Steagul Roşu, septembrie 1957 (Anul 12, nr. 1435-1459)

1957-09-01 / nr. 1435

Pa ® 7 t intilnire dupâ un­ sfert de veac Catalogul emoțiilor îmbrățișarea și sărutul își au poe­zii lor. Cu­m însă ele sunt de mai multe feluri, în funcție de aceasta diferă calitativ farmecul lor. Una i îmbrățișarea îndrăgostiților, alta-i îmbrățișarea copilului de către mama care i-a născut și în astfel se îm­brățișează și se sărută colegii care s­au reîntîlnit după un sfert de veac așa cum a fost recent cazul cu ab­solvenții școlii normale de băieți din 19­12. Absolvenți ai acestei serii au ve­nit din cele mai diferite colțuri ale țării și dinspre toate punctele car­dinale, au venit la Bacău să urce din nou scările școlii, să calce iar pragul sălii unde au absolvit ultimm­a clasă. Vremea le-a dăruit multora fire de argint in păr, la unii și-a făcut loc chelia, pe fețele lor s-au adunat mai multe sau mai puține ziduri, dar totuși se recunosc, se string rînd pe rînd în brațe, se sărută. Inimile bat mai cu putere în piept. Gin­­durile zboară pentru o clipă înapoi pe aleea ireversibiă a anilor și trăiri ale trecutului se adună în buchet și se proiectează în lumina pre­zentului. S-a deschis catalogul emo­țiilor, al emoțiilor care nu se uită niciodată. Directorul face apelul N-a sunat clopoțelul. Și, nici un pedagog nu le-a spus să se așeze în ban­i. Totuși, învățători, cu 25 de ani vechime în munca asta, s-au așezat fiecare în locul în care a stat acum un sfert de veac. Directorul face apelul. Cu părul complet albit de ani, Ion Alecu stri­gă catalogul așa cum îl mai striga­se de atîtea ori acum 25 de ani. Nu l-a părăsit nici căldura glasului, nici dragostea de știință, nici calmul și nici voioșia. „Elevii“ se ridică rînd pe rînd în picioare și răspund „prezent“. Unii insă lipsesc. Cîțiva sînt oarecum ne­motivați. La unii nu li s-a putut a­­fla adresa. In fine altora le-au ful­gerat viața gloanțele în toiul celui de-al doilea război mondial. Firul amintirilor Firul amintirilor comune din timpul celor șapte ani de școală normală este lung, bogat, dar în multe locuri impregnat cu amarul vieții hărăzit de rinduielile burgheze moșierești de pe atunci copiilor să­raci care se incăpăținau totuși să bată la porțile cetății de lumină a slovelor. In primii ani mai cu sca­tii, școala n-avea local propriu. Se dormea în niște încăperi insalubre din hali, se învăța în altă parte a orașului etc. Tuberculoza făcea ra­vagii printre elevi, mulți fiind nevo­ii să se mute în sanatoriul de la Bisericahi. Rînd pe rînd își deapănă aproape secare amintirile. Ascultîndu-le, nu soți­i 1 nu tragi concluzia că orga­­nele centrale de pe atunci nu se in­­eresau de soarta școlii și mai ales nu luau măsuri de îmbunătățire a condițiilor. A fost nevoie de iniția­­iva și strădania neobosită a unui director ridicat din popor, care nu i-a lăsat pîni n-a mutat școala într-un local corespunzător. De a­­ceea astăzi elogiază cu toții per­soana fostului director Ion Aleci și-și exprimă bucuria că a putut f­iar în mijlocul lor. Sunt și amintiri care aduc pe fați un suris. Coborîrea de la etaj și o funie improvizată din cearșaful înnodate, o sirgil la oraș la iarma­rocul de Sinchetru, o încercare de copiat și alte asemenea matrapaz lîcuri ale vieții de elev. Importan este insă faptul că­ în clasa lor n-a­vea cale deschisă nici minciuna ș nici furtul. Caravana Brăilei lui Cine nu știe că in timpul regimnu burghezo-moșieresc analfabetis­mul avea jiroporții de m­asă la o­rașe și mai cu seamă la sate.­­ totuși, prin noiembrie 1­au guverna a desființat o serie de școli normale printre care cea de la Brăila Băieții au fost repartizați la Tulcea in septembrie 1931 Ministerul In­stucțiunii a desființat și școala nor­mală de la Tulcea, fără a se inte­resa măcar de repartiția elevilor ii alte școli. In această situație, cîțiva elev s-au hotărît să plece în grup, cu bagajele în căutare de ș­oala ca să-și termine ultima clasă. A șaptea. Acest grup l-au denumit ei în­șiși „Caravana Brăilei“. După un scurt popas la Focșani, au ajuns la Bacău. Fragmente ale peripețiilor cara­vanei au povestit tovarășii Șeitan Gheorgh­e și Albu Ștefan, care au ți­nut totodată să sublinieze bunăvoin­ța directorului Ion Alecu și căldura cu care i-au primit colegii băcăuani. Nu mai puțin impresionante au fost relatările ardeleanului Cismaș Vasile. Rămas orfan de tată de pe urma primului război mondial, îm­preună cu alți trei copii săraci de pe malul Arieșului a venit la școala normală din Bacău. In vacanțe ră­­m­inea de obicei tot la școală. Era prea mare distanța de 450 km. pînă acasă și mai cu seamă n-avea cu ce plăti drumul. Laura Cîțiva dintre colegi veniseră cu so­țiile.­ Ele nu stăteau în bănci. Nu fuseseră elevele acestei clase. De a­­ceea luaseră loc pe scaune lângă peretele cu ferestre. Tov. Ionescu Eugen n-a venit cu soția. A venit cu fiică-sa. Laura o cheamă. Este elevă în clasa a X-a a școlii medii nr. 10 din București. Laura ascultă cu interes frînturi din viata elevilor de altădată. Știa­­u de la lecțiile de istorie că în re­­gimul burghezo-moșieresc porțile școl­lor erau ferecate cu lacăte grele neît arareori și anevoie puteau pă­­runde în cetatea luminii să se adape lin izvorul nesecat al slovelor fiii­­elor ce trudeau în uzine sau își lsudau frunțile pe ogoare. Mai știa că stăpînirea burghezo-moșierească ■ăcea totul ca să țină poporul în în­­uunericul analfabetismului. In ziua aceea a aflat însă mai mult decit din manualul de istorie. Și, mai cu seamă i s-au ilustrat prin exemple concrete cele învățate la școală. A aflat că în timp ce mii si mii de copilași din satele noastre așteptau zadarnic pe cineva care să le puie abecedarul în mină, în 1932, tinerul Albu Ștefan, absolvent al școlii norm­ale din Bacău, a stat flămînd prin București 5 zile și a dormit în gară fără să obțin­ă loc în învățâmînt. Și­ nu numai el. Toți absolvenții acestei serii au so­mat cel puțin un an de zile, iar alții peste patru ani. S-ar fi putut oare să nu înțeleagă alunei Laura că în anii puterii popu­lare țara noastră a devenit o mina­listă grădină in care mereu alte flori își desfac petalele către soare ? Partidul clasei noastre muncitoare a găsit iarba fiarelor cu care a desferecat toate lacătele, a dat în lături toate zăvoarele și a deschis larg, larg de tot porțile tuturor șco­lilor ca să pătrundă în ele fiii ce­lor care trudesc cu brațele sau cu mintea pentru construirea socialis­mului în­ scumpa noastră republică. Masa de seară Amurgul —­ oaspetele acesta care înspre toamnă devine din ce în ce mai harnic -- bătuse la geam. Dar, șirul amintirilor părea inepuizabil. S-au continuat așadar mărturiile și frînturile autobiografice. Și totuși trebuia luată masa de seară. Nu în sufrageria școlii ca acum 25 de ani, ci în restaurantul din Parcul Liber­tății. Se continuă discuțiile. David Con­stantin, spunea unul, este cel mai schimbat dintre noi. Unii nu l-au­ putut recunoaște imediat. A venit tocmai din Ardeal. Are 8 copii. Și-a întrecut colegii în această privință. Badea C-tin a venit tocmai din regi­unea Galați. Din cei 8 copii cîți au fost la părinți, numai el a în­vățat carte. Așa erau vremurile pe atunci. Fiecare este curios să știe cît a somat celălalt după absolvirea din 1932. Un loc important în dis­cuții îl ocupă situația familiară a fiecăruia. Se fac și prețioase schim­buri de experiență didactică acumu­lata de fiecare în cursul unui sfert de veac. Mulți silit Veniți din alte regiuni. Le-a venit greu să recunoască Bacăul căci și-a schimbat complet înfățișa­rea înspre mai bine. Schimbările Cele mari, esențiale, nu s-au petre­cut însă pe întregul parcurs al ce­lor 25 de ani cîți s-au scurs de la absolvire, ci în ultimii 13 ani de cînd poporul trăiește bucuria muncii libere, dezrobite. Caldă și emoționantă a fost în­­tîlnirea aceasta după un sfert de veac. Pentru a savura frumusețea u­­nor astfel de clipe, merită să te deplasezi de la oricare distanță. Multe s-ar putea spune despre­ în­tîlnirea aceasta. Considerăm însă că mai semnificativă este următoarea concluzie: unii erau cu zidurile noi apăsate pe față, alții cu părul mai încărunțit, dar inima le era tu­turora tot tinără. Anii puterii popu­­are le-au întinerit sufletul, le-au 'mprospătat și mărit forțele de mun­că. De aceea, ei s-­au despărțit cu hotărîrea colectivă de a munci me­­reu mai mult, mai bine, pentru e­­ducarea comunistă a tinerei noas­­te generații — generația construc­­orilor de mîine ai comunismului. D. FINARU Aceasta se poate numi activitate? Dacă comitetului local U.T.M. Za­­meș (secretar tov. I. Miu) i-ar spune: „Ați făcut atît de multe lucruri in direcția educării tineretului din Ze­­meș încît le puteți număra pe degete, s-ar simți măguliți, căci asta ar în­semna totuși, că susții că ei au fă­cut ceva, pe cînd ei știu că nu prea au făcut multe“. Să trecem peste această frază de introducere și să vedem concret ce s-a făcut în această problemă. Avînd în vedere că secretarul este scos din producție, că este un tînăr capabil și că întreg comitetul este compus de asemenea din elemente capabile, cins­tite, cu putere de muncă, surprinde faptul că nu putem spune prea multe despre activitatea desfășurată de ei. Și totuși aceasta este realitatea. Să pornim de la gazetele de perete, unul din cele mai simple mijloace de educare a tineretului. Gazeta de sa­tiră și umor a comitetului U.T.M. Ze­­meș, este inactivă, cu toate că aici mai sunt destui tineri care cred, că pentru a se impune în societate, pentru a fi „la modă“, neapărat trebuie să ai talpă triplă, creastă și pantaloni strivți. In loc să-i critice pe aceștia, tov. Í. Miu a publicat un articol (de altfel apariția lui a făcut mare vulvă fiind singurul articol publicat la aus­­numita gazetă de la începutul anului 1957 și pînă in prezent) apărut fără semnătură, în care, fără a da exemple concrete de tineri spunea că nu e bine să se poarte creastă, talpă, etc. etc. Un alt exemplu care scoate în evi­dență lipsa de preocupare pentru educarea tineretului, tov. I. Tudorache este secretarul organizației U.T.M. Po­iana Runcului. Intr-un moment de fu­rie a bătut doi tineri. Ce a spus de lucrul acesta comitetul local U.T.M.? Ca de obicei nimic, în schimb, au zis multe ceilalți tineri. La această orga­nizație adunările nu se țin statutar, de la alegeri cu mare greutate s-au ținut doar trei. Se pune pe bună dreptate întreba­rea: ce face comitetul U.T.M., ce face tov. I. Miu? Intr-adevăr ce face... Evident, că o foarte mare parte din vină, în ceea ce privește lipsa de preocupare pentru educarea tineretului o are tov. I. Miu, care, nesocotind în­crederea acordată de utemiști crede că pentru a fi secretar trebuie să-si iei numai angajamente pe care, așa cum face el, să nu le duci la înde­plinire. Insă în aceeași măsură se face vinovat întregul comitet al lo­calei U.T.M. Zemeș, care văzînd dru­mul greșit pe care a apucat secretarul nu a căutat să-i arate acest lucru, complăcîndu-se în această situație. De pe urma inactivității lui, ei au avut desigur mai puține sarcini de înde­plinit, lucru care le-a plăcut, dar care a făcut ca munca lor în rîndul ti­neretului să fie inexistentă. Faptele arată aceasta: tovarășa Ma­r­ia Barbu, membră a comitetului local U.T.M. Moinești și secretară a orga­nizației de bază U.T.M. de la secția 3 producție, nu­ a participat de la alegeri la nici o plenară a comitetu­lui, n-a ținut in cadrul organizației a cărei secretară este, nici o adunare ge­nerală, n-a încasat cotizația de cîteva luni. Asemenea exemple s-ar putea da și cu alți membri ai comitetului. Dacă am analiza serios activitatea fiecă­ruia în parte, dacă am înlătura și am privi după perdeaua țesută din anga­jamentele și vorbăria lor fără rost, am vedea purul adevăr „activitatea“ desfășurată de acești tovarăși care s-a rezumat doar la vorbe iar în prac­tică aproape nimic. Dar cea mai mare parte din vină revine Comitetului raional U.T.M. Moi­nești (prim-secretar tov. C. Moroșanu) care dînd dovadă de nepăsare a ne­glijat pur și simplu educarea tinere­tului din Zemeș. Dacă l-am întreba pe tov. Moroșa­nu, de cîte ori el sau alți membri din birou s-au deplasat la Zemeș, ex­cepții făcînd adunările de alegeri și dări de seamă, n-ar putea să ne răs­pundă. Și aceasta nu pentru că i-ar trebui un timp pentru a-și răscoli a­­mintirile sau pentru a răsfoi scriptele pentru a-și aduce aminte, ci pentru motivul că aceste deplasări nu s-au făcut iar dacă s-au făcut, au fost fă­cute în „goana mașinii“. — Noroc tovarășe Miu, ce mai e pe la voi, cum mai merge cu educarea tinerilor etc., etc. și înapoi la Moi­nești. Despre faptul că instructorii te­ritoriali nu-și fac datoria, că secreta­rul se dedă la fapte care nu-i fac de loc cinste, că membrii comitetului local nu-și îndeplinesc sarcinile, despre asta nimeni nu știe nimic. Oare nu era necesar ca membrii biroului să stea mai mult pe teren, să ajute prac­tic la înlăturarea u­nor lipsuri ? Nu s-ar fi obținut oare rezultate mai bu­ne în acest caz ? Poate tovarășii de la comitetul raional vor motiva că nu prea au știut de aceste lipsuri. De altfel nici nu-i nevoie să ne în­trebăm de ce. S-a mulțumit numai să se informeze din rapoartele și notele informative, care, de cele mai multe ori, ascund adevărul. Nu din birou, prin telefoane prin vizite fugitive se face educarea ti­și­neretului. In Zemeș sunt tineri petroliști har­nici. Puterea și dragostea lor de muncă, dîrzenia lor canalizate pe fă­gașul dorit de noi, ar putea face mi­nuni. Că uniii din ei sînt încă neute­riziști, că unii mai poartă creastă și pantaloni strivți, aceasta nu se da­­torește faptului că sînt „îndărătnici“ cum mai spun cîte unii, ci datorită faptului că nimeni nu s-a ocupat te­meinic de educarea lor, de educarea lor pe un drum bun. A. K. ROMAN Corespondenții voluntari seziseaza Risipă Un cititor al ziarului „Steagul roșu“ jfre se zisează că nu rareori se întîm­­plă ca becurile de pe străzile orașului Bacău să fie aprinse în timpul zilei. Acest lucru se observă îndeosebi pe str. I. V. Stalin, str. Luceafărului și în cartierul Șerbănești. Aceasta este fără îndoială risipă de energie electrică, căreia trebuie să i se pună capăt mai ales că probabil, fi­indcă lumina electrică este folosită ziua fără rost, se întîmplă ca in cursul nopții atît străzile cit și locuințele ce­tățenilor să rămînă in întuneric. Organele respective ale întreprinderii Energo-Combinat au datoria să cerce­teze această stare de lucruri și să ia măsuri de îndreptare. D. GHEORGHITA Cetățenii din Pipirig — Tg. Neamț au multe neplăceri cauzate de felul de­fectuos de funcționare al centralei te­lefonice locale. Deseori sînt cazurile cînd, pentru o convorbire telefonică de trei minute, trebuie să aștepți ore în­tregi. După cîte sîntem informați, o mare parte din vină o are funcțio­nara respectivă care nu-și îndepli­nește conștiincios îndatoririle pe care le are. Conducerea oficiului P.T.T.R. Pipirig are datoria de a cerceta în­deaproape această stare de lucruri și a lua măsuri de îndreptare. Este o cerere îndreptățită a oamenilor mun­cii din Pipirig cărora trebuie să li se dea un răspuns. De câiva timp, călătoria pe distanța Tg. Neamț—Pipirig a devenit foarte anevoioasă. Autobuzul Tg. Neamț — Poiana Teiului este întotdeauna supra­încărcat și mulți pasageri care ră­­mân fără foc, se văd siliți să aștepte diferite ocazii pentru a putea ajunge la destinație. Organele de conducere ale autobazei ÎRTA Tg. Neamț deși cunosc această situație, totuși pînă acum n-au luat nici o măsură. Se pune întrebarea: Pînă cînd va mai dăinui această stare de lucruri? I. ȘERBANESCU O echipă de turliști de la oficiul construcții și montaje Modîrzău a lu­crat în cursul lunii mai la ridicarea turlei metalice de producție la sonda nr. 339 din schela Solonț. Ca de obicei acești turliști s-au gră­bit ca să termine într-un termen cît mai scurt ridicarea acestei turle. Dar după cît se vede această lucrare s-a făcut mai mult de mîntuială căci scă­rile de acces pe turlă sînt legate cu sîrmă în loc să fie prinse cu scoabe așa cum se cere. Din cauza aceasta urcu­șul pe scară poate periclita viața mun­citorilor. Conducerea oficiului construcții și montaje Modîrzău — director tov. A­­lexa Jechilă — trebuie să tragă la răspundere pe șefii de echipă care fac lucrări de calitate proastă, iar scările de la sonda 339 Solonț să fie puse la punct. GH. GHERASIMESCU O stare de lucruri dăunătoare Lucrări făcute de mîntuială Au rămas în urmă Deși au trecut aproape doi ani de cînd raionul Adjud face parte din re­giunea Bacău, pe firmele unor maga­zine (din Adjud) se mai poate și a­­cum citi „Alimentara“ unitatea nr. 19- interraionala Focșani. Se pune întreba­re?: Oare într-adevăr acest magazin aparține de Interraionala Focșani, sau organele comerțului de stat din Adjud încă nu știu că se află pe teritoriul reghunii Bacău ? C. ILIE De ce ansamblul „Suveica“ nu mai dă nici un semn de viată ? Corespondentul nostru din Buh­uși ne informează că în ultimul timp specta­colele organizate de ansamblul artistic „Suveica“ de la fabrica de postav sînt tot mai rare. Atît de rare, în­cît publi­cul se întreabă dacă nu cumva acest ansamblu și-a întrerupt pentru totdea­una orice activitate. In orice caz dacă o astfel de presupunere s-ar confirma, mărturisim că aceasta ar fi o grea lovitură, pentru viața culturală a ora­șului Buhuși. De aceea, comitetul de întreprindere al fabricii de postav are datoria de a cerceta care-i cauza pentru care ansamblul „Suveica“ nu mai dă nici un semn de viață și rezultatele acestei anchete să fie aduse cît mai grabnic la cunoștința publicului. Și în acest scop se poate cere sprijinul stației de radioficare locale. (După o corespondență trimisă de I. FERLUȘCA) Din Rachiteni în ziua de 16 august, au trecut ultimii snopi de grîu prin mașina­­ de treier,­ astfel că treierișul în comuna Răchiteni a fost terminat. In comparație cu anul trecut, anul acesta, munca pe arie s-a desfășurat mult mai bine, deoarece comitetul executiv al sfatului popular, a luat din timp toate măsurile necesare de organizare. De asemenea, în acest an, s-au obținut recolte mai frumoase față de anii trecuți. Iată de pildă, situația după treieri?: Față de anul trecut, cînd recolta a fost de 1.200 kg. la hectar, în acest an­, s-a obținut o producție medie pe comună de 1.723 kg. grîu la hectar. Numeroși cetățeni, printre care: Doboș D. Vasile, Doboș Andrei, Ghercă Ștefan și mulți alții, au obținut producții mari de grîu, variind între 2.000--2.500 kg. la hectar. Concomitent cu treierișul, în comuna noastră: S-a desfășurat și o se­rie întreagă de alte lucrări agricole. Astfel, s-au dezmiriștit peste 10 hec­tare, s-au executat arături de vară pe suprafața de 63 ha., care au fost însămînțate cu culturi furajere. De asemenea, au început executarea arătu­rilor pentru însămînțările de toamnă. Pînă în prezent, s-au arat peste 25 ha. Această lucrare continuă. N. M. FILIMON STEA'nor: pösü BIROCRATISM Redacția ziarului „Steagul roșu“ a fost încunoștiințată că unii cetățeni din raionul Moinești care și-au întocmit dosarele pentru reglementarea dreptu­rilor de pensie sau ajutoare de stat sînt purtați pe drumuri săptămînii și luni de zile, fără nici un rezultat. Să dăm citeva cazuri concrete, tov. Gh. V. Bindileu din comuna Dărmănești satul Sălătruc a trebuit să aștepte din decembrie 1956 pînă in august 1957 pentru ca să i­ se dea un răspuns. Tov. Paraschiva I. loan, tot din Dăr­mănești, — la începutul lunii aprilie a.c. și-a întocmit actele necesare pen­tru a i se acorda ajutorul familial soțul său fiind militar în termen. La data de 7 aprilie dosarul aprobat de comisia raională din Moinești a fost înaintat secțiunii de sănătate și pre­vederi sociale a sfatului popular re­gional. De aici, constatîndu-se că ar avea lipsă niște acte, a fost restituit secțiunii sănătate și prevederi sociale din Tg. Ocna, care, observind eroarea, l-a trimis la Moinești. Din cauza a­­ceasta, abia în ziua de 9 august, do­sarul respectiv a fost din nou înaintat regiunii. Rezultatul este că pînă în prezent Paraschiva I. Ioan n-a pri­mit încă nici un ban din drepturile care-i sunt aprobate prin lege. Ceea ce se desprinde din acest fapt este că atît la secția sănătate și pre­vederi sociale din raionul Moinești, cît și la sfatul popular regional e­ tiată unii salariați care lucrează fără Saffu­ de răspundere. Astfel de abateri tre­buie combătute fără cruțare, deoarece aduc serioase prejudicii intereselor le­gitime ale cetățenilor. (După o corespondență trimisă de tov. S. FILEROT) Anunț ÎNTREPRINDEREA „STEAGUL ROȘU“ Fabrică de Bere, Amidon,­­ Clo­­coză PIATRA 'NEAMȚ str. Tudor Vladimirescu nr. 44 Angajează spe­cialist în silozare cartofi, indiferent de studii și calificare. Nr. T.435 "(2.914? 1 wuii.ii am I —g< Au muncit cu spor­ ta și in lunile precedente, muncitorii și tehnicienii din secția de transport IFET Dărmănești au înțeles să mun­cească cu rîvnă pentru realizarea pla­nului de transport. Pe primele două decade ale lunii august, au fost evi­dențiați ca fruntași in producție partida de tren condusă de vrednicul mecanic­­ Cojocaru­ Ion, care a realizat planul la transport in proporție de 167 la sută și partida de tren condusă de mecanicul Cristea S, care a realizat planul 136 la sută. Realizări importante au avut și bri­i­găzite de reparații locomotive și van­goane conduse de lăcătușii mecanicii Chiturlaș Gh., Balan Ion și Tercuț Mihai. La întreținere echipele conduse de Docan N. Maxim­­ N., Bratu I. și Covaci Șt., prin munca lor, au reușit să aibă o linie corespunzătoare trans­­­porturilor de zi și noapte. Acești mun­­­citori fruntași fac cinste întreprind­­erii. i HIRBER y. ARISTIȚA coresp, NOTA Unui drumeț Drumețule ostenit de arșiță și dru­mul lung ! Nu te fericesc deloc dacă cumva avînd imprudența de a-ți uita tolba Cu merinde acasă te apucă vre­mea prînzului în comuna Războieni, ra­ionul Piatra­­ Neamț. Zadarnic îți vor alerga ochii în căutarea unui bufet deschis, zădarnic ai întreba chiar dacă ar fi deschis, dacă se găsește ceva pentru a-ți potoli foamea, căci ai primi același invariabil răspuns: — Nu avem, nu se găsește. Și oare ai avea chiar așa mari pre­tenții ? — Nu nu-i așa ? Și acum ce-ai vrea. Ca U.R.C.C. Piatră Neamț să aprovizioneze mai bine cooperativa ? Cred că s-ar putea, dacă tovarășii din conducerea U.R.C.C. Piatra Neamț ar ține cont că prin satele din raion merg numeroși delegați din partea di­­feritelor organizații comerciale, acti­viști de partid și de stat, precum și alți cetățeni cu diferite treburi și care la vremea prînzului sau peste zi ar vrea să vadă în garantare nu numai covrigi (și aceștia uscați) ci și alte lucruri de-ale mîncării ca: brînză, mezeluri, șuncă, măsline, roșii și ceapă sau însfîrșit alte lucruri, dar de mîn­­care să fie. Eu știu că tu ai mai vrea ca mer­ceologul C-tin Donici să-și facă și el datoria îngrijindu-se ca atît bufetele cît și celelalte magazine aparținînd co­operativei Războieni să fie în perma­nență și din belșug aprovizionate nu ca în ziua de 18 august, cînd cu pușca să fi dat și la toate bufetele nu gă­seai nimic de mîncare și aceasta era situația de mai multe zile. Dar fii pe pace. Atît tovarășii din Conducerea U.R.C.C. Piatra Neamț cit și cel ai cooperativei din Războieni îți înțeleg gîndul e și ei au datoria de a aproviziona din abudență cu tot fe* 1 * * * V. lui de mărfuri cooperativele sătești și fii sigur că ei îți vor da o mînă de ajutor la încărcarea­ mașinilor care vor transporta mărfurile. Și nu multe zile vor trece și alta va fi situația la bufetele din Războieni Alta va fi situația și la magazinul me­­­talo-chimic, aparținînd cooperativei. Aparatele de radio, mașini de gătit* de cusut, cuie de toate mărimile, șinej de căruțe, potcoave, tablă, oțel balot, pile, bucșe-căruță, sticlă de geam­i și alte lucruri pe care ei le știu mi vor mai lipsi un timp așa de lung din magazin. Și dacă cumva pașii te vor îndreptă și în raionul Ceahlău (care este apro­ vizionat tot de U.R.D.C. Piatra Neamț,­­ și vei merge la magazinul nr. 4 Ceah­­lău, din comuna Ceahlău, gestionarul Gavrilă Ciocanu, îți va spune cu btni c­urie că este mulțumit și el și consim­­matorul.­­ Pentru ce ? Păi U.R.C.C. P. Neamț a luat măsuri și a aprovizionat toate­ magazinele cu mărfuri de strictă nece­­­sitate care lipsesc de aproape două luni și atunci cînd vin, vin în cantri­tăți mici. Mărfuri ca orez, cafea, (UI­nica, Menado, Specială), brînză, măr­­line, conserve porc, pește, diferite spe­­cialități de bomboane și dulcețuri, sares de lămîie, drojdie, mezeluri, spirt me­i­dicinal, rafinat, slănină și săpun, veî găsi din belșug. Aș vrea să-ți mai spun că și tova­­rășii de la cooperativa „9 Mai“ din­ Piatra Neamț vor da mai multă atenției produselor ce le fabrică. Șî atunci lar hatul de 10,60 lei kg. nu se va mai întinde ca guma de la praștie cînd vrei să-l rupi pentru a despărți o bu­­cată de alta sau a-1 deslipi de pe hîr­­tia în care ți-a fost împachetat. Eu închei drumețiile ostenit și țint să te asigur că tovarășii de la U.R.C.C. Piatra Neamț vor lua măsuri pentru­ remedierea lipsurilor existente și că pe viitor ele nu se vor mai repeta. C. CACIULEANU PUBLICITATE Anunț important Comitetul executiv al Sfatului popu­lar regional Bacău anunță candidații admiși a se prezenta la concursul de burse pentru învățăm­întul supe­rior, ce trebuie să fie prezenți la institute și facultăți pînă în ziua de 1 septembrie 1957. COMITETUL EXECUTIV REGIONAL BACAU Ipnrenaș siGA200­1 ANUNȚ Școala de Coregrafie Cluj, Calea Moților nr. 5, ține examenul de ad­mitere la reședința școlii între 1­0 septembrie 1957. Se pot înscrie la examenul de admitere — Pentru clasa a IV-a elementară Absolvenți a 3 clase elementare și vîrstă corespunzătoare. Pentru clasa a VIII-a Absolvenți a 7 clase elementare (nu­mai băieți). înscrierile se fac între 15—31 au­gust a. c. Actele necesare înscrierii sunt: — Cerere — Actul de naștere în copie lega­lizată. — Certificat școlar de absolvire a 3 clase elementare (7 clase elemen­­tare). — Dovezi de ocupația și salariul părinților. — Fișă medicală cu examenul sîn­­gelui și pulmonar (numai pentru clasa a VIII-a). Informații se primesc zilnic la se­­cretariatul școlii și telefonic nr. 31-47.­ Astăzi ,­dar puteți viziona pe ecranele­­ iinematografelor din localitate : „MAZURCA DRAGOSTEI“ cinema „Flamura roșie“ „FEDRA“ cinema „Muncitorul“ și la cinema „Tineretului“:

Next