Steagul Roşu, octombrie 1962 (Anul 17, nr. 3009-3034)
1962-10-14 / nr. 3020
PaF TM * Toamna în podgoriile . A coborit toamna și printre frunzele încărcate cu rod bogat de struguri, ca și printre cramele pline de budane teascuri și linuri multe. S-au adunat colectiviștii, fete și flăcăi, printre butucii cu frunzele ruginite de brumele toamnei și au început culesul viilor. în Ruginești e toamnă , și prima cind sătenii muncesc cu toții laolaltă — îmi spune un colectivist ce transportă spre depozitul ind alcool un car plin cu struguri Am pornit cu brigadierul Iordache Căruceru, unul dintre cei mai destoinici brigadieri, să-i vedem la lucru pe culegătorii de struguri și pe ceilalți colectiviști care plămădesc în aceste zile mustul înțepător și cu parfum îmbătător. Am urcat pe dealul „Păcurărița" unde se culegeau strugurii Chasselas, Muscat de Hamburg etc. Printre butuci, zeci de fete și flăcăi cu lădițe și coșuri de nuiele, umblau cu argintul viu și munca lor am văzut-o măsurată în sutele de lăzi încărcate cu struguri, care după sortare se încărcau în mașini. în ciuda zilei mohorite de octombrie, culegătorii de struguri erau plini de voie bună. Rideau, cîntau și munceau cu spor la cules și Bostan Iftimie Gheorghe, Elena Dumitru Drag, Gh. Nicolaie Tomozei, Gheorghe Coman și alții. Le-am văzut printre butuci și pe fetele Profira Ștefan Moraru și Elena Ion Bejan și am citit în ochii lor bucuria vieții noi pe care o trăiesc acum in colectiva. Am coborit apoi de pe dealul „Păcurărița" și am mers la cramă, unde se lucra de zor. Se tescuiau strugurii, iar mustul parfumat era depozitat in butoaie și budane încăpătoare. Pe cine am găsit mei ? Pe Ion Bostan 111 și Nicolaie Gavrilă, care nu mai pridideau cu lucrul. ★ Cu ce se pot lăuda colectiviștii din Ruginești ? Cu cele 250 tone struguri de masă valorificate prin contract cu statul, cu alte 40 vagoane struguri pentru vin predate vin alcoolului pină acum. Răsună în aceste zile cintecul și freamătul muncii in viile și pe ogoarele colectiviștilor din comuna Ruginești din raionul Adj mi. Și chiar dacă oamenii muncesc ci e ziua de mare, seara tot i-am văpsat, la televizorul gospodăriei agricole colective, cumpărat recent din fondul cultural, vizionând spectacole și asctdiînd melodii populare românești. T. Stanciu Dezvoltarea cinematografiei bulgare Deși istoria cinematografiei bulgare datează de mai bine de o jumătate de secol, adevărata ei dezvoltare nu a început decît după revoluția socialistă. In ultimii 18 ani cinematografia bulgară a produs sute de filme de popularizare a științei, documentare etc., dintre care unele s-au bucurat de succes pe plan internațional. Anul trecut, de exemplu, 66 de filme au fost difuzate în 46 de țări în special în Africa, America Latină și Extremul Orient. Filmul „Stelele" căruia i s-au decernat 5 premii internaționale, a fost proiectat în 36 de țări. Anul trecut Bulgaria a participat la 14 festivaluri internaționale. A crescut numărul cinematografelor. Numărul spectatorilor care în 1939 era de 13 milioane, se ridică in prezent la 120 de milioane pe an. In trecut, în satele bulgare nu existau decît 32 cinematografe, în timp ce astăzi numărul lor a atins cifra de 1.374. In Bulgaria fiecare locuitor vede în medie 15 filme pe an, adică mai mult decit locuitorii Belgiei, Suediei și Olandei. Pînă în anul 1965 se vor deschide încă 800 săli noi de cinematograf. P Printre brigăzile fruntașe de la sectorul turnătorie al Uzinei metalurgice din Bacău se numără și cea condusă de comunistul Ion Bocancea. Lucrînd la vanele cu diametrul de 900 și 1.000 mm, în timpul care a trecut din acest an, brigada a realizat importante succese pentru care și-a cîștigat un bun prestigiu în uzină. UN CLIȘEU: Comunistul Ion Bocancea, în dreapta, și cîțiva dintre membrii brigăzii sale. ---------------• • • • «•T PACIM Mină deasupra norilor Situat în apropiere de masivul pleșuv Elbrus, orașul Tirnaur, pitit in defileul îngust Baksan, este vestit nu numai prin frumusețea peisajului alpin. Aici se află combinatul de wolfram și molibden, unul dintre noile întreprinderi ale R.S.S.A. Kabardină I — Balkară. In zorii zilei din toate colțurile orașului se îndreaptă spre stațiile funicularului pentru călători sute de oameni. Asemănătoare cu un tramvai, vagoanele funicularului îi transportă peste prăpăstiile adînci ale defileului ridicîndu-i deasupra norilor. Atina „Molibden“ este situată la o altitudine de 2.004 metri. Aici toate muncile de înaintare in abataj și de încărcare și descărcare sunt efectuate de mașini. Minereul „lunecă“ în vale pe o distanță de 500 de metri — direct în vagoanele trenurilor electrice care îl transportă la instalațiile de concasare. După aceea minereul își continuă drumul pe funicularul cu două linii, intrat recent în funcțiune, spre fabrica de înnobilare. Toate aceste perfecționări realizate după Congresul al XXII-lea al P.C.U.S. au permis să se sporească aici producția de 1,5 ori. Magazinul-automat „Progress“ din Moscova Multe sînt neobișnuite în acest magazin, deschis de curînd pe strada Cehov din Moscova. Chiar pe stradă, la intrarea în magazin se întîmpină unul din vînzătorii mecanici. La orice oră din zi sau din noapte aici se poate achiziționa o sticlă de lapte la gheață, kefir etc. Iar la orele 9 dimineața, cind se deschid ușile magazinului integral automatizat „Progress“ — primul din țară — intră în funcțiune alți 12 „vînzători“ automați. Pentru a realiza acest magazin constructorii de mașini au trebuit să rezolve o problemă dificilă. In practica construcției de mașini destinate comerțului nu existau asemenea automate. Automatele de la magazinul „Pro,,încasează”.bani!, livrează marfa cumpărată, dau Bist, schimbă monedele și... chiar anunță cumpărătorul dacă el a făcut o greșeală de calcul. Funcționarea tuturor automatelor, care vînd 60 de feluri de mărfuri, este controlată în permanență de un dispozitiv special. Iată unul dintre aceste automate. Aici se pot cumpăra brînzeturi, lapte condensat, maioneză. Deasupra fiecăreia din aceste mărfuri se află un tabel luminat care indică prețul ei. Mecanismele indică orice defecțiune, chiar cea mai neînsemnată, și transmit la pupitrul central informații cu privire la desfășurarea comerțului. Acolo, într-o mică încăpere învecinată cu magazinul se adună informațiile despre toate operațiile comerciale. Contoarele indică suma încasată de automat, sau dacă o marfă s-a epuizat. In spatele mecanismelor se află frigiderele. Și personalul magazinului este neobișnuit. Majoritatea lucrătorilor sunt ingineri, mecanici, electricieni. Ei supraveghează funcționarea automatelor și a „ajutoarelor“ acestora — a micilor mașini instalate, de asemenea, în magazin pentru schimbarea monedelor de orice valoare. Asemenea forme de comerț cu ajutorul automatelor vor apare în curînd și în locurile unde se înregistrează de regulă un mare aflux de oameni pe stadioane, în parcuri, gări etc. Automatele vor fi introduse și în numeroase întreprinderi de alimentație publică. Se lucrează, de asemenea, la proiectarea de automate la care să se poată cumpăra zahăr, făină, crupe, ceai, cafea și alte produse care pot fi preambalate. Se pregătesc și proiecte de magazine automate de pîine, de braserii automate. Descoperire arheologică ce zic. Arheologii ungari au descoperit în satul Beremend, (departamentul Baranya) un mormînt de acum 2.500 de ani și care se presupune a fi al unei prințese celte. Natura și amplasarea numeroaselor obiecte găsite intr-un alt mormînt situat în apropierea imediată a primului, au făcut pe experți să ajungă la această concluzie. Au fost descoperite peste 1.000 de perle de sticlă, precum și nenumărate podoabe și agrafe de argint și bronz. Dar descoperirea cea mai interesantă este o spirală de bronz lungă de 420 cm a cărei întrebuințare experții încă nu au putut-o stabili. Este cea mai importantă descoperire arheologică celtică făcută pînă astăzi în Ungaria. RM II . O vizită de șapte zile într-o țară ca India, mare cu un continent, cu o istorie multimilenară și cu aspecte atât de multiple și variate înseamnă, desigur, puțin. Dar, cu concursul binevoitor al gazdelor, poți cunoaște lucruri interesante din țara lui Rabindranath Tagore, împreună cu delegația Marii Adunări Naționale a R. P. Române, care a vizitat anul acesta India, am poposit in mai multe regiuni ale acestei țări întinse, am vizitat locuri istorice și monumente de artă, ne-am intilnit cu personalități politice și reprezentanți din domeniul economiei, științei și culturii indiene, am văzut muzee și biblioteci. Primul contact cu India l-am luat cu capitala sa, orașul Delhi. Nicăieri ca aici nu se îmbină mai puternic ‘ darurile naturii cu care a fost înzestrat sudul și nordul Indiei. Bradul se învecinează cu giganticul palmier tropical, fauna junglei cu cea de la poalele Himalaiei. Tot aici apare ca intr-o adevărată machetă, întreaga [UNK] Indie culturală. Delhi-ul concentrează vechea cultură hindusă, precum și cultura musulmană adusă in timpul dinastiei afganilor și mogulilor, la care se adaugă cultura occidentului. Im Delhi faci cunoștință, nemijlocit cu istoria Indiei. Ea te plimbă pe treptele secolelor care-și arată urmele civilizației lor. Delhi este înzestrat cu podoabe arhitectonice incinzătoare, ce se păstrează pînă astăzi. Multe se leagă de numele vestitului mogul Akbar, mare protector cl artelor. Sub domnia șahului Șahan s-a construit Fortul Roșu, un minunat complex arhitectonic. Contemporan cu Ludovic al XIV-lea, șahul Șahan a „clădit" o curte care întrecea in fast pe cea de la Versailles. Acum, în Fortul Roșu se țin de obicei adunările publice de mare amploare. Deasupra lui flutură in permanență drapelul de stat al Indiei, cu culorile portocaliualb-verde. în grădina Fortului Roșu coloritul trandafirilor, al tuberozelor și speciilor de flori tropicale prezintă o Note de drum nesfirșită gamă, greu de redat în cuvinte. Poporul indian este îndrăgostit de flori. Și, pe bună dreptate se spune că cine iubește florile iubește și prietenia. Poporul indian este un adept al bunei înțelegeri, al prieteniei și păcii. Cine l-a cunoscut cu de puțin și-a dat seama de acest lucru. Adeptă a principiului coexistenței pașnice, India își aduce contribuția la lupta pentru statornicirea unor vremuri de pace in lume. Dar să revenim la capitala Indiei. Partea nouă a orașului adăpostește instituțiile centrale, în clădiri moderne. Aici se găsește reședința guvernului unional. Parlamentul, clădirile in care se află ministerele, universitatea. Institutul național de fizică și Institutul de cercetări agricole sunt două mari instituții create in anii in- DI A~~ dependenței. Locuitorii Delhi-ului se mîndresc, p e drept cuvint, cu ele, deoarece au obținut frumoase rezultate științifice. înainte vreme, pentru a-ți demonstra realizările in domeniul științific, cetățenii capitalei te conduceau în vecinătatea orașului unde iți arătau vestita coloană de fier, impiintată in pămint in secolul al V-lea. De-a lungul vremurilor nu s-a prins nici o urmă de rugină pe această coloană. Astăzi, plimbindu-te prin sălile institutelor de cercetări științifice și urmărind procedeele de captare și utilizare în scopuri practice a energiei solare, de exemplu, remarci că oamenii au cu ce se mândri astăzi, mai mult ca in trecut, cind știința indiană nu se putea dezvolta. Am vizitat centrul comercial „de lux". Clădirile in care se află marile magazine sunt așezate în cercuri concentrice. Primul și cel mai mic dintre cercuri are o rază de circa 300 m. Aici se găsesc mărfurile cele mai de soi, inaccesibile, desigur, oamenilor de rând. Bineînțeles, nu tot aceleași aprecieri se pot face și despre centrul comercial al vechiului Delhi Acesta se află pe un bulevard foarte frecventat, având o înfățișare puțin plăcută, în cămăruțe mici, intime coase și insalubre sînt îngrămădite tot felul de mărfuri ieftine, de proastă calitate. Cu cîțiva atinași (subdiviziune a rupiei), oamenii săraci, unii fără nici un adăpost, își procură frugala hrană de toate zilele. La Agra, vechea capitală a dinastiei afgane, am admirat două macelebre: Cetatea Fortului numențe Roșu, clădită de regele Akbar, un minunat obiect de studiu arheologic și istoric și Taj Mahalul, acea bijuterie arhitectonică construită in anul 1630 in întregime din marmură albă și cu ornamentații realizate din diferite culori. Taj Mahalul este un poem săpat în marmură, care, dăinuind peste veacuri, va servi drept mărturie lumii asupra artei străvechi a poporului indian. Monumentul parcă vorbește vizitatorilor, iar murmurul izvoarelor din curtea interioară cîntă parcă și azi durerea și bucuria miilor de meșteri indieni care au cioplit marmura albă a clădirii. Ceea ce domină întreaga construcție este o ireproșabilă simetrie. Cele patru minarete grațioase care încadrează Taj Mahalul par de la distanță ca niște uriași care stau neclintiți de strajă timpului, asemenea Sfinxului din pustiul Saharei. în timpul vizitei In India am putut lua cunoștință și de dezvoltarea pe care a cunoscut-o această țară în ultimii ani. In scurtul timp care a trecut de la dobindirea independenței, India a obținut însemnate succese in dezvoltarea sa. Indicele producției industriale a crescut de la 100 in 1950-1951, la 194 in 1960-1961. Au fost construite trei noi oțelării și se prevede construirea a încă unei oțelării, toate aparținâind sectorului de stat. Față de 1950, volumul producției de mașini-unelte a crescut de 16 ori. în ultimii 10 ani, producția de energie electrică a crescut aproape de trei ori. In ultimii 10 ani s-a îmbunătățit și situația agriculturii, producția de cereale crescînd la 76 milioane tone, față de 52 mi- Cnt'n'tă 11 d lónitr'e 1962 — hr. 9.090 "(4.490) Scrisoarea unui grup electrogen către o fructieră dacică Știu, dragă fructiera, că te vei mira mult că-ți scriu tocmai eu. Pentru că, vei spune de la bun început: ce rost are ? O să-ți explic. Și tu și eu suntem descoperite. Tu ai fost descoperită de către arheologi la Bîtca Doamnei iar pe mine — aici intervine o mică deosebire — m-au lăsat descoperit în ploaie de anul trecut niște oameni cărora spiritul gospodăresc le cam lipsește. Te vei mira că tu ai o singură adresă în atâția ani și că pentru mine s-au făcut zeci de adrese. Obiect de muzeu tot o să ajung peste ani și ani. Poate crezi că vreau să mă pun bine cu sine. Aș ! Aș fi tare mulțumit să mă știu acum de folos cetățenilor din Borca măcar cu ai fost tu cîndva dacilor ca fructieră. Dar e o întreagă tărășenie care, pînă la urmă nu-i exclus să se sfîrșească astfel : pentru mine, în anul 2962 se vor face sondaje, se vor cheltui fonduri pentru cercetări și lucrări arheologice și voi fi aflat la Borca după îndelungi săpături. Pentru că ploaia înseamnă și noroi și noroiul înseamnă pămînt și așa mai departe. Eu vreau să evit viitoarele cheltuieli Vreau să-mi trăiesc viața pentru care am fost creat, să dau lumină. Și cind o fi vorba de muzeu, între mine și dumneata care ai fost ceva pe vremea lui Decebal, vor mai fi obiecte ca bunăoară , statuie consacrată nepăsării (descoperită în biroului tovarășului inginer Davidovici, director al Intreprinderii comunale din Piatra Neamț), apoi alte obiecte de preț ca bunăoară biletele de autobuz și de tren cu care președintele Sfatului popular minei Borca s-a deplasat (prin al coTg. Neamț) la Piatra Neamț, un rest din atitudinea împietrită a tovarășului inginer șef Moisei tot de la Intreprinderea comunală din Piatra Neamț și multe alte obiecte care în intervalul milenar 1962—1962 vor căpăta valoare muzeistică. Dar sper că tărășenia să nu fie îngropată și nici eu. Toată tragedia mea constă în următorul fapt: în 1961 am fost transferat de la Piatra Neamț la Borca. De-atunci nu știu ce mi-a venit să mă gîndesc la tine. Auzisem de Bîtca Doamnei și cugetam așa : iaca, fructiera aceea dacică a înfruntat pămîntul, a rezistat prin ani. Eu sînt mai ceva ca ea, voi înfrunta cerul de deasupra Borcăi cu toată tensiunea mea electrogenă. E ceva ! Și, ajuns în posesia celor din Borca, m-am bucurat de bucuria cu care m-au primit cetățenii. Se punea problema să fiu instalat, gest care cerea din partea întreprinderii „23 August“ din Piatra Neamț politețe și nu un răspuns de felul acesta adresat borcenilor: „spălați-vă pe cap cu el“, adică cu mine. Oamenii,, prin persoana tovarășului Vasile Bejan (președintele comitetului executiv al sfatului popular comunal) au întrebat cum vine asta. Și explicația a fost nu că trebuie fonduri locale pentru instalarea mea, ci să se facă o adresa către întreprinderea comunală din Piatra Neamț. S-a făcut. Răspunsul s-a asemănat întrucîtva celui dat de conducerea întreprinderii „23 August“. Și timpul se scurgea odată, cu ploaia, peste mine. Cu mine e și un tablou de comandă care a rămas, tablou la fața situației. Mi se pare că la muzee sc,primesc și tablouri. Cine știe? Pune tot acolo o să ajungă și el, săracul ! Postament mi s-a făcut după cîtva timp. Pentru că au cărat cetățenii balast și nisip și ciment. Dar nu-mi miroase mie a bine tărăgănarea și răspunsul dat de ce la două intreprinderi din Piatra Neamț. Vasile Bejan, căruia niciodată poate nu voi reuși să-i mulțumesc pentru intervențiile sale, sesizat personal și pe șeful secțiunii de gospodărie comunală a Sfatului popular regional Bacău. Și tovarășul Ștefan Fotescu, a dat dispoziție cu adresele nr. 56.290 din 16 decembrie 1961 și nr. 1749 din 27 ianuarie 1962 să fiu instalat de către întreprinderea comunală din Piatra Neamț. Bineînțeles că cu tovarășul director Davidovici și cu inginerul șef Moisei mai avusesem eu de-a face. Așa că vorba ceea „nu spera și nu ai teamă... tu rămîi la toate rece". Așa au rămas și directorul și inginerul șef și eu, pentru că tărăgănarea nu încălzește pe nimeni. Intre timp președintele Comitetului executiv al Sfatului popular al comunei Borca, adică tovarășul Vasile Bejan, care-i și corespondent voluntar al câtorva organe de presă, a sesizat purtarea celor vinovați și purtatul său de la Borca la Piatra, de la Piatra la Bacău, de la întreprinderea comunală la întreprinderea „23 August" și invers și dus-întors și retur și iar dus etc., etc, în timp ce borcenii așteaptă lumină. Și-n ziua de azi stau în ploaie. Va veni iarna. Știu că mă așteaptă noi suferințe, încep să-ți rîvnesc locul, dragă fructiera. Dar știu că nu pot ajunge așa ușor la muzeu. Trebuie să treacă vreme să devin și eu... descoperire. Mă bucur doar de un fapt: nimănui în istorie nu i s-a făcut postament atât de repede înainte de a muri și deveni statuie. încă o dată te rog să-mi iei în serios scrisoarea. M-am săturat, îți doresc să te fii tare ca Piatra, pardon, ca întreprinderea comunală din Piatra Neamț și ca toți cei datorită cărora stau și acum în ploaie. Un grup electrogen din Borca Pentru conformitate Aurel Stanciu (~jjoileton In Republica India există 30 universități. De cind a devenit republică inddependentă, numărul știutorilor de carte aproape s-a dublat. La obținerea acestor succese India s-a bucurat și se bucură permanent de sprijinul prietenesc, dezinteresat al Uniunii Sovietice și al celorlalte țări socialiste, printre care și țara noastră. Până in septembrie 1960, India a primit din partea acestor țări împrumuturi și credite în valoare de 4,2 miliarde rupii. Guvernul Republicii India, pe plan extern duce o politică de apărare a păcii și sprijină promovarea principiilor coexistenței pașnice, aducind o contribuție de seamă la rezolvarea a numeroase probleme internaționale Intre India și țara noastră există relații prietenești în continuă dezvoltare. Deși R. P. Română se află la mare depărtare de Republica India popoarele noastre nutresc sentimente reciproce de caldă simpatie. Un rol deosebit de important in întărirea și adâncirea colaborării româno-indiene l-au avut vizitele reciproce ale oamenilor de stat din cele două țări, precum și acordurile comerciale și culturale încheiate. Relațiile comerciale dintre R. P. R și India au cunoscut o continuă dezvoltare. Președintele Republicii India, dr. Radhakrishnan, a apreciat în cuvinte calde rodul colaborării economice cu țara noastră: „Poporul și guvernul indian sunt foarte recunoscători poporului și guvernului român pentru ajutorul pe care-l primim în dezvoltarea industriei noastre petroliere. Colaborarea dintre țările noastre este un exemplu evident al colaborării care ar trebui să existe între toate țările lumii. Rafinăria Gauhad, inaugurată de prim-ministrul țării, Nehru, construită in întregime și pusă in funcțiune de specialiștii români, va rămâne un simbol al prieteniei frățești dintre popoarele noastre". Din cele văzute in cursul vizitei c și din discuțiile purtate cu conducătorii diferitelor întreprinderi și instituții, ne-am format convingerea că guvernul și poporul indian depun eforturi susținute pentru lichidarea urmărilor nefaste ale trecutului colonial, pentru dezvoltarea economiei naționale și îmbunătățirea vieții poporului. ____ | _ ugsjj.MIV Moscheea Jama Masjid din Do’hi construită în 1950 Din toată lumea înregistrarea manuscriselor și cărților rare pe filme a oferit cercetătorilor un prețios instrument de documentare. iată insă că s-a găsit un procedeu nou, mai avantajos — Xerografia. Acest procedeu ingăduie, cu cheltuieli mici, reproducerea operelor ce nu se mai găsesc în librării. Prin metoda xerografiei (literal: scriere uscată) orice carte ce urmează să fie reprodusă este fotografiată in întregime pe microfilm. Negativele sunt trecute, în ordinea corespunzătoare paginilor cărții, printr-o mașină specială care face reproducerile în mărime naturală pe un rulou de hirtie. Prin îndoirea automată a hîrtiei se obține un fel de acordeon, ale cărui părți interioare nesensibile sînt lipite două cîte două. Folosirea microfilmelor a rămas, pînă în momentul de față, costisitoare. Grație xerografiei se vor putea procura, la prețul cărților obișnuite, lucrări rare a căror consultare cerea uneori deplasări lungi și mari sacrifcii bănești. A fost pusă la punct o nouă varietate de cauciuc din nitril și silicon care rezistă la o temperatură variind intre minus 75 grade și plus 260 grade, fără să se întărească, fără să se umfle și fără să se fărimițeze. Acest nou produs poate fi folosit la fabricarea garniturilor, a manșoanelor de asamblaj, a tuburilor, a obturatoarelor și a altor piese ale echipamentului industrial. Noul cauciuc de a interesa in mod special industria de automobile și cea de construcții aeronautice . Atingind fundul la 5.580 m, în groapa Marianelor, pe bordul batiscafului lor, savantul francez Jacques Piccard și colaboratorul său dr-ul Rechnitzer au observat încă o dată misterioasele vizuini (asemănătoare cu găurile făcute de iepuri) săpate de animale marine scormonitoare care n-au putut fi încă identificate. ★ Injectînd globule roșii omenești arborilor, biologul iugoslav Mitrovici a constatat că cei care supraviețuiau acestui tratament dezvoltau în seva lor anticorpi specifici, ca și un organism animal, căruia i se injectează o proteină străină. Se vor produce cîndva vaccinuri pe bază de organisme vegetale ? In fiecare an, un nor uriaș de lăcuste se abate la sfirșitul lunii decembrie asupra regiunii Gafsa, în sud-vestul Tunisiei. Aceste insecte sunt bine cunoscute prin lăcomia lor: după trecerea lor, pămîntul rămine sterp. Dar, in schimb lăcustele sint un aliment căutat de locuitorii țării. Numai intr-o singură noapte, în timpul unei Invazii, Se „recoltează" peste 500 de saci umpluți cu lăcuste și expediați apoi la Galsa, unde acestea sunt fierte și sărate. ________ _ ________ La simpozionul asupra Antarcticei, care s-a ținut la Buenos Aires, mai mulți savanți au confirmat faptul că continentul antarctic e format de două mase distincte, separate de o profundă depresiune mascată de calota glaciară. Pornind de la cantitatea de xenon dintr-un meteorit căzut in Dakota de nord, dr. Reynolds evaluează virsta sistemului solar la 4 miliarde 950 milioane de ani. Această cifră confirmă calculele bazate pe teoriile cosmogonice recente, care ajung la 5 miliarde de ani. ★ Un savant american, dr. Meyer, a descoperit în Antarctica o insectă de tip foarte primitiv, de culoare neagră, lungă de trei milimetri. Insecta face salturi de mai mulți centimetri, sprijinindu-se pe coadă, ceea ce i-a adus supranumele de „puricele zăpezilor". Este prima insectă descoperită in continentul austral. Documente de o mare importanță pentru istoria antică a civilizațiilor mediteraniene au fost aduse de curînd din Orientul Apropiat de către o misiune arheologică condusă de Claude Schaeffer, care face săpături din 1929. in localitatea Ras- Shamra, vechea cetate din antichitate Uugarit, la nord de Lattaquia, in Siria. E vorba de scrisori, lexicoane, enciclopedii și texte literare, scrise pe tăblițe, cu caractere cuneiforme babilonice. Printre acestea se găsesc, o povestire a Potopului, aproape in forma in care a fost inclusă in „Poemul lui Gilgamesh" și o culegere de „Cugetări",care o anunță pe cea pe care Vechiul Testament avea să o atribuie lui Solomon. In Italia, un vițel și un cîine, ale căror inimi încetaseră să mai bată, au fost conservați prin hibernare timp de șase ore și apoi readuși la viață cu ajutorul unei inimi-plămîn artificiale. Este prima oară cînd sînt reanimate animale mamifere după o moarte biologică atît de lungă. La Bavay (Franța), săpăturile efectuate în scopul construirii unui nou bulevard au scos la iveală un cuptor și diverse țevi care alimentau un „hipocaust“, adică un sistem de încălzire centrală al unei vile galoromane de acum douăzeci de veari Y f A