Sportul, aprilie 1983 (Anul 39, nr. 10360-10385)

1983-04-01 / nr. 10360

TINERII NOŞTRI PGLOIŞTI PE LOCUL SECUND LA ISTANBUL !*it?"r*N­aţion­al de polo Juniori de la Istanbul s-a înche­iat cu succesul formaţiei iugo­slave, care a terminat întrecerea neînvinsă cu 10 puncte. Pe locul secund — la prima sa evoluţie într-o competiţie internaţională — s-a situat reprezentativa României (8 p), urmată de Bul­garia (6 p), Turcia (3 p), Grecia (3 p) şi Austria 0 p. La întoarcerea în ţară, antreno­rul Valentin Median, care pregă­teşte împreună cu Eugen Geor­­gescu noul lot al speranţelor polo-ului românesc, ne-a relatat cîteva amănunte asupra evolu­ţiilor de la Istanbul. „Am învins echipele Austriei (19—4), Greciei (12—11), Bulgariei (9—7) şi Tur­ciei (16—14), după jocuri pe care le-ara dominat evident şi am ru­lat întregul lot disponibil. In fond, era vorba de un turneu­­test, care trebuia să ne edifice asupra posibilităţilor fiecărui candidat la titularizare. In me­ciul decisiv, cu Iugoslavia (11— 17), am fost egali adversarilor timp de trei reprize, dar am ce­dat în ultima. Sportivii iugoslavi au un lot foarte valoros şi au fost avantajaţi (ei nu excelează la înot) de dimensiunile foarte reduse ale bazinului (25/10 m). Ţin să remarc pe Zaharia Re­­gea, Oprişan şi portarul Lisac , ceilalţi ■­ nu au depăşit un nivel mediu. In orice caz mai avem destul de lucrat pentru fortifica­rea defensivei, pentru a alcătui o echipă cu adevărat competitivă pe plan european“. EXERCIŢIUL FIZIC - SUPORT AL CUREI BALNEARE Oaspeţii staţiunii­ haln­eo-clima­terice Sovata din judeţul Mureş (recunoscută pentru valoarea te­rapeutică a factorilor săi naturali de cură apa clorosodică a ce­lor cinci lacuri: Alumiş, Urşu­, Negru, Roşu Verde) se bucură de numeroase şi variate­ acţiuni de agrement care însoţesc cura. Printre acestea la loc de frunte se situează activităţile cultural­­sportive, excursiile şi drumeţiile. „Activitatea sportiv-recreativă — ne spunea inspectorul sportiv al Casei de cultură din staţiune, Gavril Kiss — se desfăşoară non­stop la noi, mai ales în condi­ţiile oferite de acest sezon. Fie­care serie de oaspeţi ce ne vi­zitează staţiunea, pe lingă activi­­tăţile de club (şah, tenis de ma­să), au la dispoziţie un teren pe care se joacă volei, handbal, te­nis de cimp sau minifotbal. De asemenea, iubitorii popicelor dis­pun de o popicărie mecanică­­bowling, situată la doi paşi de lacul Ursu. Pe amatorii mersului pe jos, eu personal ii însoţesc, de două ori pe săptămînă, In drumeţii pe trasee ca: Dealul cireşului (situat la 910 m altitu­dine) şi muntele de sare, Canto­nul Trocuţa, Dealul Capelei, ori Dealul mic, unde se găseşte şi un baby-schilift ce funcţionează iarna. Aceste drumeţii sunt mult apreciate de cei ce vin an de an la noi. Vara, o asemenea ie­şire la traseu angrenează 100—150 persoane, iar acum. In sezonul rece, 25—40, Agenţia de turism a O.J.T. Mureş, filiala Sovata, or­ganizează, săptămînal, cîte 3—4 excursii pe diferite itinerarii ca: Sovata — Lacul Izvorul Munte­lui — Cheile Bicazului — Lacul Roşu; Sovata — Borsec; Sovata — zona Bucovinei; Sovata — Cluj-Napoca — Tg. Mureş, ori Sovata — Salina Praid“. Şi, în final, iată şi opinia unui specialist, dr. Ladislau Simon, de la Policlinica staţiunii: „Fiecă­rui oaspete al staţiunii noastre, prezentînd diferite afecţiuni, noi îl recomandăm să facă multă mişcare. Şi nu puţine au fost cazurile cînd, după cîteva excursii şi drumeţii, pacienţii ne mulţu­meau şi îşi exprimau dorinţa de a reveni şi în anul următor“. nie IONESCU —­opresp. APRILIE, LINIA ULTIMELOR FINALE ALE „DACIÁDEI ALBE" (Urmare din pag I­ ring. 6—9 aprilie) și schi al­pin seniori (Paring, 17—20 a­­prilie). Sunt 3 evenimente im­portante ale calendarului com­­petițional intern, care vor avea darul să definitiveze ierarhiile pe 1982—83 „Dáciadei“ in a­­ceste discipline. După cum se vede, organi­zatorii au mutat aceste compe­tiţii din locurile tradiţionale de desfăşurare. Amintite acum două săptămini din cauza lip­sei de zăpadă din Valea Rîş­­noavei (dar şi din Poiana Braşov), finalele „Daciadei“ şi campionatul naţional de biat­lon au­­urcat“ cu 1000 de me­tri, sus, pe platoul Bucegilor, în împrejurimile Pietrei Arse. Participanţii şi, mai cu seamă, pretendenţii la titlurile de o­­noare care se vor distribui cu acest prilej au datoria de a demonstra prin evoluţii bune că medalia de argint cucerită la Universiada de iarnă de la Sofia (Boroveţ) înseamnă pri­mul pas pe drumul reali­­nierii biatlonului românesc la nivelul competitivităţii in­ternaţionale. O dată în plus, noua conducere tehnică a lo­turilor noastre naţionale şi olimpice, alcătuită din cuplul Gh. Girniţă — C. Arghiropol, are ocazia să arate în finalele „Daciadei“ noul salt de calita­te efectuat in acest sezon de biatloniştii români, premisă pentru o prezenţă activă pe pîrtiile olimpice de la Sarajevo. Şi schiorii alpini (seniori şi juniori) se află — tot din cauza lipsei zăpezii — in cău­tarea unor noi pîrtii de între­cere, care să le înlocuiască pe cele iniţial desemnate. Le-au găsit tocmai In Paring, în fief-ul tradiţional al I.E.F.S.-ului, unde zăpada a­­tinge, in continuare, grosimi satisfăcătoare, unde există mij­loace mecanice de urcare şi pîrtii pe care să poată fi a­­menajate trasee normale de slalom şi slalom special. Este aşteptată apariţia in rindul as­piranţilor la supremaţia naţio­nală a tinerei generaţii (In special a juniorilor) care să se apropie de consacraţii Z. Ba­­lasz, Vili Podaru, Mihai Bâră, Csaba Portic. Tot în această lună au loc şi alte două finale ale „Dacia­dei“, in sporturile gheţii, chiar în aceste zile, patinoarul din Galaţi găzduieşte cea mai im­portantă competiţie internă a sezonului la patinaj artistic, rezervată seniorilor şi juniori­lor. Iar în ultimele zile ale lui aprilie, la Miercurea Ciuc, cele mai bune echipe de ho­chei ale ţării se vor întrece pentru a urca pe podiumul „Dáciadei". Biatloniştii, schiorii alpini, patinatorii ştiu că o situare cît mai bună In Ierarhiile „Dácia­dei“, ediţia 1982—1983, consti­tuie nu numai un scop in ti­ne, ci, in acelaşi timp, punc­tul de unde va fi atacat, pes­te cîteva luni, sezonul Jocu­rilor Olimpice de la Sarajevo. tragere excepţională excursii in: R.O.GERMAINIA sau R.P.BUL­GARIA Mari avantaje oferite de noua formulă tehnică : • 7 EXTRAGERI IN 2 FAZE, CU UN TOTAL DE 63 NUMERE ! • BILETELE DE 25 LEI VARIANTA PARTICIPA LA TOATE EXTRAGERILE. • SE POATE JUCA SI IN COTA DE 25%, PE VARIAN­TE COMBINATE ŞI COMBINAŢII .CAP DE POD". Consultaţi prospectul tragerii şi jucaţi din timp numerele preferate ! ULTIMA ZI DE PARTICIPARE — sîmbătă 2 aprilie. mmwm 3 APRILIE 1983 I SE ATRIBUIE CrŞTtSURI lN‰ BĂNIŞI 8 AOiBliiME I „DACIA 1500“ O CIŞTIGURILE TRAGERII LO­TO DIN 25 MARTIE. Cat. 1 : 1 variantă 100% a 1.610 lei şl 28 variante 25% a 12.152 lei ; cat. 3 : 10 variante 100% a 6.664 lei şi 31 variante 25% a 1.666 lei ; cat. 3­­­6 variante 100% a 5.914 lei şi 50 variante 25% a 1.479 lei ; cat. 4 : 30 variante a 3.943 lei ; cat. 5 . 216,25 variante a 647 lei ; cat. 6 . 348,50 variante a 339 lei ; cat. X : 2.118 variante a 11­0 lei. Cîşti­gul la valoare de 48.810 lei de la cat. L, obţinut pe un bilet ju­cat 100% a revenit participan­tului ŞTEFAN GEORGESCU din Bucureşti.­­ MARI SUCCESE LA ÎNDE­AMNĂ TUTUROR ! Cel mai sim­plu şi popular sistem de joc, LOZUL IN plic, prilejuieşte zil­­nic şanse multiple de cîştiguri în autoturisme şi importante su­me de bani. Acum, în acest se­zon, prin­tre seriile de Loz in plic aflate in vta care se numără ŞI LOZUL PRIMĂVERII — tra­diţionala emisiune specială cu câştiguri suplimentare acordate de Administraţia de Stat Loto-Pro­nos­port. Fiecare loc jucat — o posibilitate de a obţine autotou­­risme „Dacia 1300“ sa­u mari premii în bani. ÎNCERCAŢI SA VA NUMĂRAŢI ŞI DV. PRINTRE MARII CÎŞTIGATORI AI SEZO­NULUI DE PRIM­AVARA! * TRAGEREA OBISNUITA LO­TO de astăzi, 1 aprilie 1983, se televizează in­direct in­cepînd de la ora 17.25. ADMINISTRAȚIA DI STAI LOTO PRONOSPORT INFORMEAZĂ DINAMO BUCUREŞTI­,,U" CLUJ-NAPOCA 28-26 LA HANDBAL MASCULIN In sala Floreasca din Capitală s-a disputat ieri partida mascu­lină de handbal, din­­returul Di­viziei „A“, dintre Dinamo Bucu­reşti şi Universitatea Cluj-Napo­­ca. Dinamoviştii au câştigat cu 2®—26 (12—12). A fost un meci atractiv nu atît prin etalarea de virtuţi tehnice, cit mai ales da­torită răsturnărilor de scor pe tabela de marcaj. In min. 27 stu­denţii clujeni aveau patru goluri avans (12—8) şi după cursul jo­cului se părea că oaspeţii au ve­nit la Bucureşti decişi să-şi vîn­­dă scump pielea. Ceea ce au şi reuşit, dealtfel, prin practica­rea unui handbal ofensiv şi apă­­rlndu-se foarte bine. Ei au fost ajutaţi şi de portarul Sorin Chi­­rilă, care a fost intr-o formă excelentă. Dinamoviştii au ştiut însă să apese cînd a trebuit pe accele­rator. Ei au reuşit să refacă destul de repede handicapul, şi apoi să treacă detaşat la con­­ducere. intre min. 41 şi 48 ele­vii lui Ghiţă Licu şi Valentin Samungi nu au primit nici un gol, reuşind insă să înscrie de şapte ori consecutiv: 23—16 in min. 48. Ei au cîştigat pe merit, fă­cînd şi un util antrenament în vederea partidei semifinale de duminică cu handbalist!! iugoslavi. Au înscris: Grabovschi 7, Doga­­rescu 7, Roşea 5, Jianu 4, Bedi­­van 3, Oprea 2, respectiv Avram 8, Jurcă 7 Dan 4, Căldare S, Pop 2, Pall 1, Moldovan 1. Au arbitrat bine D. Purică şi N. Da­­nieleanu (Ploieşti). Ion GAVRILESCU Tudor Roşea va arunca peste blocajul­­"mIHAICa"­ nou pentru Dinamo București. Foto : I. MIHAIC „COPA JOIŢA" LA TALERE Tradiţionalul con­curs de talere găzduit de poligonul din Joiţa, important centru al vra­torilor sportivi din ţara noastră, s-a în­cheiat cu următoarele rezultate : trap, seniori: L M. Ispăşim (O­­Iimpte) 190 t, 2. Gr. Tomoioaga (CR. Baia Mare) 188 t, 3. E. Bo­rn­oy (C.Ş. Baia Mare) 187 t ; Ju­niori : 1. T. Vlădodianu (Steamar) 147 t ; speranţe în H: N. Dima (Constructorul Alba Iulia) şi F. Mureşan (Constructorul Alba Iu­lia) ; skeet, seniori : L . Mă­tanie (Vinătorul Timişoara) 191 t, 2. C. Baraschiv (Constructorul Alba Iulia) 190 t, 3. I. Toman (Vi­­n­ătorul Timişoara) 1115 t ; Ju­niori : L A. Hajdu (Steaua) 1®1 1, 2. M. Matei (Unirea Jodţa) 1221, I. A. Jelmărean (A.T. Arad) 125 t; speranţe : M. Tudor (Steaua) şi M. Cărbunaru (Stea­) Dintre rezultatele Diviziei Capitalei la tir redus : L Jordea (Dinamo) şi M. Vasitescu (Cîlm- Pla) 395 p, la pușcă; M. Dumi­­tru (Dinamo) 208 p, la pușcă 3X10 fi Juniori; L Petru (Olim­pia) 273 p, la pistol seniori; C. Bsl (Dinamo) 167 p, la platei Juniori. Biletele pentru meciul internaţional de handbal Dinamo Bucureşti — Ze­­leznic iar Niş (Iugoslavia), din cadrul semifinalelor Cupei cupelor la handbal masculin, s-au pus le vînzare la casele de la Parcul sportiv Dinam® şi de la Palatul sporturilor şi culturii. Partida este programată duminică, de la ora 17, in Palatul spor­turilor și culturii. După C.M. de hochei juniori (grupa B):­­ SELECŢIA, FORŢA DE JOC, VITEZA DE PATINAJ - CĂILE PE CARE JUNIORII POT DEVENI SENIORI DE VALOARE La sosirea hocheiştilor români, participanţi la campionatul eu­ropean de juniori, desfăşurat in Olanda, la Zoetermeer, conducă­torul delegaţiei, Oprea Barbu, secretar-adjunct al F.R. Hochei, ne-a oferit cîteva amânunte despre evoluţia tinerilor noştri perfor­meri, ocupanţi ai locului 3 — meritoriu — în campionatul gru­pei B, în care au­­ evoluat, şi câştigători ai „Cupei fair-play“.­­ Turneul a fost foarte puter­nic, reunind reprezentante ale unor puteri reale ale hocheiului international actual. Intre care Olanda, Danemarca, Polonia. Cu trei victorii din 5 partide, ho­­cheiştii români au intrat in tur­neul final, reuşind să urce pe podium In urma succesului cate­goric repurtat în faţa Italiei cu 11—4. Celelalte două victorii fu­seseră obţinute in serie, in faţa Poloniei (venită din grupa A) cu 8—7 şi Ungariei, cu 9—5. Aceste partide au scos In evidenţă a­­portul şi valoarea liniilor Barta- Iis — Ambruş — Sofron — An­tal — Csata şi Ionescu — Cio­­banu — Burada — Dunjitriu — Munteanu. Golgeterii formaţiei noastre au fost ! Antal 7 goluri, Burada 6, Şofron şi Dumitriu 5. — Care au fost a­tuurite echi­pei noastre ? — O bună pregătire tehnică, jo­cul colectiv, puterea de acomo­dare la stiluri diferite de joc. Munca antrenorului principal, A­­lexandru Kalamar ţi-a arătat roadele. Şi meritele antrenorilor care au condus echipa, S. Ciu­botaru­ şi R­oianu, trebuie e­­videnţiate. Insă. Cred că tot a­­cum este şi momentul să tre­cem in revistă cluburile care au oferit elemente lotului naţional de Juniori (pină la 18 ani) : Du­nărea Galaţi (antreri S. Ciubo-ÎS vi,« Miercurea Ciuc­u A­­(Ch TK­îff’’ JTrtumf București „Dinamo București­­?',®1“?.“)’ Steaua București (A. ^“SdiS)AVl­ttUj Gheorgheni aceasC^morr^cbSa eu­ropean, la nivelul grupei B ? _ “tt*® ascensiune, bazat J S.I?Phiă la Urnita du­­crescut, viteză de patinaj sporită. Cred că nu exa­gerez dacă afirm că echipa de Juniori a Olandei Joacă un stil atit de... canadian incit ar putea pune In încurcătură multe re­prezentative de seniori ale lu­mii. — Care este, la aceste condiți, concluzia Privind pregătirea nou­­luî val al hocheiului nostru 7 — In orice caz, selecţia trebuie reconsiderată, in sensul depistă­rii elementelor bine construite Bric, cu calităţi psiho-somatice de excepţie. Pe de altă parte, trebuie să introducem in ho­cheiul românesc ideea că pre-Tlate,ă susţinută devine obligatorie şi la virajele Juniora­tului. In fine, numărul partide­lor cu adversari puternici tre­buie să crească. — Eimcolo de comportarea bu­nă a echipei, care stat câştigu­rile de perspectivă ale hocheiu­lui românesc. Jucătorii recoman­daţi de competiţia din Olanda 7 — Antrenorii lotului reprezen­tativ de tineret, mai bine zis al eşalonului superior celui care a evoluat la Zoetermeer se pot baza de acum înainte cel puţin pe dţiva jucători de valoare şi de perspectivă. Iată numele lor : B­­artus Gliga, Karoly Antal, Ar- I­pad Sofron, Paul Burada, Radu TIMOFTE . DRUMUL TENISUL (Urmare din pag. 1) tei tenisului. De asemenea, cei care li urmează — Andrei Drizu, Adrian Mar­cu, Liviu Man­caş, Laurenţiu Bucur, Cristinel Şte­­fănescu, la seniori, Maria Roma­nov, Daniela Moise, Alice Dănilă, la senioare — ocupă toţi poziţii modeste în clasamentele mondia­le. Recentele succese, oricit de frumoase ar fi ele (victoria cu 5-0 asupra echipei Chile in „Cu­pa Davis­“, câştigarea Balcaniadei de senioare, ca şi medaliile cu­cerite la campionatele europene) nu pot modifica acest aspect ge­neral care ne îndreptăţeşte să legăm mai multe speranţe de ce­ea ce numim schimbat de mim­e al tenisului nostru. In această direcţie, a formării viitoarelor cadre de performeri, s-au concentrat majoritatea dez­baterilor de la plenara aminti­tă. Cei mai mulţi dintre vorbitori au insistat asupra importanţei pe care o are o selecţie mai rigu­roasă —­ şi totodată mai efi­cientă a numărului mereu cres­când de copii şi juniori care do­vedesc aptitudini pentru tenisul competiţional. Această selecţie trebuie să înceapă de la vlrsta cea mai fragedă. După unele pă­reri aceasta ar trebui coborită chiar pină la 1 ani, astfel ca la 13 ani, după o primă etapă a Instruirii, să se poată avea o imagine clară asupra posibilită­ţilor fiecărui tinăr jucător. Dacă aşa stau lucrurile, Înseamnă că volumul şi Intensitatea procesu­lui de pregătire trebuie să crească in mod corespunzător. Se pune Întrebarea dacă, pentru acoperirea unor asemenea sar­cini, numărul celor 137 de antre­nori salariaţi, câci există actual­mente in evidenţa F.R.T., este realmente corespunzător. Ca sa nu mai vorbim de faptul că mulţi dintre aceştia n-au de­monstrat pină acum o preocupa­re efectivă in direcţia formării de noi jucători. Cea mai judicioasă, bazată pe realităţile tenisului nostru, ni s-a părut părerea exprimată de antrenorul emerit Ion Racoviţă, din Braşov. El a spus că un antrenor trebuie să-şi concentre­­ze atenţia asupra unui număr mai restrâns de elevi şi mai ales asupra celor mai buni dintre ei. Or, actualmente, de cele mai multe ori se procedează invers... Antrenorul joacă Împreună cu copiii mai slabi (din motive greu de justificat), lăslnd pe cei a­­vansaţi să joace Intre el ! Poate ca optica aceasta va fi schim­bată tocmai printr-o altă măsură preconizată de plenară, şi anume reintroducerea In calendarul com- Petiţional a concursului republi­can de copii (8—10 ani). Prin a­­ceasta selecţia ar deveni conti­nuă şi implicit stimulativă. In momentul de faţă jucătorii noştri devin competitivi pe plan naţional (şi mai puţin pe cel internaţional...) abia la jurul viratei de 20 de ani. In noile con­diţii, aşa cum au fost profilate mai sus, ea ar putea să coboa­­re la 16—17 ani. Opinii la acest sms au fost exprimate de repu­taţi tehnicieni ca Gheorghe Vizi­rii, Gheorghe Rado, Tiberiu O­vici, Ladislau K­imoroezi. Reuşi­te acţiuni au şi fost începute la unele cluburi, care au obţinut rezultate pozitive la activitatea cu copiii şi Juniorii, cum stat secţiile Dinamo Bucureşti, Steaua, T.C.R., Progresul Bucureşti, Du­nărea Galaţi, C.S.S. Unirea Iaşi, Sănătatea Oradea. Un Început, care va trebui insă continuat la toate celelalte unităţi de perfor-­­ manţă din Întreaga ţară. S-ar forma astfel acea bază de se­lecţie de la care să se poată por­ni spre marea performanţă. Dar cum ar trebui abordată ul­tima etapă, decisivă? După opi­nia vicepreşedintelui C.N.E.F.S„ General-lt. Nicolae Stan: „Numai cu­crin­d pe baze ştiinţifice se vor putea obţine rezultate de valoa­re la tenisul de performanţă. Pregătirea viitoarelor cadre ale echipelor naţionale trebuie să se desfăşoare latr-un centru naţio­nal, anume creat pentru aceasta, unde cei mai buni specialişti şi pedagogi să-şi concentreze efor­tul la pregătirea unor jucători şi jucătoare, apţi să facă faţă ce­rinţelor extrem de înalte ale te­nisului mondial“. Un asemenea centru, la viziunea unui om de tenis cu recunoscută experienţă, antrenorul emerit Ştefan Geor­­gescu, ar putea fi structurat pe grupe de virată, care să asigure­­ ocmttauitatea instruirii, tacepînd § de la copil şi Juniori, pină la categoriile de seniori. Un ase- . ' menea lot al celor mai buni te- § niemand de perspectivă trebuie § ta lucreze nu mai puţin de­­ tund pe an, adică tot atlt cdt . ttae actualmente un sezon com- | petiUonal. Asemenea idd pentru cauza formării schimbului de mdtae in­­­tenis nu ven putea deveni reali- | taţi decit dacă tm alt obstacol I •flat la calea creşterii valorice a jucătorilor noştri tineri va fi ta- ■ depărtat. Fără îndoială, este ş­ I ceva al dotării corespunzătoare­­ cu cadre de Instructori şi antre­nori, ca şi cu materialele şi e­­g­­hipamentul necesare. Ar putea­­ fi angrenaţi la activitate o serie­­ întreagă de foşti jucători, sau chiar antrenori, care, dintr-unu­l motiv sau altul, s-au la depărtat 8 de tenis. In ce priveşte asigura- 8 rea bazei materiale, problemă complexă, aceasta reclamă, de­ g­olgur, un efort sporit pentru rea- I Uzarea ţelului propus. Avem as- *■ tăzi ta ţară peste 1500 de tere­nuri, dar poate că ele ar trebui­­ să fie şi mai multe, mai bdme g dotate, pentru ca aici să strălu- ■ •nească la viitor »tire de primă mărime pe firmamentul tenisului. Este un drum greu, pa care îl poţi străbate numai printr-o cheltuire nedrămuctă de entu­­xiiaam şi pricepere, ca şi cu un «prijta material pe măsură. . Enzo Bearzot la Clubul presei din Timişoara „NICI O ECHIPĂ DIN LUME NU RĂSPUNDE ORICUM ŞI ORIUNDE LA TOATE COMENZILE" Campionul mondial al antrenorilor vorbeşte despre fotbal în general şi meciul România - Italia în special Aşa cum era şi firesc, prezen­ţa, la premieră, la Timişoara, a lui Enzo Bearzot, antrenorul cam­pioanei lumii. Italia, a trezit un viu interes la acest oraş cu ve­che tradiţie la sportul cu balonul rotund. Foste glorii ale fotbalului românesc, ca Bindea, Deheleanu, Gani, Ritter, antrenori mai vîrst­­nici sau foarte tineri, au ţinut să fie prezenţi la „colocviul teh­nic“, organizat, miercuri dimi­neaţă, la Clubul presei din loca­litate. Deşi de la „actul final“ al Ultimului C.M. au trecut a­­proximativ 9 luni, antrenorii ti­mişoreni au dorit, de la bun În­ceput, să afle direct, de la re­putatul tehnician, cum a pregătit el echipa Italiei, conducînd-o la titlul suprem. „Am urmat la microciclul de trei săptămini pe care l-am avut la dispoziţie după Încheierea campionatului logica pregătirii efectuată, de regulă, timp de trei luni la echipele de club. Eşalonarea a fost următoa­rea : X. recuperarea (fizico-psi­hică) şi oxigenarea ; 2. pregăti­rea fizică, printr-o alternare a distanţelor scurte şi lungi ; 3. lu­crul specific — la ultima săp­­tămină — prin antrenamente cu caracter tehnico-tactic. De aceea echipei mele i-a fost mai greu in primul tur al CJW.*, a conti­­nuat Enzo Bearzot — incriminind timpul foarte scurt pe care l-a avut pentru omogenizarea tehni­­co-tac­tied —, bănuind că o între­bare pe tem­a discrepanței de comportament a squadiiei azzuria in turul I și n ar fi fost iminen­tă. Precizind apoi faptul că de la FOTBAL TOTAL etalat de O­­­landa la 1974 n-a mai apărut ni­mic nou in planul sistemelor si al tacticilor de joc, E. Bearzot a impresionat asistența spun­ând că „finalista de la Weltmeisterschaft a practicat un fotbal mai bun, mai complet decit acela arătat de campioana mondială a anu­lui ’82, echipa... pregătită de el“. Pornit pe pante destăinuirilor, Bearzot a apreciat că — „luat la modul general, de exprimare pe parcursul întregului turneu final — echipa Italiei de la C.M. 1 78 din Argentina a fost superioară Italiei din 1982, campioană mon­dială in Spania. Bettega şi Cau­­sio, folosiţi la ediţia argentinia­­nă, stat doi Jucători de fineţe, Graziani şi Conti compensează prin „vină“ sau mai clar „pus prin combativitate“. Comparaţia Bettega — Causio, de o parte, Graziani — Conti, de cealaltă, a iscat in sală o nouă Întrebare, referitoare la prototipul de Jucător in interpre­tarea lui Enzo Bearzot „Acel Jucător, a răspuns el, care îm­bină perfect TEHNICITATEA şi TARIA MORALA, două calităţi indispensabile fotbalistului-perfor­mer. OMUL şi JUCĂTORUL la unitate Indestructibilă, iată cri­teriul meu de selecţie. Numai un asemenea tip de fotbalist poate evolua cu maximum de randa­ment în ambele momente ale jo­cului, de apărare şi de atac“. Antrenorul italian a caracterizat, la continuare, şi pe „Jucătorul po­livalent, cel care se adaptează perfect oricărei situaţii şi care nu cunoaşte zone-limită”. ,În sfirşit, a mai spus el, fotbalis­tul ideal — cel la stare, la condiţii de egalitate valorică în­tre două echipe, să rupă echili­brul, să facă diferenţa pe tabela de marcaj — a fost întruchipat de Johan Cruyff, care a îmbi­nat la modul perfect MAREA TEHNICITATE cu MAREA VITE­ZA". „Dar antrenorul ideal, a între­bat cineva, care sunt calităţile pe care trebuie să le întrunească?“ „Mai tatii, a spus Bearzot, el tre­buie să dovedească PERSONALI­TATE , posedînd acest atu, jucă­torul va crede in el fără nici o rezervă. Personalitatea trebuie dublată, desigur, de o mare CA­PACITATE PROFESIONALA, In­­trucît, pentru a da randamentul dorit, jucătorul aşteaptă ca an­trenorul să cunoască perfect ma­teria care i se predă. Important este, de asemenea, ca antrenorul să fie ONEST in relaţiile cu jucătorul, cu adversarul, cu ar­bitrul. Să ştie să piardă, fără să acuze pe altcineva de eşecul echipei sale, să ştie şi să... ciş­­tige, adică să nu facă caz * de succesul său, să se ferească de a se arăta arogant. In sfîrşit, dar nu In cele din urmă, un an­trenor trebuie să fie şi un bun PSIHOLOG. Ştiut fiind faptul că un jucător nu-şi deschide iamediat inima, antrenorul îşi va pune in joc toată „arta“ de care este capabil pentru ca timpul de cunoaştere perfectă a jucătoru­lui să fie cit mai scurt cu pu­tinţă. Descriind aici tipul antre­norului ideal, taşhrlndu-i toate atu-urile, să nu se înţeleagă cum­va că şi eu mă înscriu în a­­ceastă categorie“, a afirmat. In aplauzele asistenţei, Enzo Bear­zot. „Este şi motivul pentru care accept criticile, indiferent de un­­­de ar veni ele. Mă deranjează doar aprecierile jignitoare la a­­dresa echipei sau a mea perso­nal. Şi, din păcate, nu o dată, chiar şi la ultimul campionat mondial, am fost ţinta unor a­­precieri de asemenea natură din partea ziariştilor, supăraţi că nu trimit un teren „11“-le pe care-l văd dumnealor. Acum, de pildă, ar vrea ca pentru jocul cu Româ­nia să alcătuiesc echipa pe „scheletul“ lui A.S. Roma, pe considerentul că ea conduce in campionatul Italiei. Nu o voi fa­ce, desigur, ci voi acorda cre­dit, la continuare, „osaturei Ju­ventus“. Legat de aceasta, mă veţi întreba, cu o legitimă cu­riozitate, ce pot să vă spun pen­tru Jocul de la 16 aprilie, cu România. Un singur lucru, că vom juca la cîştig, altfel vom spune adio... Parisului. Previziuni In privinţa deznodământului nu obişnuiesc. Ca să mă pot expri­ma cit de cit despre for­maţia lui Lucescu, ar trebui s-o urmăresc un timp mai îndelungat. Despre echipa Italiei . Ca oricare echi­pă din lume, ea nu răspunde, oricum şi oriunde la toate co­menzile. Şi mai este ceva : ori­cit s-ar strădui jucătorul să a­­plice indicaţiile antrenorului, a­­colo în teren mai este şi... ad­versarul. Iată pentru ce mă fe­resc să dau pronosticuri“. Gheorghe NICOLAESCU ECHIPEI OLIMPICE TREBUIE SĂ I SE DEA O STRUCTURĂ COMPETITIVĂ . Desigur, nu e prea plăcut te scrii despre o tafrîmgere ustură­toare. La orice disciplina spor­tiva s-ar produce ea. Dar mai cu seamă la fotbal, un sport a­­tlt de iubit, atât de po­pular, la care tah­tagerite se digeră greu. Și mai ales atunci find echipa despre care este vorba joacă to­­tr-o competiţie internaţională o­­ficiala, la care nădăjdui­eşti că eforturile depuse la lungul dram al pregătirilor care preced întot­deauna debutul oficial să dea roade. Şi, iată, tocmai debutul se constituie Intr-un prim pas greşit, cu «frigul ! Este cazul re­prezentativei olimpice, al cărei JOC FOARTE SLAB, FARA NICI UN ORIZONT, etalat miercuri duipă-amiază, la Bel­grad, la faţa formaţiei similare a Iugoslaviei , surprins neplă­cut. Intr-adevăr, de multă vreme nu am mai văzut o echipă de fotbal * României atât de debu­­solată. Atât de uşor depăşită da­torită jocului ei lent, bătrânesc am putea spune. Nu putem com­­para evoluţia ei pe stadionul J-N.A. decit cu aceea a altei formaţii olimpice a ţării noastre şi anume aceea care la 3 de­­cembrie 1975, a cedat cu 5—4, la Blois, la faţa echipei olimpice a Franţei... Deşi de atunci au­ trecut 7 ani. Intre cele două partide există destule similitudini, printre care evidentă este aceea că a învins (la scor) formaţia care s-a ară­tat mai omogen*. m»4 Wno pre­gătită. tasnteţia * ttitţt «â­ şl Sală la evidenţ* «tuurile. Pra-S e» astAA­SS «S^easiT Joc lent, SLltf ta transpunerea pe teren rTrtte.Sub­* i»*«. tehnica pre­­« tawa «Untre Jucători, o întărire «5că insuficienta, ceea ? 1 /L re „economicos . «* nu ?* _ încrederea ce 11 bufcepUteMt­l A reprezinte fot­ii-« acordat totf_0 Importantă bata! nostru “nt­lonal4 *' la partenerii noștri lin «dhtob. » trecem ^Se­­** J°° tehnlco-tacticâ, a­tafia pregăti* ^pt pe car^ II pedliu! de articolele publi­»ublinlam P ^ Joc, cu referire cate taamte gjjtovk­â, orâ care te special »■ dealtfel, primul ne',a ** Jocul ta viteză, sl ulimul *Tjdentfi toate aceste Au ieşit » ^avilor* ș! datorită calităţi »^.ATgtre, lipsurilor ma­­formaţiei & fi amintite de nl testate care parcă l-au »dl mai » ’ pa adversari. Cum Invitat 1* ijT «tne rând Jucători altfel, PU**«)* a formaţiei gaz­din Unto * „estingheriţi la faţa­dă ajung®*“ jfjstu ? „Lateralii“ porţii lui "L­­. Tvetkovici au B. DJurove*“’ie periculos ca şutat la ,de meserie“, Baz­­orice­staCZj,(iâij centrai la mar­­darevira, pasa decisivă la caj (!) * . *1 Ni Halilovici, cel primul cu care s-a deschis »corul, iar liberoul Eisner (24 ani) a fost un adevărat profesor al postului său, ,elevul“ Cazan (1I ani) rămtata” (şi nu numai el...) porijent. Ca nişte veritabili «piriduşi, pătrun­deau prin inexistentele noastre sisteme defensive cei patru fun­daşi iugoslavi şi mal Ilie Eis­ner care s-a plimbat nestinghe­rit pe unde a vrut, apărând de cîteva ori la finalizare, ca la min. 23, 34 şi mai ales 89, rând doar Speriatu. ieşind curajos cu mult dincolo de careul de 16 m, a respins cu pictorul şutul jucătorului lu­telar cu nr. I. Şi ajungem astfel la un alt ca­pitol la care fotbaliştii noştri au fost foarte deficitari, acela al marcajului (pressingul a fost ca şi absent). Un marcaj aproxi­mativ, aproape inexistent, care a făcut să primim uşor goluri. La primul, aşa cum am amintit, Cazan, ultima pavăză înaintea lui Speriat­u, a fost foarte uşor „întors“ , dar înaintea lui tre­buia să fie C. Solomon. Trebuia să fie... La cel de al doilea, a fost rândul băcăuanului sâ gre­şească... decisiv. Atât de des prinsă pe picior greşit a fost a­­pânarea noastră, tacit­ania de mijloc s-a văzut nevoită să joa­ce retras, pentru a-i suplini pe fundaşi. Şi de aceea, Donose, care la concepţia de joc a echipei trebuia să fie „rampă de lan­sare“ a atacului nostru, s-a vă­zut nevoit să acţioneze la linia intermediară de fundaşi, alături de Pană, de Irimescu. Doar du­pă pauză, acesta din urm­ă, se­cundat cu succes de Bărbutescu, a încercat (şi a reuşit) să-l „de­ranjeze" de cîteva ori pe porta­rul Vlai. Pentru că Şoiman, Ior­­dache şi cu excepţia fazei din min. 75, care a precedat cel de al treilea gol al gazdelor, nici Radu­n nu au contat la a­tac. Şi atunci, acţiontam cu o linie de fundaşi care nu şi-a făcut da­toria, cu un „mijloc“ a cărui atenţie era dispersată intre o li­nie de fund neputincioasă şi un atac anemic, cum puteam fi pe­riculoşi pentru­­ buturile partene­rilor noştri de întrecere . După Joc, antrenorul Gh. Staicu căuta să acrediteze ideea că vinovatul principal ar fi fost portarul Spe­­riatu. Ne întrebăm : ce putea face Speriatu atunci când jucă­torii iugoslavi ajungeau adeseori nederanjaţi pină la faţa porţii sale î A privi lucrurile astfel to­­•eamnmă a 1* privi simplist, a căuta să scoţi farul cu mîto­ie altuia. La n aprilie, reprezentativa o­­îimprkcâ se va afla la faţa celui de-al doilea examen, acela cu formaţia Olandei. Nu va fi nici acela un examen uşor, cunos­cută fiind valoarea fotbalului din Ţările de Jos. De aceea, se im­pune ca la timpul rămas la dis­poziţie să se facă totul pentru redresarea echipei, căreia trebuie să i se dea o structură com­petitivă. Primii chemaţi să o schimbe stat antrenorii selecţio­natei, dar şi cei de la Cluburi, pentru că, iată, comportarea re­prezentativei noastre olimpice la Belgrad a oglindit şi lipsa de exigenţă pe care aceştia o au faţă de pregătirea propriilor lor jucători. . Mircea TUDORAN DACĂ E LECŢIE, SĂ ÎNVĂŢĂM! După înfrîngerea de neuitat din preli­minariile C.M. pentru calificarea în Argentina (acel 4—6 cu adevărat de po­ . . mină care a stopat drumul echipei României spre turneul final), fotbalul iugoslav ne-a pri­­lejuit ieri o dublă lecţie pe care merită — dacă nu e chiar obligatoriu — să o recitim (cu multă atenţie), să­­o înţele­­gem (in logica ei) şi să o învăţăm, desprinzîndu-i conclu­ziile (şi morala...). Prima operaţie necesară — să despărţim merele de pere; una este problema echipei naţionale, cu totul alta pro­blema echipei olimpice. Din fericire pentru ea, echipa naţională a susţinut doar un colocviu (înaintea adevăra­tului examen, de la 16 aprilie, cu Italia), în care şi-a tes­tat potenţialul la zi. Rezultat clar: a căzut la colocviu! Motive sunt mai multe, între care lipsa lui Cămătaru, ab­senţa prospeţimii fizice şi o angajare nesatisfăcătoare apar drept cele mai importante. Scoţind la iveală aceste cauze (şi altele), meciul de verificare a fost socotit (pe drept cuvînt) bine venit de Mircea Lucescu, in sensul că el este de ajutor pentru orientarea muncii de pregătire a par­tidei cu Italia. Noi socotim că meciul de la Timişoara, în compania unui adversar puternic (deşi cu 8 debutanţi), ambiţios, comba­tiv, poate fi socotit bine venit mai ales pentru că pune la punct atitudinea noastră faţă de... noi înşine. După suita meciurilor fără infrîngere ale naţionalei, ca şi după reu­şitele excepţionale ale craiovenilor, mulţi (tehnicieni, ju­cători etc.) s-au grăbit să considere fotbalul nostru prin­tre cele mai bune din Europa. Mare şi — mai ales — pe­riculoasă eroare! Fotbalul nostru nu se află incă printre cele mai bune de pe continent, el luptă — şi trebuie să lupte (pe toată scara valorilor sale) şi mai mult şi mai bine — pentru a cîştiga o asemenea poziţie. Confundin­­du-se (boală veche) , din nou dorinţa cu realitatea, s-a ajuns la o primejdioasă stare de automulţumire (vizibilă în multe planuri). Din acest punct de vedere, „duşul sco­ţian“ de la Timişoara ne-a trezit la realitate. Acum nu există decit o cale: strîngerea rândurilor, pregătirea cu toată atenţia şi răspunderea şi o necesară linişte înţeleap­tă a partidei cu Italia. Să nu uităm că meciul cu campio­nii mondiali rămîne scopul, după cum partida de miercuri a fost şi rămîne un mijloc de învăţătură. Altfel, cu totul altfel trebuie privite jocul olimpicilor la Belgrad şi mai ales problema olimpicilor. La acest capitol concluziile apar uşor pentru întreaga masă a iubitorilor de fotbal deoarece la „olimpici“ s-a greşit mult de la... început până la Belgrad. Lecţia usturătoare de miercuri a venit ca o concluzie de silogism a muncii multilateral nesatisfăcătoare în acest sector. Credem că, pentru a face treaba dorită la olimpici, este absolut necesară o totală reconsiderare a activităţii. Să nu ne amăgim pe noi înşine pentru că, iată, tabelele de scor nu iartă şi vine întot­deauna (uneori, mai repede decit bănuim) o zi a socotelii şi a adevărului. . . Marius POPESCU TRICOLORII AU 15ZILE PENTRU A-ŞI REFACE POTENŢIALUL (Urmare din pag. I) pină la 16 aprilie. Cele 10 zile de pregătire în comun vor eli­mina handicapul obiectiv al jocului din trei în trei zile. In ceea ce priveşte starea de mulţumire, ea va fi — sperăm — corectată după acest 0—2 sever care coboară spre minus bogatul palmares româno-iu­­goslav. Cămătaru va reapare în teren. Mai rămîne proble­ma Ţicleanu, o problemă des­chisă, deoarece, după cît se pare, pe parcursul unei singu­­r­e ore, Mircea Lucescu s-a edificat asupra dificultăţilor de integrare a lui Augustin la Balint în formula actuală. Mai mult, recurgerea la Andone în linia de mijloc demonstrează că această problemă rămîne de rezolvat. Şi­ acum, să revenim asupra jucătorilor, aşa cum au evo­luat şi în meciul cu Iugosla­via. MORARU — nu prea solici­tat, are o oarecare „contribu­ţie“ la primirea primului gol prin lipsă de decizie şi neor­­ganizarea apărării. LUNG a confirmat excelen­tele sale calităţi la mingile pe sus, el fiind ceea ce se chea­mă un stăpîn deplin al careu­lui. Nu i se poate imputa go­lul doi, mingea căpătind o traiectorie imposibil de antici­pat. REDNIC — sub valoare, cu dese intercalări „în joc“, dar și cu numeroase plecări ne­controlate. IORGULESCU a părut obo­sit, nemaifiind primul la min­ge în duelurile directe cu ad­versarii. Are o parte de vină la „edificarea“ primului gol iugoslav. STEFANESCU — în nota sa obișnuită, cu „capace“ sigure la numeroasele infiltrări ale unor adversari nu prea supra­vegheaţi în linia de mijloc. A fost nevoit, mai nyilt ca altă dată, să „astupe" destule cu­loare lăsate libere. La capito­lul construcţie, însă, a avut un rol mult mai mic decit libe­­ro-ul iugoslav Zaiet. Compor­tarea lui bună a fost sublini­­ată şi de o voce din tribună, care a spus la un moment dat: „Nu mă doare atit că la Lisa­bona lipseşte Bălăci, cit mă doare că n-o să joace Ştefă­­nescu“. UNGUREANU — viguros, dar cu o participare ofensivă mai puţin pregnantă. AUGUSTIN — a încercat să „spargă“ culoarul pe care şi-a tăia la Dinamo. Nu i-a reuşit, şi din cauza replicii iugosla­vilor, si a dispărut repede din joc. BÁLINT a intrat vijelios, in stilul lui personal, dar se pare că In perspectiva meciului cu Italia e nevoie de un jucător care să joace mai colectiv. ANDONE a jucat prea puţin, remarcîndu-se doar la un „cap“ în duelul direct cu Ivkovici. Asta ne-a amintit puţin de golul cu Suedia dar.. KLEIN­E a ieşit mai greu din „clinciurile“ inerente difi­cilului său rol tactic. BÖLÖNI a fost mult mai puţin activ in atac, limitîn­­du-se la schimbări de flanc care incintă ochiul, dar nu dau greutate atacului. BĂLĂCI a avut cîteva mo­mente de strălucire, amintite In cronică. Un jucător de va­loare, nici vorbă, dar care tra­versează o perioadă de narci­sism, el supraevaluîndu-se, ceea ce 11 face să creadă că poate rezolva singur totul. Unii spun: „Bălăci a făcut Craiova“. Alţii răspund: „Craiova l-a fă­cut pe Bălăci“. Adevărul e undeva la mijloc, dar tare bi­ne ar fi ca Bălăci să porneas­că de la a doua variantă. Miercuri i-a lipsit enorm Că­mătaru, care îi defrişează, prin efort, potecile. E suficient ca Bălăci să se gindeascâ la acest simplu amănunt, pentru a-şî da seama că nimic nu se poate face de unul singur. Ca să nu mai punem la socoteală fap­tul că Bălăci e preferatul unei echipe (Craiova) care a jucat (şi) pentru el şi la Bordeaux,­ şi la Kaiserslautern, şi care va juca tot fără el la Lisabo­na. Un pic de recunoştinţă din partea lui­­Bălăci ar fi tare binevenită. GEOLGAU a luptat cu mult curaj, a ciştigat destule due­luri directe cu valoroşii săi adversari, dar „mijlocul“ nu i-a mai creat posibilitatea de a plonja eficace, ca la Craio­va, cu Bordeaux, sau la Kai­serslautern . GABOR, mai absent ca ori­­cind şi — ceea ce e mai ne­plăcut — fără păreri de rău pentru numeroasele sale­ ne­reuşite tehnice. CÎRŢU, această petardă care poate lumina un stadion În­treg, trebuie să joace nu nu­mai pentru propria delectare.’, Miercuri, la Timişoara, com­partimentele noastre nu s-au mai legat ca altă dată. Apăra­rea s-a lăsat, cam iresponsabi­lă, în grija lui Ştefănesau, li­nia de mijloc (cu Augustin şi Bălăci mereu înainte) a deve­nit, la un moment dat, o ve­ritabilă reprezentantă a bătrâ­nului 4—2—4, iar atacul, „în doi“, nesusţinut de „extreme­le" din linia a doua, a avut de suportat şi handicapul zilei şterse a lui Gabor. Sigur că toate acestea apar­ţin trecutului, adică unui joc deloc reprezentativ pentru e­­chipa noastră, care are nevoie acum de o concentrare lucidă, de o reincărcare a bateriilor oricum solicitate şi prin ma­rele consum nervos pe care il reprezintă superba aventură a Craiovei, precum si de con­vingerea că in fotbalul mo­dern nici un joc nu seamănă cu altul — vezi acel 8—0 al Angliei cu Grecia, la Londra — concluzia fiind, la urma ur­melor, aceea că fotbalul mo­dern se joacă In primul rând cu sufletul" La rândul nostru, avem spe­ranţa că amărăciunea din me­ciul cu Iugoslavia se va con­verti intr-un mare plus de e­­nergie şi elan în „meciul anu­lui“, cel cu Italia. ŞTIRI­ • S-AU PUS IN VÎNZARE BI­LETELE de INTRARE pentru cuplajul inter-bucureştean de Di­vizia ,3“ care va avea loc du­minică dimineaţă, pe Stadionul Republicii din Capitală, după ur­mătorul program : Mecanică fină Steaua — Au­tomatica, de la ora 9, şi Rapid — Metalul, de la ora 11. • ORA DE ÎNCEPERE A ME­CIURILOR DE DIVIZIA „A* — 10,30. Incepînd de miine, odată cu Jocurile etapei a 23-a a Di­viziei „A“, ora de Începere a partidelor este 16,30. • MODIFICĂRI IN PROGRA­MUL JOCURILOR ECHIPEI LU­CEAFĂRUL. După cum se știe, echipa de Juniori Luceafărul, care se confundă cu lotul re­prezentativ de juniori al ţării noastre, calificat la turneul final al C.E. din Anglia, are de sus­ţinut, pe parcursul lunii aprilie, mai multe jocuri la campionatul diviziei „B“. In vederea unei cit mai corespunzătoare pregătiri partidele echipei Luceafărul au suportat unele modificări de pro­gramare şi se vor dispune ast­fel : Luceafărul — F. C. Şoimii Sibiu, la 3 aprilie (ora II), pe stadionul Ciuleşti, ROVA Roşiori — Luceafărul, la 8 aprilie (ora 17), Luceafărul — Automatica, la 19 aprilie (ora 17), pe Stadio­nul Republicii, Luceafărul — Au­tobuzul, la 12 aprilie (ora 17), pe Stadionul Republicii, Sletalul Buc. — Luceafărul, la 17 aprilie (ora 11) și Dinamo Victoria — Luceafărul, la 24 aprilie (ora 11), pe stadionul Dinamo.

Next