Steagul Roşu, octombrie 1962 (Anul 17, nr. 3009-3034)

1962-10-14 / nr. 3020

PaF TM * Toamna în podgoriile . A coborit toamna și printre frunzele încăr­cate cu rod bogat de struguri, ca și printre cramele pline de budane teascuri și linuri multe. S-au adunat colectiviștii, fete și flăcăi, printre bu­tucii cu frunzele ruginite de brumele toamnei și au început culesul viilor. în Ruginești e toam­nă , și prima cind să­tenii muncesc cu toții laolaltă — îmi spune un colectivist ce transportă spre depozitul ind alcool un car plin cu stru­guri Am pornit cu brigadie­rul Iordache Căruceru, unul dintre cei mai des­toinici brigadieri, să-i vedem la lucru pe cule­gătorii de struguri și pe ceilalți colectiviști­­ care plămădesc în aceste zile mustul înțepător și cu parfum îmbătător. Am urcat pe dealul „Păcurărița" unde se cu­legeau strugurii Chasse­­las, Muscat de Ham­burg etc. Printre butuci, zeci de fete și flăcăi cu lădițe și coșuri de nu­iele, umblau cu argintul viu și munca lor am vă­zut-o măsurată în sutele de lăzi încărcate cu stru­guri, care după sortare se încărcau­ în mașini. în ciuda zilei moho­­rite de octombrie, cule­gătorii de struguri erau plini de voie bună. Ri­­deau, cîntau și munceau cu spor la cules și Bos­tan Iftimie Gheorghe, E­­lena Dumitru Drag, Gh. Nicolaie Tomozei, Gheor­ghe Coman și alții. Le-am văzut printre butuci și pe fetele Profira Ștefan Moraru și Elena Ion Bejan și am citit în ochii lor bucuria vieții noi pe care o trăiesc a­­cum in colectiva. Am coborit apoi de pe dealul „Păcurărița" și am mers la cramă, unde se lucra de zor. Se tescuiau strugurii, iar mustul par­fumat era depozitat in butoaie și budane încă­pătoare. Pe cine am gă­sit mei ? Pe Ion Bostan 111 și Nicolaie Gavrilă, care nu mai pridideau cu lucrul. ★ Cu ce se pot lăuda colectiviștii din Rugi­nești ? Cu cele 250 tone struguri de masă valo­rificate prin contract cu statul, cu alte 40 va­goane struguri pentru vin predate vin alcoolu­­lui pină acum. Răsună în aceste zile cintecul și freamătul muncii in viile și pe o­­goarele colectiviștilor din comuna Ruginești din raionul Adj mi. Și chiar dacă oamenii muncesc ci­ e ziua de mare, seara tot i-am vă­­psat, la televizorul gospo­­dăriei agricole colective, cumpărat recent din fondul cultural, vizionând spectacole și asctdiînd melodii populare româ­nești. T. Stanciu Dezvoltarea cinematografiei bulgare Deși istoria cinematografiei bulgare datează de mai bine de o jumătate de secol, adevărata ei dezvoltare nu a început decît după revoluția socialistă. In ultimii 18 ani cinematografia bul­gară a produs sute de filme de popu­larizare a științei, documentare etc., din­tre care unele s-au bucurat de succes pe plan internațional. Anul trecut, de exemplu, 66 de filme au fost difuzate în 46 de țări în special în Africa, America Latină și Extremul Orient. Filmul „Ste­lele" căruia i s-au decernat 5 premii in­ternaționale, a fost proiectat în 36 de țări. Anul trecut Bulgaria a participat la 14 festivaluri internaționale. A crescut numărul cinematografelor. Numărul spectatorilor care în 1939 era de 13 milioane, se ridică in prezent la 120 de milioane pe an. In trecut, în sa­tele bulgare nu existau decît 32 cine­matografe, în timp ce astăzi numărul lor a atins cifra de 1.374. In Bulgaria fie­care locuitor vede în medie 15 filme pe an, adică mai mult decit locuitorii Bel­giei, Suediei și Olandei. Pînă în anul 1965 se vor deschide încă 800 săli noi de cinematograf. P Printre brigăzile fruntașe de la secto­rul turnătorie al Uzinei metalurgice din Bacău se numără și cea condusă de comunistul Ion Bocancea. Lucrînd la vanele cu diametrul de 900 și 1.000 mm, în timpul care a trecut din acest an, brigada a realizat importante suc­cese pentru care și-a cîștigat un bun prestigiu în uzină. UN CLIȘEU: Co­munistul Ion Bocancea, în dreapta, și cîțiva dintre membrii brigăzii sale. ---------------• • • • «•T PACIM Mină deasupra norilor Situat în apropiere de masivul ple­șuv Elbrus, orașul Tirnaur, pitit in defileul îngust Baksan, este vestit nu numai prin frumusețea peisajului al­­­­pin. Aici se află combinatul de­­ wolfram și molibden, unul dintre noile­­ întreprinderi ale R.S.S.A. Kabardină I — Balkară. In zorii zilei din toate colțurile ora­șului se îndreaptă spre stațiile funi­­cularului pentru călători sute de oa­meni. Asemănătoare cu un tramvai, vagoanele funicularului îi transportă peste prăpăstiile adînci ale defileu­lui ridicîndu-i deasupra norilor. Atina „Molibden“ este situată la o altitu­dine de 2.004 metri. Aici toate muncile de înaintare in abataj și de încărcare și descărcare sunt efectuate de mașini. Minereul „lu­necă“ în vale pe o distanță de 500 de metri — direct în vagoanele tre­nurilor­ electrice care îl transportă la instalațiile de concasare. După aceea minereul își continuă drumul pe fu­­nicularul cu două linii, intrat recent în funcțiune, spre fabrica de înnobi­lare. Toate aceste perfecționări rea­lizate după Congresul al XXII-lea al P.C.U.S. au permis să se sporească aici producția de 1,5 ori. Magazinu­l-automat „Progress“ din Moscova Multe sînt neobișnuite în acest ma­gazin, deschis de curînd pe strada Ce­­hov din Moscova. Chiar pe stradă, la intrarea în magazin se întîmpină unul din vînzătorii mecanici. La orice oră din zi sau din noapte aici se poate a­­chiziționa o sticlă de lapte la gheață, kefir etc. Iar la orele 9 dimineața, cind se deschid ușile magazinului in­tegral automatizat „Progress“ — pri­mul din țară — intră în funcțiune alți 12 „vînzători“ automați. Pentru a realiza acest magazin con­structorii de mașini au trebuit să re­zolve o problemă dificilă. In practica construcției de­­ mașini destinate comer­țului nu existau asemenea automate. Automatele de la magazinul „Pro­­,,încasează”.bani!,­ livrează marfa cumpărată, dau Bist, schimbă monedele și... chiar anunță cumpărătorul dacă el a făcut o greșeală de calcul. Funcționa­rea tuturor automatelor, care vînd 60 de feluri de mărfuri, este controlată în permanență de un dispozitiv special. Iată un­ul dintre aceste automate. Aici se pot cumpăra brînzeturi, lapte con­densat, maioneză. Deasupra fiecăreia din aceste mărfuri se află un tabel lu­minat care indică prețul ei. Mecanis­mele indică orice defecțiune, chiar cea mai neînsemnată, și transmit la pupitrul central informații cu privire la desfă­șurarea comerțului. Acolo, într-o mică încăpere învecinată cu magazinul se adună informațiile despre toate opera­țiile comerciale. Contoarele indică suma încasată de automat, sau dacă o marfă s-a epuizat. In spatele mecanismelor se află fri­giderele. Și personalul magazinului este neo­bișnuit. Majoritatea lucrătorilor sunt in­gineri, mecanici, electricieni. Ei supra­veghează funcționarea automatelor și a „ajutoarelor“ acestora — a micilor ma­șini instalate, de asemenea, în maga­zin pentru schimbarea monedelor de orice valoare. Asemenea forme de comerț cu ajuto­rul automatelor vor apare în curînd și în locurile unde se înregistrează de re­gulă un mare aflux de oameni pe stadioane, în parcuri, gări etc. Auto­matele vor fi introduse și în numeroase întreprinderi de alimentație publică. Se lucrează, de asemenea, la proiectarea de automate la care să se poată cum­păra zahăr, făină, crupe, ceai, cafea și alte produse care pot fi preambalate. Se pregătesc și proiecte de magazine automate de pîine, de braserii­ auto­­mate. Descoperire arheologică ce zic. Arheologii ungari au descoperit în satul Berem­end, (departamentul Ba­ranya) un mormînt de acum 2.500 de ani și care se presupune a fi al unei prințese celte. Natura și amplasarea numeroaselor obiecte găsite intr-un alt mormînt situat în apropierea imediată a primului, au făcut pe experți să a­­jungă la această concluzie. Au fost descoperite peste 1.000 de perle de sticlă, precum și nenumărate podoabe și agrafe de argint și bronz. Dar descoperirea cea mai interesantă este o spirală de bronz lungă de 420 cm a cărei întrebuin­țare experții încă nu au putut-o stabili. Este cea mai importantă descoperi­re arheologică celtică făcută pînă astăzi în Ungaria. RM­ II . O vizită de șapte zile într-o țară­­ ca India, mare cu­ un continent, cu o istorie multimilenară și cu aspecte atât de multiple și variate înseamnă,­­ desigur, puțin. Dar, cu concursul bi­nevoitor al gazdelor, poți cunoaște lucruri interesante din țara lui Ra­bindranath Tagore, împreună cu delegația Marii Adu­nări Naționale a R. P. Române, care a vizitat anul acesta India, am po­posit in mai multe regiuni ale aces­tei țări întinse, am vizitat locuri is­torice și monumente de artă, ne-am intilnit cu personalități politice și­­ reprezentanți din domeniul economiei,­­ științei și culturii indiene, am văzut­­ muzee și biblioteci.­­ Primul contact cu India l-am luat­­ cu capitala sa, orașul Delhi. Nicăieri ca aici nu se îmbină mai puternic ‘ darurile naturii cu care a fost înzes­­­trat sudul și nordul Indiei. Bradul se­­ învecinează cu giganticul palmier tro­­­pical, fauna junglei cu cea de la poalele Himalaiei. Tot aici apare ca­­ intr-o adevărată machetă, întreaga­­ [UNK] Indie culturală. Delhi-ul concentrează vechea cultură hindusă, precum și cultura musulmană adusă in timpul dinastiei afganilor și mogulilor, la­­ care se adaugă cultura occidentului.­­ Im Delhi faci cunoștință, nemijlocit­­ cu istoria Indiei. Ea te plimbă pe­­ treptele secolelor care-și arată ur­­­mele civilizației lor. Delhi este înzestrat cu podoabe ar­hitectonice incinzătoare, ce se păs­trează pînă astăzi. Multe se leagă de numele vestitului mogul Akbar, mare protector cl artelor. Sub domnia șahului Șahan s-a construit Fortul Roșu, un minunat complex arhitecto­nic. Contemporan cu Ludovic al XIV-lea, șahul Șahan a „clădit" o curte care întrecea in fast pe cea de la Versailles. Acum, în Fortul Roșu se țin de obicei adunările pu­blice de mare amploare. Deasupra lui flutură in permanență drapelul de stat al Indiei, cu culorile portocaliu­­alb-verde. în grădina Fortului Roșu coloritul trandafirilor, al tuberozelor și spe­ciilor de flori tropicale prezintă o Note de drum nesfirșită gamă, greu de redat în cu­vinte. Poporul indian este îndrăgos­tit de flori. Și, pe bună dreptate se spune că cine iubește florile iubește și prietenia. Poporul indian este un adept al bunei înțelegeri, al priete­niei și păcii. Cine l-a cunoscut cu­ de puțin și-a dat seama de acest lucru. Adeptă a principiului coexis­tenței pașnice, India își aduce con­tribuția la lupta pentru statornicirea unor vremuri de pace in lume. Dar să revenim la capitala Indiei. Partea nouă a orașului adăpostește instituțiile centrale, în clădiri mo­derne. Aici se găsește reședința gu­vernului unional. Parlamentul, clădi­rile in care se află ministerele, uni­versitatea. Institutul național de fizică și In­stitutul de cercetări agricole sunt două mari instituții create in anii in- DI A~~ dependenței. Locuitorii Delhi-ului se mîndresc, p­ e drept cuvint, cu ele, deoarece au obținut frumoase rezul­tate științifice. înainte vreme, pen­tru a-ți demonstra realizările in do­meniul științific, cetățenii capitalei te conduceau în vecinătatea orașului unde iți arătau vestita coloană de fier, impiintată in păm­int in secolul al V-lea. De-a lungul vremurilor nu s-a prins nici o urmă de rugină pe această coloană. Astăzi, plimbindu-te prin sălile institutelor de cercetări științifice și urmărind procedeele de captare și utilizare în scopuri prac­tice a energiei solare, de exemplu, remarci că oamenii au cu ce se mândri astăzi, mai mult ca in trecut, cind știința indiană nu se putea dezvolta. Am vizitat centrul comercial „de lux". Clădirile in care se află marile magazine sunt așezate în cercuri con­centrice. Primul și cel mai mic din­tre cercuri are o rază de circa 300 m. Aici se găsesc mărfurile cele mai de soi, inaccesibile, desigur, oameni­lor de rând. Bineînțeles, nu tot ace­leași aprecieri se pot face și despre centrul comercial al vechiului Delhi Acesta se află pe un bulevard foarte frecventat, având o înfățișare puțin plăcută, în cămăruțe mici, intime coase și insalubre sînt îngrămădite tot felul de mărfuri ieftine, de­ proastă calitate. Cu cîțiva atinași (subdivi­ziune a rupiei), oamenii săraci, unii fără nici un adăpost, își procură frugala hrană de toate zilele. La Agr­a, vechea capitală a dinas­­tiei afgane, am admirat două ma­­celebre: Cetatea Fortului numențe Roșu, clădită de regele Akbar, un mi­nunat obiect de studiu arheologic și istoric și Taj Mahalul, acea bijute­rie arhitectonică construită in anul 1630 in întregime din marmură albă și cu ornamentații realizate din dife­rite culori. Taj Mahalul este un poem săpat în marmură, care, dăinuind peste veacuri, va servi drept mărtu­rie lumii asupra artei străvechi a po­porului indian. Monumentul parcă vorbește vizitatorilor, iar murmurul izvoarelor din curtea interioară cîntă parcă și azi durerea și bucuria miilor de meșteri indieni care au cioplit mar­mura albă a clădirii. Ceea ce do­mină întreaga construcție este o ire­proșabilă simetrie. Cele patru mina­rete grațioase care încadrează Taj Mahalul par de la distanță ca niște uriași care stau neclintiți de strajă timpului, asemenea Sfinxului din pus­tiul Saharei. în timpul vizitei In India am putut lua cunoștință și de dezvoltarea pe care a cunoscut-o această țară în ultimii ani. In scurtul timp care a trecut de la dobindirea independenței, India a obținut însemnate succese in dezvoltarea sa. Indicele produc­ției industriale a crescut de la 100 in 1950-1951, la 194 in 1960-1961. Au fost construite trei noi oțelării și se prevede construirea a încă unei oțelării, toate aparținâind sectorului de stat. Față de 1950, volumul pro­­ducției de mașini-unelte a crescut de 16 ori. în ultimii 10 ani, produc­ția de energie electrică a crescut a­­proape de trei ori. In ultimii 10 ani s-a îmbunătățit și situația agricul­turii, producția de cereale crescînd la 76 milioane tone, față de 52 mi- C­nt'n'tă 11 d lónitr'e 1962 — hr. 9.090 "(4.490) Scrisoarea unui grup electrogen către o fructieră dacică Știu, dragă fructiera, că te vei mira mult că-ți scriu tocmai eu. Pentru că, vei spune de la bun început: ce rost are ? O să-ți explic. Și tu și eu sun­tem­ descoperite. Tu ai fost descoperită de către arheologi la Bîtca Doamnei iar pe mine — aici intervine o mică deosebire — m-au lăsat descoperit în ploaie de anul trecut niște oameni cărora spiritul gospodăresc le cam lip­sește. Te vei mira că tu ai o singură adre­să în atâția ani și că pentru mine s-au făcut zeci de­ adrese. Obiect de muzeu tot o să ajung peste ani și ani. Poate crezi că vreau să mă pun bine cu sine. Aș ! Aș fi tare mulțumit să mă știu acum de folos cetățenilor din Borca măcar cu­ ai fost tu cîndva da­cilor ca fructieră. Dar e o întreagă tă­rășenie care, pînă la urmă nu-i exclus să se sfîrșească astfel : pentru mine, în an­ul 2962 se vor face sondaje, se vor cheltui fonduri pentru cercetări și lucrări arheologice și voi fi aflat la Borca după îndelungi săpături. Pentru că ploaia înseamnă și noroi și noroiul înseamnă pămînt și așa mai departe. Eu vreau să evit viitoarele cheltuieli Vreau să-mi trăiesc viața pentru care am fost creat, să dau lumină. Și cind o fi vorba de muzeu, între mine și dumneata care ai fost ceva pe vremea lui Decebal, vor mai fi obiecte ca bunăoară , statuie consacrată nepăsării (descoperită în biroului tovarășului in­giner Davidovici, director al Intreprin­­derii comunale din Piatra Neamț), a­­poi alte obiecte de preț ca bunăoară biletele de autobuz și de tren cu care președintele Sfatului popular minei Borca s-a deplasat (prin al co­Tg. Neamț) la Piatra Neamț, un rest din atitudinea împietrită a tovarășului in­giner șef Moisei tot de la Intreprin­­­derea comunală din Piatra Neamț și multe alte obiecte care în intervalul milenar 1962—1962 vor căpăta valoa­re muzeistică. Dar sper că tărășenia să nu fie îngropată și nici eu. Toată tragedia mea constă în urmă­torul fapt: în 1961 am fost transferat de la Piatra Neamț la Borca. De-atunci nu știu ce mi-a venit să mă gîndesc la tine. Auzisem de Bîtca Doamnei și cugetam așa : iaca, fructiera aceea dacică a înfruntat pămîntul, a rezistat prin ani. Eu sînt mai ceva ca ea, voi înfrunta cerul de deasupra Borcăi cu toată tensiunea mea electrogenă. E ceva ! Și, ajuns în posesia celor din Bor­ca, m-am bucurat de bucuria cu care m-au primit cetățenii. Se punea pro­blema să fiu instalat, gest care cerea din partea întreprinderii „23 August“ din Piatra Neamț politețe și nu un răspuns de felul acesta adresat bor­­cenilor: „spălați-vă pe cap cu el“, adică cu mine. Oamenii,, prin persoa­na tovarășului Vasi­le Bejan (președin­tele comitetului executiv al­ sfatului popular comunal) au întrebat cum vine asta. Și explicația a fost nu că trebuie fonduri locale pentru instalarea mea, ci să se facă o adresa către în­treprinderea comunală din Piatra Neam­ț. S-a făcut. Răspunsul s-a a­­semănat întrucîtva celui dat­ de con­ducerea întreprinderii „23 August“. Și timpul se scurgea odată, cu ploaia, peste mine. Cu mine e și­ un tablou de comandă care a rămas­, tablou la fața situației. Mi se pare că la muzee sc,primesc și tablouri. Cine știe? P­une tot acolo o să ajungă și el, săracul ! Postament mi s-a făcut după cîtva timp. Pentru că au cărat cetățenii balast și nisip și ciment. Dar nu-mi miroase mie a bine tărăgănarea și răspunsul dat de ce la dou­ă intreprin­deri din Piatra Neamț. Vasile Bejan, că­ruia niciodată poate nu voi reuși să-i mulțumesc pentru intervențiile sale, sesizat personal și­­ pe șeful secțiunii de gospodărie co­munală a Sfatului popular regional Bacău. Și tovarășul Ștefan Fotescu, a dat dispoziție cu adresele nr. 56.290 din 16 decembrie 1961 și nr. 1749 din 27 ianuarie 1962 să fiu instalat de că­tre întreprinderea comunală din Pia­tra Neamț. Bineînțeles că cu tova­rășul director Davidovici și cu in­ginerul șef Moisei mai avusesem eu de-a face. Așa că vorba ceea „nu spe­ra și nu ai teamă... tu rămîi la toate rece". Așa au rămas și directorul și inginerul șef și eu, pentru că tărăgă­narea nu încălzește pe nimeni. Intre timp președintele Comitetului executiv al Sfatului popular al co­munei Borca, adică tovarășul Vasile Bejan, care-i și corespondent voluntar al câtorva organe de presă, a sesi­zat purtarea celor vinovați și purta­tul său de l­a Borca la Piatra, de la Piatra la Bacău, de la întreprin­derea comunală la întreprinderea „23 August" și invers și dus-întors și re­tur și iar dus etc., etc, în timp ce borcenii așteaptă lumină. Și-n ziua de azi stau în ploaie. Va veni iarna. Știu că mă așteaptă noi suferințe, încep să-ți rîvnesc locul, dragă fructiera. Dar știu că nu pot ajunge așa ușor la muzeu. Trebuie să treacă vreme să devin și eu... desco­perire. Mă bucur doar de un fapt: nimănui în istorie nu i s-a făcut pos­tament atât de repede înainte de­ a muri și deveni statuie. încă o dată te rog să-mi iei în serios scrisoarea. M-am săturat, îți doresc să te fii tare ca Piatra, pardon, ca întreprinderea comunală din Piatra Neamț și ca toți cei datorită cărora stau și acum în ploaie. Un grup electrogen din Borca Pentru conformitate Aurel Stanciu (~jj­oileton In Republica India există 30 uni­versități. De cind a devenit repu­blică inddependentă, numărul știutori­lor de carte aproape s-a dublat. La obținerea acestor succese India s-a bucurat și se bucură permanent de sprijinul prietenesc, dezinteresat al Uniunii Sovietice și al celorlalte țări socialiste, printre care și țara noastră. Până in septembrie 1960, In­dia a primit din partea acestor țări împrumuturi și credite în valoare d­e 4,2 miliarde rupii. Guvernul Republicii India, pe plan extern duce o politică de apărare a păcii și sprijină promovarea prin­cipiilor coexistenței pașnice, aducind o contribuție de seamă la rezolvarea a numeroase probleme internaționale Intre India și țara noastră există relații prietenești în continuă dezvol­tare. Deși R. P. Română se află la mare depărtare de Republica India popoarele noastre nutresc sentimente reciproce de caldă simpatie. Un rol deosebit de important in întărirea și adâncirea colaborării româno-in­­diene l-au avut vizitele reciproce ale oamenilor de stat din cele două țări, precum și acordurile comerciale și culturale încheiate. Relațiile comerciale dintre R. P. R­ și India au cunoscut o continuă dez­voltare. Președintele Republicii India, dr. Radhakrishnan, a apreciat în cuvinte calde rodul colaborării economice cu țara noastră: „Poporul și guvernul indian sunt foarte recunoscători po­porului și guvernului român pentru a­­jutorul pe care-l primim în dezvolta­rea industriei noastre petroliere. Co­laborarea dintre țările noastre este un exemplu evident al colaborării care ar trebui să existe între toate țările lumii. Rafinăria Gauhad­, inaugurată de prim-ministrul țării, Nehru, con­struită in întregime și pusă in func­țiune de specialiștii români, va ră­­mâne un simbol al prieteniei frățești dintre popoarele noastre". Din cele văzute in cursul vizitei­ c­ și din discuțiile purtate cu con­ducătorii diferitelor întreprinderi și instituții, ne-am format convingerea că guvernul și poporul indian depun eforturi susținute pentru lichidarea urmărilor nefaste ale trecutului colo­nial, pentru dezvoltarea economiei na­ționale și îmbunătățirea vieții po­porului. ____ | _ u­gsjj.MIV Moscheea Jama Masjid din Do’hi construită în 1950 Din toată lumea înregistrarea manuscriselor și cărților rare pe filme a oferit cer­­­cetătorilor un prețios instrument de documentare. iată insă că s-a găsit un procedeu nou, mai avantajos — Xerografia. Acest procedeu ingăduie, cu cheltuieli mici, reproducerea o­­perelor ce nu se mai găsesc în li­brării. Prin metoda xerografiei (literal: scriere uscată) orice carte ce urmea­ză să fie reprodusă este fotografiată in întregime pe microfilm. Negativele sunt trecute, în ordinea corespunză­toare paginilor cărții, printr-o ma­șină specială care face reproduce­rile în mărime naturală pe un rulou de h­irtie. Prin îndoirea automată a hîrtiei se obține un fel de acordeon, ale cărui părți interioare nesensibile sînt lipite două cîte două. Folosirea microfilmelor a rămas, pînă în momentul de față, costisitoa­re. Grație xerografiei se vor putea procura, la prețul cărților obișnuite, lucrări rare a căror consultare ce­rea uneori deplasări lungi și mari sacrifcii bănești.­­ A fost pusă la punct o nouă varie­tate de cauciuc din nitril și silicon care rezistă la o temperatură variind intre minus 75 grade și plus 260 grade, fără să se întărească, fără să se umfle și fără să se fărimițeze. A­­cest nou produs poate fi folosit la fabricarea garniturilor, a manșoane­­lor de asamblaj, a tuburilor, a ob­turatoarelor și a altor piese ale echi­pamentului industrial. Noul cauciuc de a interesa in mod special industria de automobile și cea de construcții aero­nautice . Atingind fundul la 5.580 m, în groapa Marianelor, pe bordul batis­­cafului lor, savantul francez Jacques Piccard și colaboratorul său dr-ul Rechnitzer au observat încă o dată misterioasele vizuini (asemănătoare cu găurile făcute de iepuri) săpate de animale marine scormonitoare care n-au putut fi încă identificate. ★ Injectînd globule roșii omenești arborilor, biologul iugoslav Mitrovici a constatat că cei care supraviețuiau acestui tratament dezvoltau în seva lor anticorpi specifici, ca și un or­ganism animal, căruia i se injectea­ză o proteină străină. Se vor pro­duce cîndva vaccinuri pe bază de organisme vegetale ?­­ In fiecare an, un nor uriaș de lă­custe se abate la sfirșitul lunii de­cembrie asupra regiunii Gafsa, în sud-vestul Tunisiei. Aceste insecte sunt bine cunoscute prin lăcomia lor: după trecerea lor, pămîntul rămine sterp. Dar, in schimb lăcustele sint un aliment căutat de locuitorii țării. Numai intr-o singură noapte, în timpul unei Invazii, Se „recoltează" peste 500 de saci umpluți cu lă­custe și expediați apoi la Galsa, unde acestea sunt fierte și sărate. ________ _ ________ La simpozionul asupra Antarc­ticei, care s-a ținut la Buenos Ai­res, mai mulți savanți au confir­mat faptul că continentul antarc­tic e format de două mase dis­tincte, separate de o profundă de­presiune mascată de calota gla­ciară.­­ Pornind de­ la cantitatea de xenon dintr-un meteorit căzut in Dakota de nord, dr. Reynolds evaluează virsta sistemului solar la 4 miliarde 950 mi­lioane de ani. Această cifră confirmă calculele bazate pe teoriile cosmogo­nice recente, care ajung la 5 miliarde de ani. ★ Un savant american, dr. Meyer, a descoperit în Antarctica o insectă de tip foarte primitiv, de culoare neagră, lungă de trei milimetri. In­secta face salturi de mai mulți cen­timetri, sprijinindu-se pe coadă, ceea ce i-a­­ adus supranumele de „puricele zăpezilor". Este prima insectă des­coperită in continentul austral.­­ Documente de o mare importanță pentru istoria antică a civilizațiilor mediteraniene au fost aduse de cu­rînd din Orientul Apropiat de că­tre o misiune arheologică condusă de Claude Schaeffer, care face să­pături din 1929. in localitatea Ras- Shamra, vechea cetate din antichi­tate Uugarit, la nord de Lattaquia, in Siria. E vorba de scrisori, lexicoane, enciclopedii și texte literare, scrise pe tăblițe, cu caractere cuneiforme babilonice. Printre acestea se găsesc, o po­vestire a Potopului, aproape in forma in care a fost inclusă in „Poemul lui Gilgamesh" și o cu­legere de „Cugetări",­­care o a­­nunță pe cea pe care Vechiul Tes­tament avea să o atribuie lui So­lomon.­­ In Italia, un vițel și un cîine, ale căror inimi încetaseră să mai bată, au fost conservați prin hibernare timp de șase ore și apoi readuși la viață cu ajutorul unei inimi-plămîn artificiale. Este prima oară cînd sînt reanimate animale mamifere după o moarte biologică atît de lungă.­­ La Bavay (Franța), săpăturile e­­fectuate în scopul construirii unui nou bulevard au scos la iveală un cuptor și diverse țevi care alimentau un „hipocaust“, adică un sistem de încălzire centrală al unei vile galo­­romane de acum douăzeci de veari Y f A

Next