Sportul, ianuarie 1989 (Anul 45, nr. 12138-12162)
1989-01-04 / nr. 12139
„NU EXISTĂ SATISFACŢIE MAI DECIT ACEEA DE A OBŢINE VICTORII PENTRU PRESTIGIUL ŢĂRII SALE“ 7 — aceasta este convingerea unei valoroase campioane a gimnasticii din România, din întreaga lume, Daniela Silivaş A scrie despre Daniela Silivaş înseamnă, neîndoios, a scrie, mai intîi, despre talent. Talent care a fost sesizat de tehnicieni avizaţi, cu „ochi de veritabili descoperitori“, încă de pe vremea cînd Daniela nici nu ştia, de fapt, ce e gimnastica. Ea ştia doar să meargă frumos, avea mişcări elegante, uşurinţă in executarea unor exerciţii de ansamblu cu colegele sale de la Grădiniţa cu program normal nr. 3 din Deva, iar adesea şi cu „numere personale“ de elemente acrobatice, surprinzătoare pentru vinsta ei, care au plasat-o pe locul I dintr-un grup de 11 000 de fetiţe participante la un concurs de selecţie. Talent care i-a permis, ulterior, după începerea unei pregătiri organizate şi metodice, în cadrul Clubului Sportiv Şcolar „Cetate“, sub competenta supraveghere a antrenorului Ioan Cărpinişan, să parcurgă intr-un ritm foarte rapid toate treptele afirmării competiţionale, cucerind, succesiv, titlurile de campioană naţională a şcolilor generale, a cluburilor sportive şcolare şi titlul de campioană republicană de junioare. Iar apoi, acelaşi talent i-a permis să cîştige în 1983, la prima ei prezenţă într-o mare întrecere internaţională, „Cupa Mondială“ pentru junioare, desfăşurată a Tokio, cu participarea celor mai bune junioare din lume , să cucerească medalii de aur la campionate europene, mondiale, iar cel mai recent la Jocurile Olimpice de vară din 1988, competiţie la care sportiva noastră a fost singura dintre toate gimnastele prezente in concurs care a urcat pe podiumul de premiere in toate cele şase probe ale competiţiei, obtinînd nu mai puţin de trei medalii de aur in finalele pe aparate, pe care le-a dominat cu impunătoare autoritate. Dar, a scrie despre Daniela Silivaş înseamnă, deopotrivă, a scrie despre MUNCĂ, neapărat cu litere mari, pentru că multipla noastră campioană a avut mereu convingerea, de nimeni şi de nimic alterată, că nici un succes nu este posibil, oricît de talentat ar fi, fără muncă, fără preocupări intense şi perseverenţă, fără căutări, fără sacrificii. S-a intîmplat ca în vara trecută, înaintea Jocurilor Olimpice, să asistăm la unul din antrenamentele lotului nostru reprezentativ, în sala de gimnastică de la Deva. Cine credeţi că avea de executat cel mai greu program de antrenament, cele mai grele exerciţii de pregătire fizică ? Desigur, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Gabriela Potorac, care aveau să devină şi cele mai bune gimnaste ale ţării la Olimpiadă şi în alte mari întreceri ale anului recent încheiat. Şi nu le era deloc uşor... vedetelor : munceau adesea cu Lacrimi în ochi, era teribil de greu, dar nu se lăsau... — Iar activitatea din aceste zile, ne spunea marea noastră campioană, referindu-se la stagiul pe care lotul nostru reprezentativ feminin il efectuează acum în munţii Paring, este tot un program de muncă, chiar dacă nu la parametrii de intensitate dinaintea competiţiilor cu mare miză. Avem asigurate în vîrful muntelui, la Cabana Clubului Sportiv Şcolar din Petroşani, condiţii foarte bune. O parte din zi o consacrăm pregătirii fizice în aer liber, aerul este minunat aici, facem alergări pe trasee variate, în ritmuri diferite, executăm programe de exerciţii, iar după-amiaza, în sală, accentul este pus pe pregătirea artistică, cu elemente din şcoala de bază a acrobaticii, şi pe pregătirea tehnică a unora dintre ele* Constantin MACOVEI (Continuare in pag. 2-3) MARE PENTRU UN SPORTIV Daniela Silivaş Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ZIAR AL CONSILIULUI NATIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICA SI SPORT | ANUL XLV - Nr. 12 139 11 4 PAGINI - 50 BANI | Miercuri 4 ianuarie 1989 | SINAIA, LA COTA VACANŢEI DE IARNĂ Lume multă la Sinaia. Elevi aflaţi In vacanţa de iarnă, oameni ai muncii veniţi la odihnă. Dimineaţa, o pădure de schiuri la drumul pîrtiilor de dincolo de Cota 1400, unde iarna şi-a golit un spray de zăpadă ceva mai mare, apucînd să dea şi cu fixativ de promoroacă peste brazii împodobiţi, seara, cu steluţe. Primii care pleacă către Valea Dorului sunt băieţii de la telescaune, tehnicieni destoinici, precum şi, după felul cum urcă cu schiurile în „foarfecă", sportivi neîntrecuţi. Neîntrecuţi cu ani in urmă, cînd urcau podiumurile de premiere la slalom — Cornel Tăbăraş, Dan Focşeneanu — ori la bob — Dumitru Pascu, Mihai Secul, Mihai Cojocaru (de la „Popasul Alpin“) şi Adrian Gherghiţeanu (de la „Mioriţa") nu urcă deloc. Rămîn peste noapte în cabanele lor, să pregătească uriaşele ceainice cu arome adunate din vară. Valea Dorului, acum, e un fel de bulevard cu două sensuri, cu elevi conduşi de profesori, ori monitori de schi, cu tineri şi mai vîrstnici din diferite întreprinderi şi instituţii ieşiţi la mişcare, la sport. Diferenţa e ci transportul nu este subteran, ci pe cablu staţia „Cota 1400“, staţia „Cota 2000“, tabere întregi urcă şi coboară continuu. Tabăra de pionieri de la Şcoala „George Enescu“ din Sinaia urcă mai puţin, în sensul că şi-a găsit pirtie ceva mai jos, la „Tirul cu porumbei", unde grupa de schiori începători a Clubului sportiv şcolar din Sinaia îşi programează antrenamentele. In fapt, baza e a lor, dar intre colegi se mai îngăduie. Se mai îngăduie, cu împrumut, chiar cite o pereche de schiuri „Combier", ori una de clăpari (greu de găsit cei cu nr. 28 în plină vacanţă de iarnă !). Sigur, vin aici elevii din alte tabere organizate, prin tradiţie, la Sinaia. Dar vin aşa. Vasile TOFAN (Continuare în pag. 2-3) Pirtia de la Clăbucet-Predeal a fost pregătită in mod special pentru acest sezon. Remarcabil, un gard de sîrmă împrejmuitor în partea de jos a pîrtiei, care o fereşte astfel de accesul pietonilor ce încurcau schiorii ; stafia de teleferic funcţionează perfect la capacitate maximă ; au apărut centre de închiriat materiale sportive, o școală de schi... Nu-i de mirare deci că, la ora actuală, Clăbucetul este unul din principalele centre ale sportului hibernal. Foto : Eduard ENEA SPORTUL FEMININ ÎN CONTINUĂ EXTINDERE Judeţul Olt s-a aflat, ani de zile, printre acelea în care sportul feminin a fost slab dezvoltat. Ne amintim bine : un învăţător din Drăgăneşti ne-a invitat, prin 1970, la o competiţie, o duminică sportivă tradiţională. A fost o reuşită, dar susţinută mai mult de băieţi, deoarece fetele au avut o participare cu totul simbolică... Acum, peste tot, la oraşe, în sate şi comune, fetele din acest judeţ se află la concurenţă cu băieţii. Prof. Constantin Ghiţescu,tmnnnmnmnm gimnastică. Am şi avut prilejul să cunoaştem cîteva dintre ele : grădiniţele nr. 2 şi nr. 6 din Slatina, nr. 1, nr. 4 şi nr. 6 din Caracal, nr. 2 din Balş. Şcoala, învăţămîntul primar, gimnazial, profesional şi liceal oferă o altă arie largă propice practicării sportului pentru un eşalon masiv de copil, de tineri. Sport de masă în cadrul lecţiilor de educaţie fizică şi al activităţilor educative (calendarele competiţionale întocmite de asociaţiile sportive din şcoli şi licee stau marturie), dar şipaşi,spre performanţă, spre tot mai convingători. Iată cîteva argumente: eleva Geta Cojocaru, jucătoare de tenis de masă. locul 3 la C.E. de cadete, deţine poziţia I într-un clasament-bilanţ pe 1988 întocmit de C.J.E.F.S. Pe poziţia a II-a, o altă elevă, Denisa Zăvelcă, atletă, specializată în proba de 800 m, campioană a ţării la junioare I. Iar pe locul III, tot o atletă, demifandistă, Mihaela Ciu, care s-a consacrat probelor de 1 500 şi 3 000 m, fruntaşă între junioarele II. In acest clasament urmează două handbaliste, Camelia Ciocîrlan şi Gheorghiţa Neagoe, care, de asemenea, vizează consacrarea, aflîndu-se In atenţia federaţiei de resort. Avansînd în... vîrstă, să ne oprim, de pildă, în unităţile economice, în special în cele cu profil feminin, cum sunt întreprinderile de confecţii din Scorniceşti şi Caracal sau întreprinderea textilă din Slatina, cu mii de muncitoare, pentru care gimnastica la locul de muncă a intrat în... reflex , o activitate aşteptată, dorită, rostul ei pentru sănătate şi pentru creşterea capacităţii de muncă fiind îndeobşte cunoscut. Tot pentru femei, indiferent de profesie sau vîrstă, au fost constituite centre de gimnastică de întreţinere (5 la număr), deocamdată în centrele urbane. Se studiază însă ca asemenea centre să ia fiinţă şi în unele comune mai mari, viitoare oraşe. Gimnastica, cea ritmică, Tiberiu STAMA (Continuare in pag. 2-3) In judeţul olt secretar al C.J.E.F.S. Olt, explică fenomenul „printr-o mai temeinică înţelegere a utilităţii sportului, prin larga popularizare a acestuia în unităţile de învăţămînt, în cele economice de la oraşe şi din aşezările rurale“. Şi ne oferă, în sprijinul documentării noastre, date grăitoare. Ce rezultă din analiza acestora ? Faptul că sportul a căpătat un puternic caracter de masă, încă din etapa formării deprinderilor de mişcare, altfel spus de la vîrsta preşcolară. In toate cele 363 de grădiniţe de pe cuprinsul judeţului, sportul marchează o prezenţă cotidiană, multe dintre aceste unităţi de invăţămînt dispun de condiţii optime pentru practicarea exerciţiilor fizice, sub formă de jocuri de mişcare sau ansambluri de timînmmmmm , întreaga populaţie preşcolara practica exerciţiul fizic . De la competiţiile de masă din şcoli, la performanţă , întreceri cu largă participare nu numai la oraşe, ci şi la sate wmmmmmmm La încheierea turului Diviziei A de popice --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------.................................................------------------------------------------------------------------------------------------------CONFIRMĂRI SI SURPRIZE •I N Echipe in progres 9 Un fenomen nedorit 9 Arbitrajul - o problemă Ca şi în anii trecuţi, echipele Electromureş Tg. Mureş (antrenor coordonator — Iuliu Radovici) şi Voinţa Bucureşti (maestra emerită a sportului Crista Szűcs) la feminin şi Aurul Baia Mare (antrenor-jucator Stelian Boariu) la masculin — multiple campioane la popice — au luat, aşa cum se anticipa, un start lansat şi în actuala ediţie de campionat. Arătindu-se foarte productive şi pe arenele din deplasare, ele au ocupat, pe merit, primele locuri în clasamentele seriilor respective la încheierea turului Diviziei A. Dar în seria Sud a echipelor masculine întrecerile primei părţi a campionatului divizionar s-au soldat cu o surpriză de proporţii, lideră fiind formaţia jucătorului-antrenor Vasia Donos, Explorări Cîmpulung Moldovenesc, pro-omovată anul acesta pe scena primului eşalon. Şi încă ceva îmbucurător: dacă lupta pentru un loc pe podium la jumătatea competiţiei (poziţii care, în caz că vor fi menţinute, dau dreptul de participare la turneul final) se dădea, de regulă. Intre mereu aceleaşi echipe, de data aceasta numărul candidatelor a sporit, revelaţiile turului numindu-se Petrolul Băicoi, Voinţa Galaţi, Voinţa Timişoara şi U.T. Arad, la fete, Minerul Vulcan, UNIC Satu Mare, Chimica Tîrnăveni şi Olimpia Reşiţa La băieţi, toate cu plus în „clasamentul adevărului“. t-Traian IOANIŢESCU (Continuare Campioana ţării, Doina Ţăgean, lideră autoritară a echipei Electromureş Tg. Mureş