Sportul, februarie 1980 (Anul 36, nr. 9387-9411)

1980-02-01 / nr. 9387

Un decor de basm, condiţii excelente de pregătire — iată ce oferă iarna, in aceste zile, micilor schiori din Buşteni, care, sub îndrumarea foştilor campioni Viorica şi Aurel Albert, petrec nu­meroase ore pe pirtii Foto : Victor ZBARCEA — Buşteni In cadrul ediţiei de iarnă a „Daciadei“ SLAICUL, „PERLA MOLDOVEI“, CENTRUL UNOR PASIONANTE ÎNTRECERI Pe muntele Tabla victorioase săniuţele din Valea Caşinului La Slănicul Moldovei, din­colo de „Cascadă“, puţin mai sus de campingul staţiunii, pe muntele Tabla s-au adunat, cu cîteva zile în urmă, 84 de să­niuţe... 84 din aproape 57 000 cite se spune că au participat, pe meleagurile băcăuane, la faza de masă a „Daciadei“ — concursul rezervat pionierilor şi şcolarilor. S-au dat starturile de rigoare, s-au pus în miş­care­ acele cronometrelor, gerul aspru s-a mai... încălzit de stri­gătele de încurajare ale priete­­nilor-suporteri şi, iată, cei mai buni pe judeţ s-au dovedit a fi reprezentanţii comunei Minăs­­tirea Caşin , Rodica Geană şi Eugen Fînaru. Şi în timp ce pe muntele Tabla sau pe unul din versanţii Dobrului zburau la vale săniuţele pionierilor, in staţiune s-au întrecut, în ca­drul „Cupei Sindicatelor“, 110 concurenţi — din 5 000 — la şah, tenis de masă şi popice, în „sportul minţii“, cel mai bun a fost Ion Adumitrăchesei, de la I.M.U. Bacău, iar la te­nis de masă au cîştigat Silvia Cirdel (C.F.R. Bacău) şi Mihai Avram (Voinţa Bacău). La po­pice, etapa judeţeană a reve­nit, cu destule emoţii, echipei ceferiştilor băcăuani. A fost o duminică plină la Slănic. Bătrina, dar mereu a­­tractiva „perlă a Moldovei“, vestită şi peste hotare pentru apele ei tămăduitoare, a de­venit în aceste zile­­inima spor­turilor de sezon, acolo desfăşu­­rindu-se faza judeţeană a ma­jorităţii competiţiilor înscrise în ediţia de iarnă a „Daciadei“. Cele mai multe dintre ele şi-au şi desemnat ciştigătorii. Dar ce fac ceilalţi ? Ce fac... învinşii ? Ce fac cele 57 000 de săniuţe ? Sau cei aproape 5 000 de şahişti şi jucători de tenis de masă care n-au ajuns pină la Slănicul Moldovei ? Răspun­sul ni l-a dat Dumitru Dumi­­triu, secretar al Consiliului ju­deţean pentru educaţie fizică şi sport Bacău : „încet, încet am reuşit să-i facem pe mulţi să înţeleagă necesitatea prac­ticării permanente a sportului. In şcoli am ajuns să antrenăm, în diferite competiţii, peste 50 la sută din elevi, iar in unele întreprinderi peste 50 la sută. Aşa se prezintă lucrurile la Proletarul, Letca şi Partizanul — din Bacău, Energia şi C.S.M. — Oraşul Gheorghe Gheorghiu- Dej, C.P.L. şi Minerul — Co­­măneşti, Oituz — Tg. Ocna. E­­xistă la unele dintre aceste în­treprinderi cite 30—10 de echipe angajate in pasionante campio­nate ale asociaţiilor care se reiau mereu, cu ambiţii spo­rite, nuscind rivalităţi nebă­nuite, din care nu pierde ni­meni, şi din care cîştigă spor­­tul.“. Laurenţiu DUMITRESCU (Continuare in pag 2-3) La debut in sezonul preolimpic FLORETISTELE AU PĂŞIT CU DREPTUL, SABRERII CU Debutul internaţional al scri­mei româneşti în acest sezon preolimpic l-au făcut floretis­­tele şi sabrerii. Primele, evo­­luînd acasă în cadrul campio­natelor internaţionale ale Româ­niei, cu succes şi promisiuni de viitor, ceilalţi la tradiţiona­lul concurs de la Moscova, fără nici o strălucire, tocmai pe planşele viitoarelor în­treceri olimpice. Bineînţeles, este prematur — şi deloc fo­lositor ! — să se tragă acum concluzii. Asemenea participări ale scrimerilor din lotul repre­zentativ la diverse competiţii internaţionale sunt doar ja­loane pe drumul pregătirii a­­sidue şi conştiincioase. Scrima, ca şi tenisul, nu se poate lipsi de o permanentă confruntare şi verificare internaţională, alt­fel existînd pericolul plafonă­rii. Nu de puţine ori, însă, in ultimii ani reprezentanţi ai scri­­­pei româneşti s-au impus de-a lungul unui sezon dinaintea u­­nei mari competiţii (ca de e­­xemplu înaintea C.M.) şi toc­mai atunci şi acolo, în focul bătăliei pentru un loc pe po­dium, au capotat. Iată de ce credem — şi o spunem acum din nou — că trebuie să pri­vim cu luciditate fiecare parti­cipare a scrimerilor fruntaşi la competiţiile internaţionale, in­­cadrînd-o în planul de pregă­tire, raportind-o la stadiul con­cret şi momentul in care a­­ceastă pregătire se află, la o­­biectivele intermediare ce tre­buie atinse pentru ca „mo­mentul adevărului" să însemne­­momentul succesului la C.M. sau J.O. Or, OBIECTIVUL PRIMORDIAL DE PERFOR­MANTA­ AL ACESTUI AN ESTE PENTRU SCRIMA RO­MANEASCA TURNEUL OLIM­PIC CU MEDALIILE SALE, atit floreta feminină cit si sa­bia — cele două arme, care au fost in concurs la sfirsitul săp­­tăminii trecute — avind obli­gaţii mari. Obligaţie care în­seamnă, in primul rînd, valo­rificarea deplină a valorii lor reale. Din acest punct de vedere, contextul In care au evoluat floretiştii şi sabrerii a fost di­ferit, valoarea adversarelor pe Paul SLĂVESCU (Continuare in pag 2-3) Scorul este 4—1. In gardă ! Si curind. Marcela Moldovan (stingă) va încheia victorioasă asaltul din finală cu Ecaterina Stahl, do­­bîndind in cele din urmă titlul de campioană internaţională a României Foto : Ion MIHAICA „Cupa Federaţiei“ LOTUL OLIMPIC II ÎNTRECE... LOTUL I LA TESTELE DE BOB 4 SINAIA, 31 (prin lelcfon). Un decor feeric a întregit reu­şita întrecerilor de bob şi sa­nie pentru „Cupa Federaţiei“ desfăşurate joi pe pista din lo­calitate ; singurul neajuns — întirzierea programului — s-a datorat unor cauze obiective, în prim-planul atenţiei concu­renţilor şi publicului a fost disputa pentru cucerirea tro­feului la bob 4, la care erau protagoniste, după manşele de miercuri, echipajele formate din componenţii lotului olimpic. In manşa inaugurală de joi, echi­pajul Iancu — Francu — Du­­minicel — Obreja a izbutit nu numai să-şi consolideze locul 1 In clasament, ci să şi reali­zeze un nou record al piritei cu timpul de 1:04,37. Cu timpii realizaţi in cele trei manşe, e­­chipajul Lot olimpic II şi-a a­­sigurat un avantaj hotârîtor pentru cucerirea trofeului, ul­tima manşă nemaiinfluenţind nici lupta pentru victorie şi nici ordinea primelor şase clasate, aceeaşi ca in prima zi. O men­ţiune pentru echipajul A. S. Poiana Cîmpina — pilot Şte­fan Chiţu — căruia coborîrile constante i-au asigurat locul 3. La sanie, reprezentanţii loi Dumitru STANCULESCU (Continuare In pag 2­3) De-a lungul jgheabului îngheţat­­ori urmăresc întrecerile de bob Dragoş Panaitescu­ de la Sinaia, numeroşi specia­­(in imagine : echipajul lui Foto : Dragoş NEAGU PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA I ZIAR AL CONSILIULUI NATIONAL . PENTRU EDUCAJIE FIZICA SI SPORT­­ ANUL XXXVI - Nr. 9337 | 4 PAGINI - 30 BANI | Vineri 1 februarie 1960 „Cupa Dinamo" la schi alpin ION C­IVASI LA A DOUA VICTORIE! POIANA BRAŞOV, 31 (prin telefon). In ziua a doua a con­cursului internaţional de schi alpin, dotat cu „Cupa Dinamo Braşov“, pe porţiunea infe­rioară a piritei de sub tele­feric s-a­­desfăşurat proba de slalom special. Temperatura n-a mai fost insă tot atit de scă­zută ca in ziua precedentă, ea ridicîndu-se, în jurul orei 11, pină la 0 grade. Ca urmare, zăpada n-a mai „ţinut“, primii 5—6 concurenţi plecaţi în fie­care dintre cele două manşe curăţind terenul in unele locuri pină la iarbă. Faptul că pîrtia n-a fost bătătorită atunci cînd a căzut prima zăpadă abun­dentă (ratracul special al I.A.R.S. Braşov rămînind nere­parat încă din vară !) şi-a spus cuvintul, desfăşurarea întrece­rii fiind afectată acum la pri­ma temperatură ceva mai ri­dicată. Aşa se face că Pirtia Lupului, locul de desfăşurare a întrecerii de slalom uriaş de miercuri, dar şi gazdă a probei de coborîre de miine (n.r. a)- Radu TIMOFTE (Continuare în pag. 2-3) UNDES DOI, PUTEREA CREŞTE, MAI ALES CÎND CEI DOI SINT FRAŢI! SIMIONOV! Mic de stat (1,63 m), cu aparenţă firavă, cu o figură ale cărei trăsături juvenile ascund o bună parte din cei 30 de ani pe care li va împlini in iunie, cu vorba do­­moală, cumpănită, dar cu ochii vioi, trădînd o perma­nentă ardere lă­untrică, Gheorghe Simionov nu te duce cu gîndul la un campion al pa­­gaei. Şi totuşi, „Gicu“­ are in ur­mă un palmares care ar stârni mul­te Invidii, un pal­mares care ar fi putut fi şi mai bogat, dacă dece­niul de-a lungul căruia l-a făurit n-ar fi fost, în primul rind, „deceniul lui Patzaichin“. Acest lucru nu-l împiedică să vorbească în­totdeauna frumos despre Ivan, şi nu dintr-o politeţe formală, ci dintr-un respect sincer, al unei valori auten­tice faţă de o altă valoare autentică. In vitrina cu trofee a ca­­noistului de la Steaua stau 11 medalii cucerite intre 1971 şi 1979 pe pistele­­le apă ale lumii, la Jocurile Olimpice şi campionatele mondiale. Pe toate le-a cîş­tigat în dublu, cu Gheorghe Danilov şi apoi cu fratele său mai mic, Tom­a Simio­­nov. Cu Danilov s-a urcat pentru prima dată in barcă în primăvara lui 1971 şi du­pă câteva luni noul cuplu cîştiga titlul mondial la 500 m la campionatele mondia­le de la Belgrad, la prima prezenţă a acestei distanţe în programul competiţiei. In 1972, la München —la Jocurile Olimpice se desfă­şurau, pe atunci, numai pro­be de 1 000 m — Danilov şi Simionov sunt rezerve ale echipajului Patzaichin — Co­­valiov, echipaj celebru, cam­pion olimpic în 1968 la Ciu­dad de Mexico. Titularii au fost desemnaţi în ultima clipă, chiar la München, du­pă ultima cursă de selecţie... In 1973, la Tampere, Da­nilov şi Simionov Încheie cel mai bun sezon al lor cu un nou titlu mondial, de da­ta aceasta la 1 000 m, şi cu o medalie de argint la 500 m, la... cinci sutimi de se­cundă de Învingători. Tot cu două medalii, dar ambe­le de argint (la 500 m şi la 10 000 m), se întorc şi în toamna lul 1974, de la Xo­­chimilco, unde Gicu a con­curat bolnav, în 1975, din nou la Ada Ciganlija, la Belgrad, dar numai pentru un „argint“ (la 1 000 m) şi un loc patru la 500 m (ceea ce în alt sport ar părea o performanţă, la canoe, a­­proape o... catastrofă). " In sfîrşit, în 1976 are loc debutul olimpic, care este, în acelaşi timp, pentru cu­plul Danilov — Simionov Vladimir MORARU (Continuare in pag. 2—3)

Next