Sportul, septembrie 1987 (Anul 43, nr. 11723-11748)

1987-09-01 / nr. 11723

ZIAR AL CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT ANUL XLIII - Nr. 11 723 | 4 PAGINI - 50 BANI | Marți 1 septembrie 1987 | Turul României, ediția a 25-a IERI, MEDIE ORARĂ EXCELENTĂ • Peste 45 km/h! • Valentin Constantînescu preia tricoul a treia, Vaslui — Piatra Neamț, 145 km (Româniall), P. Mitu, purtătorul tricoului galben, s-a văzut ne­voit să întîrzie din cauza unei defecţiuni tehnice. Intuind oca­zia, grupul masiv a apăsat brusc pe accelerator, impunînd un ritm infernal și devorînd șo­seaua cu viteza... unei „Dacii“! Preț de 12—13 km a durat „asaltul“ celor de la I.M.G.B. (Petruss este ajutat de Cr. Ivan­­cea și G. Olteanu), încununat pîrjă la urmă de succes, am asistat la o cursă de urmărire în toată regula, una dintre ace­le întîmplări emoţionante me­nite să confere ciclismului o notă de bărbăţie, de frumuseţe şi de dramatism, în centrul Bîr­­laduluî, în prezenţa unei asis­­tenţe-record. Ov. Mitran a re­editat izbînda de la Tişita, în vreme ce plutonul părea să accepte un fel de „şah etern“, lăsând impresia că va amina deciziile pînă către linia de So­sire. Dar n-a fost aşa. Cu pu­ţin înainte de Crasna, la km. 114, parcă într-o glumă nesesi­zată, iniţial, de restul carava­nei, 5 alergători s-au desprins din pluton anunţind la Crasna (km 124) un avans, de 70 sec. Cînd s-au lămurit ceilalţi, în­tre care şi un P. Mitu, blocat şi neputincios, că vai. Con­­stantinescu, A. Raunehaug, Ovidiu IOANIŢOAIA (Continuare în pag. 2-3) galben . Azi, etapa VASLUI, 31 (prin telefon). Etapa a doua a „Micii Bucle“, Focşani—Vaslui, 145 km. a a­­vut, din multe puncte de vede­re, configuraţia celei inaugura­le. S-a plecat mai lent, şi nici măcar sprintul intermediar de la Tişita (km 13), adjudecat de Ov. Mi­tran (Metalul Plopeni), n-a părut să învioreze pluto­nul. După ce la Tecuci (km. 33) a trecut primul V. Mitrache ---------— I. M. G. B.------------­ Ca şi anul trecut, cînd Sergiu Oprescu a ajuns primul la Focşani, după o evadare cutezătoare de 150 de kilome­tri, oraşul lui Gheorghe Tattarescu, Duiliu Zamfirescu şi Angliei Saligny a consemnat, şi acum,, izbînda rutierilor de la I.M.G.B., la capătul etapei inaugurale a „Micii Bucle“. De data aceasta, a cîştigat Mitu Petruş, lingă care au pedalat însă, la fel de vîrtos, animînd plutonul frun­taş, alţi doi elevi ai profesorului Nicolae Grigore (fost multiplu campion naţional pe şosea şi pe pistă), Florin Sandu şi Marian Mărginean. N-ar fi nimic deosebit in toa­tă această poveste dacă n-am sti că echipa I.M.G.B. se află abia in al doilea sezon de existentă, ea fiind nu numai cea mai nouă participantă la Turul României, ci și una dintre cele mai tinere, de vreme ce decanul ei de virstă, primul „tricou­ galben“ al actualei întreceri, nu are decit 25 de ani. Reprezentând în plan sportiv, cu fruntea sus, colectivul uneia din marile „cetăţi“ industriale ale ţării, ale cărei turbine, de pildă, cu diametrul cu­ o turnantă de velodrom, şi-au dobîndit pretutindeni o faimă binemeritată, rutierii de la I.M.G.B., talentaţi şi harnici, par capabili să constru­iască o lucrare frumoasă, o şansă importantă pentru viito­rul sportului nostru cu pedale. Titlul municipal adjudecat recent , la contratimp, înaintea redutabilelor formaţii Di­namo şi Steaua, cei patru alergători oferiţi selecţionatei de tineret, coeili lideri, revelaţi şi ambiţioşi ai „Micii Bucle“, precum şi, în plan organizatoric, lansarea Cupei I.M.G.B. (care va deveni, din 1998, internaţională ni se descoperă cu tot atîtea dovezi că, secţiei de ciclism de la întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti i se potrivesc, ca o mănuşă, munca, seriozitatea, perseverenţa. Nu ştim ce va mai fi in acest Tur. Pronosticurile sunt riscante, căci greul abia urmează, înaintea caravanei des­­făşurindu-se o şosea lungă de aproape o mie de kilometri. Putem însă afirma că înconjurul ţării pe bicicletă datorea­ză încă de pe acum ceva acestor băieţi de nădejde, cleştaţi peste ghidoane şi însemnaţi, pe spatele tricourilor roşii, cu Iniţialele I.M.G.B. Laudă lor ! (Ov. I.). Cin avana se aşterne din nou la drum. O secvenţă obişnuită în zilele cînd are loc Turul României... Foto: Aurel. D. NEAGU Campionatul naţional de pentatlon modern SCRIMA A ADUS MODIFICĂRI ÎN CLASAMENTE Ieri la sala Floreasca II, campionatul naţional de penta­tlon modern a programat pro­­ba de scrimă. Cei 16 concurenţi au susţinut câte două asalturi fiecare cu fiecare şi este de re­marcat evoluţia lui Lucian Ţin­tea (Podit. I.L. Tim­.), singurul care a realizat 1 000 de puncte, ca urmare a celor 21 de victo­rii repurtate în faţa adversa­rilor săi. Cu acest rezultat, Lu­cian Ţintea promoveaz­ă de la mijlocul clasamentului spre lo­curile fruntaşe, el aflindu-­se acum pe poziţia a şasea C­um era şi firesc, liderul clasamen­tului, Marian Gheorghe (Stea­ua I), s-a mobilizat exemplar, a luptat cu multă ambiţie, a obţinut victorii preţioase în faţa ci­tor­va dintre aspiranţii la Steaua a trecut pe locul un­ui­ în clasamentul pe echipe, duelul dintre bucureşteni şi timişoreni anunţîndu-se deose­bit de interesant. Rezultate teh­nice: scrimă, individual: Lu­cian Ţintea (Polit. I.L. Tim. I) 21 v — 1000 p, Marian Gheor­ghe, Laurenţiu Mosor (Steaua I), Cornel Isac (Steaua, ind.), Otto Wermescher (Polit.. I.L. Tim. II) — toţi cu 19 v — 926 p; pe echipe: Steaua I 2 704 p, Polit. I.L. Tim I 2 593 p; după două probe, individual : M. Gheorghe 1 996 p, O. Werme­­­scher 1 991 p, L. Mosor 1 922 p; echipe: Steaua I 5 656 p. Polit. I.L. Tim. II 5 472 p. Azi, de la ora 17, la bazinul podiumul întrecerii, astfel că ce­le 19 victorii de ieri ii permit să conducă la individual. O e­­voluţie bună a avut şi timi­şoreanul Otto Wermescher, tot cu 19 victorii la activ. în ce priveşte disputa pentru titlu, în afară de cei doi sportivi a­­mintiţi, cu şanse serioase can­didează şi Laurenţiu Mosor de la Steaua (tot cu 19 victorii la scrimă), aflat pe locul trei du­pă desfăşurarea călăriei şi scri­mei. O promiţătoare ascensiu­ne în clasament a înregistrat şi Cornel Isac, sportiv individual de la Steaua, aflat acum pe lo­cul patru la individual după cele 19 victorii î­epurtate la scrimă. Ciştigînd proba de scrimă cu un avans de mai bi­ne de 100 de puncte, formaţia 23 August, proba de înot. (Ct. M.) La C. M. de canotaj­ele la Copenhaga SPORTIVII NOŞTRI AU IMPUS RESPECT ŞI ADMIRAŢIE Copenhaga '87 a însemnat cel mai mare triumf pentru cano­­tajul românesc. Bogata recoltă de medalii, 4 de aur, 2 de ar­­gint şi 2 de bronz, întrece toa­­te antecedentele, plasînd Ro­mânia în fruntea canotajului fe­minin. O comportare care a reabilitat, în acelaşi timp, şi canotajul masculin (două e­­chipaje, un „argint“ şi un „bronz“), rămas, în prece­denta­­ediţie, în afara po­diumului de premiere. Autoritatea fetelor noas­­tre pe pista de apă de la Bagsvaerd a fost atît de netă, incit ele deveniseră punctul de reper al spec­tatorilor, care știau că plu­tonul a ajuns pe ultima treime a traseului, abia a­­tunci cînd distingeau în zare tricourile azurii ale reprezentantelor noastre, plasate în frunte. Intr-ade­văr, atunci cînd s-a cîștigat, dominarea canotoarelor noastre a fost netă, cu a­­vans permanent pe toată lungimea cursei,s palele lor viguroase aruncînd, parcă, cu fiecare bătaie, toate emoţii­le, în urmă, pe umerii out­­siderelor înverşunate în vînătoarea lor pentru locul doi. Mai mult, „argintul“ de la 2 vîsle (E. Lipă, L. Ge­nes) a fost şi el suflat cu aur pînă la 1500 m, cînd fetele noastre, dezavantajate de cu­loar, învinse, în primul rînd, de vîntul violent, n-au mai pu­­tut rezista finişului dinamic al echipajului bulgar care, urcînd vertiginos, din poziţia a 4-a, a ajuns pe linia de sosire cu un avans minim (0,10 s) asupra fe­­telor noastre, marcate şi de he­moragia nazală a Elisabetei Lipă. Chiar şi „bronzul“ Ma­­rioarei Popescu are mica lui poveste, că și „simplista“ noas­tră ar fi putut pretinde me­dalia de argint dacă nu inter­venea o dereglare organizato­rică care a provocat o serioa­să întîrziere la locul de con­curs, Marioara fiind nevoită să „înghită“, în vîslit alert, în numai 8 minute, apreciabila distanță de la ponton, la blo­cul de start. Un singur echipaj românesc (4 vîsle fete) nu s-a numărat printre protagoniste­le întrecerilor acestor mondia­le, sosind pe locul 4, după ce reuşise să conducă, cu aprecia­bile eforturi, mai bine de ju­mătate din cursă. MEDALIAŢI CU ARGINT Este cazul să evidenţiem şi revirimentul masculin, care şi-a atins obiectivul, cucerind două medalii din tot atîtea partici­pări. „Bătrînii“ echipei, D. Po­pescu, V. Tomoiagă şi Gh. Ma­­rin au reuşit să răzbune re­trogradarea de anul trecut, cînd coborîseră de pe locul II (1985) pe cel de al IV-lea, cei mai tineri (D. Dobre, D. Neagu, e­­chipaj debutant la mondiale) au pătruns, însă, semeţ, în lumea mare a canotajului, anunţind o carieră lungă şi frumoasă, de care redutabilul cuplu englez A. Holmes, S. Redgrave (deo­camdată, imbatabil) va trebui să ţină cu siguranţă seama, de aici înainte. Ion CUPEN (Continuare in pag. a 4-a) Elisabeta Lifta Liliana (Jene* Dănuţ Dobre Dragoş Neaga ­_ BREVIAR • BREVIAR • BREVIAR • BREVIAR • BREVIAR • Stefk­a Kostadinova a realizat, cu victoria de ieri, al 42-lea concurs al său ciștigat cu rezultate de peste 2.00 m • In 1986, din 5 întâlniri dintre Johnson și Lewis, toate au re­venit atletului canadian. Pen­tru ca acum, la Roma. Istoria să se repete... • La reuniu­nea de duminică au fost pre­zenţi 64 000 de spectatori • Damilano a fost un învingă­tor neaşteptat al Jocurilor O­­limpice din 1980 de la Mosco­va, la 20 de km marş şi la fel de neaşteptat a devenit, du­minică, campion al lumii. De ce ? Pentru că acest sportiv de 30 de ani n-a mai ciștigat între timp nici un alt concurs cât de cât important ! Nici nu se liniştiseră tribu­nele că, iată, au izbucnit din nou în aplauze atunci cînd atle­ta bulgară din Plovdiv, Stefka Kostadinova (n. 5.3.1965), a realizat un nou record al lu­mii, trecînd peste ştacheta înăl­ţată la 2,09 m! Dar numai după serioase emoţii! La 2,04 m, so­vietica Tamara Bîkova a trecut din prima încercare, în timp ce Kostadinovei îi trebuiseră 3! La 2.06 m, sportiva bulga­ră a trecut din a doua încer­care, iar sovietica a ratat to­tul. Recordul mondial a fost realizat la a doua tentativă. Ex­cepţional ! Celelalte probe, aproape fără excepţie, au revenit unor put­ta din R.D.G. Silke Gladisch (n. 20.6.1964), care a intervenit direct in intîlnirea dintre cona­ţionala Heike Drechsler, Mar­lene Ottey — Page (Jamaica) şi Angela Isaienko (Canada) către care se îndreptau, iniţial, opţiunile privind victoria: cu 10.90, Silke a cîştigat fără du­bii. în cea de a treia zi de în­treceri, am înregistrat şi o pre­zenţă românească într-o finală, cea a alergătoarei de 800 me­tri, Mitica Junghiatu. Deşi a Romeo VILARA (Continuare în pag. a 4-a) I Campionatele Mondiale de atletism MARI ATLEŢI. PERFORMANŢE DE EXCEPŢIE ROMA, 31 (prin telefon, de la trimisul nostru special). Dintre cele 43 de probe în­scrise în programul C.M. de atletism, cursa masculină de 100 metri s-a aflat în centrul atenţiei generale, a presei, a iubitorilor atletismului, mai a­­les de cînd campionul lumii şi olimpic, Carl Lewis (născut 1.7.1961) şi-a anunţat hotărirea de a participa şi la această probă. Intîlnirea dintre el şi canadianul Ben Johnson (n. 30 12.1961) a devenit o adevăra­tă „cursă a secolului“, fiind re­prezentată ca un mare meci de box (de altfel, unul dintre ziare­le italiene a publicat un foto­montaj în care cei doi mari atleţi îşi încrucişau... pumnii!). „Voi cîştiga cu un nou record, sub 9,90“ — afirma Johnson. „Gata ca joaca, acum e trea­bă serioasă, îl voi învinge pe Johnson“ — răspundea,­in con­ferinţele de presă, Lewis. Fina­la a fost de neuitat. Johnson şi Lewis s-au aflat alături, pe culoarele 5 şi 6. Canadianul a luat un start excepţional, pe primii metri îşi asigurase deja avansul necesar victoriei. In pofida puternicei reveniri a a­­mericanului, Johnson a rezistat cu brio, într-un interviu tele­vizat, recordmanul mondial la 200 metri, italianul Pietro Men­­nea, a declarat că Johnson este singurul alergător complet , extraordinar la start, foarte bun pe parcurs şi bun la finis. siderl. La suliţă, de pildă, a ciştigat finlandezul Seppo Rat­ty (n. 27.4.1962), singurul care a reuşit două aruncări peste 81 de metri în concurs, iar cea mai bună dintre ele — 83,54 m. Recordmanul lumii, cehoslova­cul Zelezny, cel care a realizat anul acesta 87,66 m, a trebuit să se mulţumească cu medalia de bronz, cu 82,22 m, după so­vieticul Ievsiukov, care a avut 4 încercări peste 80 de metri, cea mai bună însă de 82,52 m. Cursa de 20 km marș a revenit in mod surprinzător italianului Maurizzio Damiiano (n. 7.4. 1957), iar cea de 100 metri fe­mei a fost cîștigată de atle­

Next