Sportul, martie 1980 (Anul 36, nr. 9412-9437)

1980-03-01 / nr. 9412

Dupa 40 de ani de iDor, ing. Mircea Finescu, un as al planorismului, consideră că: „PREGĂTIREA VIITORILOR ZBURĂTORI SĂ ÎNCEAPA CU LECŢII DE EDUCAŢIE ÎN SPIRITUL BOGATELOR NOASTRE TRADIŢII „Pasărea“ argintite alunecă tot mai incet pe covorul aerodromu­lui şi iat-o, inclinindu-se pe o aripă. Zborul s-a Încheiat. Ca­pota din plexiglas se ridică şi-l vedem pe pilot dezlegindu-şi chingile paraşutei. Cu citeva mi­nute In urmă omul acesta şi „maşina sa zburătoare“ — un pla­nor de înaltă performanţă — broda apele cerului în arabescuri măiestre, valsa ca-ntr-un vis, după şuierul vîntului. Este un bărbat de statură potrivită, su­plu ca un atlet, cu o privire in care străluceşte lumina văzduhu­lui : ing. Mircea Finescu, poate primul în ierarhia planorismului românesc. Drumul său în acest sport a început — cine ar putea crede ? — cu 40 de ani în urmă... O viaţă de om închinată ari­pilor. La ing. Mircea Finescu a­­ceasta înseamnă — dacă ne gîn­­dim la performanţele realizate — zeci de titluri de campion na­ţional şi internaţional ; 27 de re­corduri republicane (ultimul rea­lizat în anul care a trecut, vi­teză pe triunghi de 200 km); „in­signa de aur“ cu trei diamante a Federaţiei Aeronautice Interna­tionale ; prestigioasa diplomă „Paul Tissandier“, oferită de F.A.I. pentru merite deosebite in dezvoltarea aeronauticii­­ titlul de maestru emerit al sportului. El a realizat peste 7 000 de ore de zbor pe toate tipurile de pla­noare din dotare şi 1 500 de ore de zbor de avioane sportive. Despre Finescu se poate spune că este de toată viaţa pilot în­­cercător de aparate de zburat (de 2 ori salvîndu-se cu paraşuta din planoare experimentale care s-au rupt in văzduh). Timp de 7 ani a fost pilot de încercare la în­treprinderea de construcţii aero­nautice din Braşov, cu care pri­lej a prezentat modernele creaţii româneşti în domeniul planoris­mului la saloane aeronautice din Franţa şi Anglia, Elveţia şi R.F.G., Austria şi Olanda. Meditam la toate acestea ve­nind pe cîmpul de zbor pentru a sta de vorbă cu omul abia coborît din văzduh despre avia­ţie şi aviatori. Şi ing. Mircea Fi­nescu ne Intim­pin­ă cu binecu­noscuta sa amabilitate. — Se spune, adesea, ing. Mir­cea Finescu, despre aviaţie că este o, activitate deosebită, care cere însuşiri deosebite. Care-i pă­rerea omului ce cutreieră zările de 40 de ani ? — Aviaţia se face — după con­vingerea mea — în primul rind cu sufletul : dacă nu simţi pen­tru ea permanent aceeaşi flacără ca pentru cea dintîi dragoste, n-ai ce căuta pe cîmpul de zbor. Dar numai atîta nu ajunge. A­­viaţia, mai ales cea modernă, îţi cere cunoştinţe de specialitate complexe, luciditate, sănătate per­fectă. — Aţi zburat 40 de ani. Care dintre emoţiile încercate în acest timp v-au rămas mai vii în me­morie ? — îmi cereţi un lucru greu. E­­moţiile pe care le-am trăit sunt de multe feluri. Emoţii puter­­nice, amestecate cu un cald sen­timent de mîndrie patriotică am avut la salonul de la Le Bour­­get, cînd decolam cu motoplano­rul nostru­­ o bijuterie a ter­­nicii — iar la 2 secunde după muie decola un interceptor „Ea­gle“, care făcea să se cutre­mure văzduhul. Degajam pe stin­gă, iar publicul, vedeam de sus, mă urmărea pe mine, şi mi pe „Eagle“, sătul, cu siguranţă, d­e uruitul bombardierelor. Au fost şi emoţii de alt fel. Toată viaţa am învăţat şi pe alţii să zboare — ca Instructor, sau în celelalte funcţii pe care le-am îndeplinit. Plecarea unui tînăr în văzduh, pentru prima dată singur, con­stituie pentru cel care „i-a pus manşa în mină“, cum se spune în aviaţie, un moment unic. Aici nu ne jucăm de-a zborul. Omul este singur, pentru prima dată, în captivantul dar capriciosul văzduh... — Cu ce se cere începută pre­gătirea viitorilor zburători ? — Cu lecţiile de educaţie, de educaţie în spiritul tradiţiilor atît de bogate pe care Ie avem, îna­inte de a urca în cabina apara­tului de zburat, tinerii trebuie să cunoască tezaurul bogat, de mare prestigiu internaţional, lăsat de înaintaşi şi pe care au datoria să-i sporească necontenit. Să cu­noască, de asemenea, minunatele condiţii create de partidul şi sta­tul nostru, posibilităţile de afir­mare fără precedent. Fiindcă, ia­tă, acum 40 de ani băteam cîm­pul aeroclubului C.F.R. din Arad desculţ, trăgeam la sandow-ul de remorcaj scrîşnind din măsele şi nădăjduind la... 2—3 lansări. Şi ce nu au băieţii acum ? Aero­cluburi, planoare modeme, avi­oane de remorcaj, instructori. Socotesc acest lucru firesc. Spor­tul aviatic ocupă un loc aparte In pregătirea tineretului pentru muncă şi apărarea patriei. — Ce ne puteţi spune despre preocupările dumneavoastră ac­tuale ? — Antrenez lotul de planorism pentru viitoarele competiţii In­ternaţionale. Dar asta-i o altă problemă. Cred că trebuie să facem mai mult pentru atragerea tineretului spre aceste discipline tehnico-aplicative... împingem planorul spre han­gar. Ing. Mircea Finescu nu ne spune o vorbă despre pregătirile sale ca sportiv. Am înţeles, însă — dintr-o remarcă . ..planorismul n-are virstă“ — că nu vrea să părăsească, încă, performanţa. S’ bine face ! Viorel TONCEANU CUSUl INTERNAŢIONAL DE RADIOTELEGRAFIE-SALĂ „CUPA DUNĂRII“ La Radioclubul central din Capitală s-au desfăşurat, timp de patru zile, întrecerile celei de a X-a ediţii a concursului internaţional de radiotelegrafie­­sală dotat cu „Cupa Dunării“, la care au participat sportivi din Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, Unga­ria, U.R.S.S. şi România, între­cerile au fost dominate de ra­­diotelegrafiştii sovietici, a că­ror echipă s-a clasat pe pri­mul loc. Radiotelegrafiştii noştri au avut o evoluţie mulţumitoare, echipa română ocupînd locul 3 în clasamentul pe ţări. O fru­moasă comportare a avut ju­nioara Janeta Manea, care la probele de recepţie şi transmi-­ tere regularitate şi transmitere viteză a ocupat primele locuri, iar la cea de recepţie viteză s-a clasat pe locul al doilea. Rezultate tehnice : trasmitere viteză — juniori : 1. Janeta Manca (România), 2. Vladimir Aleksandrov (U.R.S.S.), 3. Vla­­do Kopecky (Cehoslovacia) ; seniori : 1. Stanislav Zelenov (U.R.S.S.), 2. Anatolie Râsenko (U.R.S.S.), 3. Tomas Mikeska (Cehoslovacia). Recepţie viteză: juniori : 1. Vladimir Aleksan­drov, 2. Janeta Manea, 3. Josef Czyslowski (Polonia) ; seniori : 1. Stanislav Zelenov, 2. Todor Kaichiev (Bulgaria), 3. Anato­lie Rasenko. Recepţie şi trans­mitere regularitate : juniori : 1. Janeta Manea, 2. Vladimir Ko­pecky (Cehoslovacia), 3. Ferenc Provies (Ungaria) ; seniori : 1. Stanislav Zelenov, 2. Todor Kaikiev, 3. Tomas Mikeska. Clasamentul pe ţări : 1. U.R.S.S., 2. Cehoslovacia, 3. România, 4. Bulgaria, 5. Ungaria, 6. R.D. Germană, 7. Polonia. I.D.M.S. BUCUREŞTI ANUNŢĂ: Incepînd cu data de 1 mar­tie 1980 livrează autoturisme ARO 10 cu caroserie metalică de tipul ARO 10.4 la preţul de 86.730 lei tuturor cumpă­rătorilor înscrişi la Magazinul auto I.D.M.S. Piteşti pentru au­toturisme ARO 240, 242, 243 şi 244. Diferenţele de preţ între a­­ceste tipuri şi ARO 10­ 4 se vor reglementa la livrare. Toţi cumpărătorii vor primi înştiinţări din partea magazi­nului auto I.D.M.S. piteşti, in ordinea numerelor primite la înscriere, cu precizarea datei cînd aceştia vor trebui să se prezinte pentru ridicarea autoturismului. Relaţii suplimentare se pot obţine la telefon 12.19.62 sau Piteşti 076/34009. POPASURI PE VAIEA SUPERIOARĂ A MIJEI In „luna mărţişorului”, cabanele * PEŞTERA — 1610 m PADINA — 1525 m BOLBOCI — 1460 m CHEILE ZANOAGEI — 1400 m SCROPOASA — 1205 m sunt pregătite să primească oaspeţi. Terenuri de schi pentru începători şi a­­vansaţi, excursii în împrejurimi, numeroase posibilităţi de organizare a odihnei active, înscrieri la filialele de turism bucureştene din Str. Mendeleev nr. 14, Bd. Republicii nr. 68, Bd. 1848 nr. 4, Bd. N. Bălcescu nr. 35. Cărţi noi „MINIBASCHET“ Prima ediţie a lucrării „Minibaschet“, apărută cu opt ani în urmă, s-a epuizat „văzînd cu ochii“. Era şi nor­mal, deoarece baschetul pentru copii se afla în plină­ dezvoltare şi, ca atare, edi­tarea unui manual complex şi complet era cit se poate de binevenită. In aceste con­diţii şi ţinînd seama că de atunci minibaschetul a cu­noscut o răspîndire de-a dreptul impresionantă, ediţia a doua a cârtii „Minibas­­chet“, apărută recent in edi­tura „Sport-Turism“, consti­tuie un eveniment aşteptat. Suntem­ convinşi că numeroşi profesori de educaţie fizică, învăţători şi antrenori dori­tori să propage minibaschetul în rindul elevilor intre 8 şi 12 ani o vor primi cu justi­ficat interes. Colectivul de autori, format din Teodora Predescu, Stelian Gheorghiu şi Octav Dimitriu, a reeditat un Îndrumar deo­sebit de preţios, care cuprin­de elemente detaliate asupra criteriilor de selecţie, tehni­cii şi tacticii jocului, formu­lelor de desfăşurare a între­cerilor, precum şi regulamen­­tul de joc. Pe lingă punerea in actua­litate a programei de mini­baschet, tehnicii şi tactica jocului, actuala ediţie a lu­crării cuprinde, ca noutate faţă de ediţia din 1972, capi­tolul care se referă la conţi­nutul jocului de minibaschet şi influenţa practicării lui asupra organismului, asupra particularităţilor morfofizio­­logice şi psihice ale perioadei antepubertare, indicaţii meto­dice asupra selecţiei. Ţinînd seama de răspândi­rea minibaschetului in masa elevilor, publicarea acestei­­ lucrări — un adevărat ma­nual — reprezintă un real sprijin, pe care cei interesaţi vor şti să-l folosească, spe­răm, din f­in. (D. STANCU­LESCU). EI SUNT CAMPIONII NOȘTRI OLIMPICI (Urmare din pag. I) ținindu-mă de elemenţii calo­riferului. — Cu alte cuvinte, o ati­tudine în muncă tip 1980 în anul 1950. — Exact cum spui, plus mul­te alte obsesii legate de parti­ciparea la concurs. Avînd un mare consum nervos înaintea oricărui concurs, am dus o ade­vărată bătălie pentru dezvolta­rea autocontrolului, ajungînd pină la adevărate forme de ri­tual, care au izbutit, în cele din urmă, să mă sustragă și să mă ducă la victorie. — Două vorbe despre cele trei medalii. — Medalia de aur din Mexic este o medalie­ răsplată pentru cea de aur de la... Tokio, în Japonia am obţinut bronzul, dar în condiţii speciale. A cîşti­­gat Tamara Press (57,29), urma­tă de Lotz (57,23) şi de acel 56,97 pe care l-am înregistrat eu. In mod curios, arbitrii ja­ponezi mi-au anulat trei arun­cări absolut corecte, interpre­­­tind eronat regulamentul care nu interzice depăşirea în aer a cercului cu călciiul de pivot. Aşa se face că ultima mea a­­runcare, primită cu urale de public şi care măsura peste 58 de metri, nu a fost considerată şi în foaia de concurs. — între 1960 şi 1968, pe filiera Roma — Tokio — Mexico, atletismul nostru a fost salvat de... atlete. De ce ? — într-adevăr, între Roma şi Mexico atletele noastre au cu­cerit NOUA MEDALII (n.r. Roma : Ioli, Lia ; Tokio : Ioli, Lia, Peneş ; Mexico : Viorica, Lia, Peneş, Silai). Să admitem că şi concurenţa în atletismul feminin este mai mică, dar să nu uităm plusul constant de seriozitate al fetelor, mergînd pină la sacrificiu. — încotro se îndreaptă atletismul ? — Spre rajiunea lui de a fi, adică spre depășirea tuturor limitelor. — Uneori am impresia că cifrele mereu mai specta­culoase își datorează creș­terea mai mult unor cauze din afara atletismului, ca de pildă materialele, cum este cazul prăjinei, sau mo­bilizării tuturor resurselor medicinei, ale ştiinţei. — E adevărat. Firmele pro­ducătoare de materiale sportive au o contribuţie cu implicaţii în toate direcţiile. Mai e şi problema stimulentelor permi­se şi nepermise, care fac rela­tive mult tabelele intr-un sport de o mare puritate, cum a fost şi cum trebuie să rămînă atle­tismul. Uneori, însă, inovaţiile tehnice ajută. Aşa, de pildă, a­­pariţia bureţilor in groapa să­riturii în înălţime şi prăjină ii protejează mult pe atleţi la a­­terizare, indiferent de stilul fo­losit. Apropo de înălţime, sa­lutăm cu bucurie faptul că tînărul nostru lider al detentei, Proteasa (2,25), trage după el o simpatică ,,bandă de plutitori“ de 15—16 ani, care sar 2,17, i-am numit pe Matei Sorin, Militaru. Popescu. — Care este diferenţa dintre atletismul de ieri şi cel de astăzi, la noi ? — Noi, cei de ieri, ne-am descurcat aproape singuri şi la tehnică şi la metodică. Cei de astăzi au aproape totul distilat şi in urma experienţei noastre. De aici, un­ avans teoretic cal­culat în ani de experienţă. Dar un avans care se anulează în momentul în care nu se înţele­ge rolul muncii. — Cum se explică pier­derea tempoului într-o serie de centre cu veche tradiţie atletică, de pildă Timişoara, Cluj-Napoca ? — Am meditat mult la a­­ceastă problemă. Poţi să ai in­vestiţii spectaculoase, poţi să organizezi totul şi să te bucuri de sprijinul tuturor. Dacă lo­cul nu este sfinţit de omul po­trivit, treaba se urneşte greu. Fără sufletul mare al unor oa­meni ca Arnăut, Iovănescu, Nefaci, atletismul încetează să fie o splendidă aventură şi de­vine doar o ruletă cu centi­metri. — Am impresia că tot mai mulţi copii se simt a­­traşi de jocurile sportive. — Asta a fost şi pe vremea noastră. Atletismul ii va atrage întotdeauna pe copiii din jurul arenei sau din jurul sălii. Un copil care locuieşte in Drumul Taberei va veni mai greu la „23 August”, cu atît mai mult cu cit astăzi atletismul nu mai poate fi conceput fără o pre­gătire permanentă, iarna-vara. Ţin minte că noi lucram, cum lucram, in săliţa din Floreasca II. Astăzi avem mai multe săli, chiar în provincie, dar e ne­voie de oameni care să anime viaţa din jurul stadionului de atletism. — Cum ajungi un mare campion ? — Am fost întrebată deseori, mai ales de fetele care abia încep atletismul. Le-am spus mereu că totul depinde de do­rinţa de autodepăşire. Dar a­­ceastă dorinţă trebuie... orga­nizată. Ţin minte, aveam un jurnal de antrenament în care scriam totul, pas cu pas, minut cu minut, fără să mă fi obligat nimeni. Astăzi, performanţa, in necontenită creştere, cere me­reu mai mult. între medalia mea olimpică de la Mexico şi cea de la Montreal e o dife­renţă de II metri. — Ce este atletismul ? — Viaţa insăşi. E dorinţa de a urca şi de a nu da înapoi. Poate că de aceea am privit flacăra olimpică in patru con­tinente și mi-a rămas atît de bine întipărit in minte un arti­­col pe care l-a scris Vilara și care se numea „Pasărea Phoenix“. Şanse multiple de mari satisacţii 1­9 AUTO­­TURISME „Dacia UOO" si ..Skoda 120 LE O CIŞTIGURI IN BANI de valori variabile ţi fixe 0 EXCURSII pe ruta R.P. Bulgaria — Turcia sau in R.P. Polonă. Se repetă formula tehnică de mare succes de la tragerea extraordinară a Revelionului: 12 EX­TRAGERI A CITE 10 NUMERE. Biletele de 25 lei varianta PARTICIPA LA TOATE EXTRAGERILE !

Next