Steagul Roşu, septembrie 1957 (Anul 12, nr. 1435-1459)
1957-09-01 / nr. 1435
Pa ® 7 t intilnire dupâ un sfert de veac Catalogul emoțiilor îmbrățișarea și sărutul își au poezii lor. Cum însă ele sunt de mai multe feluri, în funcție de aceasta diferă calitativ farmecul lor. Una i îmbrățișarea îndrăgostiților, alta-i îmbrățișarea copilului de către mama care i-a născut și în astfel se îmbrățișează și se sărută colegii care sau reîntîlnit după un sfert de veac așa cum a fost recent cazul cu absolvenții școlii normale de băieți din 1912. Absolvenți ai acestei serii au venit din cele mai diferite colțuri ale țării și dinspre toate punctele cardinale, au venit la Bacău să urce din nou scările școlii, să calce iar pragul sălii unde au absolvit ultimma clasă. Vremea le-a dăruit multora fire de argint in păr, la unii și-a făcut loc chelia, pe fețele lor s-au adunat mai multe sau mai puține ziduri, dar totuși se recunosc, se string rînd pe rînd în brațe, se sărută. Inimile bat mai cu putere în piept. Gindurile zboară pentru o clipă înapoi pe aleea ireversibiă a anilor și trăiri ale trecutului se adună în buchet și se proiectează în lumina prezentului. S-a deschis catalogul emoțiilor, al emoțiilor care nu se uită niciodată. Directorul face apelul N-a sunat clopoțelul. Și, nici un pedagog nu le-a spus să se așeze în bani. Totuși, învățători, cu 25 de ani vechime în munca asta, s-au așezat fiecare în locul în care a stat acum un sfert de veac. Directorul face apelul. Cu părul complet albit de ani, Ion Alecu strigă catalogul așa cum îl mai strigase de atîtea ori acum 25 de ani. Nu l-a părăsit nici căldura glasului, nici dragostea de știință, nici calmul și nici voioșia. „Elevii“ se ridică rînd pe rînd în picioare și răspund „prezent“. Unii insă lipsesc. Cîțiva sînt oarecum nemotivați. La unii nu li s-a putut afla adresa. In fine altora le-au fulgerat viața gloanțele în toiul celui de-al doilea război mondial. Firul amintirilor Firul amintirilor comune din timpul celor șapte ani de școală normală este lung, bogat, dar în multe locuri impregnat cu amarul vieții hărăzit de rinduielile burgheze moșierești de pe atunci copiilor săraci care se incăpăținau totuși să bată la porțile cetății de lumină a slovelor. In primii ani mai cu scatii, școala n-avea local propriu. Se dormea în niște încăperi insalubre din hali, se învăța în altă parte a orașului etc. Tuberculoza făcea ravagii printre elevi, mulți fiind nevoii să se mute în sanatoriul de la Bisericahi. Rînd pe rînd își deapănă aproape secare amintirile. Ascultîndu-le, nu soții 1 nu tragi concluzia că organele centrale de pe atunci nu se ineresau de soarta școlii și mai ales nu luau măsuri de îmbunătățire a condițiilor. A fost nevoie de inițiaiva și strădania neobosită a unui director ridicat din popor, care nu i-a lăsat pîni n-a mutat școala într-un local corespunzător. De aceea astăzi elogiază cu toții persoana fostului director Ion Aleci și-și exprimă bucuria că a putut fiar în mijlocul lor. Sunt și amintiri care aduc pe fați un suris. Coborîrea de la etaj și o funie improvizată din cearșaful înnodate, o sirgil la oraș la iarmarocul de Sinchetru, o încercare de copiat și alte asemenea matrapaz lîcuri ale vieții de elev. Importan este insă faptul că în clasa lor n-avea cale deschisă nici minciuna ș nici furtul. Caravana Brăilei lui Cine nu știe că in timpul regimnu burghezo-moșieresc analfabetismul avea jiroporții de masă la orașe și mai cu seamă la sate. totuși, prin noiembrie 1au guverna a desființat o serie de școli normale printre care cea de la Brăila Băieții au fost repartizați la Tulcea in septembrie 1931 Ministerul Instucțiunii a desființat și școala normală de la Tulcea, fără a se interesa măcar de repartiția elevilor ii alte școli. In această situație, cîțiva elev s-au hotărît să plece în grup, cu bagajele în căutare de șoala ca să-și termine ultima clasă. A șaptea. Acest grup l-au denumit ei înșiși „Caravana Brăilei“. După un scurt popas la Focșani, au ajuns la Bacău. Fragmente ale peripețiilor caravanei au povestit tovarășii Șeitan Gheorghe și Albu Ștefan, care au ținut totodată să sublinieze bunăvoința directorului Ion Alecu și căldura cu care i-au primit colegii băcăuani. Nu mai puțin impresionante au fost relatările ardeleanului Cismaș Vasile. Rămas orfan de tată de pe urma primului război mondial, împreună cu alți trei copii săraci de pe malul Arieșului a venit la școala normală din Bacău. In vacanțe răminea de obicei tot la școală. Era prea mare distanța de 450 km. pînă acasă și mai cu seamă n-avea cu ce plăti drumul. Laura Cîțiva dintre colegi veniseră cu soțiile. Ele nu stăteau în bănci. Nu fuseseră elevele acestei clase. De aceea luaseră loc pe scaune lângă peretele cu ferestre. Tov. Ionescu Eugen n-a venit cu soția. A venit cu fiică-sa. Laura o cheamă. Este elevă în clasa a X-a a școlii medii nr. 10 din București. Laura ascultă cu interes frînturi din viata elevilor de altădată. Știau de la lecțiile de istorie că în regimul burghezo-moșieresc porțile școllor erau ferecate cu lacăte grele neît arareori și anevoie puteau părunde în cetatea luminii să se adape lin izvorul nesecat al slovelor fiiielor ce trudeau în uzine sau își lsudau frunțile pe ogoare. Mai știa că stăpînirea burghezo-moșierească ■ăcea totul ca să țină poporul în înuunericul analfabetismului. In ziua aceea a aflat însă mai mult decit din manualul de istorie. Și, mai cu seamă i s-au ilustrat prin exemple concrete cele învățate la școală. A aflat că în timp ce mii si mii de copilași din satele noastre așteptau zadarnic pe cineva care să le puie abecedarul în mină, în 1932, tinerul Albu Ștefan, absolvent al școlii normale din Bacău, a stat flămînd prin București 5 zile și a dormit în gară fără să obțină loc în învățâmînt. Și nu numai el. Toți absolvenții acestei serii au somat cel puțin un an de zile, iar alții peste patru ani. S-ar fi putut oare să nu înțeleagă alunei Laura că în anii puterii populare țara noastră a devenit o minalistă grădină in care mereu alte flori își desfac petalele către soare ? Partidul clasei noastre muncitoare a găsit iarba fiarelor cu care a desferecat toate lacătele, a dat în lături toate zăvoarele și a deschis larg, larg de tot porțile tuturor școlilor ca să pătrundă în ele fiii celor care trudesc cu brațele sau cu mintea pentru construirea socialismului în scumpa noastră republică. Masa de seară Amurgul — oaspetele acesta care înspre toamnă devine din ce în ce mai harnic -- bătuse la geam. Dar, șirul amintirilor părea inepuizabil. S-au continuat așadar mărturiile și frînturile autobiografice. Și totuși trebuia luată masa de seară. Nu în sufrageria școlii ca acum 25 de ani, ci în restaurantul din Parcul Libertății. Se continuă discuțiile. David Constantin, spunea unul, este cel mai schimbat dintre noi. Unii nu l-au putut recunoaște imediat. A venit tocmai din Ardeal. Are 8 copii. Și-a întrecut colegii în această privință. Badea C-tin a venit tocmai din regiunea Galați. Din cei 8 copii cîți au fost la părinți, numai el a învățat carte. Așa erau vremurile pe atunci. Fiecare este curios să știe cît a somat celălalt după absolvirea din 1932. Un loc important în discuții îl ocupă situația familiară a fiecăruia. Se fac și prețioase schimburi de experiență didactică acumulata de fiecare în cursul unui sfert de veac. Mulți silit Veniți din alte regiuni. Le-a venit greu să recunoască Bacăul căci și-a schimbat complet înfățișarea înspre mai bine. Schimbările Cele mari, esențiale, nu s-au petrecut însă pe întregul parcurs al celor 25 de ani cîți s-au scurs de la absolvire, ci în ultimii 13 ani de cînd poporul trăiește bucuria muncii libere, dezrobite. Caldă și emoționantă a fost întîlnirea aceasta după un sfert de veac. Pentru a savura frumusețea unor astfel de clipe, merită să te deplasezi de la oricare distanță. Multe s-ar putea spune despre întîlnirea aceasta. Considerăm însă că mai semnificativă este următoarea concluzie: unii erau cu zidurile noi apăsate pe față, alții cu părul mai încărunțit, dar inima le era tuturora tot tinără. Anii puterii popuare le-au întinerit sufletul, le-au 'mprospătat și mărit forțele de muncă. De aceea, ei s-au despărțit cu hotărîrea colectivă de a munci mereu mai mult, mai bine, pentru educarea comunistă a tinerei noaste generații — generația construcorilor de mîine ai comunismului. D. FINARU Aceasta se poate numi activitate? Dacă comitetului local U.T.M. Zameș (secretar tov. I. Miu) i-ar spune: „Ați făcut atît de multe lucruri in direcția educării tineretului din Zemeș încît le puteți număra pe degete, s-ar simți măguliți, căci asta ar însemna totuși, că susții că ei au făcut ceva, pe cînd ei știu că nu prea au făcut multe“. Să trecem peste această frază de introducere și să vedem concret ce s-a făcut în această problemă. Avînd în vedere că secretarul este scos din producție, că este un tînăr capabil și că întreg comitetul este compus de asemenea din elemente capabile, cinstite, cu putere de muncă, surprinde faptul că nu putem spune prea multe despre activitatea desfășurată de ei. Și totuși aceasta este realitatea. Să pornim de la gazetele de perete, unul din cele mai simple mijloace de educare a tineretului. Gazeta de satiră și umor a comitetului U.T.M. Zemeș, este inactivă, cu toate că aici mai sunt destui tineri care cred, că pentru a se impune în societate, pentru a fi „la modă“, neapărat trebuie să ai talpă triplă, creastă și pantaloni strivți. In loc să-i critice pe aceștia, tov. Í. Miu a publicat un articol (de altfel apariția lui a făcut mare vulvă fiind singurul articol publicat la ausnumita gazetă de la începutul anului 1957 și pînă in prezent) apărut fără semnătură, în care, fără a da exemple concrete de tineri spunea că nu e bine să se poarte creastă, talpă, etc. etc. Un alt exemplu care scoate în evidență lipsa de preocupare pentru educarea tineretului, tov. I. Tudorache este secretarul organizației U.T.M. Poiana Runcului. Intr-un moment de furie a bătut doi tineri. Ce a spus de lucrul acesta comitetul local U.T.M.? Ca de obicei nimic, în schimb, au zis multe ceilalți tineri. La această organizație adunările nu se țin statutar, de la alegeri cu mare greutate s-au ținut doar trei. Se pune pe bună dreptate întrebarea: ce face comitetul U.T.M., ce face tov. I. Miu? Intr-adevăr ce face... Evident, că o foarte mare parte din vină, în ceea ce privește lipsa de preocupare pentru educarea tineretului o are tov. I. Miu, care, nesocotind încrederea acordată de utemiști crede că pentru a fi secretar trebuie să-si iei numai angajamente pe care, așa cum face el, să nu le duci la îndeplinire. Insă în aceeași măsură se face vinovat întregul comitet al localei U.T.M. Zemeș, care văzînd drumul greșit pe care a apucat secretarul nu a căutat să-i arate acest lucru, complăcîndu-se în această situație. De pe urma inactivității lui, ei au avut desigur mai puține sarcini de îndeplinit, lucru care le-a plăcut, dar care a făcut ca munca lor în rîndul tineretului să fie inexistentă. Faptele arată aceasta: tovarășa Maria Barbu, membră a comitetului local U.T.M. Moinești și secretară a organizației de bază U.T.M. de la secția 3 producție, nu a participat de la alegeri la nici o plenară a comitetului, n-a ținut in cadrul organizației a cărei secretară este, nici o adunare generală, n-a încasat cotizația de cîteva luni. Asemenea exemple s-ar putea da și cu alți membri ai comitetului. Dacă am analiza serios activitatea fiecăruia în parte, dacă am înlătura și am privi după perdeaua țesută din angajamentele și vorbăria lor fără rost, am vedea purul adevăr „activitatea“ desfășurată de acești tovarăși care s-a rezumat doar la vorbe iar în practică aproape nimic. Dar cea mai mare parte din vină revine Comitetului raional U.T.M. Moinești (prim-secretar tov. C. Moroșanu) care dînd dovadă de nepăsare a neglijat pur și simplu educarea tineretului din Zemeș. Dacă l-am întreba pe tov. Moroșanu, de cîte ori el sau alți membri din birou s-au deplasat la Zemeș, excepții făcînd adunările de alegeri și dări de seamă, n-ar putea să ne răspundă. Și aceasta nu pentru că i-ar trebui un timp pentru a-și răscoli amintirile sau pentru a răsfoi scriptele pentru a-și aduce aminte, ci pentru motivul că aceste deplasări nu s-au făcut iar dacă s-au făcut, au fost făcute în „goana mașinii“. — Noroc tovarășe Miu, ce mai e pe la voi, cum mai merge cu educarea tinerilor etc., etc. și înapoi la Moinești. Despre faptul că instructorii teritoriali nu-și fac datoria, că secretarul se dedă la fapte care nu-i fac de loc cinste, că membrii comitetului local nu-și îndeplinesc sarcinile, despre asta nimeni nu știe nimic. Oare nu era necesar ca membrii biroului să stea mai mult pe teren, să ajute practic la înlăturarea unor lipsuri ? Nu s-ar fi obținut oare rezultate mai bune în acest caz ? Poate tovarășii de la comitetul raional vor motiva că nu prea au știut de aceste lipsuri. De altfel nici nu-i nevoie să ne întrebăm de ce. S-a mulțumit numai să se informeze din rapoartele și notele informative, care, de cele mai multe ori, ascund adevărul. Nu din birou, prin telefoane prin vizite fugitive se face educarea tișineretului. In Zemeș sunt tineri petroliști harnici. Puterea și dragostea lor de muncă, dîrzenia lor canalizate pe făgașul dorit de noi, ar putea face minuni. Că uniii din ei sînt încă neuteriziști, că unii mai poartă creastă și pantaloni strivți, aceasta nu se datorește faptului că sînt „îndărătnici“ cum mai spun cîte unii, ci datorită faptului că nimeni nu s-a ocupat temeinic de educarea lor, de educarea lor pe un drum bun. A. K. ROMAN Corespondenții voluntari seziseaza Risipă Un cititor al ziarului „Steagul roșu“ jfre se zisează că nu rareori se întîmplă ca becurile de pe străzile orașului Bacău să fie aprinse în timpul zilei. Acest lucru se observă îndeosebi pe str. I. V. Stalin, str. Luceafărului și în cartierul Șerbănești. Aceasta este fără îndoială risipă de energie electrică, căreia trebuie să i se pună capăt mai ales că probabil, fiindcă lumina electrică este folosită ziua fără rost, se întîmplă ca in cursul nopții atît străzile cit și locuințele cetățenilor să rămînă in întuneric. Organele respective ale întreprinderii Energo-Combinat au datoria să cerceteze această stare de lucruri și să ia măsuri de îndreptare. D. GHEORGHITA Cetățenii din Pipirig — Tg. Neamț au multe neplăceri cauzate de felul defectuos de funcționare al centralei telefonice locale. Deseori sînt cazurile cînd, pentru o convorbire telefonică de trei minute, trebuie să aștepți ore întregi. După cîte sîntem informați, o mare parte din vină o are funcționara respectivă care nu-și îndeplinește conștiincios îndatoririle pe care le are. Conducerea oficiului P.T.T.R. Pipirig are datoria de a cerceta îndeaproape această stare de lucruri și a lua măsuri de îndreptare. Este o cerere îndreptățită a oamenilor muncii din Pipirig cărora trebuie să li se dea un răspuns. De câiva timp, călătoria pe distanța Tg. Neamț—Pipirig a devenit foarte anevoioasă. Autobuzul Tg. Neamț — Poiana Teiului este întotdeauna supraîncărcat și mulți pasageri care rămân fără foc, se văd siliți să aștepte diferite ocazii pentru a putea ajunge la destinație. Organele de conducere ale autobazei ÎRTA Tg. Neamț deși cunosc această situație, totuși pînă acum n-au luat nici o măsură. Se pune întrebarea: Pînă cînd va mai dăinui această stare de lucruri? I. ȘERBANESCU O echipă de turliști de la oficiul construcții și montaje Modîrzău a lucrat în cursul lunii mai la ridicarea turlei metalice de producție la sonda nr. 339 din schela Solonț. Ca de obicei acești turliști s-au grăbit ca să termine într-un termen cît mai scurt ridicarea acestei turle. Dar după cît se vede această lucrare s-a făcut mai mult de mîntuială căci scările de acces pe turlă sînt legate cu sîrmă în loc să fie prinse cu scoabe așa cum se cere. Din cauza aceasta urcușul pe scară poate periclita viața muncitorilor. Conducerea oficiului construcții și montaje Modîrzău — director tov. Alexa Jechilă — trebuie să tragă la răspundere pe șefii de echipă care fac lucrări de calitate proastă, iar scările de la sonda 339 Solonț să fie puse la punct. GH. GHERASIMESCU O stare de lucruri dăunătoare Lucrări făcute de mîntuială Au rămas în urmă Deși au trecut aproape doi ani de cînd raionul Adjud face parte din regiunea Bacău, pe firmele unor magazine (din Adjud) se mai poate și acum citi „Alimentara“ unitatea nr. 19- interraionala Focșani. Se pune întrebare?: Oare într-adevăr acest magazin aparține de Interraionala Focșani, sau organele comerțului de stat din Adjud încă nu știu că se află pe teritoriul reghunii Bacău ? C. ILIE De ce ansamblul „Suveica“ nu mai dă nici un semn de viată ? Corespondentul nostru din Buhuși ne informează că în ultimul timp spectacolele organizate de ansamblul artistic „Suveica“ de la fabrica de postav sînt tot mai rare. Atît de rare, încît publicul se întreabă dacă nu cumva acest ansamblu și-a întrerupt pentru totdeauna orice activitate. In orice caz dacă o astfel de presupunere s-ar confirma, mărturisim că aceasta ar fi o grea lovitură, pentru viața culturală a orașului Buhuși. De aceea, comitetul de întreprindere al fabricii de postav are datoria de a cerceta care-i cauza pentru care ansamblul „Suveica“ nu mai dă nici un semn de viață și rezultatele acestei anchete să fie aduse cît mai grabnic la cunoștința publicului. Și în acest scop se poate cere sprijinul stației de radioficare locale. (După o corespondență trimisă de I. FERLUȘCA) Din Rachiteni în ziua de 16 august, au trecut ultimii snopi de grîu prin mașina de treier, astfel că treierișul în comuna Răchiteni a fost terminat. In comparație cu anul trecut, anul acesta, munca pe arie s-a desfășurat mult mai bine, deoarece comitetul executiv al sfatului popular, a luat din timp toate măsurile necesare de organizare. De asemenea, în acest an, s-au obținut recolte mai frumoase față de anii trecuți. Iată de pildă, situația după treieri?: Față de anul trecut, cînd recolta a fost de 1.200 kg. la hectar, în acest an, s-a obținut o producție medie pe comună de 1.723 kg. grîu la hectar. Numeroși cetățeni, printre care: Doboș D. Vasile, Doboș Andrei, Ghercă Ștefan și mulți alții, au obținut producții mari de grîu, variind între 2.000--2.500 kg. la hectar. Concomitent cu treierișul, în comuna noastră: S-a desfășurat și o serie întreagă de alte lucrări agricole. Astfel, s-au dezmiriștit peste 10 hectare, s-au executat arături de vară pe suprafața de 63 ha., care au fost însămînțate cu culturi furajere. De asemenea, au început executarea arăturilor pentru însămînțările de toamnă. Pînă în prezent, s-au arat peste 25 ha. Această lucrare continuă. N. M. FILIMON STEA'nor: pösü BIROCRATISM Redacția ziarului „Steagul roșu“ a fost încunoștiințată că unii cetățeni din raionul Moinești care și-au întocmit dosarele pentru reglementarea drepturilor de pensie sau ajutoare de stat sînt purtați pe drumuri săptămînii și luni de zile, fără nici un rezultat. Să dăm citeva cazuri concrete, tov. Gh. V. Bindileu din comuna Dărmănești satul Sălătruc a trebuit să aștepte din decembrie 1956 pînă in august 1957 pentru ca să i se dea un răspuns. Tov. Paraschiva I. loan, tot din Dărmănești, — la începutul lunii aprilie a.c. și-a întocmit actele necesare pentru a i se acorda ajutorul familial soțul său fiind militar în termen. La data de 7 aprilie dosarul aprobat de comisia raională din Moinești a fost înaintat secțiunii de sănătate și prevederi sociale a sfatului popular regional. De aici, constatîndu-se că ar avea lipsă niște acte, a fost restituit secțiunii sănătate și prevederi sociale din Tg. Ocna, care, observind eroarea, l-a trimis la Moinești. Din cauza aceasta, abia în ziua de 9 august, dosarul respectiv a fost din nou înaintat regiunii. Rezultatul este că pînă în prezent Paraschiva I. Ioan n-a primit încă nici un ban din drepturile care-i sunt aprobate prin lege. Ceea ce se desprinde din acest fapt este că atît la secția sănătate și prevederi sociale din raionul Moinești, cît și la sfatul popular regional e tiată unii salariați care lucrează fără Saffu de răspundere. Astfel de abateri trebuie combătute fără cruțare, deoarece aduc serioase prejudicii intereselor legitime ale cetățenilor. (După o corespondență trimisă de tov. S. FILEROT) Anunț ÎNTREPRINDEREA „STEAGUL ROȘU“ Fabrică de Bere, Amidon, Clocoză PIATRA 'NEAMȚ str. Tudor Vladimirescu nr. 44 Angajează specialist în silozare cartofi, indiferent de studii și calificare. Nr. T.435 "(2.914? 1 wuii.ii am I —g< Au muncit cu spor ta și in lunile precedente, muncitorii și tehnicienii din secția de transport IFET Dărmănești au înțeles să muncească cu rîvnă pentru realizarea planului de transport. Pe primele două decade ale lunii august, au fost evidențiați ca fruntași in producție partida de tren condusă de vrednicul mecanic Cojocaru Ion, care a realizat planul la transport in proporție de 167 la sută și partida de tren condusă de mecanicul Cristea S, care a realizat planul 136 la sută. Realizări importante au avut și briigăzite de reparații locomotive și vangoane conduse de lăcătușii mecanicii Chiturlaș Gh., Balan Ion și Tercuț Mihai. La întreținere echipele conduse de Docan N. Maxim N., Bratu I. și Covaci Șt., prin munca lor, au reușit să aibă o linie corespunzătoare transporturilor de zi și noapte. Acești muncitori fruntași fac cinste întreprinderii. i HIRBER y. ARISTIȚA coresp, NOTA Unui drumeț Drumețule ostenit de arșiță și drumul lung ! Nu te fericesc deloc dacă cumva avînd imprudența de a-ți uita tolba Cu merinde acasă te apucă vremea prînzului în comuna Războieni, raionul Piatra Neamț. Zadarnic îți vor alerga ochii în căutarea unui bufet deschis, zădarnic ai întreba chiar dacă ar fi deschis, dacă se găsește ceva pentru a-ți potoli foamea, căci ai primi același invariabil răspuns: — Nu avem, nu se găsește. Și oare ai avea chiar așa mari pretenții ? — Nu nu-i așa ? Și acum ce-ai vrea. Ca U.R.C.C. Piatră Neamț să aprovizioneze mai bine cooperativa ? Cred că s-ar putea, dacă tovarășii din conducerea U.R.C.C. Piatra Neamț ar ține cont că prin satele din raion merg numeroși delegați din partea diferitelor organizații comerciale, activiști de partid și de stat, precum și alți cetățeni cu diferite treburi și care la vremea prînzului sau peste zi ar vrea să vadă în garantare nu numai covrigi (și aceștia uscați) ci și alte lucruri de-ale mîncării ca: brînză, mezeluri, șuncă, măsline, roșii și ceapă sau însfîrșit alte lucruri, dar de mîncare să fie. Eu știu că tu ai mai vrea ca merceologul C-tin Donici să-și facă și el datoria îngrijindu-se ca atît bufetele cît și celelalte magazine aparținînd cooperativei Războieni să fie în permanență și din belșug aprovizionate nu ca în ziua de 18 august, cînd cu pușca să fi dat și la toate bufetele nu găseai nimic de mîncare și aceasta era situația de mai multe zile. Dar fii pe pace. Atît tovarășii din Conducerea U.R.C.C. Piatra Neamț cit și cel ai cooperativei din Războieni îți înțeleg gîndul e și ei au datoria de a aproviziona din abudență cu tot fe* 1 * * * V. lui de mărfuri cooperativele sătești și fii sigur că ei îți vor da o mînă de ajutor la încărcarea mașinilor care vor transporta mărfurile. Și nu multe zile vor trece și alta va fi situația la bufetele din Războieni Alta va fi situația și la magazinul metalo-chimic, aparținînd cooperativei. Aparatele de radio, mașini de gătit* de cusut, cuie de toate mărimile, șinej de căruțe, potcoave, tablă, oțel balot, pile, bucșe-căruță, sticlă de geami și alte lucruri pe care ei le știu mi vor mai lipsi un timp așa de lung din magazin. Și dacă cumva pașii te vor îndreptă și în raionul Ceahlău (care este apro vizionat tot de U.R.D.C. Piatra Neamț, și vei merge la magazinul nr. 4 Ceahlău, din comuna Ceahlău, gestionarul Gavrilă Ciocanu, îți va spune cu btni curie că este mulțumit și el și consimmatorul. Pentru ce ? Păi U.R.C.C. P. Neamț a luat măsuri și a aprovizionat toate magazinele cu mărfuri de strictă necesitate care lipsesc de aproape două luni și atunci cînd vin, vin în cantrități mici. Mărfuri ca orez, cafea, (UInica, Menado, Specială), brînză, mărline, conserve porc, pește, diferite specialități de bomboane și dulcețuri, sares de lămîie, drojdie, mezeluri, spirt meidicinal, rafinat, slănină și săpun, veî găsi din belșug. Aș vrea să-ți mai spun că și tovarășii de la cooperativa „9 Mai“ din Piatra Neamț vor da mai multă atenției produselor ce le fabrică. Șî atunci lar hatul de 10,60 lei kg. nu se va mai întinde ca guma de la praștie cînd vrei să-l rupi pentru a despărți o bucată de alta sau a-1 deslipi de pe hîrtia în care ți-a fost împachetat. Eu închei drumețiile ostenit și țint să te asigur că tovarășii de la U.R.C.C. Piatra Neamț vor lua măsuri pentru remedierea lipsurilor existente și că pe viitor ele nu se vor mai repeta. C. CACIULEANU PUBLICITATE Anunț important Comitetul executiv al Sfatului popular regional Bacău anunță candidații admiși a se prezenta la concursul de burse pentru învățămîntul superior, ce trebuie să fie prezenți la institute și facultăți pînă în ziua de 1 septembrie 1957. COMITETUL EXECUTIV REGIONAL BACAU Ipnrenaș siGA2001 ANUNȚ Școala de Coregrafie Cluj, Calea Moților nr. 5, ține examenul de admitere la reședința școlii între 10 septembrie 1957. Se pot înscrie la examenul de admitere — Pentru clasa a IV-a elementară Absolvenți a 3 clase elementare și vîrstă corespunzătoare. Pentru clasa a VIII-a Absolvenți a 7 clase elementare (numai băieți). înscrierile se fac între 15—31 august a. c. Actele necesare înscrierii sunt: — Cerere — Actul de naștere în copie legalizată. — Certificat școlar de absolvire a 3 clase elementare (7 clase elementare). — Dovezi de ocupația și salariul părinților. — Fișă medicală cu examenul sîngelui și pulmonar (numai pentru clasa a VIII-a). Informații se primesc zilnic la secretariatul școlii și telefonic nr. 31-47. Astăzi ,dar puteți viziona pe ecranele iinematografelor din localitate : „MAZURCA DRAGOSTEI“ cinema „Flamura roșie“ „FEDRA“ cinema „Muncitorul“ și la cinema „Tineretului“: