Sportul, noiembrie 1979 (Anul 35, nr. 9311-9336)

1979-11-01 / nr. 9311

PINICIIM, SPORI Şl CONŞTIINŢĂ (Urmare din pag. 1) tuns fruntaşe în campiona­tul national, necoborînd nici­odată sub locul III in 14 ani de activitate, situîndu-se de trei ori (în 1973, 1977, 1978) pe locul II şi cucerind de două ori, în 1971 şi in 1972, mult iivnitul titlu national. S-a scris deseori frumos des­pre performanţele echipei de volei Penicilina. Elogiile, apre­cierile foarte favorabile au fost pe deplin meritate. Ceea ce-şi propun insă, intre altele, rân­durile de faţă este sublinierea realităţii că o întreagă genera­ţie de voleibaliste ale Penicili­nei a făcut atît performanţă sportivă cit şi performanţă so­cială. Carolina Nan, Aurelia Ichim, Ana Martinaş, Nadia Sava, Florentina Itu, Mariana Zamfir, Viorica Bicheci, Ana Zahara, Lucia Dobrescu au fost fruntaşe in sport, dar au fost fruntaşe şi în întreprindere, şi la studii, au obţinut o califi­care, au ajuns tehniciene, eco­nomiste, profesoare, stimate toate la locul de muncă. Gene­raţia tînără (Marina Bejenaru, Gabriela Coman, Lucreţia Mi­rea etc.) merge pe acelaşi drum. „Ceea ce se întîmplă cu vo­leibalistele noastre — ne spu­nea directorul „Penicilinei“, ing. Veniamin Munteanu — este, în fond, un lucru firesc azi, într-o Românie care se prezintă în faţa Congresului al XII-lea al partidului cu remar­cabile reuşite şi minunate îm­pliniri în toate sectoarele de viaţă. Sportul de performanţă este făcut de oameni noi, care cresc în mijlocul nostru, oa­meni cu care ne mindrim şi la fabrică şi la terenul de joc, şi cînd prepară antibiotice şi cind luptă pentru victoriile lor spor­tive. România Congresului al XH-lea are sportivi-oameni pe măsura ei“. Nu mai avem nimic de adău­gat cuvintelor frumoase, pline de conţinut, de esenţă, ale di­rectorului Munteanu. In fond, are dreptate. O pagină obiş­nuită in „Cartea de aur” a României Congresului al XII- lea, o pagină al cărei tital ar putea să fie şi cel pe care­­vi-l propunem dumneavoastră, citi­torilor : Penicilină, sport şi conştiinţă. ETAPA A 11-a A CAMPIONATULUI DE RUGBY (Urmare din pag. I) este firesc, după aspectul jocu­lui. Arbitrul M. Gavrici a con­dus corect următoarele forma­ţii : ŞTIINŢA : Gligor — Pas­cale, Varga (min. 13 Ciobanu), Cantea, Tirm­ancev — Balint, V. Ion — Atanasiu, Prdea, Florea — Pujină, Ştefiuc — Curea, Moţ, Melniciuc. STEA­UA : Ţaţa — Roşu, Zafiescu I. Furcu, Teleasă — Alexan­dru, Suciu — Murariu, M. Io­­nescu (min. 61 Rădulescu), Achim — Postolachi, Pintea — Cioarec, Munteanu. Pojar. R. C. GRIVIŢA ROŞIE — ŞTIINŢA PETROŞANI 12—3 (6—0). Ieri dimineaţa, in Parcul Copilului. Griviţa Roşie şi-a a­­părat cu succes locul doi în clasament, intrecind formaţia studenţilor din Valea Jiului. Din nou fundaşul SIMION a fost autorul tuturor celor 12 puncte, realizate toate in urma transformării unor lovituri de picior : primele trei din drop (min. 2), celelalte din „pedep­se“ (min. 27, 46 şi 59). Punctele de onoare ale studenţilor ne-a reuşit tot un fundaş, TUDOSE, care in min. 54 a transformat o­­.p. Jucătorii formaţiei gazdă — al căror loc secund in cla­sament le creează oricum obli­gaţii, spectatorii urmărindu-i cu exigenţă sporită — poartă un cîmp destul de bine balonul, dar atacurile lor se laterali­­zeaza prea adesea negăsindu-se încă jucătorii care să „spargă“ apărarea adversă. In afara fundașului Simion (care a ju­cat precis) am mai remarcat jocul lui F. R. Marin (In tuşă), activitatea lui Voicu și Pena (care a intrat după pauză) în fazele de atac şi apărare (mai ales) şi străduinţele lui AL Marin (pe aripă). Oaspeţii au dezamăgit, pentru că din­ partea lor aşteptăm mereu mai mult. Dar indolenţa unor jucători (Dinu, Nedelcu, chiar Şt. Con­stantin) a privat echipa de un scor mai strins, la care avea dreptul după aspectul general al partidei (Nedelcu a reuşit... ratarea unei l.p. de la 10 m din faţa butului II), anulând totodată eforturile lui Orte­­lecan, Bucan, Bonea, Palama­­riu, Ghiţă ş.a. care au vrut să joace. Excelent arbitrajul lui St. Rădulescu. D. CAIUMACHI DINAMO — RULMENTUL BIRLAD 54—0 (24—0). Joc la discreţia echipei Dinamo care a marcat cu uşurinţă ori de cite ori a vrut. Cele mai multe puncte : CONSTANTIN (16* din lovituri de pedeapsă şi transformări). Arbitru : Gh. Bucur. (D. Moraru — Slivna, coresp.). POLITEHNICA IAŞI — U­­NI­VERSIT­ATEA TIMIȘOARA lî—4 (12—0). Gazdele s-au descurcat mai bine pe grăma­dă, jocul „la mină* fiind În­greunat de terenul desfun­dat. Autorii punctelor: MA­NEA, PATRAHAL (încerc.), NISTOR (2 tr.), respectiv CO­­MANICI (încerc.) Arbitru : Gh. Bănceanu. (D. Onciul, coresp) C. S. M. SIBIU — R. C. SPORTUL STUDENŢESC 26—16 (8—10). Sibienii au fost supe­riori dar au greşit decisiv în două situaţii. Finalul de parti­dă a fost din acest motiv „fierbinte“. Au marcat : UNGU­­REANU, BANCIU, FERARU (încerc.), SIRBU 4 l.p + tr., respectiv A. HARITON l.p.c., C. HARITON (încerc.), TOA­­DER 3 l.p. Arbitru : Gh. Hus­­tiu. (I. Boţocan,­ coresp.), FARUL — C.F.R. BRAŞOV 54—0 (30—0). Joc la discreţia gazdelor care au folosit mai mulţi juniori. S-au înscris 11 Încercări : BORŞARU (3), LI­­VADARU (2), MARCU, GRI­GORE, IONIŢA, MATEI, MA­­LANCU, VARZARU (cite una). BEZUȘCU a transformat două dintre ele, realizind puncte și din două lovituri de pedeapsă. Arbitru : Fl. Dudu. (C. Popa, coresp.) RAPID — VULCAN 9—3 (0—0). Meci ciștigat de gazde în mare „nevoie“ de puncte. îna­intarea rapidistă a jucat mai bine în grămezile spontane, mai grupat, fapt determinant in obţinerea victoriei. Oaspeţii au deschis scorul prin MIHAI (1. p.). Apoi Rapid egalează prin SIŞIU 0­ P ) şi tot el mai reuşeşte două drop­uri. A con­dus : P. Soare. PROMISIUNE LA ALTE... PROMISIUNI A intrat în obişnuinţă fap­tul ca la începutul fiecărui sezon de patinaj federaţia de specialitate să doteze cu ma­teriale şi echipament secţiile care au cele mai multe ele­mente tinere. Anul acesta, însă, forul de resort a fost nevoit să amine această lău­dabilă acţiune. De ce ? Ex­plicaţia ne-a furnizat-o secre­tarul F.R.P., Grigore Arjoca . „Cele 200 de perechi de pa­tine care trebuiau de mult să se afle in posesia copiilor şi juniorilor se găsesc, de un an, la întreprinderea de ma­teriale sportive din Reghin pentru a fi montate pe ghe­tele comandate acolo. Banii au fost încasaţi de cel în drept, iar delegaţii noştri au făcut pină acum 4—5 drumuri pină la Reghin pentru a aduce marfa. Dar s-au Întors doar cu... promisiuni. Nu ştim ce să mai credem...". Mergind pe urmele acestei sesizări am luat legătura cu întreprinderea menţionată. Iată ce ne-a relatat directorul comercial, Ladislau Szakács : „Este adevărat, nu ne-am res­pectat promisiunile faţă de F.R.P. Acum s-a eliberat linia de montaj şi cu toate că lucrarea necesită unele o­­peraţii suplimentare promitem că în 2—3 zile cele 200 de pe­rechi de ghete cu patine vor fi expedia­t către beneficiar®. Sperăm că promisiunea to­varăşului Ladislau Szakacs nu va fi iarăşi o simplă... promi­siune, pentru că sportivii din întreaga ţară nu nevoie de pa­trne. Iarna bate la uşă... Traian IOANIŢESCU C­origent la educaţie fizică ! Iată o realitate care, orb­it de limitată, am intilnit-o totuşi In două unităţi de învăţămint din Capitală» Prof. Cristian Ştefan­eseu, de la Liceul „Alexandru Sahia“, de­ţine, de pildă, un record sui-ge­­neris . In anul şcolar 1978/19 a lăsat nu mai puţin de 11 cori­genţi. Frapîndu-ne nu numai ci­fra, ci şi faptul In sine, i-am so­licitat explicaţii : „CeL In cauză au avut abateri grave, pe planul disciplinei, absentind cu regula­ritate nu numai de la lecţiile de educaţie fizică, ci şi de la cele­lalte obiecte de Invăţămint. In ce mă priveşte, am considerat că nu este firesc să închid ochii. Din păcate, exigenţa mea a fost Interpretată drept o bizarerie, un mod de a mă detaşa de unii colegi de breaslă, după părerea mea mai concesivi. Şi mai trist mi se pare faptul că, deşi o par­te dintre elevii cu un asemenea comportament se aflau Intr-o si­tuaţie de repetenţie, totuşi, prin­­tr-un miracol, ei au obţinut me­dii de promovare , iar eu am ră­mas un fel de exponent al pozi­ţiei Incin­state, un cadru didactic care refuză să se... modeleze ! Cred că In cazul unor tineri nă­răviţi, care dispar din şcoală cu zilele, In ciuda eforturilor făcute de conducere, de organizaţia de tineret, de profesorii­ diriginţi de a-l aduce pe drumul cel bun, s-ar fi cuvenit să se adopte o poziţie fermă. A fi pedagog nu Înseamnă, după mine, a fi În­găduitor cu slăbiciunile repetate ale unor elevi. Doresc să fiu bi­ne inteles, slnt un om rezonabil. Dar ţin la poziţia mea, la dem­nitatea faţă de clasă. Nu vreau să ajung ca elevii să spună : „Vin, nu vin la lecţii, ce-o să-mi facă ?“ Pînă la urmă, trebuie să mă treacă !... Prof. C­heorghe Bedereag, de la Liceul „Republica“, se asea­mănă, cumva, cu colegul său de la „Alexandru Sahia“, in modul de a privi acest aspect : „Da, am lăsat şi eu corigenţi la educaţie fizică, 7 elevi. Cauza 7 îndărăt­nicia elevilor. Nu l-ara văzut la lecţii aproape un an întreg 17 Sigur, nu m-ara limitat să „strig" catalogul, am căutat să intru in legătură cu familiile elevilor res­pectivi. Spre dezamăgirea mea, elevii cu pricina erau din pro­vincie, locuiau la gazde, nu a­­veau o supraveghere strictă. Vă mărturisesc cu răspunderea omu­lui care slujeşte la catedră de 20 de ani că o asemenea nereuşită mă lezează. După satisfacţii mari, — ca, de pildă, cu clasa a XlI-a automatizări, 80*/n dintre elevi reuşind să treacă In învăţămîn­­tul superior — iată, asemenea reculuri, care mă mîhnesc pro­fund. Lăsîndu-i corigenţi pe cei în cauză, am nădăjduit să îi în­drept. Iar felul cum se comportă ei acum, în noul an şcolar, mă face să cred că am procedat bi­ne“... Despre cele două situaţii pre­zentate mai sus, subliniem, izo­late, am căutat să aflăm şi opi­niile altor colegi de breaslă. Ia­tă, în esenţă, opiniile exprimate: Prof. Aurelia Stoicescu, Şcoala generală nr. 111 Bucureşti, in­spectoare metodistă : „Noţiunea de corigent la educaţie fizică nici n-ar trebui să existe. Am avut de-a lungul anilor copii cu unele deficienţe fizice, puteam să-i las deoparte. N-am făcut-o, ar fi fost nepedagogic. Dimpo­trivă, i-am integrat clasei, le-am ales exerciţii pe măsura posibili­tăţilor şi nevoilor lor, i-am so­licitat la organizarea lecţiilor. Fi­reşte, pot exista şi elevi mai greu de modelat. Oricum, e de dato­ria noastră să nu abandonăm lupta. Nu există reţete în materie de apropiere a elevilor de obiec­tul pe care îl predai, dar adevă­ratul pedagog se verifică tocmai în situaţii de excepţie®. Prof. Adam Sebessi, Liceul nr. 2 de istorie-filologie Bucureşti : „Elev corigent la educaţie fizică este un nonsens. De fapt, corigent a rămas nu numai elevul, ci şi profesorul care n-a ştiut să-l a­­propie pe elev de lecţie, de sta­dion, de sala de sport. Şi este de neînţeles, fiindcă mă întreb : oa­re ce obiect de învăţămint este mai îndrăgit decît educaţia fizi­că“ ? Prof. Gheorghe Teşu­, Şcoala generală nr. 190 Bucureşti : „Nu poate exista nici o motivaţie, pentru un elev care lipseşte sis­tematic de la orele de sănătate . Eu, ca pedagog, am datoria de a găsi mijloacele să-l atrag pe e­­lev la lecţii , altfel m-aş consi­dera descalificat profesional...“ Prof. Mihai Don­ea, Liceul In­dustrial de transport Cluj-Napo­ca : „Lucrez de mai bine de 15 ani la catedră. Şi, totuşi, n-am auzit de asemenea cazuri, n-am întîlnit. Obligaţia noastră este aceea ca prin sport să asigurăm elevilor o mare unitate sufle­tească, să creăm ceea ce se cheamă spirit colectiv, tratîndu-i pe toţi tinerii ca pe proprii noş­tri copii. Nu discutăm cazurile ieşite din comun, cum probabil că sînt şi unele dintre cele sem­nalate aici. Realitatea dovedeşte că nu este deloc greu­ să ai o CLASA ÎNTREAGA la sport, co­piii fiind receptivi, prin natura vârstei la exerciţiul fizic“ Prof. Sorin Popescu, directorul Clubului sportiv şcolar nr. 1 Con­stanţa : „A lăsa corigent un elev tocmai la educaţie fizică este, zic eu, o gravă greşeală de edu­caţie, pentru că îl îndepărtăm de la orele de sănătate. Să ne mai mirăm atunci că apar părinţi tentaţi să forţeze obţinerea nejus­tificată a unor scutiri medicale ? N-am obligat niciodată un tînăr să-mi sară, de pildă, 2,70 metri la lungime, de pe loc, cînd o ase­menea treaptă o cer elevilor de la performanţă. Voi fi. Insă, în­totdeauna alături de el dacă-l voi vedea că manifestă Interes, bunăvoinţă, străduinţa de a fi prezent in viaţa clasei şi la ora de sport, alergînd, sărind, atun­ci­nd. Cît poate î® Prof. Dan Buta, Şcoala genera­lă nr. 2 Drobeta Tr. Severin : „Este sigur şocant ca un elev (sau mai mulţi !) să ocolească lecţia de sport. Doar patologice se pot ivi cazuri de respingere a nevoii de mişcare. Aceasta se poate întimpla doar dacă noi, profesorii, nu dovedim calităţi reale de pedagogi. în mod cu­rent, elevii înşişi vin să ne soli­cite să lucrăm chiar mai mult, să organizăm competiţii sportive peste calendarul stabilit. Cînd un elev absentează deliberat de la sport este un semnal de alarmă, înseamnă că ceva nu este în or­dine, că lecţiile noastre sunt pla­te, lipsite de conţinut. Ideea de continuă perfecţionare a muncii, pentru a realiza şi în acest do­meniu o calitate superioară tre­buie să se afle, de aceea, mereu în faţa noastră“. Oprim aici dezbaterea noastră, cu o primă concluzie : educaţia fizică este un obiect de învăţâ­­mânt care trebuie respectat ca oricare altul. Iată un adevăr pe care au obligaţia să şi-l însuşeas­că toţi elevii. Şi tot ei se cuvine să fie convinşi că exigenţa ca­drelor didactice are un scop bine definit, este în interesul dezvol­tării armonioase şi călirii orga­nismului în creştere. Stă in puterea profesorilor de sport să-şî apropie elevii, prin lecţii temeinic pregătite şi care, prin dinamismul lor, să placă, să atragă, să asigure participarea spontană dar conştienţă a între­gii clase. Cim­ se şi petrec lucru­rile in marea majoritate­ a cazuri­lor. Fireşte, într-un colectiv de elevi se pot ivi şi „c­azuri“, ti­­neri-problemă, elemente refracta­re la ordine, la disciplină, la res­pectul cuvenit omului de la ca­tedră. Calitatea sa de educator il obligă pe profesorul de sport să nu abandoneze, să insiste, chiar dacă apar asemenea neajunsuri, luîndu-şi drept aliaţi masa elevi­lor, opinia sănătoasă a colectivu­lui clasei şi familia. Pentru că, prin definiţie şi conţinut, educa­ţia fizică este un domeniu al pe­­dagogiei. Dezbatere realizată de Tiberiu ST­AM­A Educaţia fizicâ, domeniu al pedagogiei CORIGENT LA LECŢIILE DE SPORT. ESTE POSIBIL, DAR NU ESTE FIRESC! DUMINICĂ VOR FI CUNOSCUŢI CAMPIONII­­ ŢĂRII LA CICLOCROS Sezonul competiţional la ci­clism se va încheia duminică la prînz cind la Poiana Bra­şov vor fi cunoscuţi campionii ţării pe anul 1979 în proba de ciclocros. Din cauza timpului puţin fa­vorabil s-a stabilit ca Întrece­rile să inceapă simbătă la ora 15 cind vor intra in concurs juniorii mari, duminică dimi­neaţă, de la ora 10, urmind să-şi dispute întîietatea junio­rii mici şi seniorii. Alergările care vor avea loc pe traseul clasic din Poiană, cu startul de pe platoul din dreptul ca­banei Vinătorul se anunţă deo­sebit de disputate. Cicliştii din Ploieşti, Brăila, Tg. Mureş, Braşov etc. s-au pregătit in­tens şi sînt hotărîţi să dea o ripostă dîrză colegilor lor din Bucureşti. ŞTAFETA FAMILIEI iubitorii sportului care ur­măresc îndeaproape activita­tea poloiştilor noştri ştiu că Dinamo Bucureşti deţine un record greu de egalat, că Dinu Popescu împreună cu coechiperii săi se pregătesc să cucerească cel de al 20-lea titlu de campioni pentru clu­bul lor. La baza multiplelor succese ale echipei din şos. Ştefan cel Mare se -i află munca pasionată a celor doi tehnicieni. Anatol Grinţescu şi Iuliu Capşa, care de-a lungul ultimilor ani au des­coperit în permanenţă jucă­tori talentaţi, l-au format şi apoi i-au promovat în prima echipă, unii ajun­­gînd chiar în re­prezentativele ţării. Dealtfel, de mai mulţi ani, formaţiile de ju­niori ale clubului domi­nă întrecerile republica­ne ale speranţelor polo­­ului romănesc, furnizînd con­tinuu echipei-f­anion cadre de nădejde. Chiar şi în 1979, ambele titluri la Juniori au revenit poloiştilor dinamovişti, în ,,noul val 44 al campioni­lor s-a distins în acest an cîţiva jucători de mare ta­lent. Unul dintre ei, înalt, bine legat pentru cei numai 16 ani ai săi, este Vlad Hagiu, golgeter şi cel mai tehnic po­­loist în campionatul juniori­lor mici, golgeter al campio­natului juniorilor mari, ca şi al Balcaniadei juniorilor de la Sofia. Specialiştii afirmă despre Vlad, fiul Evelinei Sla­viei-Hagiu, componentă ae echipei de gimnastică ce ne-a reprezentat la Olimpiada de la Helsinki, că ar fi unul dintre cele mai valoroase produse ale polo-ului româ­nesc. Nu mai puţin talentat şi ambiţios să calce pe ur­mele tatălui său, Gabriel Moiceanu, unul dintre cei mai valoroşi rutieri din isto­ria ciclismului românesc, este şi coechipierul lui Hagiu (ambii sunt colegi de clasă, la Liceul nr. 2 din Bucu­reşti), Cătălin Moiceanu, foarte bun înotător, cu un şut demn de invidiat. Din ca­ietul său personal poţi afla totul despre cele peste 250 de meciuri jucate (şi cîteva sute de goluri marcate), de la prima partidă o­­ficială, disputată în urmă cu 3 ani, în campionatul de co­pii şi pînă azi. Do­rinţa lor cea mai fierbinte (ca şi a altor jucători dinamo­vişti talentaţi ca Florin Adeleanu şi Radu Ionescu) este să ajungă în echipa na­ţională, să joace la Olimpia­dă, să egaleze, cel puţin, fai­ma sportivă a părinţilor lor. Adrian VASILIU P.S. Am văzut în campio­natul de copii al Capitalei, competiţie în care s-au lansat Şerban Popescu, Mihai Tudor, Eugen Ionescu, Doru Ciobă­­niuc, Vlad Hagiu, Cătălin Moiceanu şi alţi tineri talen­taţi ai polo-ului românesc, o foarte bună echipă a clubului Steaua, antrenată de harnicul şi inimosul Francisc Crişan, care de foarte mulţi ani des­coperă şi creşte tineri jucă­tori... pentru alte echipe. Poate că în sezonul viitor vom descoperi şi o bună echipă de juniori a clubului militar. AUTOMOBILISMUL IN ACTUALITATE LA SIBIU s-a desfăşurat re­cent ediţia a V-a a Raliului au­to „Cheile Cibinului“, competiţie organizată de A. S. Retezat Si­biu, pe distanţa de 152 km, pe ruta Sibiu — Păltiniş — Curmă­tura — Răşinari — Cisnădie — Sibiu. Raliul s-a bucurat şi de data aceasta de un frumos suc­ces. Iată cîștigătorii : clasa a I-a (pînă la 1150 cmc) P. Bratu­­— I. Lupu — I.P.A. Sibiu ; clasa a V-a (Dacia 1300 cmc grupa I) fraţii Iosif — Martin Şanta — A. S. Retezat ; clasa a Vl-a (Da­cia 1300 cmc grupa II) M. Faur — F. Jecu — I.P.A. Sibiu. (I. Io­nescu — coresp.) INTR-O EXCELENTA ORGANI­ZARE, asigurată de filiala A.C.R. şi Asociaţia sportivă Automobi­lul, s-a disputat timp de două zile, pe cartodromul din Galaţi „Cupa de toamnă“ la karting. Au participat 80 de concurenţi din 16 asociaţii sportive din ţa­ră, concursul reprezentînd o fru­moasă reuşită tehnică şi specta­culară. Stabilirea clasamentelor s-a făcut, în premieră absolută pe ţară, prin teletransmisie, cu ajutorul unui calculator electro­nic, instalaţie realizată de către un colectiv de la Centrul teri­torial de calcul din Galaţi. La seniori, pe primul loc s-a situat Udo Sverak, de la Unirea trico­lor Bucureşti, iar la juniori tînă­­rul Petre Niculescu, din cadrul aceleiaşi asociaţii. La fete, între­cerea a revenit concurentei Re­nata Fuss, tot de la Unirea trico­lor Bucureşti. (T. Siriopol — co­resp.) DUPĂ CURSELE AUTOMOBI­LISTICE de viteză în coastă de la Paltiniş-Sibiu şi de pe Gutin -Baia Mare, sîmbâtă se Va des­făşura pe serpentinele de la Pî­­rîul Rece, din apropierea Predea­lului, ultima etapă a campionatu­lui auto de viteză în coastă, cînd vor fi desemnaţi campionii ţării la această dificilă probă din sportul cu motor. Cursele vor avea loc sâmbătă dimineaţă, pe un traseu de 7 km, cu sosirea în faţa cabanei şi a complexului B.T.T. TINERII LUPTĂTORI în întreceri La sfîrşitul acestei săptămîni (sîmbătă şi duminică) se dă startul într-o nouă ediţie a cam­pionatului republican pe echipe al juniorilor la lupte libere, com­petiţia similară la greco-romane urmînd să-şi desfăşoare prima etapă în zilele de 10 şi 11 no­iembrie. Concursul republican de toam­nă pentru copii va avea loc la Cluj-Napoca (libere), în zilele de 8, 9 și 10 noiembrie, iar cel de greco-romane la Timișoara, în perioada 23—25 noiembrie.

Next