pregătire pentru următoarea ediţie „mondialelor“. Obiectivul nostru­­e de a urca chiar pe cea mai altă treaptă a podiumului de pre­­iere. Pînă atunci, însă, avem de uncit enorm“ 1 VIRGINIA IO­AN (Rapid Bucureşti), spioană mondială universitară la ritura în înălţime : „Cea mai mare­­inţă a mea pentru anul care vine are fi cuprinsă într-o... cifră : 1,95 . Este adevărat, această cifră mn­­amnă pentru o săritoare în înălţim­e un nou record mondial. Nu lucrez cu­ pentru această idee şi sînt cor­­isă că pot obţine ceea ce îmi du­se. Cînd o voi realiza ? Aceasta­­ pot s-o ştiu, dar poate chiar la­mpionatele europene de la Roma atunci îmi voi împlini şi al doilea are obiectiv al sezonului, cîştigarea lului continental. Ştiu că voi avea iversare puternice, începînd cu sc­ala recordmană a lumii, Iordanka agoeva, şi terminînd — dar nu în timul rind ! — cu Cornelia Pa­­scu. Insă, repet, sînt încredinţată proiectele — sau dorinţele, dacă eu­ — nu-mi depăşesc posibilită­­e. Şi aş mai vrea ca în 1974 soţul au, Şerban, să intre în clubul ritorilor de 2,20 m !“ ANATOL GRINŢESCU, (Dinamo), itrenor al echipei naţionale de polo : „Toate gindurile mele se îndreaptă tre reprezentativa ţării, pe care o iesc sudată sufleteşte, comportin­­d-se ca o adevărată familie, în care acare jucător să fie tot mai ambi­­os, tot mai încrezător în posibilită­­e de afirmare a naţionalei. Apoi, i-aş dori să nu mă fi Înşelat asupra ierilor poloişti pe care i-am ple­­cat în 1973 în „7“-le reprezentativ chervan, Slăvei, Răducanu). Echipa nu­ are nevoie de un suflu nou şi îi pun mari speranţe în posibilită­­e lor. De împlinirea acestor ginduri leagă în mod direct cea mai mare reranţă : obţinerea unei medalii la impionatul european de la Viena, nu dau seama că va fi extrem de ea. Sunt mai multe echipe care vi­ază acelaşi lucru, dar dacă vom sca în luna august pe podium, sa­­racţia noastră va fi şi mai mare.­­ fine, sper ca echipa de club pe ire o antrenez, Dinamo Bucureşti, e­i, să-şi păstreze titlul de campioană in 1974 şi sft se comporte la Înălţime in Cupa campionilor europeni“. ANTON MURARU, secretar gene­ral al F. R. Judo­s „In luna mai, la Londra, au loc campionatele euro­pene, Întrecere la care judo-ul româ­nesc va trebui să se facă simţit prin cucerirea unei medalii. Am sărbăto­rit recent cinci ani de la Înfiinţarea federaţiei noastre. In perioada care s-a scurs am avut posibilitatea să ne organizăm, ş­i ne creăm pepiniere şi loturi reprezentative, să creştem spe­cialişti bine cotaţi în prezent chiar pe plan internaţional. Personal, sper ca anul 1974 să însemne pentru noi un an de afirmare şi de succese, atît pe plan intern, cit şi internaţional. Aşteptăm, însă, un sprijin mai con­sistent şi din partea presei sportive, care trebuie să ne ajute mai mult, intrucît judo-ul este unul dintre cele mai tinere sporturi practicate in tara noastră“. IVAN PATZAICHIN (Dinamo), campion mondial la canoe : „Ştiţi că nu obişnuiesc să-mi divulg planurile, să dau pronosticuri şi să vorbesc despre competiţiile în care voi lua startul. Pot să spun numai că în 1974, cînd sunt programate campionatele mondiale,, voi încerca să-mi păstrez poziţia fruntaşă pe care o deţin in ierarhia canoiştilor lumii. Şi mai vreau să adaug ceva : dacă in anul 1972 am fost desemnat cel mai bun sportiv român. In 1973 am fost fericit că mă găsesc pe locul secund, intrucît Ilie Năstase, pe care-1 felicit pentru succesele lui, merita să mă întreacă !“ NICOLAE ROTARU (I.E.F.S.), pri­mul ţintaş român în 1973 : „Gându­rile mele se îndreaptă spre septem­brie 1974 (cînd vor avea loc campio­natele mondiale de tir, la toate pro­bele, în Elveţia). Dar, nu numai gin­durile, ci şi toate eforturile pentru o pregătire optimă, astfel ca şi re­zultatele să fie la înălţime. 1973 a fost un an mai relaxat pentru noi, trăgătorii, de aceea acum am şi În­ceput antrenamentele chiar la poli­gon. Competiţia supremă din Elveţia se anunţă mai puternică decit J. O. Număr infinit mai mare de probe, iar numărul concurenţilor va fi dublu in comparaţie cu ultima ediţie a J. O. de la München. Desigur, şi me­daliile puse în joc sunt mai nume­roase, dar şi concurenţa, lupta pen­tru un loc pe podium vor oferi În­treceri acerbe şi mai pasionante ca niciodată. In această competiţie a elitei tirului mondial, ţintaşii noştri vor porni cu şanse evidente. Am în­credere în posibilităţile lor şi cred că vom obţine locuri fruntaşe la in­dividual şi echipe. Sper, de ce nu, şi medalii“. ANCA GROZA, (Dinamo), multiplă campioană şi recordmană la înot : „Voi încerca necontenit să duc re­cordurile ţării spre limite cit mai a­­propiate de cele atinse pe plan mon­dial. Ştiu bine că la acest nivel se cere o muncă de cea mai bună cali­tate. In ceea ce mă priveşte, sunt dispusă să fac orice efort posibil. Dar reuşita mea depinde în mare măsură şi de modul în care voi fi sprijinită de club şi federaţie. Mă refer în mod special la asigurarea unor condiţii de pregătire şi recupe­rare după efort superioare. Pentru a putea concura alături de cele mai bune înotătoare din lume am nevoie, fireşte, de condiţii de antrenament asemănătoare cu cele ale adversarelor mele. Vă promit că mă voi califica într-o finală a campionatului euro­pean de la Viena (100 sau 200 m delfin) şi că nu mă voi mulţumi doar cu atît...“­­ TITUS TARAU (Steaua), cel mai bun baschetbalist român al anului 1973 : „In aceste momente, gindurile mele sunt Împărţite , nespus de bucu­ros pentru onoarea de a fi desem­nat primul baschetbalist al ţării şi supărat pentru accidentul (n. r. frac­tură a degetului mare de la mina dreaptă) care m-ar putea împiedica să-mi aduc contribuţia la îndeplini­rea celei mai apropiate dorinţe pen­tru 1974 : clasarea echipei mele intre primele patru in „Cupa Cupelor“. Cred, totuşi, că vindecarea va fi ra­pidă şi că voi putea să joc chiar de la jumătatea lui ianuarie. Aş mai vrea ca anul acesta să ne aducă şi titlul de campioni ai României, pen­tru că de şase ani de cînd joc la Steaua am fost nevoit să-mi tot a­­mîn această bucurie. In sfîrşit, sper ca la nivelul echipei reprezentative să reuşim să prindem... trenul pe care l-am scăpat la campionatele e­­uropene din toamna acestui an...“ ANA PETRESCU (Gloria Bucu­reşti), dublă campioană a ţării la popice : „Obiectivul principal, al meu şi al colegelor mele, îl constituie campionatele mondiale, programate la sfîrşitul lunii mai în R. F. Germa­nia. îmi doresc, mai intîi, bineînţeles, să fiu selecţionată în echipa repre­zentativă — ar fi a patra ediţie a campionatelor mondiale la care aş participa — şi apoi să obţin un re­zultat cit mai bun ; nu fac un secret să mă gindesc chiar la titlul suprem. Gindurile care mă privesc personal se adresează totodată Întregii echipe şi sper să obţinem la München re­zultate la nivelul prestigiului pe care popicarii români şi l-au cîştigat pe arena internaţională, la nivelul aşteptărilor iubitorilor acestui sport“. Dr. ION DEAGAN, director al Cen­trului de medicină sportivă „23 Au­gust“ : „In toată lumea sportivă, co­laborarea cu medicina de specialitate se află pe primul plan. După păre­rea mea, este timpul să acordăm cea mai mare importanţă desâvîrşirii acestei colaborări. Către ce probleme se îndreaptă gindurile noastre, ale lucrătorilor Centrului „23 August“, în anul 1974 ? Ne interesează, în primul rind, îmbunătăţirea dotării tehnice şi per­fecţionarea cadrelor, condiţie esen­ţială pentru ca munca noastră să-şi poată atinge scopul propus. Apoi, ne propunem să aprofundam studi­ile despre refacere şi recuperare după efort, să extindem brigăzile complexe de specialişti pentru apro­fundarea biologică a antrenamente­lor şi să lărgim investigaţiile pe ra­mură de sport. Mă gindesc, totodată, la impulsionarea cercetării aplicative şi valorificarea ei promptă, ca şi la lărgirea schimbului de experienţă cu specialişti străini. Avem multe pla­nuri frumoase şi speranţa mea este că le vom şi realiza“. PETRE FOCŞENEANU, secretar general al federaţiei de schi-bob : „N-am să încep cu obiectivele de performanţă. Primul meu gînd se îndreaptă spre activitatea sportivă de masă in care, prin eforturi susţinute, sperăm să angrenăm peste 50 000 de participanţi, răspunzînd astfel cerin­ţelor Hotărârii Plenarei C.C. al P.C.R. din 28 februarie — 2 martie 1973 cu privire la dezvoltarea continuă a e­­ducaţiei fizice şi sportului. In ceea ce priveşte activitatea sportivă de performanţă, mă gindesc in primul rind la boberii noştri, de la care aş­teptăm să reediteze performanţele din sezonul trecut, să menţină acest sport la nivelul prestigiului de care se bucură pe plan mondial. Ocaziile se vor prezenta destul de repede, în ianuarie fiind programate la Cortina D’Ampezzo campionatele europene, iar la St. Moritz campionatele mon­diale. Sperăm, de asemenea, ca ti­nerii noştri biatlonişti să reintre, cu ocazia campionatelor mondiale de la Minsk (24 februarie — 3 martie), în plutonul fruntaş, iar de la schiori aşteptăm cu­ mai multe medalii la campionatele balcanice“. GHEORGHE GHIPU (Steaua), cam­pion şi recordman european de ju­niori la 1 500 m : „1974 va fi pentru mine primul an de seniorat. Desigur, toate competiţiile la nivel internaţio­nal vor fi mult mai grele. Acest lucru nu-mi displace, dimpotrivă, îmi creează o stare de nerăbdare de a mă întrece cu cei mai buni. Şi chiar in primul an ca senior voi avea pri­lejul să particip la campionatele europene. Am hotărit, împreună cu antrenorul meu, Silviu Dumitrescu, să lucrez mai mult pentru îmbunătă­ţirea vitezei, astfel că pentru 1974 mă voi concentra asupra probei de 000 m. Mi-am propus un rezultat sub 1:46,0 — sper să cobor cu cit mai multe zecimi de secundă sub această cifră — şi calificarea în finala cam­pionatelor continentale de la Roma. Va fi foarte greu, ştiu, dar dificul­tăţile nu mă sperie şi cred că­­ vi reuşi. Iar dacă voi intra în finală, nu o voi face doar pentru a ocupa lo­cul 8...“ DAN GRECU (Dinamo), medaliat cu argint la C. E. şi campion mon­dial universitar : „înainte de a vă mărturisi gindurile pentru anul 1974, vreau să-mi exprim bucuria şi sur­priza faţă de intrarea mea în rîndul celor mai buni 10 sportivi români in 1973. Sincer să fiu, nici nu mă aşteptam la o asemenea apreciere din partea participanţilor la tradiţionala anchetă a ziarului „Sportul“, întru­­cit gimnastica, după cum ştiţi, n-a prea avut „priză“ la publicul nostru. Se pare, insă, că ne-am cucerit şi noi simpatizanţi şi cred că lucrul acesta se datorează rezultatelor foarte bune înregistrate în anul trecut. în privin­ţa lui ’74, am planuri mari şi ambi­ţioase. Fireşte, in primul rind mă gindesc la campionatele mondiale de la Vama. Acolo sper ca echipa ţării noastre să urce rapid în ierarhia celor mai bune formaţii ale lumii, iar eu să reuşesc un nou rezultat de valoare la aparatul meu preferat: inelele“. NICOLAE ROTARU SEZONUL DE PATINAJ VITEZA A FOST INAUGURAT LA TUŞNAR­ ezultate promiţătoare pe noua pistă de dimensiuni olimpice Intîi ninsoarea abundentă, apoi aiul de căldură şi, în ultimul mo­­ment, ploaia, au făcut să se amine­­trecerile competiţiei „Cupa 30 Decembrie“. Cu toate că fenome­­ele meteorologice, potrivnice spor­ului patinajului pe gheaţă natura­l, au pus în pericol noua istă de dimensiuni olimpice 100 m­ de pe lacul Ciucaş in Tuşnad, totuşi în ultimele ouă zile ale anului trecut — prin­­r-un intens efort colectiv pen­­ru punerea în stare practi­­abilă a inelului de gheaţă s -a organizat aici un destul de reg­uşit concurs, „Cupa Mureşul“. Aj­unsă la a şasea ediţie, competiţia esfăşurată timp de două zile, sub gida C.J.E.F.S. Mureş, a reunit a­­proape 150 de vitezişti de toate ca­­egoriile. Deşi gheaţa nu a avut un Deficient superior de alunecare, ptuşi unii dintre alergătorii con­­actaţi, cit şi o serie de tineri pa­­viatori au reuşit să obţină cifre tromiţătoare. Liana Cardaş, Vic­­ol Sotirescu şi Vasile Coroş, la eniori, Eva Szigh­eti, Attila Varga, Vlchail Marian, Zoltán Adorján şi Ibolya Szatmári, la juniori şi copii, i-au detaşat evident de adversarii ei în probele respective. La aceas­­tă primă evoluţie au mai lăsat o bună impresie şi Augustin Deme­ter, Nicolae Terzanovici, Maria Oláh, Ion Moldovan, Iudith Bálint şi Lidia­ Vaszi, care se anunţă prin­tre favoriţii concursurilor viitoare la probele rezervate celor mai ti­neri vitezişti. REZULTATE TEHNICE — seni­ori 500 m: 1. V. Coroş (Dinamo Braşov) 45,7 2. Gh. Dumitrescu (Constructorul Bucureşti) 46,7, 3. V. Sotirescu (Dinamo Buc.) 47,0 ; 1500 m: 1. V. Sotirescu 2:29,0, 2. V. Coroş 2 : 32,3, 3. Gh. Pop (Dinamo Braşov) 2 : 35,7 ; 5000 m : 1. V. So­tirescu 9 : 30,6, 2. Gh. Pop 9 : 36,5, 3. V. Coroş 9 :49,0. Şi acum iată câştigătorii celorlalte probe: 500, 1000 şi 3000 m senioare: Liana Cardaş (Mureşul Tg. Mureş) 53,7, 1 : 56,7 şi 6 : 25,0 : 500, 1000 şi 3000 m juniori mari: L. Focht (Dina­mo Braşov) 48,0, 1 : 40,6 şi 5 : 47,0 : 500, 1000 şi 1500 m junioare mari: Eva Szigheti (Şc. sp. M. Ciuc) 51,7, 1 : 52,3 şi 3 :03,1 ; 500 m juniori mici: A. Varga (Dinamo Braşov) 48, 8 ; 1000 şi 1500 m juniori mici: M. Marian (Dinamo Braşov) 1 : 46,4 şi 2 : 46,0; 500 m junioare mici: Ag­­neta Rus (Şc. sp. M. Ciuc) 57,0 ; 1000 m junioare mici: Ileana Tom­­poş (S.C.M. Ciuc) 1 :58,6 ; 500 şi 1000 m — 13—14 ani băieţi: Z. Adorján (Mureşul Tg. M.) 52,4 şi 1 :52,4; 500 şi 1000 m — 13—14 ani fete: Viorela Scurtu (Sc. sp. 2 Buc.) 59,8 şi 2 : 09,0 ; 300 şi 500 m — 11—12 ani băieţi: R. Niculicoiu (Dinamo Braşov) 34,9 şi 56,4 ; 200 şi 500 m — 11—12 ani fete: Tereza Costache (Constructorul Bucureşti) 24,7 şi 60,4; 100 şi 200 m — 9—16 ani băieţi: G. Iatan (Şc. sp. 2 Buc.) 13,3 şi 26,9; 100— 200 m — 9—10 ani fete: Ibolya Szatmári (Mureşul Tg. M.) 13,5 şi 26,5. Clasamentul pe echipe : 1. Mure­şul Tg. Mureş 101 p, 2. Şc. sp. M. Ciuc 95 p, 3. Dinamo Brașov 83 p, 4. Agronomia Cluj 80 p, 5. Se. sp. 2 Buc. 44 p. Tr. IOANIȚESCU REVELIONUL SPORTIVILOR (Urmare din pag. 1) Grumezescu, campion european de canotaj în proba de schif 2 f.c. Bine­înțeles că nu lipsea nici celălalt com­ponent al echipajului, Iu­s Oanţă, tre­cut de această dată de pe postul de stroc pe cel de... invitat. „Comenzile“ le dădea acum Dumitru Grumezescu, gazdă ospitalieră şi antrenantă, între glume şi clinchet de pahare (Ilie Oanţă ne-a rugat să specificăm că el şi cu Grumezescu îşi permit „luxul“ de a bea un pahar de vin o singură dată pe an — de Revelion), tema principală de discuţie nu putea fi alta decât... canotajul. Rudele, prie­tenii apropiaţi, grupaţi în jurul me­sei, întrebau şi aflau (pentru a cita oară ? !), cum a fost la Moscova, în finala aceea palpitantă în care cam­pionii olimpici se clasau pe locul IV, în timp ce Ilie şi Mitică cîştigau o cursă splendidă, despre care aveau să spună cu modestie că n-a fost prea grea ! Tatăl lui Ilie Oanţă, veş­nic pus pe glume, a ripostat ca întot­deauna : „Dacă a fost aşa de uşor, înseamnă că puteam să fiu şi eu cam­pion al Europei...“. In citeva minute de trecere a glu­mei pe planul secund, i-am rugat pe cei doi valoroşi schifişti să ne vorbească despre planurile lor pen­tru anul 1974. Din seriozitatea şi căl­dura cu care ne-au expus speranţele lor, am înţeles că Ilie Oanţă şi Du­mitru Grumezescu sunt decişi să-şi a­­pere cu orice preţ titlul cucerit. Anul 1974 aduce o puternică ediţie a Cam­pionatelor Mondiale şi păstrarea titlu­lui înseamnă, deci, transformarea medaliilor de campioni europeni în cele de campioni ai lumii. (al. h.). SUCCES IN CC.E. I Lampioane colorate, ghirlande, be­teală, arome de portocale şi de... şam­panie, o muzică antrenantă răzbătînd dintr-un magnetofon şi o veselie mo­lipsitoare — iată atmosfera care ne-a intîmpinat în apartamentul unde s-au reunit mai mulţi sportivi bucureşteni, colegi şi prieteni, pentru a-şi petre­ce ultimele ore ale anului 1973 şi primele ceasuri ale lui ’74. Majorita­tea era formată din handbalişti ai cluburilor I.E.F.S. şi Universitatea Bucureşti, componenţi ai loturilor re­prezentative de tineret ale ţării. Pa­tru dintre fete, Rodica Bunea, Nata­lia Alexandrescu, Maria Niţă şi Na­­taşa Rublenco — coechipiere la I.E.F.S. — se gindeau în acele momente la apropiatul lor debut în Cupa Cam­pionilor Europeni (campioanele ţării noastre pleacă în această dimineaţă in R.D. Germană, unde vor intilni la 13 ianuarie puternica echipă S.C. Leipzig). Cealaltă „forţă“ a handbalu­lui bucureştean, Universitatea, era şi ea reprezentată la acest Revelion de doi jucători din noua generaţie — Ion Vărgălui şi Carol Szabó —, pre­cum şi de experimentata conducătoa­re de joc a „universitarelor“ — Ste­­liana Diaconescu. în sfîrşit, printre atlţia handbalişti am intîlnit şi un... intrus, atletul di­namovist Vasile Dumitrescu, maestru al sportului, campionul ţării la triplu salt pe anul 1973 , nu e lipsit de in­teres să amintim că tocmai el, „in­trusul", era sufletul petrecerii, dînd tonul dansului, glumelor şi... toastu­rilor. Şi pentru că a venit vorba de toasturi, am reţinut că în centrul a­­tenţiei s-au aflat, fireşte, handbaliste­le de la I.E.F.S., cărora li s-a urat mult succes in Cupa Campionilor Eu­ropeni. In această atmosferă plăcută, tine­rească şi plină de veselie, reporterul şi fotoreporterul nu se puteau simţi decit bine, şi poate că ar mai fi ză­bovit, dar cum acele ceasornicului se învirteau cu repeziciunea atît de fi­rească nopţii de Anul nou, a tre­buit să pornim din nou la drum, spre alte apartamente bucureştene, unde sportivi fruntaşi sărbătoreau — ca şi aici — împreună, succesele obţinute de-a lungul unui an, promiţîndu-şi altele in ’74. ŞI IN ACEASTĂ NOAPTE DESPRE... SPORT Atmosferă sărbătorească la Uzinele „23 August“ din Capitală, la finele unui an de muncă rodnică, sărbătorit pentru succesele dobîndite, pentru cele care vor veni în 1974. A devenit o tradiţie a harnicilor constructori de maşini bucureşteni ca Anul Nou­­să-i găsească laolaltă. Aproape 650 de muncitori, ingineri şi tehnicieni — în majoritate fruntaşi în întrecerea so­cialistă —, cu familiile, au petrecut Revelionul împreună. Cei de la „Locomotive“, grupaţi la mesele lor — peste o sută la număr — l-au avut printre ei pe Eroul mun­cii socialiste Gheorghe Buruc. Şi în asemenea momente s-a discutat des­pre... fotbal. In tinereţe, tovarăşul Buruc a fost un bun jucător al echi­pei Metalul. Continuatori ai ştafetei, Emil Floruţ şi Emil Dumitru, au sus­ţinut că echipa metalurgiştilor poate aspira la mai mult în campionatul Diviziei B. — Veţi vedea în retur, după acest repaos binemeritat, ce se va întîm­­pla ! Aţi văzut doar că „băieţii noştri“ şi-au revenit după începutul mai slab din această ediţie. Şi, pentru reviriment, se închină o cupă a speranţei ! La o altă masă, bineînţeles, un alt subiect sportiv. Dumitru Rizea susţi­nea că Metalul a avut o echipă de box care „se bătea“ de la egal la egal cu Dinamo şi Steaua (şi are dreptate ! !), iar tovarăşii săi de mun­că (şi de petrecere, în această seară) au căutat să-l... „contreze“. Dar, n-au reuşit... Despre sport s-a vorbit mult în noaptea Anului Nou. Firesc, pentru că el place tuturor la „Uzină“. Iată, bunăoară, Ion Ionescu, Constantin Pîrvu, Florian Stoica şi alţii şi-au întocmit, de pe acum, loturile cu care se vor prezenta în „Cupa tine­retului“, la fotbal, în etapa de vară. Mai în glumă, mai în serios, fiecare „ameninţă“ că va cîştiga întrecerile. AU fost mulţi iubitori ai sportului in această noapte-revelion. Unii, prac­ticanţi în plină activitate, alţii , sus­ţinători ai clubului din bulevardul Muncii. „Periniţa“ i-a adunat pe toţi în jurul uriaşului brad de aproape 3 metri... Cînd zorii au mijit, oamenii s-au îndreptat spre casele lor. A fost fru­moasă această petrecere care a mar­cat pragul dintre ani, şi care i-a aflat alături pe mulţi dintre cei care nu-şi precupeţesc eforturile lor pentru a realiza cincinalul înainte de termen. D. DUMITRESCU IULIAN BĂLAN VISEAZĂ O TRIPLĂ PERFORMANȚA Pe sportivii craioveni i-am găsit greu în noaptea Revelionului, în lo­calurile unde de obicei se organizau petrecerile în grup cu ocazia acestui eveniment. Doar pe popularul fotba­list Lucian Strîm­beanu l-am întilnit in frumoasa Sală Maură a restauran­tului Minerva, alături de un grup de prieteni şi admiratori. In rest ne-am folosit de telefon şi am dat foarte iute de Viorel Nicu­­lescu, care — în familie — îl avea ca invitat pe un fost „universitar“ craiovean, piteşteanul I. Cîrciumăres­­cu. Tot acasă, în familie, ne-a răspuns la telefon şi actualul golgeter al di­viziei A de fotbal, Iulian Bălan, care se gîndea cu emoţie, dar şi cu justi­ficate pretenţii, la o triplă perfor­manţă : să se menţină în fruntea ■golgeterilor pînă la sfîrşitul campio­natului, să îmbrace, alături de cei­lalţi colegi, tricourile de campioni şi să devină în această toamnă student. Antrenorul echipei divizionare A de volei, Radu Zamfirescu, ne-a spus că elevii lui petrec cu toţii în fami­lie, deoarece pe data de 2 ianuarie urmau să plece la Varşovia, unde sunt invitaţi de cunoscuta echipă Gvardia, la un turneu. ŞT. GURGUI, coresp. jud. UN TOAST PENTRU PRIMUL DASCĂL Deşi au fost plecaţi la Bucureşti pentru pregătire în cadrul lotului re­prezentativ, doi sportivi au ţinut să întîmpine noul an in oraşul de pe Bega, acolo unde au fost lansaţi, cu cel care i-a iniţiat în primele taine ale sportului. Luptătorii Valentin Mi­­hăilă şi Petre Brînduşan au poposit, deci, în strada Gheorghe Doja, la nr. 23, pentru a ciocni o cupă de şam­panie cu primul lor dascăl, Dumitru Dana, împreună cu Agneta Dana, soţia antrenorului, şi cele două fetiţe, Claudia şi Angela (mari suportere ale sportului luptelor), ei au toastat pen­tru noi succese profesionale şi spor­tive in anul 1974. Acest episod timişorean vorbeşte de la sine şi demonstrează valoarea legăturilor afective ce se realizează intre sportivi şi dascălii lor. Petre ARCAN, coresp. jud. CHIAR LA LOCUL DE CONCURS... Ziua de 31 decembrie a găsit sta­ţiunea Tuşnad­intr-un adevărat decor de iarnă, dar mai ales în plină ver­vă... sportivă, datorate în mare Parte concursului de pe pista lacului Ciucaş, competiţie care a inaugurat noul se­zon de patinaj viteză. Patinatorii — seniori, juniori şi copii — unii bucuroşi de rezultatele obţinute în „Cupa Mureşul“, alţii cu feţele puţin întunecate pentru că gustaseră din amărăciunea infringe­­rii, au început noaptea de cumpănă intre ’73—’74 cu o voie bună tinereas­că, stăpînă în întregul hotel turistic Ciucaş din staţiune. La etajul I, dan­sau şi beau... „pepsi“ campionul ab­solut al ţării, Vasile Coroş, Gheorghe Pop şi mai tinerii lor colegi de la Dinamo Braşov, la etajul I, petre­ceau bucureştenii de la Şcoala spor­tivă nr. 2, Dinamo şi Constructorul. Intr-un apartament de la etajul III, veşnic tînărul antrenor Carol Gali conducea, în stilul lui caracteristic — cu grijă părintească — Revelionul micilor sportivi de la Mureşul Tg. Mureş, aflaţi aici ca şi elevii — componenţi ai secţiilor de patinaj din diferite asociaţii şi cluburi­­sportive — în tabăra vacanţei de iarnă. Iată cîteva glnduri : Ibolya Szat­mári (Mureşul Tg. Mureş — care­­ îşi aniversa în noaptea Revelionului îm­plinirea a 20 de ani) : „Vreau să ob­ţin în continuare rezultate mai bune decit... băieţii de vîrsta mea“. Victor Sotirescu (Dinamo Bucu­reşti) : „Cred că în 1974 am să mă... întorc în urmă cu cîţiva ani, cînd dominam autoritar poliatlonul senio­rilor !“. Ernest Ulrich (antrenor la Dinamo Braşov) : „Noul an vreau să fie pen­tru clubul nostru la fel de fructuos ca 1973, iar elevu­l meu Vasile Coroş, să aducă recordul probei de 500 m la nivelul internaţional“. Dan Lăzărescu (S.C. Miercurea Ciuc — maestru al sportului) : „Aş dori ceva la care pînă acum am fost cam deficitari : pregătirea temeinică a lo­turilor naţionale , iar noul birou al Federaţiei române de patinaj să ne acorde atenţia cuvenită“. S Tr. ANDRONACHE Cinci handbaliste (Rodica Bunea, Natalia Alexandrescu, Maria Niţă, Nataşa Rublenco şi Steliana Diaconescu), doi handbalişti (Ion Vărgălui şi Carol Szabó), un atlet (Vasile Dumitrescu) şi un fost canotor (Dan Diaconescu) închină un pahar pentru realizările lor din 1973 Foto : Dragoş NEAGU Doi într-o barcă, fără a mai socoti şi... soţiile! Campionii europeni de canotaj, Ilie Oanţă şi Dumitru Grumezescu, ciocnesc o cupă cu vin pentru viitoarele Campionate Mondiale Foto : Ion MIHAICA ★ DINAMOVIŞTII BUCUREŞTENI S-AU IMPUS IN FINALA „CUPEI 30 DECEMBRIE“ LA TENIS Ultima competiţie de tenis a a­­nului, desfăşurată în sala „23 Au­gust“, s-a încheiat cu victoria fa­voritului nr. 2, Sever Mureşan (Dinamo Bucureşti). Primul favo­rit al întrecerii, Ion Sânter, a ce­dat surprinzător în faţa colegului său de club, Bebe Almajan, care, de altfel, împreună cu juniorul Florin Manea au fost revelaţia con­cursului. In finala masculină, Sever Mu­reşan a învins cu destulă dificultate pe mai tînărul său coleg dinamo­vist, P. Almăjan, cu 7—5, 6—4 Pînă la 5—5, în primul set, fieca­re dintre jucători şi-a fructificat avantajul serviciului, dar, în con­tinuare, graţie cîtorva retururi pu­ternice şi bine plasate, Mureeşan reuşeşte primul break, care se va dovedi hotăritor în cîştigarea se­tului. Momentul cheie al partidei avea să se producă în setul al doilea cînd, la 4—4, Almăjan avînd serviciul și 40—15, permite lui Mu­reșan­­să facă al doilea break. Deși învins, P. Almăjan (21 de ani) a dovedit că este un foarte bun ju­cător în sală. De asemenea, se poate aprecia că el se află în e­­vident progres. Cîștigătoarea întrecerii feminine, cum era de aşteptat, a fost dina­­movista bucureşteană Mariana Si­mionescu. In finală ea a întrecut-o cu 7—6, 6—4 pe colega sa de club, Florenţa Mihai. Mai dezinvoltă, Mariana Simionescu a cîştigat şi datorită, pe de altă parte, faptu­lui că adversara sa a jucat destul de inhibată, comiţînd multe duble greşeli. Totuşi, se poate spune că Mariana Simionescu a fost o cîşti­gâtoare pe drept a acestei între­ceri, jocul său în forţă fiind hotă­­rîtor în victoria repurtată. Nu se poate, referindu-ne la în­trecerea feminină, să nu regretăm absenţa Virginiei Ruzici (întindere musculară) care, sîntem siguri, ar fi conferit un plus de atractivitate competiţiei. Cîteva cuvinte despre partidele semifinale. In prima dintre ele P. Almáján a Învins neaşteptat de uşor pe I. Sânter, în 6—3, 6—4. Almăjan a avut tot timpul iniţia­tiva, conducînd distanțat în amîn­­două seturile. In cealaltă semifi­nală, S. Mureșan l-a depășit la luptă destul de strînsă pe Viorel Sotiriu (Steaua) cu 7—5, 6—1 Mariana Simionescu a trebuit să depună destule eforturi pentru a trece de adversara sa, Mariana Hadgiu (Progresul), cu 7—5, 6—3 — In cea de a doua semifinală a întrecerii feminine. In prima semi­finală : Florenţa Mihai — Elena Popescu (ambele de la Dinamo Bucureşti): 6—4, 6—2. Deşi nu a fost edificator pe pla­nul valoric, datorită lipsei de pe tablourile de întrecere a cltorva jucători fruntaşi ai tenisului nos­tru, atît la fete cit şi la băieţi, totuşi concursul a demonstrat, prin­tre altele, progresul înregistrat de tinărul dinamovist bucureştean Florin Manea (18 ani), campionul de juniori al ţârii. El a fost, de altfel, singurul care a cîştigat un set în faţa lui Sever Mureşan, învingătorul competiţiei. Sandi IONESCU ★ ★ Cele două finaliste, Ma­riana Simionescu... zîm­­bitoare, şi Florenţa Mi­hai (în stînga), după disputarea partidei. Foto : N. DRAGOŞ ★ ★ ★ Rr. 763! HANDBALISTELE DE EA E­.I.S EVOLUEAZĂ ÎN R.D. GERMANĂ — La 13 ianuarie, ele vor intilni echipa S.C. Leipzig, in cadrul C.C.E. — In cursul dimineţii de azi, for­maţia I.E.F.S. Bucureşti, campioa­nă a ţării la handbal ,feminin, pă­răseşte Capitala, pe calea aeru­lui, plecînd în R.D. Germană. E­­chipa bucureşteană, care va dis­puta în ziua de 13 ianuarie întîl­­nirea tur din cadrul C.C.E. cu S. C. Leipzig, susţine în prealabil mai multe partide la Rostock şi Berlin. Sub conducerea antrenorului Ioan Bota efectuează deplasarea ur­mătoarele jucătoare : Elena Oprea şi Sabina Culian (portari) — Maria Bota, Cornelia Mohanu, Rodica Bunea, Florentina Guţă, Natalia Alexandrescu, Maria Niţă, Nataşa Rublenco, Lucia Osman, Doina Radu, Iuliana Hobincu, Elena Frâncu, Maria Boşi, Elisabeta Io­­nescu şi Aneta Silha. Lotul este însoţit de prof. univ. Mihai Epu­­ran și de dr. Cristina Foza. Echipa va începe turneul evo­­luând la Rostock, în cadrul unei competiții-fulger.

Next