Sportul, ianuarie 1989 (Anul 45, nr. 12138-12162)

1989-01-04 / nr. 12139

„NU EXISTĂ SATISFACŢIE MAI DECIT ACEEA DE A OBŢINE VICTORII PENTRU PRESTIGIUL ŢĂRII SALE“ 7 — aceasta este convingerea unei valoroase campioane a gimnasticii din România, din întreaga lume, Daniela Silivaş A scrie despre Daniela Si­livaş înseamnă, neîndoios, a scrie, mai intîi, despre talent. Talent care a fost sesizat de tehnicieni avizaţi, cu „ochi de veritabili descoperitori“, încă de pe vremea cînd Da­niela nici nu ştia, de fapt, ce e gimnastica. Ea ştia doar să meargă frumos, avea mişcări elegante, uşurinţă in execu­tarea unor exerciţii de ansam­blu cu colegele sale de la Grădiniţa cu program normal nr. 3 din Deva, iar adesea şi cu „numere personale“ de e­­lemente acrobatice, surprinză­toare pentru vinsta ei, care au plasat-o pe locul I din­­tr-un grup de 11 000 de fetiţe participante la un concurs de selecţie. Talent care i-a per­mis, ulterior, după începerea unei pregătiri organizate şi metodice, în cadrul Clubului Sportiv Şcolar „Cetate“, sub­­ competenta supraveghere a antrenorului Ioan Cărpinişan, să parcurgă intr-un ritm foar­te rapid toate treptele afir­mării competiţionale, cuce­rind, succesiv, titlurile de campioană naţională a şcolilor generale, a cluburilor sportive şcolare şi titlul de campioană republicană de junioare. Iar apoi, acelaşi talent i-a permis să cîştige în 1983, la prima ei prezenţă într-o mare întrecere internaţională, „Cupa Mon­dială“ pentru junioare, desfă­şurată a Tokio, cu partici­parea celor mai bune junioare din lume , să cucerească me­dalii de aur la campionate eu­ropene, mondiale, iar cel mai recent la Jocurile Olimpice de vară din 1988, competiţie la care sportiva noastră a fost singura dintre toate gimnas­tele p­re­zen­te in concurs care a urcat pe podiumul de pre­miere in toate cele şase pro­be ale competiţiei, obtinînd nu mai puţin de trei medalii de aur in finalele pe aparate, pe care le-a dominat cu im­punătoare autoritate. Dar, a scrie despre Daniela Silivaş înseamnă, deopotrivă, a scrie despre MUNCĂ, nea­părat cu litere mari, pentru că multipla noastră campi­oană a avut mereu convinge­rea, de nimeni şi de nimic al­terată, că nici un succes nu este posibil, oricît de talentat ar fi, fără muncă, fără preo­cupări intense şi perseveren­ţă, fără căutări, fără sacri­ficii. S-a intîmplat ca în vara trecută, înaintea Jocurilor O­­limpice, să asistăm la unul din antrenamentele lotului nostru reprezentativ, în sala de gimnastică de la Deva. Cine credeţi că avea de exe­cutat cel mai greu program de antrenament, cele mai gre­le exerciţii de pregătire fizi­că ? Desigur, Daniela Silivaş, Aurelia Dobre, Gabriela Poto­­rac, care aveau să devină şi cele mai bune gimnaste ale ţării la Olimpiadă şi în alte mari întreceri ale anului re­cent încheiat. Şi nu le era de­loc uşor... vedetelor : mun­ceau adesea cu Lacrimi în ochi, era teribil de greu, dar nu se lăsau... — Iar activitatea din aceste zile, ne spunea marea noastră campioană, referindu-se la stagiul pe care lotul nostru reprezentativ feminin il efec­tuează acum în munţii Paring, este tot un program de mun­că, chiar dacă nu la parame­trii de intensitate dinaintea competiţiilor cu mare miză. Avem asigurate în vîrful muntelui, la Cabana Clubului Sportiv Şcolar din Petroşani, condiţii foarte bune. O parte din zi o consacrăm pregătirii fizice în aer liber, aerul este minunat aici, facem alergări pe trasee variate, în ritmuri diferite, executăm programe de exerciţii, iar după-amiaza, în sală, accentul este pus pe pregătirea artistică, cu ele­mente din şcoala de bază a a­­crobaticii, şi pe pregătirea tehnică a unora dintre­­ ele* Constantin MACOVEI (Continuare in pag. 2-3) MARE PENTRU UN SPORTIV Daniela Silivaş Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ZIAR AL CONSILIULUI NATIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICA SI SPORT | ANUL XLV - Nr. 12 139 11 4 PAGINI - 50 BANI | Miercuri 4 ianuarie 1989 | SINAIA, LA COTA VACANŢEI DE IARNĂ Lume multă la Sinaia. Elevi aflaţi In vacanţa de iarnă, oa­meni ai muncii veniţi la odih­nă. Dimineaţa, o pădure de schiuri la drumul pîrtiilor de dincolo de Cota 1400, unde iar­na şi-a golit un spray de ză­padă ceva mai mare, apu­­cînd să dea şi cu fixa­tiv de promoroacă pes­te brazii împodobiţi, seara, cu steluţe. Primii care pleacă către Valea Dorului sunt bă­ieţii de la telescaune, tehnici­eni destoinici, precum şi, după felul cum urcă cu schiurile în „foarfecă", sportivi neîntre­cuţi. Neîntrecuţi cu ani in ur­mă, cînd urcau podiumurile de premiere la slalom — Cornel Tăbăraş, Dan Focşeneanu — ori la bob — Dumitru Pascu, Mi­­hai Secul, Mihai Cojocaru (de la „Popasul Alpin“) şi Adrian Gherghiţeanu (de la „Mioriţa") nu urcă deloc. Rămîn peste noapte în cabanele lor, să pre­gătească uriaşele ceainice cu a­­rome adunate din vară. Valea Dorului, acum, e un fel de bulevard cu două sen­suri, cu elevi conduşi de pro­fesori, ori monitori de schi, cu tineri şi mai vîrstnici din diferite întreprinderi şi institu­ţii ieşiţi la mişcare, la sport. Diferenţa e ci transportul nu este subteran, ci pe cablu­­ staţia „Cota 1400“, staţia „Co­ta 2000“, tabere întregi urcă şi coboară continuu. Tabăra de pionieri de la Şcoala „George Enescu“ din Sinaia urcă mai puţin, în sensul că şi-a găsit pirtie ceva mai jos, la „Tirul cu porumbei", unde grupa de schiori începători a Clubului sportiv şcolar din Sinaia îşi programează antrenamentele. In fapt, baza e a lor, dar intre colegi se mai îngăduie. Se mai îngăduie, cu împrumut, chiar cite o pereche de schiuri „Com­­­bier", ori una de clăpari (greu de găsit cei cu nr. 28 în plină vacanţă de iarnă !). Sigur, vin aici elevi­­i din alte tabere organizate, prin tra­diţie, la Sinaia. Dar vin aşa. Vasile TOFAN (Continuare în pag. 2-3) Pirtia de la Clăbucet-Predeal a fost pregătită in mod special pentru acest sezon. Remarcabil, un gard de sîrmă împrejmu­­itor în partea de jos a pîrtiei, care o fereşte astfel de accesul pietonilor ce încurcau schiorii ; stafia de teleferic funcţionează perfect la capacitate maximă ; au apărut centre de închiriat materiale sportive, o școală de schi... Nu-i de mirare deci că, la ora actuală, Clăbucetul este unul din principalele centre ale sportului hibernal. Foto : Eduard ENEA SPORTUL FEMININ ÎN CONTINUĂ EXTINDERE Judeţul Olt s-a aflat, ani de zile, printre acelea în care sportul feminin a fost slab dezvoltat. Ne amintim bine : un învăţător din Drăgăneşti ne-a invitat, prin 1970, la o competiţie, o duminică sporti­vă tradiţională. A fost o reu­şită, dar susţinută mai mult de băieţi, deoarece fetele au avut o participare cu totul simbolică... Acum, peste tot, la oraşe, în sate şi comune, fetele din acest judeţ se află la concurenţă cu băieţii. Prof. Constantin Ghiţescu,­­tmnnnmnmnm gimnastică. Am şi avut prile­jul să cunoaştem cîteva dintre ele : grădiniţele nr. 2 şi nr. 6 din Slatina, nr. 1, nr. 4 şi nr. 6 din Caracal, nr. 2 din Balş. Şcoala, învăţămîntul primar, gimnazial, profesional şi li­ceal oferă o altă arie largă propice practicării sportului pentru un eşalon masiv de copil, de tineri. Sport de ma­să în cadrul lecţiilor de edu­caţie fizică şi al activităţilor educative (calendarele compe­­tiţionale întocmite de asocia­ţiile sportive din şcoli şi licee stau marturie), dar şi­­paşi,spre­ performanţă, spre tot mai convingă­tori. Iată cîteva argumente: eleva Geta Cojocaru, jucătoa­re de tenis de masă. locul 3 la C.E. de cadete, deţine po­ziţia I într-un clasament-bilanţ pe 1988 întocmit de C.J.E.F.S. Pe poziţia a II-a, o altă elevă, Denisa Zăvelcă, atletă, specia­lizată în proba de 800 m, cam­pioană a ţării la junioare I. Iar pe locul III, tot o atletă, demifandistă, Mihaela Ciu, care s-a consacrat probelor de 1 500 şi 3 000 m, fruntaşă între junioarele II. In acest clasa­ment urmează două handbalis­te, Camelia Ciocîrlan şi Gheorghiţa Neagoe, care, de asemenea, vizează consacrarea, aflîndu-se In atenţia federa­ţiei de resort. Avansînd în... vîrstă, să ne oprim, de pildă, în unităţile economice, în special în cele cu profil feminin, cum sunt întreprinderile de confecţii din Scorniceşti şi Caracal sau întreprinderea textilă din Sla­tina, cu mii de muncitoare, pentru care gimnastica la lo­cul de muncă a intrat în... re­flex , o activitate aşteptată, dorită, rostul ei pentru sănă­tate şi pentru creşterea capa­cităţii de muncă fiind înde­obşte cunoscut. Tot pentru fe­mei, indiferent de profesie sau vîrstă, au fost constituite centre de gimnastică de între­ţinere (5 la număr), deocam­dată în centrele urbane. Se studiază însă ca asemenea centre să ia fiinţă şi în unele comune mai mari, viitoare o­­raşe. Gimnastica, cea ritmică, Tiberiu STAMA (Continuare in pag. 2-3) In judeţul olt secretar al C.J.E.F.S. Olt, ex­plică fenomenul „printr-o mai temeinică înţelegere a utilită­ţii sportului, prin larga popu­larizare a acestuia în unită­ţile de învăţămînt, în cele e­­conomice de la oraşe şi din aşezările rurale“. Şi­­ ne oferă, în sprijinul documentării noas­tre, date grăitoare. Ce rezultă din analiza acestora ? Faptul că sportul a căpătat un puternic caracter de masă, încă din etapa formării de­prinderilor de mişcare, altfel spus de la vîrsta preşco­lară. In toate cele 363 de gră­diniţe de pe cuprinsul judeţu­lui, sportul marchează o pre­zenţă cotidiană, multe dintre aceste unităţi de invăţămînt dispun de condiţii optime pen­tru practicarea exerciţiilor fi­zice, sub formă de jocuri de mişcare sau ansambluri de timînmm­m­mm , întreaga populaţie preşcolara practica exerciţiul fizic . De la competiţiile de masă din şcoli, la per­formanţă , întreceri cu largă participare nu numai la oraşe, ci şi la sate wmmmmmmm La încheierea turului Diviziei A de popice --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------.................................................------------------------------------------------------------------------------------------------­CONFIRMĂRI SI SURPRIZE •I­ N Echipe in progres 9 Un fenomen nedorit 9 Arbitrajul - o problemă Ca şi în anii trecuţi, echipele Electromureş Tg. Mureş (antre­nor coordonator — Iuliu Rado­­vici) şi Voinţa Bucureşti (ma­­estra emerită a sportului Crista Szűcs) la feminin şi Aurul Ba­ia Mare (antrenor-juca­tor Ste­­lian Boariu) la masculin — multiple campioane la popice — au luat, aşa cum se antici­pa, un start lansat şi în actua­la ediţie de campionat. Ară­­tindu-se foarte productive şi pe arenele din deplasare, ele au ocupat, pe merit, primele locuri în clasamentele seriilor respec­tive la încheierea turului Divi­ziei A. Dar în seria Sud a e­­ch­ipelor­ masculine întrecerile primei părţi a campionatului divizionar s-au soldat cu o surpriză de proporţii, lideră fi­ind formaţia jucătorului-antre­­nor Vasia Donos, Explorări Cîmpulung Moldovenesc, pro-o­movată anul acesta pe scena primului eşalon. Şi încă ceva îmbucurător:­ dacă lupta pentru un loc pe podium la jumătatea competiţiei (poziţii care, în caz că vor fi menţinute, dau drep­tul de participare la turneul fi­­­­nal) se dădea, de regulă. Intre mereu aceleaşi echipe, de data aceasta numărul candidatelor a sporit, revelaţiile tur­ului nu­­mindu-se Petrolul Băicoi, Vo­inţa Galaţi, Voinţa Timişoara şi U.T. Arad, la fete, Minerul Vulcan, UNIC Satu Mare, Chi­mica Tîrnăveni şi Olimpia Re­şiţa La băieţi, toate cu plus în „clasamentul adevărului“. t­-Traian IOANIŢESCU (Continuare Campioana ţării, Doina Ţăgean, lideră autoritară­ a echipei Electromureş Tg. Mureş

Next